Este un principiu foarte simplu, insa este foarte greu de mentinut pentru ca dispare in mod constant. „Nu exista nimeni in afara de El” si „Onoarea sa umple pamantul” insa in acelasi timp toti se intreaba: „Unde este Creatorul? Unde il putem vedea, simti si descoperi?”

Revelarea sa este adevaratul scop in viata noastra, atfel noi nu intelegem sau simtim asta. Pare ca exista scopuri diferite pe cale, dar nu este adevarat. In spatele a ceea ce ne dorim, (mancare, sex, familie, bani, respect, control, cunoastere, dobandire spirituala si eventual tot ce atrage o persoana) exista o dorinta ascunsa pentru Lumina, pentru Creator, care include si aduce persoana spre realizare.

Deci chiar si cea mai mica dorinta care apare intr-o persoana este pentru Creator, dar acest lucru ne este ascuns. Eu nu percep sau simt ce doresc de fapt. Vreau sa ma odihnesc, vreau sa ma bucur de viata cu prietenii si familia, insa in spatele acestor lucruri exista intotdeauna Creatorul.

Noi urmarim diferite imagini si modul in care acestea sunt infatisate, insa adevarata noastra dorinta este pentru El. Ce putem face pentru ca sa nu mai fim pacaliti de aceste false vesminte si sa nu ne petrecem viata cautand in locuri lipsite de continut, lovindu-ne cu capul de perete si pierzand timpul? In fond acestea pot dura vesnic si duc nicaieri.

Procesul prin care trecem ne invata ca niciodata nu vom putea sa ne umplem pana la refuz in mod egoist! Toate aceste vesminte sunt imitatii si sunt false. Cum putem sa descoperim ce in spatele acestor vesminte, chiar si atunci cand vreau sa ma bucur impreuna cu copiii si familia, sa mananc sau sa ma odihnesc, ma bucur de prezenta Creatorului? Diferenta va fi simtita imediat.

Daca prin primirea placerii prin intermediul unei umpleri obsnuite realizez ca de fapt ma bucur de prezenta Creatorului, bucura mea va fi intregita. Este posibil, insa noi trebuie sa ne bucuram la fel ca El, sa anulam vesmintele exterioare pentru a-i darui Lui, sa ii daruim prin aceasta placere, astfel incat sa ne bucuram unul de prezenta celuilalt in mod reciproc. Atunci aparentele (vesmintele) vor disparea si in loc veti vedea placerea in forma revelata care va fi revelata in vesmintele voastre.

Deci noi trebuie ca in mod constant sa evocam in grup adevarul reamintindu-ne reciproc, ca tanjim dupa revelarea Creatorului, revelarea atributelor daruirii pentru ca de fapt asta ne bucura si nu invesmantarea lor. Cel mai important lucru este onoarea Creatorului, adica maretia Sa, maretia atributului daruirii care are grija in mod constant de noi.

Creatorul a creat scopuri false si vesminte care ne indruma in mod constant pentru a ajunge la El. Aceste haine false ne atrag pe calea suferintei. Daca aceste haine ne ajuta sa primim vesmantul daruirii, Lumina Hassadim, noi avansam pe calea Torei, pe calea Luminii.

Noi lucram intotdeauna vis-a-vis de Creator si ar trebui sa ne schimbam hainele: sa preluam vesmintele Creatorului in care acesta se ascunde si sa ne ascundem dorinta de a primi sub aceste haine. Atunci vom adera la Creator, ceea ce inseamna ca vom sari peste vesmintele false. Eu anulez vesmintele in care El se ascunde, si este ca si cum m-as apropia mai degraba de El decat de aceste vesminte ale Lui prin faptul ca imi imbrac dorinta mea de primi cu aceste vesminte. Atunci intentia mea, sufletul meu adera la Creator.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 08/07/2012, Scrierile luif Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Primim vreo plăcere la nivelul „a dărui pentru a dărui”, Hafetz Hessed, dacă acolo nu ne folosim dorinţele?

Răspuns: Hafetz Hesed, Bina pură, nu înseamnă o viaţă de călugăr în mânăstire. Aici este important pentru cine şi pentru ce sunt în starea de Hafetz Hesed, ceea ce înseamnă că vreau Hassadim, numai dăruire. Omul primeşte plăcere deoarece împlinirea lui vine de la Creator.

