Cel superior îl poate ajuta pe cel inferior, cu condiţia ca cel aflat jos să încerce să se unească cu cel de sus. Dar este imposibil să se unească singur cu cel superior, deoarece adeziunea înseamnă că doreşti să aduci la El, vasul corupt de dăruire, pentru ca El să îl corecteze, deoarece noi suntem corupţi.

Dar când simt în acest mod? – Când doresc să mă unesc cu cineva şi sunt incapabil să fac acest lucru. Atunci iau acest vas spart şi îi cer celui superior: „Corectează-l!”. Acesta îl corectează şi atunci dobândesc un vas întreg, cu un anumit grad de dăruire. Fac o acţiune în interiorul lui – acţiunea actuală într-un vas corectat – şi apoi ating un grad spiritual.

Cu alte cuvinte, am avut un pahar mic şi spart. Am cerut celui superior să îl repare şi El l-a corectat; adică, El mi-a dat tăria de a lipi paharul, pentru a reface întregul.Acum pot să-l umplu făcând un act de dăruire. Aceasta înseamnă că am atins nivelul Nefesh de-Nefesh al lumii Assiya.

Şi iarăşi mă întorc către prieteni, către grup şi încă odată analizez lipsa dorinţei mele de a continua avansarea, analizez gradul de spargere al vasului meu. Şi iar cer celui superior să îl corecteze. Dar trebuie să-i dau Acestuia, ceva să corecteze. Altfel, ce Îi voi aduce, care este cererea mea? Trebuie să vin şi să mă plâng în legătură cu vasul spart, la fel precum un copil mic vine şi plânge într-o cană spartă. Şi atunci cel superior va face corecţia şi încă odată umplu vasul corectat,  cu dăruirea pe care am dorit-o şi ating astfel următorul grad spiritual,  Ruach de-Nefesh al lumii Assiya. Astfel urc cele 125 de grade.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 07-08-2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ceri Creatorului?

Răspuns: A cere Creatorului înseamnă că eşti conştient de puterea care operează în întreaga creaţie, că realizezi că depinzi de ea şi că nimeni nu acţionează în afară de această putere. Începi să simţi că această putere există cu adevărat, operează şi conduce totul; apoi, ai la cine să te întorci şi cu ce.

Pentru a face asta, trebuie să descoperi faptul că nu eşti tu cel care acţionează, ci El, pentru bine sau rău, în ce acţionează El. El face ceea ce ai nevoie că El va face. Iar El este cauza la tot răul posibil, pentru ca tu să acorzi atenţie la cine eşti şi în ce măsură nu eşti capabil de nimic. Asta se revelează lumii în criza curentă.

Iar apoi începi să avansezi în această trezire şi să înveţi de ce depinzi cu adevărat, până îl descoperi pe El, mai întâi ca rău, pentru că te simţi rău. Apoi, te muţi încet înainte, începi să creşti mai deştept şi realizezi că toate sunt pentru propriul tău bine şi, chiar dacă te simţi rău, ştii că El acţionează asupra ta pentru a te duce către bine, ca un învăţător. Şi, cu toate că în senzaţiile pământeşti nu crezi că este bine, începi să recunoşti proprietăţile Lui, să devi conştient de acţiunile Lui şi să înţelegi că sunt bune.

