Monthly Archives: octombrie 2026

Construirea unui sistem de sprijin

938.01Când omul începe să-și perceapă natura egoistă ca fiind rea, aceasta nu este încă o recunoaștere adevărată a răului în raport cu Creatorul. Pur și simplu el se vede, într-o oarecare măsură, ca fiind rău în raport cu lumina înconjurătoare, în raport cu ceilalți sau în raport cu o imagine pe care el o consideră un exemplu de bunătate.

El încă nu se gândește la răul pe care îl provoacă Creatorului; pur și simplu se vede ca fiind așa. Dați-i o șansă să se corecteze și să se calmeze, și totul va reveni la locul lui.

Totuși, un început a fost făcut: omul se vede pe sine din ce în ce mai rău iar acesta este un semn că progresează într-adevăr spre linia de mijloc. Desigur, el este disperat și se simte neputincios; blestemă totul și se îndoiește că drumul în sine este cel corect, deoarece el se vede constant ca fiind rău. Totuși, tocmai din acest motiv, pentru a nu fugi de pe câmpul de luptă, omul trebuie să construiască un sistem de sprijin, un sistem care să-l tragă înainte.

Gândiți-vă la situația din această lume: pentru fiecare om bolnav dintr-un spital, există trei sau patru persoane care îl îngrijesc. Există o bucătărie imensă, depozite enorme de medicamente, o bancă de sânge, săli de operație și cabinete de tratament cu tot felul de echipamente. Un spital, să zicem, cu 100 de pacienți, poate necesita 500 de angajați în personalul auxiliar. Dar odată ce omul se vindecă, nu mai are nevoie de niciun astfel de sprijin.

Așadar, trebuie să construim și o societate în care să existe mecanisme de îngrijire a celor „bolnavi”. Fiecare dintre noi este uneori „bolnav”. Iar aceste sisteme de sprijin ar trebui să aibă grijă de el, să-l sprijine și să facă tot ce este necesar pentru el.

Îmi amintesc că am fost în stări în care nu mă puteam mișca, nici măcar să ies la magazin să cumpăr ceva. Pentru asta există prietenii. A lucra pentru Creator nu este o cale ușoară.

Omul care este ajutat de prietenii pe care i-a dobândit acționează, într-un fel, împreună cu ei. La urma urmei, el însuși a plătit și a construit acest „spital” și el însuși lucrează acolo când este sănătos. Iar când este bolnav, au grijă și de el.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 12/08/26, Rabaş – Art.14, 1984-Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept

Gmar Tikun (corectarea finală) personală

929În starea în care omul se află deja dincolo de Machsom, există mai multe etape intermediare, semi-egoiste. După ce poporul a traversat Marea Roșie, condus de Moise, a rămas încă trei zile la Muntele Sinai. Cuvântul „munte” (Har) provine din „Hirurim” (îndoieli) care apar într-un om.

Omul se găsește cu toate aceste îndoieli și nu își poate imagina cum să se adapteze la ceea ce vede. De unde ar putea proveni astfel de stări, forțe, dorințe și presiuni interioare de a se uni cu Creatorul?

În cele din urmă, doar unul dintre punctele lor se ridică spre acest munte, deasupra tuturor acestor îndoieli, și deasupra tuturor dorințelor lor încă egoiste. Numai acolo, deasupra lor, iau contact cu Creatorul. În acest fel, omul începe treptat să-i ceară Creatorului să-i arate cum se raportează la oameni. Atitudinea Creatorului față de oameni sunt tocmai poruncile Creatorului; prin urmare, prin îndeplinirea lor, devenim asemenea cu El.

Poruncile sunt atitudinea corectă din egoismul propriu față de întreaga creație. Îl rog pe Creator ca și cum aș fi deja lângă El. Sunt un punct complet independent, ieșind deja din mine însumi. Înainte de Machsom, nu eram independent; eram cufundat în egoism și sub controlul acestuia. Acum, după ce am traversat Machsom-ul, sunt un punct independent, liber de influențe egoiste asupra mea. Prin urmare, încep să-l rog pe Creator: „Arată-mi cum Te raportezi la ei.”

