Întrebare: Dacă simt deodată dorinţele celorlaţi, ce ar trebui să fac cu ele? Ar trebui să le împlinesc?

Răspuns: Dacă simţi nu doar dorinţele neesenţiale ci tânjirile prietenilor, dorinţele pentru scop, atunci identifici aceste dorinţe şi nu le mai împarţi între „ale lor” şi „ale tale”.

Dacă tânjeşti către ceea ce trebuie, te întorci la „nu există nimeni în afară de El,” la o parte integrală, deci nu mai există nicio diviziune. Ar trebui să fie ca un test, un control pentru dorinţa corectă.

Simţi dorinţele prietenilor ca propriile dorinţe. Te conectezi pur şi simplu cu ele şi astfel nu mai este „tu” şi „ei”.

O persoană este o dorinţă; fiecare dintre noi suntem o dorinţă. Dacă vrem să îi percepem pe alţii le percepem ca pe ale noastre.

Dacă o mamă este umplută cu dorinţele copilului său, dorinţele ei şi dorinţele lui sunt încă separate, dar dacă noi vrem să obţinem revelaţia Creatorului, tânjind la El pentru că „nu este nimeni în afară de El”, simţim dorinţele noastre ca absolut identice; nu simt vreo diferenţă între dorinţele mele şi dorinţele altora.

Imaginează-ţi că tocmai de-ai conectat cu cineva, că ai vorbit cu el, ai simţit că gândiţi la fel şi că vreţi acelaşi lucru, atunci deveniţi ca un singur om. Diviziunea externă a corpurilor dispare şi rămâne unul singur, intern – nu două conectate ci unul.

Din Congresul Kharkov “Să ne unim pentru a urca” 8/18/12, Lecţia 5

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacǎ eu nu știu pe cine chem înainte de rugǎciune, atunci de ce experimentez un sentiment de agitaţie înaintea Creatorului, o teamǎ de a apela la Creator?

Rǎspuns: Te invidiez. Acest lucru înseamnă că știi Cui te adresezi.

Este o stare de exaltare atunci când o persoană se adresează calitǎţii de dǎruire, Luminii sau cuiva mai mare şi experimenteazǎ un sentiment de agitaţie, de tulburare. Acest lucru înseamnă că el simte măsura în care starea lui, viața lui, fiecare celulă și fiecare moment, toate relațiile și întâlnirile lui, toate depind numai de Luminǎ. Asta este, simte cǎ nu el e singurul care deţine controlul asupra lui însuşi, cǎ nu el se ocupă de clipa următoare şi totul existǎ în afara lui. El nu simte încǎ în mâinile cui se aflǎ şi din cauza asta are un sentiment de agitaţie. Deocamdatǎ acestea sunt nişte trepidaţii animalice, dar care ne împing înainte.

Apoi, la un moment dat, o senzație opusǎ de încredere va veni, fǎcându-mǎ să mă simt bine, ca şi cum eu nu depind de mine. Nimic nu poate fi mai rău decât acum, fiind responsabil de mine și destinul meu!

Mă bucur că există Lumina care determină totul, formeazǎ totul şi mǎ ghideazǎ. Singurul lucru care  îmi rǎmâne de fǎcut este să simt și să lucrez la unison cu Lumina, care este singura cale pentru mine de a realiza toate acestea.

From the Kharkov Convention “Uniting to Ascend” 8/18/12, Lesson 5

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte de a veni la congres, am întâlnit multe obstacole în calea noastrǎ. Cum ar trebui sǎ le acceptǎm şi sǎ le depaşim?

Rǎspuns : Toate problemele care apar de-a lungul drumului nu sunt întâmplǎtoare; trebuie sǎ simţim în ele ajutorul. În nici un caz acestea nu ar trebui să amâne sau să anuleze scopul vostru.

Trebuie sǎ reevaluaţi  scopul în sine şi sǎ-l urmaţi chiar mai intens ca pânǎ acum. Iar apoi reuşiţi și vedeţi că ultima dată, intențiile voastre au fost imprecis coordonate în vederea atingerii scopului: aţi uitat ceva, cumva nu aţi fost încă axaţi pe el, în timp ce acum, datorită perturbǎrilor, aţi determinat cu precizie, presând un pic mai mult şi consolidând intenția dumneavoastră și, prin urmare, vă afundaţi în vederea atingerii scopului.