Se pare că ceva lipseşte în starea de Hafetz Hesed deoarece dacă nu primeşti, atunci ce poţi dărui? Nimic! Totuşi, dăruieşti sentimentul adeziunii. Spui că vrei să aderi la Creator în orice fel în care poţi.

Nu este la fel ca un sihastru care locuieşte în pădure şi nu are nimic de ce să se îngrijoreze pentru că dorinţele lui nu sunt dezvoltate şi este satisfăcut să trăiască o viaţă foarte simplă, ca un animal. Există cerşetori care trăiesc pe stradă şi care şi ei nu vor să trăiască o viaţă diferită.

Dacă te oferi să faci dintr-un asemenea cerşetor un om de afaceri bogat, de succes, el ar refuza. Ar întreba: „De ce am nevoie de toate acestea?” Tu i-ai răspunde „Vei face mulţi bani şi apoi vei putea să te odihneşti şi să nu mai faci nimic.” El ar răspunde: „Dar şi acum, mă odihnesc şi nu fac nimic.” Nu înţelege diferenţa, Hafetz Hessed, când nu are nimic şi trăieşte pe stradă şi când cineva vrea numai dăruire după ce a primit deja totul.

Totuşi, aceasta este întreaga diferenţă pe care nu o înţeleg oamenii. Hafetz Hessed în lumea spirituală este starea unui om care s-a ridicat deasupra marii sale dorinţe şi nu este vorba de dorinţele mici, ca dorinţele unui cerşetor pe stradă. Deasupra tuturor marilor dorinţe, el are puterea să stea în adeziune cu Creatorul într-o formă numită „micime”. Apoi, este ca un copil care aderă la tătăl lui, Creatorul. Anulează toate celelalte vase. Asta se numeşte Hafetz Hessed.

O persoană atinge acest nivel cu vase mari, crude, dar este gata să le anuleze şi să renunţe la ele numai ca să adere la Creator, deoarece asta este singura cale prin care poate fi în dăruire şi adeziune cu Creatorul. Este gata pentru totul dar nu are nimic ce să dăruiască.

El îi cere Creatorului, „Cel puţin dă-mi o şansă să fiu lângă tine, doar să ader într-o oarecare măsură, astfel încât să nu te scap.” În acel moment, nu îşi poate exprima loialitate într-o modalitate mai puternică.

Din partea a treia a Lecţiei zilinice de Cabala din 11.07.2012, Studiul celor zece Sfere.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Acest congres nu numai că ne-a unit ci, ne-a şi împărţit în aceia care au îndeplinit cerinţele grupului (studiu sistematic, diseminare şi Maaser) şi aceia care nu le-au îndeplinit.

Trebuie să ajungem la starea în care centrul  grupului, prietenii care ne ajută cel mai mult, vor îndeplini cerinţele Creatorului de a deveni similari cu El, în primul grad al scării către revelaţia Lui, 1 din 125. În acest caz, ei vor putea să devină partea grupului mondial Bnei Baruch prin care Lumina va trece către restul (vezi Introducere la Cartea Zohar).

Astfel, în jurul acestei părţi, cealaltă parte se va forma, ca undele care se îndepărtează, în conformitate cu legile similarităţii cu Creatorul, proprietate dăruirii.

Legile nu sunt inventate de mine ci sunt stabilite de Cabalişti; le ştim foarte bine, dar nu considerăm că este obligatoriu să le îndeplinim cu exactitate, gândindu-ne că ele nu sunt necesare pentru revelarea Creatorului. Acum, ni se dă această înţelegere pentru prima dată.

Mă refer la aceia care nu sunt satisfăcuţi de aceste cerinţe pentru Creator; poate El ar putea să schimbe condiţiile contractului pentru ei: „Legea echivalenţei de formă”.

Aceia care recunosc nevoia acestor condiţii, pot alege unde să fie, în care cerc: cel central sau cel extern. În viitor, vom specifica condiţiile pentru fiecare cerc.

Vă iubesc pe toţi şi toată lumea îmi este dragă, iar toate acestea sunt făcute pentru a atrage pe toată lumea către scop şi a evita confuzia pământească pe drumul spiritual.

