Monthly Archives: octombrie 2026

Puterea Luminii înconjurătoare

938.03Trebuie să creăm un grup în care fiecare dintre noi va fi inevitabil impresionat de legile lumii superioare. Trebuie să ne spălăm creierul, ca să spunem așa, complet artificial, înțelegând că nu vrem acest lucru, dar făcând-o totuși, ca un copil care repetă totul după un adult.

Aceasta se numește a trece deasupra rațiunii, deasupra sinelui. Este imposibil să traversăm Machsom-ul cu calitățile noastre egoiste. Numai devenind artificial similari cu lumea spirituală putem crea un mediu în care este ca și cum am fi deja acolo.

Când creăm de această parte a Machsomului acest mediu prin joc, în aceeași măsură atragem lumina înconjurătoare asupra noastră și aceasta ne trage în lumea spirituală. Acolo, atingem revelația Creatorului. De îndată ce simțim lumina superioară, dorim imediat să fim incluși în El și să devenim complet similari cu El.

Cu alte cuvinte, tot liberul nostru arbitru constă în a ne plasa sub influența luminii înconjurătoare. Și asta trebuie să facem de fiecare dată.

După Machsom, la fiecare grad spiritual, va trebui să trezim iluminarea de la gradul spiritual superior asupra noastră, din AHP al celui superior, care va acționa asupra noastră ca lumina înconjurătoare și ne va trage în sus.

Lumina ne atrage ca și cum ar fi în următoarea stare, mai avansată, în care Creatorul este revelat. Și acolo, suntem deja sub autoritatea Lui și devenim ca El.

Cu alte cuvinte, lumina construiește Kli-ul, îl corectează și realizează absolut toate schimbările din Kli. Trebuie doar, ca un copil, să ne ajustăm astfel încât lumina să ne poată trage în interior. Dar aceasta este acțiunea noastră: este artificială, pusă în practică, îndreptată împotriva egoismului nostru și trebuie să înțelegem acest lucru și să acționăm în consecință.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Grupul – Punctul comun dintre noi

938.02Grupul este ceva spiritual care există între noi. Este concepția noastră comună, gândul nostru comun, ideea noastră comună. Totuși, grupul nu este pur și simplu atitudinea mea față de fiecare om, ci și atitudinea mea față de ceea ce se va manifesta în noi ca și Creator.

Dacă începem să relaționăm unii cu alții în acest fel, va apărea între noi un sentiment care va fi numit Creator. Atunci vom simți lumina, atitudinea bună și așa se va manifesta Creatorul în noi.

Vom vedea că El este acolo, în cadrul acestui grup, în relațiile dintre noi. Și intrând în aceste relații, mă apropii de El și mă unesc cu El într-o asemenea măsură încât îmi pierd „Eul”. Aceasta se numește traversarea Machsom. Este ca și cum ai sări pe cealaltă parte, în timp ce „Eul” tău (egoismul) rămâne afară, de cealaltă parte.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Grupul este o forță care duce la atingerea Creatorului

938.03Întrebare: Este grupul o lege, la fel cum este și Creatorul?

Răspuns: Modul în care omul își imaginează grupul și Creatorul este așa cum este pentru el. Creatorul nu este ceva în afara noastră. Este modul în care ne imaginăm această calitate.

Întrebare: Creatorul este o calitate a dăruirii. Deci, ce este un grup?

Răspuns: Creatorul este o calitate a dăruirii, iar un grup este format din oameni ca tine pe care îi percepi ca exemplu. Într-un fel, în ceea ce privește viața și existența ta, ei îți servesc drept exemplu.

Pentru că Creatorul este ascuns și nu ți-L poți imagina, indiferent cât de mult te-ai strădui, încerci să construiești o imagine, dar nu poți.