„Ei” înseamnă întreaga umanitate, care constituie o masă complet omogenă, un Kli format din 620 de dorințe. Încerc să mă raportez la fiecare dintre aceste dorințe așa cum face Creatorul. Îndeplinirea poruncii constă în atitudinea mea corectă față de dorințele lor, adoptându-le pe fiecare ca fiind ale mele și dorind în mod altruist împlinirea ei.

În acest fel, îndeplinesc treptat cele 613 porunci. Încorporez fiecare dintre aceste dorințe în mine și le împlinesc, astfel încât să pot umple toate sufletele prin mine însumi.

Acest lucru îmi permite să mă conectez și să mă unesc cu ei și să formez enormul meu Kli, câștigat prin propriile mele eforturi, format din toate sufletele și numit Adam, uman. Astfel, în măsura în care încorporez aceste dorințe în mine și le îndeplinesc prin mine, devin similar Creatorului și mă unesc cu El. Această stare este Gmar Tikun (corectareaa finală) a mea personală.

Din Lecţia zilnică de Cabala la Sărbătoarea de Sukot,  29/09/26

Grupul: un model în miniatură al sufletului comun

938.07Grupul este un mic model al sufletului comun, Adam, în care trebuie să ne raportăm unii la alții așa cum Creatorul se raportează la toate creațiile. Este alcătuit din oameni care îmi înțeleg aspirațiile, iar eu lucrez împreună cu ei, susținut de ei.

Prietenii ridică importanța scopului nostru comun pentru mine, mă întăresc, mă susțin și îmi înțeleg aspirațiile. Învăț de la ei, ei învață de la mine și lucrăm reciproc în aceeași direcție. Este mai ușor, mai convenabil, mai fiabil și mai plăcut pentru noi datorită acestui fapt. Cu alte cuvinte, grupul mă ajută în orice.

Și dacă dintr-o dată, mi-ar fi luate toate posibilitățile disponibile unui om, s-ar dovedi că pe lângă grupul care mă susține, mă îndrumă și îmi prezintă următorul nivel de valori care devin importante și de dorit pentru mine să le ating, nu am nevoie de nimic altceva. Grupul determină scopul și imaginea Creatorului cu care trebuie să devin similar în fiecare moment al existenței mele în cadrul lui.

Fiecare particulă a sufletului comun se află sub stăpânirea tuturor celorlalte particule, indiferent dacă acea stăpânire este impură sau pură. Întrucât legea este aceeași pentru toate lumile, omul, fie că vrea fie că nu, se află totuși sub influența societății.

Prin urmare, alegerea grupului, alegerea societății înconjurătoare, constituie în cele din urmă singurul act de liber arbitru al omului și îi determină întreaga cale.

Din Lecţia zilnică de Cabala la Sărbătoarea de Sukot, 28/09/26

Discuții despre Treptele Scării, Partea 253

Discuții despre Treptele Scării, Partea 253

Prin ce trece omul înainte de barieră?

Stările prin care trecem înainte de barieră sunt numite „timpul pregătirii”, începutul Lişma. Nu există încă un ecran despre care să vorbim, dar deja începem să ne raportăm la starea noastră din punctul din inimă. Ce înseamnă să intri în timpul pregătirii? Timp de mii de ani, ne reîncarnăm în corpuri ale acestei lumi și, dintr-o dată, primim o trezire de Sus. Aceasta se numește „punctul din inimă care intră în noi”. Este punctul din inimă care se dezvăluie în noi.

Pe lângă inimă, care este o dorință pentru tot felul de plăceri din această lume, avem dorința de a ne bucura de spiritualitate. Deși este o dorință egoistă de spiritualitate, îmbrăcată în intenția de a primi, ea aparține deja spiritualității. În interiorul ei există o anumită simțire a luminii înconjurătoare care dăruiește harul Kduşa (sfințenie), ceea ce înseamnă că există ceva din intenția de a dărui. Nu avem nicio idee despre ce înseamnă dăruirea, dar acest lucru ne dă o simţire de adevăr și falsitate.

Înainte, priveam lumea doar din inimă și ne gândeam cum să o apucăm și să ne bucurăm de ea. Acum, uneori privim din interiorul inimii noastre, alteori din punctul din inimă. Suntem aruncați dintr-un punct în altul, iar acest lucru aduce schimbări de stări și dispoziții. Când privim din interiorul punctului din inimă, începem să ne criticăm pe noi înșine și să credem că suntem fiare, iar din punctul din inimă începem să înțelegem puțin din ce înseamnă să fii om.