Îmbrăţişări,

Rav

Filed under: Diseminarea Cabalei, Maaser, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În urma tuturor pregătirilor de sus, a spargerilor și a coborârilor, dorința de a primi plăcere este împărțită în trei părți: partea interioară, potrivită pentru corecție și cele două părți exterioare, care pot fi corectate dacă încetăm să le mai folosim. Aceste două părți se numesc ”carcasa lui Noga” și ”pielea de șarpe”. Dar partea interioară se numește ”corpul interior”.

Întreaga corecție pe care trebuie să o îndeplinească o persoană, are loc în gândire. Dacă cineva se concentrează la asta, este în afara corpului său, ceea ce înseamnă că aspiră să dăruiască altora – prietenilor, grupului și lumii întregi, așa după cum este scris, ”De la dragostea pentru oameni, la dragostea pentru Creator; de la dragostea pentru creaturi, la dragostea pentru Creator”, – atunci nu își mai hrănește ego-ul său și, ca urmare, dorințele sale egoiste mor. În fond, acestea nu poate exista fără mâncare, așa încât dispar!

Cu toate acestea, omul trebuie să se păzească tot timpul, căci tentațiile care vin dinspre ”pielea șarpelui” și dinspre ”carcasa lui Noga” îl atrag mereu, încercând să se prindă de el, să se agațe de gândurile de invidie, ambiție și dominare. Ele fac asta cu viclenie și, din această cauză, omul poate decide, în fiecare clipă, că nu vrea să aibă asemenea gânduri, ci dorește să lucreze în afara propriului său interes, fără nici un beneficiu personal, ci  doar în scopul de a dărui.

Daca își clarifică suficient aceste lucruri, după un număr de astfel de acțiuni, el își separă corpul interior, sufletul sfințeniei, de corpul exterior, în care nu se poate îmbrăca nici o intenție de a dărui. Dacă încetează să se mai gândească la ele, atunci sufletul sfințeniei se îmbracă în corpul interior, despre care este scris: ”Din interiorul cărnii mele Îl voi vedea pe Dumnezeu”. Aceasta înseamnă că o persoană începe să descopere Lumina, pe Creator, Divinitatea și revelația Creatorului, în carnea sa, în corpul său, în pielea sa.

Totul se datorează faptului că persoana a reușit să se mențină în gânduri și clarificări exterioare corpului său, ceea ce înseamnă în afara propriului său beneficiu. El s-a prins de Creator, pentru a fi sigur că totul vine de la El și că nu există nimeni în afară de El. Creatorul a aranjat totul astfel încât omul să poate fi capabil să-și clarifice aceste trewi corpuri după păcatul Arborelui Cunoașterii.

Rezultatul acestor clarificări insistente este acela că persoana își lipsește, treptat, cele două corpuri externe, carcasa lui Noga și pielea de șarpe, de hrana lor, iar acestea pleacă de la el și dispar. Atunci când diferența dintre corpul corpul interior și cele două corpuri exterioare devine evidentă, Lumina celui dintâi nivel se poate îmbrăca în corpul său interior, iar asta înseamnă să te naști, în lumea spirituală.

Dacă o persoană aspiră constant la dăruirea către ceilalți – prieteni, grup și Creator, adică dorește să se afle ”în afara pielii sale”, în afara dorinței sale de a se delecta – atunci Lumina Superioară se îmbracă în această dorință, așa după cum este scris, ”Din interiorul cărnii mele Îl voi vedea pe Dumnezeu”.

From the 1^st part of the Daily Kabbalah Lesson 6/29/12, Shamati #36

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Munca noastră majoră este persistenta. Nu neglija nici un moment sau mică oportunitate pe care principiul „am muncit şi am găsit” se bazează.

O persoană, de obicei, începe să cântărească lucrurile şi sa faca calcule egoiste, la fel ca şi în viaţa de zi cu zi: Merită să te ridici şi să mergi la lucru acum? Şi ea decide că pentru 200 de dolari este gata să se ridice, dar pentru 50 de dolari nu are nici un sens sa se scoale şi sa faca un efort.

Poate că din perspectiva ego-ului acesta este un calcul corect, dar dacă vorbim despre munca în scopul de a darui, atunci trebuie să luăm în considerare faptul că profitul nostru este în cât de mult vom darui, în cât de mult avansam spre Creator! Şi aici, chiar si un penny poate valora, nu un penny, ci miliarde de dolari. Totul depinde de cât de mare este cel caruia ii daruim.