Te identifici cu el, în ciuda sentimentele rele. Iar asta îţi dă o nouă minte şi noi senzaţii, spirituale şi nu pământeşti. Şi cu toate că corpul suferă, vrei să aderi la planul creaţiei, pentru acest scop, mai mult decât corpul tău. Apoi îi ceri Lui să te ridice, faci asemenea acţiuni, pentru ca cel superior să îţi dea noi valori pentru a adera la mintea şi sentimentele Lui, la planul Lui, la tot ceea ce face El, în lco să rămâi în dorinţa ta de a primi plăcere. În măsura în care ceri asta, în această măsură, valoarea dăruirii şi iubirii devine mai înaltă decât primirea şi respingerea altora. Astfel, avansezi mai departe şi mai departe.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 8/1/12, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, volumul II, Scrisoarea 8: Și o dată ce am dobândit această îmbrăcăminte mai sus-menţionată, scântei de iubire încep imediat să strălucească în mine. Inima începe să tânjească să se unească cu prietenii mei şi mi se pare că ochii mei îi văd pe prietenii mei, urechile mele aud vocile lor, gura mea le vorbeşte, mâinile mele îi îmbrăţişază, picioarele dansează într-un cerc, în iubire şi bucurie împreună cu ei, şi transcend limitele mele corporale. Uit distanţa mare dintre prietenii mei şi mine, iar terenul întins pe mai multe mile, nu va sta între noi.

Este ca şi cum prietenii mei stau chiar în inima mea şi văd tot ce se întâmplă acolo, şi mi se face ruşine de faptele mele mărunte faţă de prietenii mei. Apoi, ies pur şi simplu din vasele mele corporale, şi mi se pare că nu există nici o realitate în lume, cu excepţia prietenilor mei şi a mea. După aceea, chiar şi „eu” sunt anulat şi scufundat, amestecat în prietenii mei, până când stau şi declar că nu există nici o realitate în lume- decât prietenii.

Desigur, este imposibil să realizez o astfel de stare prin propriile mele eforturi simple. Doar Lumina superioară ne poate aduce la această stare, deoarece funcţionează în noi pentru o lungă perioadă de timp până când se evocă în noi dorinţa colectivă. Apoi, cu toţii suntem încorporați într-o reţea, iar apoi fiecare simte societatea.

Fiecare va vedea că acest lucru este centrul vieţii sale, iar aici este locul în care el primeşte forţa vitalității şi impresia sa. În această legătură reciprocă, el descoperă treptat forma Creatorului, deoarece prin dăruire reciprocă, prietenii stabilizează un câmp din care, ca şi în materia care se dezvoltă şi se descoperă, forma Creatorului este reprezentată şi dezvăluită.

Astfel, atunci când ajungem la o dorinţă colectivă, condiţiile corporale încetează să existe. Dorința este singura materie de la care, prin daruire reciprocă, vom începe să stabilizăm şi să sculptăm imaginea Creatorului,  dezvăluind-o la toată lumea. O persoana vede că în afara acestei reţele generale, nu este nimic, doar prietenii.

Acesta este motivul pentru care suntem în această stare într-o astfel de lume, iar prin acţiuni şi prin intermediul stărilor corporale, putem obține lumea spirituală. În caz contrar, nu am fi putut face nimic.

Poate fi doar în acest fel, prin acţiuni corporale şi Lumina înconjurătoare, care ne ridică la acţiuni spirituale, dar impresia vine din legătura generală dintre toţi. Eu cred că este deja printre noi într-o anumită măsură.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 25/07/12

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”, Paragraful 46: Malchut este cea mai bruta acoperire, ascunzand Lumina Ein Sof. Lumina trece prin El catre primitori doar in mici fractiuni, in functie de purificarea corpului uman.

Lumina este filtrata si slabeste in drumul sau catre dorinta iar nivelul intensitatea si puterea conexiunii pe care o poarta depinde de aceasta. Cand trece prin Malchut, poate purifica dorinta doar la nivelul naturii nemiscate.

Persoana care primeste Lumina de la Malchut se anuleaza pe sine. Ea nu poate face actiuni independente si sa se anuleze pe sine, ingaduind astfel Luminii sa actioneze prin ea. Daca Lumina vine prin Zeir Anpin, o purifica la nivelul vegetativ si in afara de anularea de sine ii ingaduie prntru prima data sa se miste.

Apoi, mai tarziu, Lumina care vine prin Bina ridica dorinta la nivelul animat. Acum, poate actiona prin sine, sa dea nastere unui nou nivel si sa se asemene cu Creatorul. In final, cand persoana primeste Lumina Hochma, nu exista limita la ceea ce poate face cu dorinta sa si cu natura sa, cu propriul potential.

