Nu schimbam nimic in calea noastra spirituala; starile trec asa cum trebuie si raul trebuie revelat. Trebuie sa simtim toate cele 613 (Tariag) de dorinte ale noastre sub forma de greseli (Shgagot) si pacate nefavorabile (Zdonot). Este scris: Cineva nu poate sa indeplineasca o porunca, fara a o incalca mai intai si Nu exista niciun om drept care face bine, fara sa fi pacatuit.

Trebuie sa trecem prin starea de a simti Iadul in toate manifestarile lui. Intrebarea este cum sa intram in aceste stari, cu ce pregatire? Daca ne pregatim pentru garantie reciproca, pentru intentii corecte si sprijinul prietenilor (Kli), pentru Lumina pe care o descoperim in conexiunile noastre, atunci putem trece prin cele mai dificile coborari mai repede si mai usor, venind in contact cu ele doar pentru un moment.

O asa de scurta intalnire cu diavolul este suficienta pentru ca o persoana sa ia spargerea din ea si sa o corecteze. Totusi, noi trebuie sa corectam toate spargerile din cele 613 dorinte.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa ne straduim sa fim intotdeauna in credinta deasupra ratiunii. Daca Creatorul s-ar revela, mi-as pierde eul meu independent si as deveni un parazit (unul care primeste) in sistemul superior.

Este similar cu modul in care o persoana care sta in pat, atasata la tuburi care o sustin artificial nu are nevoie sa se dea jos in pat. Daca Creatorul s-ar releva el insusi, eu nu as fi in stare si nu as fi dispus sa fac nici macar o singura miscare, pentru ca El ar umple intreaga lume cu El insusi. De aceea trebuie sa fiu intotdeauna independent si ascuns de El.

Acum, intelegem de ce Malchut, o data ce a experimentat aceasta stare in Lumea Infinitului, a fost incapabila sa se descurce cu ea: aceasta ii anula eul care este esenta creatiei. Creatorul trezeste eul din noi si noi devenim gata sa refuzam intreaga implinire, intreaga cunoastere. Acesta este sentimentul rusinii, atunci cand ni se pare ca am incetat sa mai existam.

De aceea, intreaga noastra munca este in a ne pastra in mod constant ca o creatura care este separata de Creator dar, pe de alta parte, similara cu El. Asta este posibil numai atunci cand avem ceva intre noi care ne separa. Totusi, acest separator nu ne separa cu adevarat. Ne conectam deasupra lui prin similaritate, adica, conexiunea pe care o construim intre noi in masura similaritatii noastre.

Nu las ca dorinta mea de a primi placere sa primeasca Lumina in mod direct. Ne unim cu Creatorul si suntem nedespartiti unul de celalalat in Lumina Reflectata, unde imi construiesc similaritatea mea cu El. Cunostintele si ratiunea sunt jos, in timp ce credinta deasupra ratiunii este deasupra lor. In aceasta credinta si daruire ma conectez eu cu Creatorul.

Creatorul nu se descopera niciodata intr-un asemenea fel incat sa-mi faca mie toata munca si sa-mi anuleze eul. Cel de Sus ne arata numai exemple prin coborarea catre mine a partii Sale inferioare, AHP (Ozen, Hotem, Peh), in timp ce eu iau aceste exemple si ma fac similar cu El.

Asta inseamna munca Creatorului. Nu face el corectia pentru mine, ci ma invata cum sa ma corectez eu insumi. Si placerea apare din adeziunea si conexiunea noastra.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Care este Avantajul in  Munca, el fiind mai Mare decat in Recompensa

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Acum noi ne gandim la uniunea dintre noi, pentru ca am descoperit ca doar in interiorul ei il putem releva pe Creator. Nu vreau sa ma simt eu in interiorul conexiunii dintre noi; vreau sa simt toata lumea impreuna. Si orice problema ar aparea, este numai pentru a-mi da mie oportunitatea de a intari conexiunea chiar mai mult. Atunci problemele se numesc caderi pentru a urca, dar trebuie sa ne pregatim pentru ele.

Imagineaza-ti ca ai dobandit deja senzatia de in afara ta. Daca dorim ca acest camp de conexiune sa apara intre noi atunci, in interiorul caderilor, dezamagirilor si eforturilor de a sta impreuna vom simti faptul ca singura forta care ne tine impreuna este Creatorul.

De ce avem nevoie de Creator? De ce nu ne  putem conecta impreuna noi singuri? Pentru ca acesta conexiune sa apara intre noi, trebuie sa descoperim forta interioara care se ascunde in noi. Aceasta forta nu ne apartine noua deloc, doar campul conexiunii dintre noi va fi capabil sa existe, numai daca aceasta forta (Creatorul) devine revelata.