Astfel, contul ar trebui să fie un cont al daruirii, şi nu un cont al primirii. În contul daruirii, cu cat mai nesemnificativ şi neimportant poate părea un lucru, cu atat mai plin de satisfacţii poate fi. Acest lucru se datorează faptului că efortul nostru şi depăşirea lipsei de respect face aceasta munca minora cu mult mai importanta.

Ceea ce pare ca minor şi lipsit de importanţă din perspectiva mea egoista devine o mare oportunitate pe care am primit-o în schimb pentru un pic de efort, dar asta dacă am transformat totul in daruire. Pana la urma,  totul va fi clarificat în gândire. Trebuie să fac un mic efort, în scopul de a depăşi îndoielile mele; ar trebui să ma ocup cu ceva care pare lipsit de importanţă? Dar dacă fac acest lucru şi încep să lucrez la ceea ce pare ochilor mei fizici ca neimportant, efectuez deja o acţiune spirituală.

Astfel, deşi la nivel egoist, pare că am făcut ceva mic şi neimportant, la nivel spiritual are o mare valoare. Dacă aş începe să gândesc cui daruiesc, as fi capabil să-mi pretuiesc profitul. Principalul lucru este măreţia Creatorului. Dorinta mea nu este să-L obtin pe El, ci mai degrabă măreţia Lui. Acest lucru Il dezvăluie şi-mi permite să obtin revelatia.

Diferenţa dintre ascunderea Creatorului şi revelaţia Lui este determinată doar de un singur lucru: Il dezapreciem sau încercam să simtim măreţia Lui. Acesta este singurul lucru care schimbă vasul nostru şi ne aduce la revelatie.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 03/07/12, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: In ce fel este diferit congresul din Nord de cel care a avut loc in desertul Arava?

Raspuns: Noi am vorbit deja despre asta in workshop-ul de ieri, atunci cand am discutat despre cum se schimba sentimentele noastre ca rezultat al workshop-urilor si cand am discutat despre atitudinea noastra fata de ele. Noi am vazut ca de fiecare data inceputul este mai dificil- este mai greu sa vii la workshop- insa intrarea si conexiunea vin mult mai repede si impresiile noastre cresc si devin mai clare si mai stabile.

La fel se intampla la congrese, deoarece un congres este un fel de workshop, insa mult mai complex deoarece este facut din mai multe parti si noi trebuie sa ne acordam cu acesta.

Desigur, este mai greu sa ne pregatim pentru congresul care urmeaza si impresiei pe care ar trebui sa o primim de la acesta in comparatie cu congresul de la Arava, la care ne-am simtit ca si cum paraseam Egiptul si ne apropiam de muntele Sinai. Exista o legenda aici, un fel de aventura. Astazi ne aflam in fata unei munci de rutina: ajungem la un alt loc, constatam ce este necesar, avem lecturile….prima impresie lipseste, a fost schimbata cu o „procedura standard”, cu rutina.

Si asta este bine pentru ca este modul in care natura ne da o atitudine mai matura astfel incat sa incercam sa penetram sentimentele noastre si sa fim impresionati de lucruri mai profunde.

Noi spunem ca in Arava am ajuns la nivelul Shoresh (nivelul radacina) al vaselor noastre. Focul a ars in noi si noi ne-am simtit ca niste eroi cautand aventura. Acum ne-am mutat la nivelul unu sau doi, dorinta este de asemenea mai „densa” si atitudinea noastra ar trebui sa fie mai serioasa. Nu exista spatiu aici pentru euforia aeriana, pentru impresiile copilaresti; ar trebui sa cautam toate acestea in interiorul nostru, in adancimea sentimentelor si intelegerii noastre. Asta este important.

Astazi noi trebuie sa atingem conexiunea in conditii dificile,  fara prima impresie,  cu o dorinta care este mai densa. Noi trebuie sa fim recunoscatori pentru ca am primit o dorinta mai densa. Aparent am reusit sa facem ceva in trecut si acum trebuie sa ajungem la o impresie mult mai puternica decat inainte si care nu mai este copilareasca ci mult mai matura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 02/07/2012, “Intrebari despre Congresul de Consolidare din Nordul Israelului”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: La workshop-ul de ieri m-am simtit inspirat de sperantele tuturor prietenilor care au venit la congresul care va avea loc in cateva zile in partea de nord a Israelului. In urmatoarele cateva zile, vom incerca sa pastram motto-ul „insistati in mod repetat!” Astazi, insa, simt ca ma aflu intr-o stare complet opusa, si nu mai cer ca ieri. Ma simt ca si cum mi-ar fi fost tras presul de sub picioare.