Dar aceasta încă nu este naștere. Nașterea spirituală începe cu dobândirea propriu-zisă a unui ecran, din grosimea rădăcinii (Aviut de Şoreş). Totuși, pentru cei care studiază Cabala, începe pregătirea pentru naștere. Chiar și în timpul pregătirii, există multe etape care nu pot fi clar împărțite succesiv. Aceasta nu este încă naștere; este pregătire.

Ce este nașterea? Chiar și nașterea care vine după barieră nu este încă naștere; este doar „intrarea seminței în pântecele Ima Ilaa (Mamei Superioare)”, numită „cele trei zile de absorbție” și așa mai departe. Încep „cele nouă luni de sarcină”, o stare în care simțim că ne aflăm în lumea Creatorului și începem să dobândim un ecran pentru a ne anula față de ea, astfel încât tot ceea ce primim să fie pentru a dărui și să nu ne atingă dorința de a primi.

La fel ca în spiritualitate, stările care o preced, care corespund spiritualității, primesc și ele astfel de nume. În orice caz, acestea sunt stări aflate în punctul de dezvoltare al inimii care primesc un ecran la barieră.

Moise este Forţa care înalţă sufletul la Bina

740.03Cabaliştii au rugăciuni care descriu stări imperfecte folosind cuvinte care par a fi adresate Creatorului, cuiva care nu înțelege nimic. Dar cel care înțelege vede din acest text care dintre dorințele și înclinațiile sale interioare ar trebui să le îndrepte către Creator. Rugăciunea este compusă într-un astfel de limbaj încât în principiu, oricine o poate adapta, în funcție de nivelul în care se află: de la zero până la nivelul corectării finale.

Cabaliștii au folosit întotdeauna limbajul pe care Moise l-a primit și l-a folosit pentru a scrie Tora, nu doar pentru a se adresa în mod specific celor care studiază Cabala, ci și pentru a se adresa tuturor, indiferent de nivelul lor spiritual. Dacă te adâncești în rugăciuni, poți vedea toate interacțiunile și toate nivelurile fiecărei dorințe umane către lumină, către Creator.

Moise a descris tot ce are legătură cu primirea Torei și ascensiunea sufletului la Bina. Aceasta este sarcina lui.

Moise este forța care ridică toate dorințele omului de la Malchut la Bina, până la intrarea în Țara lui Israel. Și după aceea, corectările au loc fără el.

Întrucât calitatea lui „Moise” o atrage pe Malchut la nivelul Bina, misiunea sa se încheie în acest moment și el moare. El moare în Iordania, privind de departe la Israel, așa cum se spune în Tora: „S-a suit pe Muntele Nebo și a murit acolo pe 5 Adar.” S-a născut pe 5 Adar și a murit pe 5 Adar. Toate acestea sunt conform rădăcinilor spirituale…

Nu este vorba despre persoana Moise, ci despre calitate. Nu-mi pot imagina un om care ar face asta, nu formează niciun fel de imagine în mine. Dar poate fi înțeles și așa, nu contează.

Fiecare rădăcină spirituală trebuie să atingă lumea noastră, să se îmbrace în materie. Prin urmare, tot ceea ce ar trebui să se întâmple în lumea spirituală trebuie să se întâmple în această lume cu noi toți. Începând de astăzi, totul a fost realizat, cu excepția Purim, cu excepția Gmar Tikun (corectarea finală).
Din Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 25/09/26

În mâinile prietenilor

938.04Întrebare: Ar trebui ca nivelul critic al grupului să fie astfel încât fiecare să fie gata să ofere lumina înconjurătoare oricui din grup?

Răspuns: Da. Ce înseamnă asta? Înțeleg absolut clar că bunăstarea mea spirituală, avansarea mea, gradul meu spiritual, viața mea și destinul meu sunt în mâinile grupului. Dacă simt că sunt în mâinile lor, înseamnă că m-am predat lor.

În realitate, mă aflu într-adevăr în această stare; trebuie doar să înțeleg că este așa și să acționez în consecință. Prin urmare, nu pun nicio condiție, ci pur și simplu ating nivelul la care văd că sunt în mâinile lor, că sunt în interiorul lor și apoi sunt de acord ca așa să fie.