Deci, totul depinde de nivelul de la care vine Lumina care Reformeaza. Noi trebuie sa fim sub acest nivel si sa ii semanam cumva.

Intrebare: In ce fel este nivelul vegetative diferit de cel animat?

Raspuns: In primul rand masurati cresterea de la inceput sau cu alte cuvinte, comparati-o cu nivelul naturii minerale. Natura neisufletita nu se poate misca de la sine putere. Este total anulata de Lumina si este in absolut repaos.

Pe de alta parte, la nivelul vegetal, dorinta care a crescut poate avea mai multe forme avansate si se poate schimba, insa aceasta inertie trebuie atinsa si astfel nivelul natirii neinsufeltite se dezvolta pe masura ce rezista schimbarilor.

Dorinta de a primi se schimba, dar persoana isi pastreaza structura si atributele. Astfel, dobandeste o baza care este creata din toate cele patru faze prin faptul ca nu isi anuleaza dorinta ci mai degraba o lasa sub Masach (ecran) si restrictie.

Apoi, de la nivelul naturii inerte, persoana poate construi urmatoarele trei niveluri: vegetal, animat si vorbitor. Totul provine de la nivelul mineral . Prin urmare, la nivelul naturii minerale persoana trece prin toate fazele doar in forma naturii minerale. Apoi, pe fiecare nivel, exista anumite niveluri ale naturii minerale si toate acestea sunt rezultatul Keter a naturii minerale care a fost stabilit la inceput.

Cat priveste nivelul vegetal, poate genera miscari independente sub influenta Luminii . Cu alte cuvinte, daca la inceput puteam doar admira anumite delicatesuri, acoperindu-mi gura cu mana, adica acoperind dorinta cu Masach, acum pot deja sa gust un pic pentru a darui.

Acolo este deja nivelul animat care deja poate da nastere unor forme noi. Se poate misca si extrage materialul irosit si il poate organiza in grupuri, insa doar in acord cu propria natura . Nu urmeaza inca exemplul Creatorului si actioneaza ca un copil in care nivelul animat este exprimat pentru moment.

Aceasta este diferenta. Nivelul vegetal nu se poate misca independent, nu da nastere la nimic nou si raspunde doar la influenta Luminii superioare . In acest punct, persoana incepe treptat sa lucreze cu dorinta de a primi, ceea ce inseamna nu doar ca o restrictioneaza ci o foloseste pentru a darui. Pe de alta parte, nivelul animat este gata sa primeasca pentru a darui.

Nivelul vorbitor urmeaza deja exemplul Creatorului si este diferit de restul. Ideea este sa semene cu Creatorul.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 25/07/2012, “Introducere la Carte Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Noi ajungem la Creator, adica dobandim atributul daruirii, revelarea lumii spirituale, doar daca dobandim doua discernaminte.

• O mare dorinta care are un scop, care este destul de clar si care este cu un grad mai jos decat nivelul dobandit. Persoana isi imagineaza ce este revelarea Shechina (Divinitatii), fata Creatorului, ce este  Lumina si care sunt atributele daruirii.
• Persoana simte o mare durere pentru ca nu are atributele daruirii. Persoana sufera si stie ca aceste atribute simbolizeaza ridicarea deasupra propriului ego si o totala detasare de viata sa trecuta si de toate preocuparile sale.

Este foarte greu de obtinut deoarece noi actionam impotriva naturii noastre. Asadar persoana inainteaza pe doua picioare, pas cu pas, intre doua linii; dreapta si stanga, dreapta si stanga….persoana ar trebui sa inceapa cu linia de dreapta si apoi cu cea de stanga. Dar de Sus, i se da intotdeauna linia de stanga, mai intai intunericul. La fiecare nivel, prin intuneric si Lumina ‘literele muncii” sunt inregistrate in persoana, relatiile care se formeaza intre tipurile de intuneric si Lumina, atributele primirii si daruirii in diferte feluri.