Raspuns: Cred ca asemenea schimbari ar trebui sa aiba loc de la un moment la altul nu de la o zi la alta. Acum cateva clipe am simtit adeziunea cu scopul si mi-am dorit asta cu multa intensitate si energie pentru ca un moment mai tarziu sa ma simt in stare total opusa, ca si cum nu s-ar fi intamplat niciodata.

Ce se intampla? Ce inseamna asta? De ce se schimba dorintele noastre? Nu este nici o problema; asta este creatia. Suntem asemeni unui ecran TV unde ni se arata ce vedem si nu vedem ce nu ni se arata. Nu eu sunt cel care proiecteaza filmul, si oricare ar fi proiectul acesta nu depinde de mine.

Intrebarea este cum pot deveni cel care proiecteaza filmul daca vreau sa vad si nu cel caruia i se arata? Nu vreau ca in viata obisnuita sa fiu cel pe care il vad in film. Vreau alt film!

Intrebare: Insa pot proiecta eu acest film, cum ma pot pregati in mod corect de acum incolo?

Raspuns: Problema este ca imi pot schimba sentimentele fata de filmul care mi se arata doar daca ajung la forma sa reala. Mi se trimit in mod constant noi Reshimot-uri (reminiscente), semnale, noi imagini, care vin in mod constant la mine din Ein Sof (Inifinitatea). Este o cale foarte lunga si intre timp eu reactionez ca un animal tanjind dupa sentimente bune si scapand de cele rele.

Daca nu vreau sa avansez ca un animal, ca in imaginile si sentimentele care vin spre mine in care ma aflu in acest spatiu tri-dimensional care determina viata mea, daca vreau sa avansez repede si usor, trebuie sa ma identific cu Cel care imi proiecteaza filmul. Trebuie sa ma conectez cu El, cu planul Sau, sa fiu alaturi de procesul care se desfasoara, sa fiu de acord cu ce imi trimite El si sa inteleg ca ceea ce imi trimite si ce vad sunt doua lucruri opuse.

Exista de exemplu o imagine pe care o puteti vedea alb pe negru sau negru pe alb, negativ si pozitiv. Si aici trebuie sa imi schimb perceptia, insa pentru noi nu este doar alb si negru, ci forme care sunt opuse in multe si diferite proprietati ale perceptiei. Trebuie sa vreau sa percep imaginea in modul in care Cel care o trimite o vede. Imaginea vine de la ecranul tridimensional in care ma aflu, si pe care il pot simti asa cum El mi-l descrie, de modul in care El mi-l trimite. El imi trimite o imagine care este plina de bunatate si incantare, pentru ca El este bun si binevoitor, in timp ce eu vad totul absolut opus in perceptia mea, in dorintele mele si in gandurile mele.

Pentru a vedea forma reala, trebuie sa imi schimb perceptia, atributele si dorintele mele in sens opus. Acest lucru este posibil. Am o alta conexiune cu El in afara de aceasta imagine si prin imagine ma pot conecta cu El.

Daca iau aceasta imagine, ca intreg, tot ce se afla in fata mea si vreau sa ma conectez cu aceasta si sa ii atribui acest lucru Unicului, celui care proiecteaza acest film, ma conectez cu El si ii pot cere sa imi schimbe atributele.

Astfel, cu ajutorul lumii, aranjand-o in corecta concordanta cu aceasta metoda, ma conectez cu Creatorul si El face aceasta schimbare in mine. Apoi vad ca aceasta imagine se schimba si inteleg ce am de facut. Principalul lucru este sa accept pentru prima data aceasta schimbare. De acum stiti deja cum sa procedati, aveti o cale; aveti abordarea potrivita. Sa speram ca vom fi capabili sa implinim aceasta prima actiune.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 01/07/2012, Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, paragraful 15: Cand examinati cele trei stari, veti constatata ca persoana are nevoie de una in asa fel incat, daca de exemplu una ar fi anulata si celelalte vor fi anulate de asemenea.