Deci, toate tulburările sunt in avantajul vostru: ele vǎ vor opri fie pentru că nu sunteţi încă vrednici de a atinge scopul, sau invers, ele vǎ forțează să presaţi astfel ca voi sǎ fiţi capabili şi demni de a înainta spre scop.

Suntem într-un câmp de forță în care nu există accidente, nu sunt excepții și nici tratamente speciale. Acesta este modul în care funcționează.

Din Lectia 4 Congresul Kharkov “Uniting to Ascend” 8/18/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce așteptăm, ce ar trebui să sperăm pentru toți prietenii care se dedică convenției?

Raspuns: Trebuie să sperați că vă veți conecta ca rezultat al tuturor eforturilor care ar trebui să fie absorbite cu intenția de a vă uni. Există toate condițiile necesare pentru asta în lume astăzi.

În fiecare zi, articole ale oamenilor de știință și cercetătorilor, economiștilor și politicienilor îmi sunt trimise, despre globalizarea lumii și legăturile reciproce în ea. Ei de fapt, folosesc cuvintele noastre, deși nu spun totul, deoarece nu înțeleg cum pot schimba situația în societate. Ei înțeleg, totuși, că lumea va trebui să ajungă la unitate, armonie, integralitate, etc

Suntem într-o stare fără precedent. Ne-a fost dată o șansă de a schimba lumea prin unire, și, mai mult, ne este dată într-o țară în care înțelepciunea Cabalei s-a dezvoltat de mulți ani și în care azi, de asemenea, există cele mai puternice grupuri și cei mai fideli studenți. Noi putem provoca forța pe care o vom descoperi între noi să ajute într-adevăr toată lumea pentru a ajunge la Creator prin ea.

Aceasta se numește o trinitate: Noi, fiecare dintre noi, prin intermediul grupului, prin noi toți, prin Kli-ul lumii (vas), iar dupa noi comunitatea mondială, tânjesc după Creator și se conectează. Asta înseamnă că noi, toți prietenii din întreaga lume, împreună cu toată omenirea și cu Creatorul fac un întreg general. Acest ansamblu general ar trebui să fie descoperit, simtit și creat, din moment ce nu există acum!
Sper că pregătirea noastră va servi asta.

Dintr-o Lecție virtuală 12/08/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem verifica noi, care este intenţia noastră în timp ce citim Zohar?

Răspuns: Cartea Zohar este sursa de Lumină ce vine către noi, dacă dorim să o folosim în mod corect. De aceea, în timp ce studiez cărţile de Cabala, întotdeauna chem asupra mea ceva iluminare, dar ea vine în concordanţă cu intensitatea efortului meu şi a pregătirii mele. Dacă studiez cu scopul de a câştiga ceva corporal, sau de a atinge lumea următoare ca pe un privilegiu personal, atunci Lumina, prin influenţa sa, crează în mine un întuneric şi mai mare. Mă îndepărtez de la înţelegerea motivului pentru care mi-a fost dat acest sistem, de ceea ce trebuie să fac cu mine şi de cum ar trebui să mă port cu ceilalţi. Chiar şi când citesc cuvinte minunate despre iubire şi conexiune, nu mai am simţul apartenenţei, nu mai văd vreo conexiune şi nu ştiu cum să percep textul: dacă să-l las să-mi pătrundă în inimă sau nu, asta insemnând că eu studiez precum un liliac, care este hrănit de noapte şi nu aşteaptă răsăritul.  

Dar dacă încerc să mă conectez cu ceilalţi şi acesta este motivul pentru care învăţ metoda, prin observarea condiţiilor de acceptare a ei la Muntele Sinai, câştigând împreună cu toţi ceilalţi, starea de a fi „un singur om cu o singură inimă”, de a intra in garanţie mutuală, de a atinge iubirea frăţească şi prin intermediul ei, iubirea Creatorului, atunci Lumina începe să mă dezvolte. Aceasta nu este calea obişnuită care este depăşită în diverse stadii, ci încep treptat să descopăr în ea, stadiul greşit, sfărâmat.

Studiul egoist ascunde de mine egoul, iar eu mă văd a fi drept. Pe de altă parte, prin studiul corect, descopăr că sunt scufundat în rău. Primul lucru pe care Lumina mi-l revelează este calitatea mea rea, iar eu trebuie să muncesc în concordanţă cu asta. Descoperind răul, mă simt şi mai rău ca deobicei. Deci ce pot face? Până la urmă, în concordanţă cu natura mea, vreau să scap atunci când mă simt prost.