Literele sunt diferite la fiecare nivel. De fiecare data intunericul si Lumina ii sunt infatisate in atribute diferite in conformitate cu criterii diferite. Prin urmare literele iau diferite forme. De accea de fiecare data persoana are o noua Tora, un nou Creator, o noua lume, totul este nou si persoana de asemenea.

In acest fel persoana isi creste consistenta care indica gradul de rabdare pe care il are si astfel avanseaza si se apropie de formele corecte ale marii deficiente care tind spre daruire adevarata. Aici vedem principiul “am muncit si am gasit” adica persoana cauta fata Creatorului, maretia atributului daruirii. Prin conectarea la atributul daruirii, forta acesteia trezeste in persoana sentimentul de apartenenta, caldura, pana la sentimentul de iubire. Deoarece a-l iubi pe Creator inseamna a iubi daruirea, a iubi atributul iubirii, aceasta incepe sa umple persoana si ii ingaduie sa ramana acolo.

Natura noastra a trecut prin mari schimbari prin detasarea noastra de vechile valori, de la intelegerea initiala a ceea ce insemna efortul si care este scopul, cine este Creatorul si ce este Tora. De fiecare data  reevaluam marea dorinta care se cere de la noi si suferinta pe care o experimentam. Valorile se schimba in mod natural in tranzitia noastra de la o stare la alta si persoana se schimba in mod constant si devine alta, o noua persoana.

De aceea se spune in Tora, “ Avram este un om batran”. “Om batran” este acela care a dobandit cunoastere, care a parcurs si a razbit pe cale. O persoana dobandeste treptat atributul daruirii, mintea si intelegerea de a lucra cu acestea, sentimentele, loialitatea, sacrificiul de sine si cum sa se identifice cu Creatorul. Astfel persoana ajunge la nivelul “omului batran” adica la punctul de adeziune cu Creatorul. Apoi atributele daruirii umplu persoana iar aceasta simte iubire si apreciere.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 13/07/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aşa cum este scris: „Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină.” Dorinţa de a primi este baza a tot, dar dorinţa însăşi nu face nimic dacă Lumina nu o operează.

Cei mai mari oameni drepţi, cei care au obţinut multe niveluri spirituale, cad dacă Lumina încetează să îi mai ilumineze, şi se întorc la starea animală. Ajung chiar mai prost decât restul, cu toate că aceasta este o stare bună, deoarece este o stare mare, dar cu un minus şi opusă Sfinţeniei.

Atâta timp cât Lumina luminează, există încredere şi, dacă Lumina încetează să mai strălucească, nu mai este încredere. Totul depinde numai de Lumina care luminează omul. Doar aşa are puterea să se ridice şi să spună ceva.

Când Lumina dispare, omul îşi pierde chiar memoria, aşa cum i s-a întâmplat lui Baal Shem Tov care nu a putut să îşi amintească nici literele alfabetului. Omul nu poate înţelege în ce lume este şi dacă există o lume superioară sau un Creator.

Asta înseamnă căt totul depinde de intensitatea Luminii care vine la noi şi ne iluminează materia, dorinţa noastră. De aceea, este scris: „Nu este nimeni mai deştept decât cel care este experimentat”, şi „am muncit şi am găsit”.

Totuşi, toată această muncă, efortul şi depăşirea, toate sunt aţintinte numai la o singură acţiune: de a grăbi influenţa Luminii asupra noastră. De fapt, totul depinde de asta, în timp ce încercăm să ne pregătim pentru ca Lumina să nu dispară. Chiar dacă dispare, toate stările dificile vor fi totuşi în favoarea noastră, dar trebuie să facem tot ce ne stă în putere să fim aproape de ea, să aderăm la ea şi să ne asemănăm cu ea.