Sunt de acord să fiu dependent de ceilalți, și chiar dacă nu ar exista o astfel de garanție spirituală reciprocă, chiar dacă nu ar trebui să fiu dependent, vreau să fie așa. Aceasta înseamnă că aprob structura acțiunii Creatorului și dorința de a fi în ea. Tocmai acesta este lucrul pe care îl aleg ca fiind singurul lucru corect și bun.

În acest caz, se consideră că am stăpânit acest grad spiritual, și dintre toate stările posibile, aleg cu precizie ce are loc în el. Sunt

Din  Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 28/09/26

 

De ce a fost creată lumea noastră?

921Lumea corporală se numește „percepția mea”. Poate include toate lumile, până la lumea infinitului, și totuși percepția mea se numește în continuare „lumea mea”. Cum pot face ca percepțiile mele să fie atotcuprinzătoare, astfel încât să percep întregul domeniu al creației, care se numește Creatorul?

Cineva poate percepe inconștient, caz în care omul există pur și simplu prin cele cinci simțuri naturale ale sale. Nu el le-a inventat și nu le controlează.

Acestea îi sunt date pentru o anumită perioadă de timp, astfel încât, existând prin ele și percepând un fragment foarte mic din creație, va avea oportunitatea, prin propriul efort, să atingă percepția existenței superioare. Și nu doar să o atingă, ci să o stăpânească complet, să stăpânească tot ceea ce este natural și inerent, ceea ce a existat înainte de nașterea noastră și va exista după moartea noastră în această lume.

Percepția lumii noastre este de asemenea, naturală, de la naștere până la moarte. Dar percepția simultană a acestei lumi și a lumii superioare este ceva ce trebuie să atingem prin propriile noastre eforturi. Acesta este scopul tuturor acestor stări.

Dar dacă am existat o anumită perioadă de timp în percepția lumii superioare și existăm o anumită perioadă în lumea noastră, de ce trebuie să percepem ambele lumi simultan, una prin cealaltă, și să depunem eforturi speciale pentru a face acest lucru?

Nu experimentăm cele două stări limită, această lume sau lumea spirituală, prin propria noastră alegere. Ni se dă pur și simplu o stare sau alta. Sufletul există în afara corpului, în adeziune completă cu Creatorul, ca un punct în El.

Dar dintr-o dată, acest sentiment de a fi un punct în Creator dispare, iar sufletul se regăsește în percepții corporale. Omul se naște fără amintiri, nimic care să-i spună despre o altă existență. Deci, ce ne oferă atingerea simultană a ambelor lumi?

Sufletul a fost creat ca un punct. Percepția noastră despre „Eu” este un punct care simte fie Creatorul, fie opusul Său, ascunderea completă a Creatorului. Putem atinge o stare în care suntem complet egali cu Creatorul și să percepem întreaga creație, eternitatea și perfecțiunea numai dacă depunem eforturi pentru a transforma acest punct într-un Kli. Mai mult, trebuie să o creăm cu deplină libertate de alegere, adică în anumite circumstanțe.

Toate aceste circumstanțe, reunite într-un mod particular, și existența noastră în cadrul lor, sunt numite „această lume”. În jurul acestui punct, a fost creat un mediu special care percepe ceea ce percepem și pe care îl numim „lumea noastră”, deoarece numai dintr-o astfel de stare, în cel mai optim și singurul mod posibil, poate fi creat un Parţuf, adică un Kli egal Creatorului, din acel punct.

Din  Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot,, 29/09/26

Discuții despre Treptele Scării, Partea 252

Discuții despre Treptele Scării, Partea 252

Ce înseamnă să treci peste Barieră?

Omul care trece peste barieră este cel care a dobândit o intenţie de a dărui, chiar dacă este cea mai mică intenție posibilă. Aceasta se numește „trecerea peste barieră”. Nu înseamnă să ajungi la o limită în mijlocul drumului cu un semn care spune „Barieră Înainte”, care poate fi îndepărtată pentru a lăsa pe cineva să treacă. Trecerea peste barieră în spiritualitate este inversiunea care are loc atunci când dobândim cea mai mică măsură de Lişma din Lo Lişma, cea mai mică măsură de dăruire.