Ne trebuie revelarea Creatorului pentru ca altfel, unirea noastra va fi fara viata. Va fi similara cu celulele moarte care sunt luate de la diferite corpuri si puse impreuna – dar de unde sa iei forta vietii? Cum poti sufla viata intr-un corp din afara? Nu stim cum sa facem asta. Asta este forta Creatorului care este in interiorul materiei si ne insufleteste.

Poti lua atomi si molecule si sa le conectectezi cum vrei tu. Dar de unde vei lua forta vietii, pentru a aduce creatia ta la viata? Suntem incapabili sa facem asta si nu vom fi niciodata in stare sa o facem. Putem conecta lucruri care sunt deja in viata, adica sa folosim ceva care exista deja.

Acelasi lucru ni se intampla si noua: Ne putem uni, pentru a crea o conexiune, dar cine o va aduce la viata? De aceea noi cerem Creatorul! Am inceput deja sa simtim ca aceasta conexiune nu poate exista fara El.

Din Lectia zilnica de Cabala 9/17/10, Extrase – despre Iom Kipur

Filed under: Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Intrebare: In articolul sau, Rabash face referire la o fabula despre o persoana care a imprumutat o mare suma de bani prietenului sau, cu toate ca nu era asa de sigur ca o sa-i primeasca inapoi. Totusi, atunci cand prietenul i-a adus o scrisoare de garantie prin care banca garanta imprumutul, s-a intristat pentru ca a pierdut ocazia sa ramana in credinta deasupra ratiunii si, astfel, nu a putut avansa spiritual.

Raspuns: Sa-ti fie teama de relevarea Creatorului. Nu vreau ca El sa se dezvaluie, pentru ca daca ar face-o i-as deveni supus complet si m-as transforma intr-un animal; punctul independentei (fiinta umana) ar disparea din mine. O fiinta umana apare in mine atunci cand inca nu simt Creatorul ci, mai degraba, atunci cand caut imaginea Lui pentru a stabili un exemplu de daruire in mine. Pentru a face asta, trebuie sa iau un model si sa obtin puterea de a forma aceasta proprietate, fara presiune din partea Lui.

Este la fel ca modul in care actioneaza un copil atunci cand ii dau lui o jucarie dar nu il ajut, permitandu-i astfel sa-si faca munc sa. Mai mult, ii creez dificultati astfel incat el sa incerce sa se descurce pe cont propriu si sa invete. Ne bucuram sa-l vedem depunand efort si progresand pentru ca in acest fel avanseaza un copil.

Nu il lasam pe copil sa vada ca pentru noi este usor sa facem munca. Din contra, pretindem ca nu stim cum sa o facem si ca suntem sovaielnici in a o face. Ne jucam si gasim solutii impreuna cu copilul. Facem asta pentru a-i furniza un spatiu de lucru, pentru a-i da o sansa sa-si dea efortul si sa descopere realitatea din afara intunericului. Nu gasim noi solutii pentru el; el trebuie sa le gaseasca pe cont propriu.

Chiar daca suntem dispusi sa-l ajutam si sa-i furniza, explicatiile de care are nevoie, nu ar trebui sa o facem inainte ca el sa-si exploreze toate oportunitatile proprii in a gasi raspunsul corect. Daca cauta ajutorul nostru, inseamna ca au o intrebare durereoasa, tangibila si esentiala. A incercat deja tot ce a putut dar nu s-a intamplat nimic. Numai in acest caz il ajutam si umplem ce nu a putut el obtine, din cauza naturii lui.

Daca depune un efort mare si intelege ca nu este capabil sa faca asta pe cont propriu, el isi pregateste dorinta sa si mintea pentru clarificari si asistenta, asta este, intrari de la un nivel care este mai mare decat al lui. Acest supliment il face o fiinta umana. Totusi, daca eu ii arat totul inainte de a-si depune el propriul efort, atunci explicatiile mele nu vor crea nimic merituos sau nou pentru el, nici in dorinta, nici in minte.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Care este Avantajul in  Munca, el fiind mai Mare decat in Recompensa

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atunci cand Lumina paraseste Partzuf-ul, numai o scanteie minima de Lumina ramane in el, care se numeste Kista de Haiuta (un mic pachet al fortei vietii). Este similar cu o persoana adormita, a carei putere a parasit-o, dar noi nu o consideram moarta pentru ca a ramas putina viata in ea, atata cat sa reuseasca sa se intoarca la starea normala. Aceasta inregistrare (Reshimo), Kista de Haiuta, primeste Lumina Reflectata, care vine de la Cel de Sus.

Kista de Haiuta este un punct care separa doua stari diferite. Este ca o persoana flamanda, care a uitat complet starea anterioara in care era satisfacuta si este gata pentru a primi o noua satisfactie. Aici, de asemenea, cineva se elibereaza complet de cele zece Sfirot anterioare si este gata sa primeasca alte zece noi. Deci, acest punct care nu mai are nimic din starea anterioara si inca nu a obtinut nimic din starea viitoare, se numeste o scanteiei minima de viata.