Daca, de exemplu, starea trei- conversia de la forma primirii la forma daruirii- nu s-a materializat, atunci cu siguranta, acea prima stare din Ein Sof nu va putea niciodata sa apara.

Asta pentru ca perfectiunea s- a materializat acolo doar pentru ca starea trei era deja acolo, asa cume este si in prezent. Si toata perfectiunea care a fost imaginata in acea stare este ca o reflectie din viitor in prezent. Insa daca viitorul ar putea fi anulat, nu ar exista nici un prezent. Astfel, starea trei a necesitat existenta primei.

Intregul plan, inclusiv partea initiala, de mjloc si cea finala nu ar exista fara forma viitoare. Se spune: „Sfarsitul actiunii este gandul initial”, ceea ce este adevarat pentru orice plan si orice actiune- forma viitoare este obligatorie si in sine determina toate detaliile.

Inceputul este doar punctul fiintei create, care este separat de Creator. In forma viitoare, fiinta creata ar trebui sa fie ca si Creatorul, atunci cand se ridica la nivelul Adam, nivelul „uman”, rezulta din lumea Domeh (similar). Ceea ce determina procesul: de la inceput pana la sfarsit, noi trebuie sa incepem dezvoltarea noastra de la sfarsit la inceput. Ceea ce inseamna ca „sfaristul actiuni sta in gandul initial”. O „actiune” este deja sfarsitul sau, forma finala si completa, de la care noi stim cum sa abordam lucrurile. Este singura modalitate prin caree munca spirituala are loc.

In lumea noastra noi presupunem ca actionam diferit, dar nu este asa. Doar pare asa deoarece jumatate din actiunile si gandurile noastre sunt ascunse. Pare ca ceva nou se intampla, ca fac ceva, dar de fapt nu vad ce se intampla in spatele scenei unde totul este aranjat pentru mine, unde forma viitoare determina forma curenta din care se presupune ca apare.

Pare ca si cum as trece prin acelasi proces de dezvoltare si pare ca o pot influenta conform dorintei si planulul meu si sa ascult dorinta celor din jurul meu. Intre timp, eu pur si simplu nu vad ca totul este predeterminat si programat.

Forma viitoare determina acolo totul si tot ce va fi acolo, si doar atitudinea influenteaza sentimentele, maniera in care noi acceptam ce se intampla.

Deci nu trebuie sa ne gandim deloc la actiuni in sine. Intentia este actiunea. Atitudinea noastra fata de ceea ce se intampla este elementul nou pe are il putem adauga conform principiului „Aceia care m-au inconjurat si in fata si in spate.” Creatorul tine totul in mainile Sale si tot ceea ce fiintele create trebuie sa faca este sa schimbe perceptia realitatii, ca si cum o accepta si el ca fiind buna, in echivalenta de forma, sau in forma suferintei.

Intrebare: Cum se poate ca, desi faza finala exist deja, noi trebuie totusi sa facem eforturi?

Raspuns: Eforturile noastre independente sunt necesare pentru ca sa vrem sa ne formam noi valori interioare pentru noua perceptie. Daca va pierdeti energia pentru a schimba lumea, inseamna ca sunteti nesabuiti. Nu trebuie sa schimbati lumea in prezent ci in viitor. Animalele fac instinctiv asta, iar omul isi dezvolta aceasta abilitate atunci cand coboara din copac.

In fond, este imposibil sa avansam fara sa cunoastem viitorul. Credintele paganilor antici doreau doar sa se conecteze cu viitorul. Astazi noi pur si simplu nu le mai intelegem obiceiurile, dansurile, ritualurile si chiar artele martiale nu aveau ca scop sa dauneze cuiva ci doar sa „blocheze” viitorul deasupra noastra.

Omul s-a confruntat intotdeauna cu problema cunoasterii viitorului si simtirii lui. Daca trag cu sageata din arc, de exemplu, trebuie doar sa prind momentul in care pur si simplu ating tinta, simt momentul viitor in care sageata isi atinge tinta. Este suficient. Aceasta se numeste „a trai in viitor”, a fi in contact cu el. Apoi, prin acel sentiment, imi pot aranja actiunile in calea catre el.