În schimb, decizi să faci din grup o forță de conexiune pentru tine, o forță superioară care te va conduce la atingerea Creatorului care este ascuns și inaccesibil imaginației tale. Dacă ți L-ai putea imagina, nu ai avea nevoie de un grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaş – Art.5, 1985-Pleacă din ţara ta

Bucuria este rezultatul faptelor bune

293.1Întrebare: Cum pot verifica dacă efortul meu nu este doar cantitativ, ci și calitativ?

Răspuns: Ce poate fi un indiciu că am depus un efort corect, calitativ? Se spune: „Rezultatul faptelor bune este bucuria.”

Dacă omul ajunge la bucurie după ce depune un efort și dă cu adevărat tot ce are, atunci bucuria pe care o simte vine din efortul în sine. Nu din ceea ce primește ca urmare a efortului, ci din faptul că i s-a oferit oportunitatea de a depune efortul, că îl face și că știe că are un efect.

Fie că îl văd sau nu, funcționează. Nimic din creație nu dispare vreodată. Baal HaSulam spune că până și suferința unui purice mic care se chinuie să-și obțină hrana se alătură și ea suferinței colective care construiește Kli-ul corectării finale. Este aşa, pentru că nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor trebuie incluse într-un singur Kli.

Dar acest lucru ar trebui să ne umple de bucurie: faptul că suntem cu adevărat pe drumul cel bun, cel puțin la un anumit nivel de conștientizare a scopului, și că simțim că momentele noastre nu trec în zadar. Și rezultatul acestui fapt este bucuria că suntem totuși conectați cu Dumnezeirea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Psihologie spirituală

962.3Întrebare de pe blogul meu în limba engleză: Când vorbiţi despre limbajul ramurilor, vă referiţi la o analogie sau la un fel de gândire metaforică? Dacă da, implică acest lucru un limbaj unic, care nu poate fi transmis în cuvinte, ceea ce face dificil de înțeles ce au vrut să exprime cei care L-au atins pe Creator în interiorul lor? Vom înțelege intuitiv acest limbaj odată ce propria noastră realizare va coincide cu a lor?

Răspuns: Există un „Eu” care se percepe pe sine și percepe un anumit spațiu din jurul său și care dorește să absoarbă din acest spațiu ceea ce îi este necesar și util și să arunce înapoi acolo ceea ce este dăunător sau inutil. Învăț cum să construiesc conexiuni cu acest spațiu pentru a fi mereu în confort optim. Toate cunoștințele mele provin din acest tip de interacțiune cu spațiul din jurul meu, plin de natură și de oameni. Psihologia (în sens materialist) este știința percepției egoiste a „sinelui versus mediu”.

Dacă încep să-mi extind „Eul” în jurul meu în cercuri din ce în ce mai largi, acceptând treptat mediul ca parte din mine, ca ceva care intră în „Eul” meu și subordonându-l egoist mie însumi, aceasta înseamnă cucerire, dobândire.

Dar dacă, deși continui să mă simt opus mediului (un „eu” versus ceea ce este în afara mea), mă străduiesc totuși să mă raportez la mediu așa cum mă raportez la mine însumi, sau chiar mai mult, acesta este altruism. Pentru că rămâne un sentiment de înstrăinare sau chiar de ură, dar deasupra acestui sentiment, în ciuda lui, apare un sentiment de iubire. El apare pentru că nu mă mai identific exclusiv cu „eul” meu; pășesc în afara lui și, privind parcă din afară, construiesc o nouă atitudine a acestui „eu” față de mediu.

Ridicându-mă deasupra „eului” meu egoist, creez un ecran deasupra căruia mă raportez la mediu cu iubire, tratându-l ca pe mine însumi și chiar mai mult; aceasta se numește calitatea dăruirii sau a luminii reflectate. Cabala – o psihologie spirituală – se ocupă de percepția „sinelui în relație cu mediul”.

Ce este scris în cărțile cabaliste

209Întrebare: De ce nu se afirmă clar și categoric că întreaga noastră obligație ca ființe create, este să atingem conexiunea completă prin „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”?