Eu insumi imi restrictionez dorintele si vreau sa pun capat la tot trecutul, pentru a incepe un nou grad, un nou nivel al daruirii. Nu pot face nimic cu vechiul Kli. De fapt, am incercat deja sa fac tot ce pot, in el. Am descoperit insa ca sunt incapabil sa fac ceva si, astfel, am dezvelit un nou spatiu gol in mine.

Din acest motiv, vad starea veche ca pe o greseala fata de cea noua. O indepartez si merg mai departe. Deoarece planuiesc ca la urmatorul nivel sa daruiesc, trebuie sa incep de la zero. Nu am nimic. Nu vreau sa car vechile bagaje cu mine. Vreau doar sa daruiesc si in daruire nu exista posesii vechi. Incep calatoria cu mainile goale, exact ca cineva care pleaca in exil.

Mai demult, primii Hasizi (Hasizi, care erau si Cabalisti), aveau un obicei ca acesta. Cineva trebuia sa-si paraseasca locuinta, fara sa-si ia nimic cu el. Isi lua doar hainele de pe el, lucrurile din mana si nimic altceva. Nu iti luai nici macar o bucata de paine, pentru orice eventualitate. Doar plecai si asta era tot. Nu stii ce se va intampla. Te vei intoarce numai dupa sase luni sau un an.

Esti gata sa incepi o noua cale, astazi?

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe drumul spiritual, sufletele care doresc sa se uneasca trebuie sa munceasca incontinuu la construirea conexiunii dintre ele. In acest fel, ele influenteaza Malchut a Lumii Atzilut (mireasa) si trezesc o conexiune in Zeir Anpin,mai degraba la nivelul credintei decat la nivelul primirii placerii.

Apoi, legamantul exista, pentru ca noi semnam un pact care ne tine unul de celalalt numai pentru importnta  scopului spiritual, fara sa se tina cont cine si cat plateste. De exemplu, daca prietena ta este frumoasa, atunci cand primesti placere de la ea este ca si cum te-ai vandut ei. Daca traiesti cu o femeie pentru ca este frumoasa, atunci esti vandut, pentru ca primesti placere din frumusetea ei, care este ca o plata pentru tine.

De aceea semnam un legamant, spunand ca avansam prin credinta deasupra ratiunii, sau ca, pentru noi daruirea este mai importanta decat primirea. De aceea noi cautam, in mod constant, cai de a ne intari conexiunea prin daruire reciproca.

In  masura in care ma alatur conexiunii prin daruire reciproca, incep sa observ cat de urata este mireasa mea (adica grupul si lumea spirituala) si faptul ca partenerul meu (Creatorul) este un mincinos. Atunci cu cine am semnat un legamant, cui m-am obligat eu? Deci, atunci ai oportunitatea sa mergi prin credinta deasupra ratiunii, cand preferi daruirea deasupra calcului primirii.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Shamati, Art. 52

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris: Nu crede in tine insuti pana cand mori, adica pana cand egoismul tau moare. Cum pot fi atunci sigur ca voi atinge scopul si nu voi pierde calea?

Raspuns: Am scopul spiritual si am mijloacele pentru a-l obtine si trebuie sa ma tin de ele. Nu pot fi sigur de ce se va intampla maine, de aceea trebuie sa fac un legamant cu grupul si cu Creatorul, pentru a garanta ca voi obtine Scopul Superior!

Daca nu reusesc sa raman pe drum atunci voi cobori la o existenta animala si voi vedea viata de la acel nivel. Atunci, Creatorul nu ma va lua in consideratie deloc.

Altfel, ma pot lega de grup si ma pot darui lui complet, pentru ca ei sa ma apere. In acest fel sunt legat de grup si nu pot sa mai cad, asa cum pe o corabie prinsa de furtuna, marinarii se leaga unul de celalalt de punte, ca sa nu fie aruncati in apa, de valuri. Fiecare persoana ar trebui sa se vada intr-o asemenea situatie.

Trebuie sa organizez acest legamant dintre noi inca de cand sunt plin de energie si de inspiratie, adica atunci cand sunt in ascensiune. Atunci semnez legamantul, pentru ca realizez ca mai tarziu va veni o vreme cand poate nu voi mai justifica scopul spiritual. Totul imi va parea fara speranta, rau, si nu voi avea nicio indoiala ca am dreptate in legatura cu asta.

De aceea, este scris: Nu crede in tine insuti pana cand mori. Daca o persoana nu se daruie grupului, pentru a fi guvernata de grup, atunci ea va fi guvernata de propriul egoism si nu va avea nicio sansa sa iasa din el. Este inutil sa piarda vremea. Fie face legamantul, fie merge acasa, sa stea pe canapea.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Shamati, Art. 52

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, va rog adresati intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti. Comentariile din paranteze imi apartin.