Insa noi nu ne-am dezvoltat in aceasta directie de ceva timp deoarece egoul crescand a fost deprivat de percepria naturala care ne-a fost implementata si noi am pierdut contactul cu aceasta.

Daca nu cunosc forma viitoare si nu ma conectez cu el, nu actionez; este un semn ca dorinta mea nu este inca, clarificata. Deci nu trebuie sa plangem- trebuie sa ne indreptam toate actiunile catre conexiunea cu viitorul.

Viitorul nostru este atributul daruirii si eu trebuie sa il exprim prin diferite forme. Cand imi este clar cum trebuie sa imi determin viitorul, cer corectia sa si apoi il descopar.

In consecinta, si acum, daca imi imaginez corect grupul, el imi arata viitorul in care sunt total conectat cu el in toate atributele sale. Acesta este primul nivel spiritual. La urmatorul nivel mi se da o dorinta egoista si mai mare, ma voi indeparta iar de prieteni, voi incepe sa nu ii mai respect si sa ii urasc mai mult pentru a ma reuni apoi cu ei dupa ce depasesc aceste intreruperi. Procesul continua pana cand devenim ca elevii lui Rabi Shimon, uniti deasupra cuptorului de ura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 7/1/12, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Dorinţa de a primi nu poate fi pintenată fără „frâul şi hăţurile” călăreţului său. Aceasta trebuie să fie sub controlul cuiva, ca un măgar, căruia îi este dat un sac de cereale, legat la ochi si dirijat într-o singură direcţie. Numai atunci poate dorinta de a primi să lucreze.

Progresul nostru şi corectarea noastră se întâmplă numai prin Lumină. Lumina ne conduce uneori prin presiune şi, uneori, permiţându-ne să simţim o oarecare libertate. Dar noi trebuie să simţim şi să înţelegem unde mai exact această libertate ne este dată. Este posibil ca unde credem că suntem liberi să nu fim liberi deloc. Dacă înţelegem unde putem reacţiona şi în ce mod mai exact, atunci ne îndeplinim participarea în dezvoltarea noastră independentă.

Dar, înainte de a putea face acest lucru, trebuie să descoperim modul în care lumina creează şi reînvie mereu dorinţa noastră de a primi, prin conducerea ei directă şi menţinerea ei intr-o lesă scurtă. Toate acţiunile sale sunt menite astfel încât dorinţa să fie impresionată de acţiunile Luminii asupra ei, şi, în loc ca doar să se simtă bine sau de rău, ea să înceapă să afle: „De ce mă simt bine şi de ce mă simt rău, de ce un sentiment se schimbă în alt sentiment, ce mi se cere şi cum pot evita sentimentul rău şi să atrag sentimentul bun?

„Acest lucru înseamnă că trebuie să ştiu ce e bine sau rău pentru mine şi care este planul Celui care schimbă sentimentele mele de la o extremă la alta. Cum îl pot găsi şi percepe, cum pot descoperi planul Său şi înţelege intenţia Sa? Pe ansamblu, toate aceste întrebări egoiste provin din faptul că mă simt prost în această viaţă, deoarece în caz contrar, dorinta de a primi nu ar fi evocată. Sentimentul rău este un sentiment de lipsă, care necesită o umplere.

La început, doar nu mă simt la fel de bine cum am făcut-o înainte. Apoi, devine din ce în ce mai puţin plăcut, până ce, în cele din urmă, nivelul de plăcere se reduce la zero. Apoi, devine din ce în ce mai rău, până când devine de nesuportat. Acest lucru înseamnă că stările în care sunt pot fi foarte diferite, de la foarte rele la foarte bune.

Astfel Lumina se joaca cu dorinţa mea de a primi şi aduce schimbări tot timpul, în aşa fel încât dorinţa va afla despre sine şi despre diversele umpluturi. După ce a perceput destul de multe discernăminte interne, o persoană poate stabiliza atitudinea sa faţă de Cel care le aduce şi vrea să-L descopere. Acest lucru se datorează faptului că El este sursa întregului bine şi rău din viaţa dorinţei de a primi. În acest mod avansăm.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12, Shamati # 8

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Când vom începe să simţim ceva în ceea ce priveşte sursa Luminii şi Lumina în sine, este un nivel avansat. Vrem s-o descoperim, s-o percepem, s-o gestionăm. Este un nivel înalt în dezvoltarea ego-ului numit „Faraon”, care întreabă: „Cine este Domnul ca să-L ascult? Vreau să-mi conduc propria-mi viaţă eu insumi! ”

 Sunt de acord că Creatorul există şi că El conduce lumea, dar vreau s-o conduc în locul Lui! După multe lovituri, când văd că n-o pot face, încep să-mi dau seama ce se întâmplă, adevăratul scop al conducătorului, ce vrea El şi în ce scop.