Răspuns: Toate cărțile cabaliste vorbesc fie despre desfășurarea lumilor, Parţufim și Sfirot de sus în jos, fie despre corectarea individuală a unui om de jos în sus, unde trebuie să ajungi să-ți urăști dorința de a primi pentru sine, să aspiri la dăruire, să realizezi că este imposibil să obții dăruirea pe cont propriu și apoi să te întorci către Creator, astfel încât El să te ajute să te ridici deasupra primirii, pentru a realiza dăruirea, și făcând acest lucru, să-ți găsești întregul scop, misiune și împlinire în dăruirea către El.

Acest lucru este descris în detaliu. Ceea ce nu se afirmă cu precizie însă, este că această corectare se realizează prin conexiunea în cadrul grupului, prin munca în grup, dăruirea către semeni și simţirea că ai sprijin și garanție reciprocă. Există doar indicii izolate despre acest lucru în Tora: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar cum este legat acest lucru de iubirea pentru Creator? „Să nu faci altuia ce ție ţi se pare urât.” De ce existăm într-o lume atât de enormă, în loc să ne simțim pur și simplu conectați direct cu Creatorul? De ce avem nevoie de această lume întreagă?

Toate acestea nu sunt clarificate în cărți; adică, legătura dintre munca unui om în raport cu Creatorul și munca unui om cu grupul nu este clarificată. Este scris: „De la iubirea ființelor create la iubirea Creatorului”, dar acest lucru nu este afirmat suficient de clar și categoric pentru ca toți, religioși și seculari deopotrivă, să înțeleagă că problema constă tocmai în „Iubește-ți aproapele”.

Astăzi ne aflăm în fața nevoii de a rezolva tocmai această problemă spre care ne împinge criza globală. Aceasta este o criză socială și nu una economică, o criză rezultată din faptul că toți existăm într-o societate egoistă care se devorează pe sine. Soluția ei este posibilă numai dacă înțelegem că suntem obligați să ajungem la unitate. Totuși, nu vom putea realiza unitatea decât dacă descoperim că există o singură forță capabilă să ne ajute să facem acest lucru.

Aici, ne aflăm între viață și moarte. Vom avea nevoie de Creator pentru a fi salvați de la moarte. Tocmai așa se revelează El. Prin urmare, timpul nostru este cu adevărat timpul venirii lui Mesia (Maşiach), adică revelația Creatorului către ființele create, astfel încât pe de o parte, să putem fi salvați de la moarte, dar în realitate, pentru a putea atinge o lume plină de bunătate și bunăvoință, o lume care există în întregime în dăruire de sus, în revelația Creatorului către ființa unică creată, în care toţi se unesc. Atunci Creatorul le este revelat.

Prin urmare, ceea ce este deosebit de important este această conexiune dintre starea actuală a lumii și necesitatea urgentă a revelației Creatorului în conexiunea dintre noi.

Deși sursele Cabala nu detaliază explicit acest lucru (oferind doar referințe dispersate), trebuie să producem articole și materiale explicative și să descriem procesul de tranziție de la „Eu” la grup, de la grup la lume și de la lume la spiritualitate – la Creator și forța dăruirii care va conecta totul și va umple întreaga realitate, toate ființele create și întreaga dorință vastă.

În ce constă alegerea noastră

Întrebare: În timpul sărbătorii de Sukot, trebuie să ne consolidăm determinarea și să ne concentrăm asupra scopului. Înseamnă acest lucru că schimbul de Reşimot (înregistrări spirituale) trebuie să atingă apogeul în această perioadă?

Răspuns: Mai avem de parcurs multe stări. În principiu, aceste stări ar trebui să servească doar la a ne uni de dragul unui singur scop. Cu alte cuvinte, trebuie doar să gândim: „Suntem cu toții împreună – spre Creator!” Asta e tot. Acesta este singurul lucru care contează. De aceea am ales sloganul nostru: „Suntem cu toții un singur Kli (vas)!”