Locul unde Îl întâlnim pe Creator

963.7Creatorul este cel care se raportează la toate sufletele cu iubire. Nu știm nimic altceva despre El: „Bunul care face face bine tuturor sufletelor”.

Nu-L veți putea găsi pe Creator (această calitate) decât dacă vă concentrați atenția asupra Lui prin toate sufletele, ca printr-un radar.. Altfel nu va funcționa.

Prin urmare, atunci când se spune „omul către Creator”, aceasta înseamnă în mod obligatoriu prin Kli-ul (vasul) comun. În afara Kli-ului comun, Creatorul nu există. Nu-L puteți simți sau evalua individual, doar pentru voi înșivă.

Prima senzație care apare în voi înainte de Machsom, când treceți prin el, când vă aflați și aici, și acolo și întrebați unde este Creatorul, este că El este Cel care umple totul, conduce întreaga omenire și se află în ea. Asemănându-vă cu atitudinea Lui față de oameni, vă regăsiți și pe voi acolo. Cu alte cuvinte, locul de întâlnire dintre voi și Creator este în sufletele oamenilor. Nu există alt loc.

Asta înseamnă traversarea Machsom-ului: începeți să vedeți sufletele oamenilor și pe Creator acolo, pentru că primiți de Sus forțe și calități care vă permit să vă raportați la ei așa cum o face El, deși la început doar într-o măsură minimă. La început este vorba de Ibur (concepție), Yenika (alăptare) și Mohin (vârsta adultă). Aceasta este singura cale.

Din Lecția zilnică de Cabala de Sukot, 25/09/26

Grade numite “Drepţi” si “Păcătoşi”

95Trei cărți se deschid de Roş haŞanah [Ajunul Anului Nou ebraic]: cea a celor complet drepți, cea a răilor completi și cea a intermediarilor. Cei complet drepți sunt înscriși imediat la viață. Cei răi completi sunt înscriși imediat la moarte (Zohar pentru toți, vol. 6, Cele patru specii și Hoşana Raba [Marea Rugăciune, a 7-a zi de Sukot]).

Cel care a atins nivelul în care Îl justifică pe Creator, în ciuda întregii dorințe de a primi, este numit complet drept. Aceasta înseamnă că el posedă deja „acoperirea” de Bina asupra tuturor Kelim ale sale de primire.

Cel care nu are corectarea de Hasadim asupra dorinței de a primi, este numit complet rău. Pur și simplu nu a primit corectarea, și prin urmare, este numit rău.

„Rău” este un grad. Pentru a fi rău, trebuie să fii și în lumea superioară. „Drepți”, „răi” și „intermediari” sunt stări. Când omul traversează Machsom (bariera) și începe să lucreze pentru Creator, apar aceste trei posibilități.

Nu vorbim despre oameni ca noi, nici măcar când vine vorba de „cei răi”. Noi nu suntem răi. Suntem pur și simplu un zero pentru că existăm sub ceea ce se numește linia vieții. Nouă nu ni se atribuie nicio calitate: nici „răi”, nici altceva. Cartea Zohar nu spune niciun cuvânt despre ceea ce este sub Machsom.

Cei intermediari rămân în așteptarea judecății până la Yom Kipur. Dacă se pocăiesc, sunt sigilați pentru viață; iar cei răi, care nu se pocăiesc, sunt sigilați pentru moarte.

De ce? Pentru că acestea reprezintă fie linia complet dreaptă, fie linia complet stângă. Sunt stări extreme, opuse, care vin de la Creator, în care fie Kelim, fie luminile sunt complet dependente de cele superioare.

Ce depinde de om? Este vorba despre cum să unești aceste două calități în interiorul tău, linia stângă și cea dreaptă, în interiorul tău. Este vorba despre găsirea combinației optime pentru a le uni, luând Kelim din stânga și calitățile din dreapta și creând linia de mijloc din ele.

Omul poate ajunge la o stare în care unele dintre Kelim ale sale care sunt în curs de corectare devin „drepte”, în timp ce altele devin „rele”. Unele Kelim vor fi destinate vieții și vor fi pline de lumini, în timp ce altele vor merge spre „moarte”, devenind din ce în ce mai goale până la sfârșit, coborând în întuneric și formând Sof (sfârșitul) al Parţufului.

Din Lecţia zilnică de Cabala din noaptea de Hoşana Raba, 02/10/26