Apoi simt că ascunderea Conducătorului este din cauza dorinţei mele de a-L descoperi, în scopul de a-L conduce. Acesta este motivul pentru care conducătorul se ascunde până când încep să simt că nu există nici o alegere şi renunţ- decid să ajung la cunoaşterea Lui. Astfel, o atitudine specială faţă de Creator este născută în fiinţa creată, care vrea sa-i ia locul. Acum, ea îşi schimbă radical atitudinea într-o asemenea măsură încât vrea să se asemene Creatorului. Apoi, începe să descopere planul Creatorului. Până atunci a sperat că ar avea o şansă de a conduce lumea, de a-i cunoaşte legile şi de a o transforma în dorinta de a primi plăcere.

Dar apoi începe să înţeleagă că este imposibil şi că este mai bine să contacteze Creatorul, în scopul de a cunoaşte planul Său şi de a încerca să-L urmeze, ceea ce se numeşte „a păstra legile naturii.” Acum ea înţelege că există reguli pentru întreaga cale pe care a experimentat-o. Totul este supus unei formule speciale şi prin ascundere o persoană primeşte şansa de a participa la propria ei dezvoltare.

În ciuda goliciunii pe care o simte în vasele sale de recepţie, ea se poate ridica deasupra lor şi se poate identifica cu planul superior, cu Conducătorul. Apoi, dorinţa sa de a primi nu va sta în calea sa, ci mai degrabă invers, sentimentul răului împinge o persoană de a se ieşi din ea însăşi, de a ieşi din ego-ul său, deoarece simte doar durere în ea. În acest caz, este mai uşor pentru o persoană să se ridice mai presus de această durere, mai presus de dorinţa sa de a primi, şi să adere la planul superior, în scopul de a avansa în mod conştient, prin cunoaşterea Conducătorului.

Apoi, vede ca umbra care a ascuns de ea plăcerile şi Creatorul a acţionat de fapt în favoarea sa. Se spune, „Îmi place să stau în umbra Lui şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele”, ceea ce înseamnă că primeşte deja plăcere din ascundere, deoarece vede că este renăscută din ea. Acest lucru se datorează faptului că niciodată Creatorul n-a vrut să-i provoace durere; Creatorul este bun şi binevoitor. Pântecele mamei (Rechem în ebraică), provine de la cuvântul ebraic Rachman (milostiv) şi, deşi naşterea unei persoane este sub mare presiune şi cu durerile naşterii, vine din dragostea şi mila pe care Creatorul le arată unei persoane.

O persoană trebuie să se verifice în mod constant pe ea însăşi şi să vadă în ce umbra este, dacă el este sub „umbra sfinţeniei” sau sub „umbra lui Sitra Achra ” (cealaltă parte). Acest lucru este determinat de modul in care o persoana iese din orice situaţie, şi în ce direcţie o duce această umbră, la ce acţiuni o conduce, şi la modul în care determină starea sa. Fie că simte că o ajută să se apropie de Conducător, ceea ce înseamnă că Conducătorul pare să se joace cu ea, atrăgându-i atenţia şi chemând-o să ajungă să-L cunoască. Apoi, vede că umbra nu a fost de la Conducător, nu de la Creator, ci mai degrabă de la propriul ego.

Dar este posibil ca o persoană să nu înţeleagă toate acestea şi să ceară doar un singur lucru: ca umbra să dispară din lume. Aici, problema principală este rezolvată- poate o persoană atribui toate umbrele dorinţei sale de a primi şi înţelege că acesta este modul în care Creatorul o ajută să-şi limiteze dorinţa şi să creeze un Masach (ecran) şi Lumina care se Reîntoarce la Sursă şi să se apropie de Creator?

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12,  Shamati nr. 8

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→