Dacă ne gândim constant la acest lucru și ne concentrăm asupra lui, sper că mulți îl vor simți clar, în timp ce ceilalți îl vor percepe într-o măsură mai subtilă. Aceasta va fi o simțire de a fi „deasupra Machsom” (bariera spirituală). Va crea în noi condițiile care ne vor permite să avansăm mai departe, cel puțin în lunile ce urmează, până la Paștele evreiesc (Pesah). Sau poate că de Pesah vom adăuga ceva în plus (unii acum, alții mai târziu), dar va fi vorba despre un grup aflat la un nivel complet diferit.

Totul ne-a fost dat în acest scop. Vedem cum toate acestea vin spre noi de Sus. Simțim chiar și cum suntem atrași. Fie că vrem, fie că nu, astăzi suntem deja priviți de Sus ca oameni care își îndeplinesc datoria. Și dacă vorbim despre ce înseamnă să fii poporul ales, putem spune că noi suntem poporul ales. Am fost aleși astăzi (și asta înseamnă „a fi ales”) pentru a ne ridica pe noi înșine și apoi pentru a-i ridica pe toți ceilalți.

Există oameni care în practică, sunt capabili și pregătiți astăzi, au depus eforturi suficiente și pot cel puțin să perceapă aceste stări, să treacă prin ele și apoi după un timp, să le și realizeze efectiv.

Nu pot exista salturi. Totul depinde de cât de mult accelerezi evenimentele. În orice caz, trebuie să treci prin toate; altfel, nu vei avea un Kli. Trebuie să analizezi totul, să simți și să trăiești totul în interior. Desigur, este posibil să trăiești acest lucru într-o secundă. Există stări în care o singură secundă îți oferă deja o impresie. Însă trebuie să treci prin toate aceste stări. Prin urmare, cei care au trecut, într-o măsură mai mare sau mai mică, prin ele sunt pregătiți astăzi, în timp ce ceilalți le vor percepe de la distanță și și le vor imagina.

Din Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 25/09/26

Sukot: şapte zile de corectare

Între Yom Kipur și începutul sărbătorii de Sukot are loc o pregătire pentru corectare, care debutează chiar în prima zi a acestei sărbători. În timpul Sukot, noi ne construim un Kli (vas) special, unic și oarecum auxiliar. De aceea, stăm într-o colibă ​​– o Suka – pe care o ridicăm folosind materiale naturale specifice.

Pereții nu sunt esențiali, întrucât îi construim în mod artificial. Însă acoperișul trebuie realizat din ceea ce se numește „Psolet, Goren ve Yekev”, adică resturi provenite din vii, ogoare și plantații: paie, fân, frunze de palmier sau vegetație similară.

Nu este vorba doar despre un obicei; totul se bazează pe rădăcini spirituale. Omul își construiește o locuință temporară pentru o perioadă de șapte zile, deoarece, în acest stadiu, se corectează doar ZAT (sau VAK) – adică o parte a sufletului nostru, mai exact dorința egoistă. Corectarea celorlalte trei Sfirot superioare – Keter, Hochma și Bina – se va adăuga ulterior, de Purim, sărbătoare la care ajungem trecând prin Hanuka.

Ce este Purim? Reprezintă primirea întregii lumini într-un Kli complet corectat. Acesta corespunde conceptului de Gmar Tikun – corectarea și împlinirea finală. În schimb, atunci când Kli-ul este complet gol, dar pregătit pentru corectare, există o stare „asemănătoare cu Purim” (Ki Purim), și anume Kipur sau Yom Kipur.

În timpul sărbătorii Sukot, timp de șapte zile, ne adunăm în această colibă, construită conform unor reguli și specificații precise. În Talmud, redactat în secolul al III-lea e.n., există un tratat întreg dedicat acestui subiect, intitulat sugestiv Suka. După distrugerea Templului, pentru ca oamenii să nu uite cum să respecte legile, totul a fost consemnat de către înțelepții Marii Adunări (*Anşei Kneset HaGdola*).