Poate că ar trebui să opresc studiul şi să mă retrag din grup? Poate că ar trebui să simt disperare? Sau poate că ar trebui să fiu fericit că mi s-a permis să descopăr recunoaşterea răului? Ar trebui să fie o lege pentru mine, o invitaţie: dacă mă pot ridica deasupra acestui sentiment neplăcut, voi tânji după dăruirea de dincolo de primire.

Prefer să primesc o lovitură, din moment ce suferinţele ce sunt revelate în egoul meu, îmi arată că nu lucrez pentru el. Deşi experimentez senzaţii neplăcute, le depăşesc şi mă îndrept spre unitate. Nu evadez cu scopul de a îndulci amarul; nu mă inchid, nu cobor şi nu opresc studiul. Din contră, accept toate necazurile care vin din toate direcţiile, pe drumul spre unirea cu prietenii, ca fiind trimise de către Creator şi accept că nu există altceva înafară de El. 

Accept fiecare stadiu ca fiind benefic avansării mele. Nu doresc să anulez nimic şi continui să studiez cu scopul de a neutraliza sentimentul neplăcut. De fapt, îl doresc; doresc ca el să stea până mă focalizează spre modul în care să mă ridic deasupra lui, de a fi deasupra motivului. Accept cu bucurie toate problemele şi întreruperile, presiunile circumstanţelor, necazurile externe, diferitele suferinţe, din moment ce ele toate mă ajută să mă concentrez pe scopul corect, creând asemenea limitări, ca nişte şabloane cu care lucrând, să avansez cu siguranţă.

Aceasta construieşte în mine, vase de primire. Ele continuă să crească şi să sufere, în timp ce eu, fiind cu un nivel deasupra lor, doresc să mă menţin în conexiunea cu Creatorul, până când dobândesc o credinţă totală, atributul lui Bina şi să încep să-mi folosesc vasele de primire cu scopul de a dărui.

Dar chiar şi atunci, nu intenţionez să mă calmez, din moment ce m-am ridicat la un asemenea grad în care ar trebui să nu mai fie nici un gând de automulţumire. Din contră, tânjesc şi mai mult să mă ridic şi sunt chiar gata să primesc plăcere, dar nu cu scopul de a mă umple pe mine, ci cu scopul de a împlini dorinţa Creatorului.   

Aceasta este toată munca noastră, De-a lungul acestei căi, eu am nevoie de o sursă reală, de o dorinţă egoistă ce îmi furnizează forţa de dăruire, mulţumită depăşirii problemelor de către mine şi a suferinţelor ce provin din aceste probleme şi îmi este foarte clar că totul vine de la Creator.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 16/8/12, Cartea Zohar

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Primul om care a revelat, care a realizat intelepciunea Cabala acum 5773 de ani, s-a numit Adam. Vom sarbatori in curand ziua sa. In fond, anul nou bilblic este nasterea lui Adam ca si Cabalist, ziua in care a revelat lumea superioara, forta superioara. El a scris o carte despre asta, „Ingerul Secret.” Numaram de la aceasta prima revelatie a lumii superioare.

De fapt, umanitatii i s-au dat 6,000 de ani sa se inteleaga pe sine si cel mai inalt nivel (statutul de egal cu Lumina). Din zilele Adam, de la descoperirea lumii superioare, au trecut 5773 de ani. Deci mai raman 227 de ani pana la incheierea procesului.

Dar el poate fi realizat mai devreme. De ce? Pentru ca pana acum am evoluat sub influenta fortei superioare care ne conduce, aproape fara a utiliza cunoasterea noastra de a ne ridica la nivelul Luminii superioare, sa o revelam si sa urcam la gradul urmator, la urmatoarea dimensiune.

Astazi deci, criza globala care are loc, despre care au tot scris Cabalistii, are ca scop tocmai sa ne dea imboldul necesar catre dezvoltarea comuna, globala. Si astfel, acum putem aplica intelepciunea Cabala, care ne invata cum sa atragem Lumina superioara. Intreaga metoda consta in asta; nu exista nimic altceva.

Ne aflam in dorinta egoista de a fi impliniti de propria revelare. Ca rezultat, dorinta noastra a de fi impliniti va fi umpluta de Lumina superioara. Cabala este un ghid care explica cum fiecare stare poate atrage Lumina superioara in maxima sa intensitate si dezvoltare.