Calea ne-a fost deja pavată în avans şi este în puterea noastră să ne accelerăm dezvoltarea şi avanseara de-a lungul drumului. Accelerarea depinde de cât de mult vrem să ne împlinim noua formă, următorul nivel, astfel încât el va fi împlinit în noi. Aici trebuie de fapt îndreptat tot efortul nostru.

Încrederea este o iluminare de Sus şi, dacă se opreşte, nu mai avem încredre, nu mai avem sentimente şi nici înţelegere. Aşa cum este scris în Cartea Psalmilor de către Regele David: „Dar atunci când îţi întorci faţa, eu sunt lovit de teroare.” Trebuie să obţinem o asemenea conexiune între noi, o conexiune care va obliga Lumina să fie constant printre noi.

Împreună, prin efortul nostru colectiv şi cu ajutorul Luminii, putem crea un asemenea atribut al dăruirii, al iubirii şi conexiunii, printre noi, prin care Lumina să nu înceteze să ne ilumineze. Asta se numeşte garanţie reciprocă.

Astfel, obţine starea în care superiorul ne iluminează în mod constant. Şi cu toate că fiecare dintre noi va coborî sau urca şi se va balansa în direcţii diferite datorită diversităţii acţiunilor reciproce care au loc în fiecare şi toţi împreună, noi obţinem stabilitatea. Nu numai că nu cădem ci, din contra, noi numai ne ridicăm în sus.

Căderile noastre devin şi ele urcări, deoarece suntem conectaţi cu toţi într-un singur fond. Astfel, obţinem încrederea şi nu este nicio altă cale de a obţine asta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala’ 7/25/12, Shamati nr.72

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În timpul atelierului, toată lumea trebuie să se verifice în mod constant, iar prietenii trebuie să se sprijine unul pe altul şi să îşi amintească unul altuia că prin acest atelier toată lumea va simţii frica de a părăsi conexiunea. Trebuie să ne menţinem în centrul grupului pe durata întregii noastre vieţi, nu numai în timpul lecţiilor sau a atelierelor.

Totuşi, o lecţie sau un atelier este principalul moment pentru a munci la gândul nostru colectiv, care determină totul. Aici, avem nevoie de sprijinul fiecăruia, fără cuvinte şi, în acelaşi timp, trebuie să simţim focul interior. Trebuie să descoperim un anumit câmp colectiv care ne îndeamnă şi ne ţine „în aer”. Totul depinde de noi.

Este ca şi cum am semna un contract cu prietenii, astfel încât ei vor avea constant grijă de tine ca să nu părăseşti niciodată gândul de la acest câmp. Plăteşte-i, ca să aibă grijă de tine. Asta se numeşte „cumpără-ţi un prieten”. Trebuie să dai ceva prietenului astfel încât să fie motivat şi să te îmboldească încontinuu.

Totuşi, cum poate el să te îmboldească dacă suntem cu toţi la acelaşi nivel şi el însuşi are nevoie de cineva ca să îl îmboldească? Aici, operează providenţa superioară, despre care este scris: „Creatorul este în interiorul poporului Său”.

Dacă ne decidem că suntem legaţi să ne îndemnăm unul pe altul, Creatorul ne va îmboldi pe toţi. Ne va da puterea ca măcar unul din grup să fie constant în contact cu spiritualitatea şi să fie conştient. Asta înseamnă de fapt „Creatorul locuieşte printre oamenii Lui”.

Dacă există o conexiune, se numeşte casa adunării pentru rugăciune (Beit-Knesset) în care este prezent Creatorul. Aşa cum este scris „Am venit la casa rugăciunilor şi nu am găsit niciun singur om?” Totuşi, dacă există o conexiune între noi, atunci Creatorul va veni şi va găsi „omul” în ea!