A existat o astfel de adunare, formată din șaptezeci de mari cabaliști. Era un fel de instituție supremă, numită *Kneset HaGdola*. „Kneset” înseamnă o adunare, în timp ce „Gdola” provine din cuvântul „mare”, asociat cu „Hochma”. Aceasta semnifică „mare” nu în lățime – ceea ce corespunde lui Bina – ci în înălțime, ceea ce corespunde lui Hochma.

Ei au consemnat și au specificat cum trebuie să fie Suka și starea interioară corespunzătoare acesteia. Tratatul precizează că distanța dintre pereți nu trebuie să depășească trei lățimi de palmă (Şloşa Tfachim).

De ce? Deoarece, atunci când Reşimot (urmele/amintirile spirituale) ies din Kli (vas) – adică atunci când Kli-ul primește, iar apoi lumina iese din el – această lumină urcă spre nivelul superior și se manifestă în cel inferior. Apoi, ea urcă și mai sus și se manifestă din nou în cel inferior, însă a treia oară nu mai este resimțită deloc. Cu alte cuvinte, la trecerea către al treilea nivel, conexiunea dintre cel inferior și cel superior dispare complet. Prin urmare, o distanță mai mare de trei Tfachim este interzisă.

Astfel, în lumea noastră avem o reflectare a modului în care omul își pregătește în sine un astfel de Kli, în care nu există o întrerupere mai mare de trei niveluri între lumina care iese și cea care intră. Altfel spus, omul dorește, prin toate mijloacele posibile, să rămână conectat la lumină. În aceste condiții, el își construiește Kli-ul interior și începe să primească în el lumina înconjurătoare (Or Makif).

Această Or Makif.strălucește asupra lui pe parcursul a șapte etape, purificând în același timp în el cele șapte Sfirot: Hesed, Gvura, Tiferet, Neţach, Hod, Yesod și Malchut. De aceea, în fiecare seară, stând în Suka, spunem: „Astăzi îl invităm pe Avraam în Suka a noastră”, deoarece Avraam corespunde lui Hesed; aceasta este calitatea sa. „Astăzi îl invităm pe Moise în Suka, pe Iosif… pe David.”

Cu alte cuvinte, fiecare zi corespunde unui anumit grad spiritual, unei anumite calități spirituale pe care o corectăm în sufletul nostru. Iată ce simbolizează fiecare zi a sărbătorii de Sukot. Prin corectarea tuturor acestor șapte Sfirot în timpul sărbătorii de Sukot, primim doar VAK – o mică iluminare a luminii de Hochma. Aceasta este lumina care poate exista într-un Kli (vas) ce nu este încă pe deplin corectat.

Apoi, după Sukot, în cea de-a opta zi, pătrunde în noi și restul luminii. Această zi se numește Simchat Tora – „Bucuria Torei”. Este numită astfel deoarece, atunci când omul bea vin (Or Hochma), pătrunde lumina din Hochma. Termenul „Tora” provine din cuvântul „Or” (lumină) sau „Ora” (iluminare), desemnând lumina generală care umple Kli-ul.

Din Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea Sukot, 25/09/26

Să justificăm tot ceea ce ni se întâmplă

Întrebare: Am spus că munca unui om pentru Creator este ceva imaginar. Atunci, ce înseamnă articolul „Nu există nimeni în afară de El” care afirmă că tot ceea ce i se întâmplă unui om vine de la Creator?

Răspuns: Când vorbim despre munca spirituală, spunem că, în cel mai bun caz, ridicăm MAN

Sus. Dar chiar și în munca corporală, toate dorințele noastre se ridică Sus.

De exemplu, mi-e sete. Această dorință este resimțită „Sus”. Dacă mă doare ceva, chiar și dorința inconștientă ca durerea să înceteze se ridică și ea.