Urmand calea Cabalistilor

Ordinea lucrurilor este astfel incat nici in cele mai simple lucruri nu putem face un pas sau misca un deget fara ajutorul Cabalistilor. Asa ca sa ne aplecam capul in fata lor si atunci ochii nostri se vor deschide.

Cartea de Educatie (Sefer haHinuh), Capitolul Truma

Si desi Cabalistii ne-au transmis metoda de invatare a Cabalei, si continua sa ne insoteasca ca niste ghizi de incredere dirijandu-ne inspre cale, pe langa toate acestea ei ne invata despre acel drum pe care ei insisi l-au meritat, interior. Si atunci cand noi vom fi inteles, vom dobandi intelepciunea lor si vom atinge o adevarata si reala fundatie peste care vom construi o structura eterna si magnifica.

-Baal HaSulam, Minunata comoara a aducerii aminte

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Intrebare: Baal HaSulam spune ca datorita timpurilor unice in care a trait, in generatia revelarii complete a Creatorului, lui i-a fost acordat privilegiul de a dezvalui Cabala. Insa, oamenii au inceput sa studieze aceste scrieri doar acum, cu 60 de ani mai tarziu. De ce le-a luat atata timp oamenilor sa inceapa sa caute aceste carti?

Raspuns: Exista un moment cand ti se preda, si un moment in care asimilezi. In mod evident, astazi, noi doar incepem sa exploram aceasta metoda. Acum treizeci de ani, cartile sale erau studiate de mai putin de 10 oameni din intreaga lume. Insa, astazi, aceste texte sunt studiate de sute si mii de oameni. Cartile sunt traduse in multe limbi si accesibile pe Internet.

Intarzierea care a aparut in trecut demonstreaza cat de mult mai avem de lucru pentru a aduce mai aproape de mase aceste surse, de a le adapta, si de a indrepta masele catre ele. Noi suntem mijlocitorii care stau intre surse si oameni. Deci, trebuie sa muncim pentru a-i aduce unii catre altii si de a-i invata  cum sa foloseasca corect metoda revelarii Guvernarii Superioare.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 16.09.10, Lectia destinata Comemorarii lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi suntem indepartati de Lumea Infinitatii prin 125 de trepte ale ascunderii, si complet rupti de realitatea autentica. Este ca si cum am fi in coma si nu realizam cine si ce suntem. Trebuie sa ne trezim din acesta stare, sa ne recapatam constienta, si sa ne intoarcem in acelasi loc din care am coborat, urcand inapoi cele 125 de trepte. Pe aceasta cale, de jos in sus, noi invingem ascunderea si atingem similaritatea cu Creatorul. Cu alte cuvinte, devenim ca El.

De fapt, nimeni din lumea aceasta nu are sansa sa se trezeasca de unul singur, si nici nu ne putem ridica din punctul de jos care este ingropat sub cele 125 de grade ale ascunderii. Dupa cum a fost spus, Un prizonier nu se poate elibera singur din inchisoare. Din acest motiv, el trebuie sa foloseasca o forta exterioara.

Noi suntem incapabili sa simtim lumea superioara, si prin urmare, existam intr-o falsa realitate. Din cauza inconstientei noastre, noi fantazam ca suntem vii si ca in jurul nostru este o lume plina de oameni, pamantul, si universul. Asemenea imagini apar in mintile noastre inconstiente, si le percepem ca fiind viata reala.

In visele noastre, noi auzim voci care ne spun, Esti inconstient, lipsit de viata reala, de lumea spirituala, dar noi nu avem incredere in ele. Doar aceia care ne privesc de pe margine realizeaza ca suntem in coma.

Trebuie sa fim recunoscatori pentru trezirea punctului din inima. Acesta ne ingaduie sa facem diferenta dintre impulsurile care ajung la noi din alte lumi si din realitati diferite. Marii Cabalisti incearca sa ne familiarizeze cu senzatiile reale, si prin asta sa ne trezeasca la autentica existenta.

Incepand cu Adam, prima fiinta umana care si-a recastigat constienta – si pana acum – a existat un lant mare de Cabalisti, care au ajuns la realiatea autentica. Totusi, astazi, noi toti trebuie sa ne revenim. Doctorul nostru, Baal HaSulam, impreuna cu asistentul sau Rabash au facut toate eforturile posibile pentru a ne ajuta sa ne recuperam constienta. Ei sunt cei care au atras raza Luminii care acum gaseste drumul din realitatea autentica, catre mintea noastra inconstienta, care este inca deconectata.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 16.09.10, Lectia destinata Comemorarii lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→