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, Studiul celor zece sfere

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În scopul de a înţelege imaginea corectă a realității, trebuie să fim familiarizaţi cu cele două puncte de vedere care sunt: unul care este perspectiva Creatorului şi unul care este perspectiva ființei create şi să înţelegem relaţia dintre ele . Pe baza acestor două stări putem determina atitudinea noastră faţă de dorinţă, astfel încât, în cele din urmă, toate aceste puncte să determine relaţia dintre Creator şi ființa creată în funcţie de opozitia și de similitudinea lor unul cu altul şi să ne ofere o nouă percepţie a realităţii .

Acesta nu va mai fi aceeaşi imagine falsă pe care o vedem acum, numită „lumea imaginară” care este unilaterală şi limitată numai la ceea ce trece prin noi, prin filtrul egoist, oferindu-ne astfel sentimentul acestei lumi. Cu realitatea largă şi infinită din afara noastră, dincolo de limitele percepţiei noastre, atunci când trece prin ego-ul nostru şi ajunge la sentimentele noastre, aceasta este limitată la dimensiunea unei imagini corporale din această lume pe care o simţim în cele din urmă. Dar, în scopul de a ajunge la o percepţie nelimitată, avem nevoie de noi puncte de vedere.

Realitatea noastră limitată şi egoistă este numită „animal” deoarece aceasta este percepută de către corpul nostru animal. În scopul de a simţi adevărata realitate, avem nevoie de cele două puncte de vedere: un punct, care este opus fața de Creator şi un alt punct, care este similar cu Creatorul. Între aceste două puncte, din diferite tipuri de conexiuni între ele, cum ar fi pentru şi contra, similare şi opuse, vom construi noua imagine a lumii noastre. Toate atributele opuse şi toate cele similare vor fi componente ale percepţiei noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 13/07/12, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot referi la Creator dacă El este proprietatea dăruirii?

Răspuns: Totuşi, serios, ce însemnă „proprietate”? Pot cu adevărat să iubesc sau să urăsc forţa de gravitaţie? De exemplu, îmi poate place dacă îmi aduce ceva bun. Dar asta nu înseamă că o iubesc sau o urăsc. Realizez că este ceva la nivel mineral şi de aceea mă refer la ea conform cu sentimentele mele, conform cu beneficiile pe care le primesc din asta.

Mă bucur de soare. Dar îl „iubesc” cu adevărat? Cum pot iubi soarele, în comparaţie cu o plantă, un animal sau un om?

Deci, cum mă refer la Creator? Mai întâi, se spune despre El: Eu nu îmi schimb HaVaYaH. Lumina superioară este în repauz total; este „Bunul care face bine atât celui bun cât şi celui rău”; Creatorul ne tratează cu iubire absolută.

Pe de altă parte, Creatorul este numită Măreţ, Teribil şi tot aşa. Tot răul vine de la El; tot binele îşi are originea în El. Totul este atât de contradictoriu încât devin confuz.

Dacă ceva este de neschimbat, este rău. De ce spun că Creatorul nu se schimbă?

Baal HaSulam explică în scrisoare numărul doi că dacă tatăl se relaţionează la fiul său cu iubire absolută, îl face pe acesta să îl urăscă în loc să îl iubească. De fapt, dacă nu există absolut nicio reacţie din partea tatălui, fiul vede că nu contează cum îşi tratează tatăl, pentru că oricum, tatăl său răspunde cu iubire absolută. Îl împiedică pe fiu să îşi dezvolte iubirea şi nu îi permite să se schimbe, să vadă conexiunea şi să stea în contact. Este ca şi cum ar avea în faţă un obiect nemişcat. Plantele au o anumită reacţie, animalele răspund chiar mai puternic, să nu mai vorbim de fiinţa umană. Apoi, reacţiile pozitive şi negative penetrează una în alta, creând o nouă legătură, o incluziune reciprocă.