Ce înseamnă „se ridică”? Este legat de Creator, deoarece în esență, orice dorință, toate suferințele și toate cauzele a ceea ce este bun sau rău vin de la El. Chiar înainte ca ceva să mi se întâmple, El trimite acel lucru. Prin urmare, El simte automat reacția mea. El a provocat-o și știe dinainte cum voi reacționa.

Ca urmare a reacției mele, se activează un mecanism care mă afectează din nou și provoacă în mine o nouă reacție la cea anterioară. Primesc mereu semnale diferite de la El și reacționez întotdeauna într-un fel sau altul la ele – fie conștient, fie nu; fie că mă gândesc că vin de la El, fie că nu. Primesc constant diverse influențe de la El care trec prin mine. Așa cresc și avansez.

Simt unele lucruri intens, iar pe altele mai puțin intens. Există lucruri pe care le atribui direct Creatorului și lucruri despre care nu sunt sigur dacă provin de la El sau la care pur și simplu nu mă gândesc. La anumite influențe încep să adaug o intenție și să le percep ca venind de la El spre binele meu, dar uneori nu Îl pot justifica și cred că El este rău.

Când cred eu că El este rău? Când nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă și încep să strig în replică: „De ce îmi faci asta?” Omul drept este de acord cu tot ce vine de Sus. El a fost corectat într-o asemenea măsură încât este similar ca formă cu ceea ce vine de la Creator și simte întotdeauna bunătatea.

Se știe că „Nu există nimeni în afară de El” și că tot ceea ce mi se întâmplă acum vine de la El; faptul că reacționez sau nu, nu contează. Tot ceea ce mi se întâmplă acum și până la sfârșitul corectării (Gmar Tikun) se desfășoară în cadrul unui sistem care funcționează automat.

Spunem că evenimentele în sine nu se schimbă; „lumea își urmează cursul”. Ai o cale de parcurs și trebuie să treci prin toate acțiunile, din acest moment și până la sfârșitul corectării, deoarece vasele tale (Kelim) sunt sparte și trebuie corectate treptat, până când toate vor fi complet corectate. Singurul lucru care depinde de tine este intenția pe care o adaugi la ceea ce se întâmplă, adică modul în care percepi și simți experiențele prin care treci.

Tocmai aceasta este munca noastră: să fim drepți și să justificăm tot ceea ce ni se întâmplă. În măsura în care reușești să justifici aceste acțiuni, treci peste ele. Însă, dacă nu poți justifica un anumit lucru, zăbovești în acea stare până când, treptat, ajungi să o înțelegi mai profund, cu toate cauzele și efectele sale. Dar, de îndată ce reușești să o justifici, treci imediat la următoarea acțiune, la următoarea stare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/09/26, Rabaș – Art.40, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘În fiecare zi vor fi ca noi, în ochii tăi’

Spiritualitatea este o substanță în continuă schimbare

Omul este influențat în permanență de societate și de realitate în ansamblu –  de univers, de mediul înconjurător. În același timp, trebuie să tindă neîncetat să unească cele trei puncte: eu, Creatorul și acțiunile mele (starea mea actuală), ca și cum ar forma un tot unitar.

Echilibrul dintre linia dreaptă și cea stângă trebuie restabilit în fiecare minut, reînnoit în fiecare clipă. De fapt, nu poți rămâne niciodată pur și simplu într-o stare de echilibru; spiritualitatea este o substanță aflată într-o continuă schimbare.

În spiritualitate, nu există niciun moment în care să poți ajunge într-un punct și să-ți spui: „A! Asta este tot, am terminat!” Așa ceva nu există. Dacă rostești acel „A!”, înseamnă că nu te mai afli în starea pe care o atinsesei anterior. Pentru a găsi puterea de a rămâne în echilibru, ai nevoie de un grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua în muncă?