Dar dacă Creatorul nu se schimbă şi, în acelaşi timp El este atât de iubitor şi de bun, atunci ce pot simţi pentru El? În niciun caz nu Îl pot lua pe El în consideraţie: Şi totuşi, dacă nu îl pot lua în consideraţie, atunci îl scot din imagine, ca şi cum El nu ar exista deloc. De ce aş lua în considerare pe cineva care nu se schimbă niciodată?

Este o noţiune foarte adâncă, care a fost explorată nu numai de Cabala. Totuşi, Cabalişti s-au străduit să demonstreze că tot timpul Creatorul este „Vino şi Vezi”; deci eu îl descopăr pe El. Nu Îl pot descoperi pe El Însuşi, Esenţa Lui, ci numai forma Lui care este îmbrăcată în materie. De aceea, când îl descoperim pe El în întregimea Lui, descoperim forma Lui ultimă şi perfectă şi îl vedem cu adevărat ca Absolutul, Perfectul, Eternul, Bunul care face bine.

În toate celelalte stări, vedem binele sau răul care vin de la El, funcţie de nivelul proprie corupţii, aşa cum este spus: „Fiecare judecă conform defectelor sale,” iar apoi, avem oportunitatea de a ne referi la El în măsura propriei deficienţe şi corecţii, iar astfel îl vedem pe El ca bun sau rău.

Şi totuşi, trebuie să credem ceea ce spun mari Cabalişti care l-au revelat pe El în adevarata Lui formă, că El este absolut bun şi dăruitor.

Deci trebuie să ne referim la el cu dorinţele noastre (Kelim): În acest moment, îl vedem pe Creator în măsură corectitudinii sau corupţiei dorinţelor noastre, dar atunci când îl descoperim pe El la capătul scării, vom revela faptul că El este Bunul care face bine.

Apoi toate contradicţiile vor dispărea; vom primi o „hartă a avansării” care este scalată la atitudinea noastră faţă de Creator. Aceasta ne va permite să vedem cum ne schimbăm şi cum, în concordanţă cu schimbarea noastră, se schimbă Creatorul în ochii noştri.

Ne exprimăm gratitudinea faţă de Creator pentru că ne-a dat această scară a ascunderii; cu ajutorul ei putem obţine conexiunea cu El. Altfel, nu am fi în stare să ne conectăm cu perfecţiunea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/9/12, “Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ştim că putem doar primi plăcere de la Creator, dacă este important pentru noi. Rezultă că, chiar dacă există un zid in fața mea, totul depinde de cât de important este pentru mine.

Răspuns: Atât Rabash, cât şi Baal HaSulam aduc exemplul miresei care este împlinită dacă cineva pe care îl consideră important este de acord să se căsătorească cu ea. Prin aceasta, este ca şi cum el o”cumpără”. Dar el nu a platit nimic, el nu i-a dat nimic ei, aşa că de ce este ea mulţumită cu asta? Pentru că el este important pentru ea.

Ce primește dorinţa noastră de la Creator? Nimic. Dar El este mare şi suntem gata pentru „nuntă”, suntem de acord să aderăm la El cu inima şi sufletul în adeziune infinită, absolută. Creatorul „te cumpără” doar cu importanţa Lui. Acesta este singurul lucru pe care îl dobândești pe măsură ce te dezvolți, iar asta este ceea ce te umple.

Dorinţa noastră- care a crescut datorită Luminii ce a primit dăruirea de la Creator- de ce anume dorește să se bucure? De fapt, vrea să se bucure de măreţie şi nimic altceva. Nu ne putem bucura de placerea propriu-zisă; acest lucru se întâmplă doar în lumea noastră cu placerile imaginare care vin de la Creator în punctul de ceva din nimic. Plăcerile acestei lumi sunt disponibile doar ca să ne susţină până când vom începe să înţelegem măreţia Creatorului. Toate nivelurile spirituale sunt recunoaşterea măreţiei Lui, şi, cu ajutorul Lui, te bucuri dacă dorești să-i dăruiești Lui.

Pe de altă parte, înclinaţia rea, Faraonul, este încercarea de a te bucura în mod direct, dar din nou numai de mareția Creatorului. Aceasta se numeşte plăcere spirituală.

Se pare că măreţia este necesară numai în scopul de a ne depăşi ego-ul si apoi vom fi capabili să ne bucurăm din daruire, dar nu este aşa, toată munca noastră este de a ridica maretia Creatorului în ochii noştri. Prin aceasta vom dezvolta noi dorinte, și accentul se mută de la primirea plăcerii egoiste directe către a primi plăcere din măreţia Sa; astfel, cel puţin vom găsi Klipot (cojile), iar acest lucru nu este simplu deloc.

Măreţia Creatorului ne cuprinde, şi este foarte dificil să ieşim din această captivitate. Pâna la urmă, toată creaţia este esenţa paşilor de pe scară. Când cineva de la un nivel mai ridicat straluceste peste mine cu o parte din măreţia sa, atunci mă predau, devin dependent de rădăcină şi de aici înainte  este „seful” meu, „regele”.

Dar vreau să acționez diferit, conştient şi inteligent. Vreau să rezist avantajului pe care cel superior îl are asupra mea; nu vreau să fiu mituit de importanţa şi puterea Lui.

Acest lucru înseamnă că nu este vorba de primirea de la El, ne luptăm peste nivelul de importanţă. Nu vreau doar să lucrez pentru beneficiul Celui Superior doar pentru că El este mare. Prin asta mă anulez pur si simplu in mod natural.

Întrebare: Aceasta înseamnă că toate cărţile de Cabala şi toate vârstele de dezvoltare au fost dedicate doar pentru un singur lucru, pentru recunoaşterea independentă a importanţei Lui?

Raspuns: Este corect şi nu este întâmplător faptul că lumea modernă este atât de confuză şi că nimeni nu înţelege ce se întâmplă. Până la urmă, totul evoluează numai în jurul unui punct de adeziune.

Întrebare: Dar totusi, nu este nimic mai important în această lume. Eu nu încerc să ridic importanţa a ceva in mod artificial. Sunt toate lumile şi toate nivelurile destinate doar pentru asta?

Raspuns: Ele au fost create ca urmare a Luminii care a umplut dorinţa şi i-a dat diferite forme. Cu ce ne umple Creatorul? Ce plăcere a primit El din faptul că a creat ființa creată astfel încât El să vrea doar asta? Mai mult, are Creatorul altceva în afară de forţa de a darui? Nu. El a creat mecanisme de percepţie în fiinţă creată, niveluri speciale pentru această forţă a daruirii, ne dezvoltăm numai în funcţie de această importanţă.

Unde sunt plăcerile pe care El le-a pregătit pentru mine? Unde sunt bunătățile pe care gazda le-a pregătit în funcţie de celebrul exemplu?

Nu este nici măcar un dram de plăcere aşa cum îți imaginezi. Nu există bunătăți, deşi pare așa, este doar o iluzie. În lumea noastră, ești setat pentru o plăcere falsă, înghiţi delicatese, dar nu ești umplut. Așa că scapă de iluzii şi începe să discerni nivelurile măreţiei Dăruitorului. Atunci vei începe să calculezi lucrurile în limitele percepţiei tale.

Acum putem înţelege ce s-a întâmplat în prima restricţie. Malchut a început să se limiteze atunci când a descoperit că primeşte în relație cu Dăruitorul, a descoperit diferenţa dintre primitor şi Dăruitor şi nu dintre foame şi bunătățile delicioase. Este măreţia Dăruitorului cea care mă scoate din mine însumi. Nu calculez această „plăcere”, ci mai degrabă plăcerea de la Dăruitor. Când descopăr dăruirea din partea Lui şi primirea din partea mea, mă umplu de ruşine, dar nu din cauza bunătăților de care mă bucur, ci de ruşine când văd măreţia Lui în comparație cu micimea mea.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 17/07/12  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→