Noi studiem de ceva timp aceasta metodologie. La inceput a existat o „lunga perioada latenta” in care am invatat, am creat multe tehnici care sa ne ajute sa invatam, carti, etc. Iar acum, cand criza globala incepe sa se manifeste, egoismul nostru global ne infatiseaza propriul sau sfarsit, incapacitatea de a continua sa existe in paradigma existenta; iar noi trebuie sa incepem sa ne schimbam pentru ca  aceasta stare curenta duce la moarte, la conditii teribile. Si deja vedem asta.

In marea masa de oameni, exista o nevoie de a face ceva cu propria noastra persoana. Deci, in calitate de purtatori ai metodei de atragere a Luminii, trebuie sa ne gandim nu numai la noi, ci si la intreaga umanitate. De aceea ni se da o asemenea „inspiratie”, o asemenea dorinta de a deveni atrasi de El, de a descoperi sensul vietii.

Iar semnificatia vietii este de a ne ridica la nivelul Luminii, la nivelul eternitatii, infinitatii, la nivelul perfectiunii si armoniei. Noi trebuie sa ajungem la acest nivel de practica, in noi insine si de asemenea de a o impartasi intregii umanitati.

Suntem interconectati. Doar in senzatiile noastre dorinta creata de Lumina a fost sparta in sapte miliarde de bucati. Fiecare dintre noi este o parte a acestei dorinte iar astazi relatia este de repulsie, egoista. Atragerea Luminii este posibila in masura in care incercam astazi sa ne unim.

Aceasta conditie este denumita legea similaritatii, legea similaritatii dorintei catre Lumina. In ciuda egoismului vom face efort si vom tinde catre unitate, astfel incat sa ne ridicam spre Lumina, devenind din ce in ce mai asemanatori cu aceasta.

Este imposibil sa devenim similari cu Lumina doar prin incercarea de a ne uni pentru ca aceasta unitate este falsa, superficiala. Insa, incercarile, eforturile, pe care le stabilim pentru a ne uni, atrag trezirea Luminii superioare asupra noastra. Care ne afecteaza iar influenta sa incepe sa corecteze dorinta egoista de la „pentru sine” (de la forta egoista) la „pentru daruire” (unitatea cu ceilalti).

Aceasta Lumina va realiza conexiunea dintre noi si unitatea noastra ne va conduce la similaritatea cu Lumina si va crea o retea a relatiilor daruirii pana la relatiile iubirii, adica la includerea noastra reciproca.

Atunci cand simt dorintele altora ca fiind ale mele, vreau sa ii umplu prin mine si traiesc sa fac asta, atunci scap de egoismul meu si exist pentru a-i implini pe ceilalti. Aceasta existenta este numita superioara, deasupra egoismului nostru. Si astfel, noi gasim conexiunea dintre noi in acest sistem imens.

Acest sistem este revelat treptat. Si ceea ce invatam in Cabala: Sefirot, Partzufim, lumi si modurile de relationare dintre ele sunt relatiile dintre noi si acest sistem. Totul se intampla intre noi in masura in care relatiile dintre noi devin lumea Infinitatii, adica un sistem de absoluta interconectare, analog, integrat si interdependent. Si in el este revelat Creatorul sau Lumina superioara, fara interferente, in forma absoluta.

Din Congresul de la Harkov “Uniti spre Inaltare” 17/08/2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Primul Grad Spiritual este cel mai greu. Un copil face un efort imens pentru a face primii pasi. El face efort sa apuce lucruri, sa spuna primul sau cuvant. Natura il determina sa faca un efort interior. De ce? De ce nu ne putem dezvolta in liniste, liberi?

Priviti cum tinerii lucreaza non-stop, sapte zile pe saptamana. Un copil care are febra se joca totusi, vrea ceva. Nimic nu il impiedica, nimic nu il opreste; el este atat de incapatanat si perseverent. Iar noi trebuie sa urmam exemplul sau. Noi trebuie sa facem acelasi lucru pentru a intra in lumea superioara, sa devenim maturi.

Ei bine, toate acestea sunt cunoscute si intelese, chiar daca nu in intregime. Acelasi copil care stie deja cum sa mearga si sa vorbeasca, la varsta de patru, cinci, sase ani, incepe un proces diferit de dobandire a cunostiintelor, mult mai constient. In procesul de ajungere la starea superioara, noi obtinem instrumente care ne ajuta la constientizare. Am trecut deja de primul stadiu, stim deja cum sa ne conectam, cu cine ne „jucam”, asemeni unui copil care la varsta de trei ani simte pe cei din jurul sau si incepe sa inteleaga ca mai bine se joaca cu altii decat singur.

Astfel, ne dezvoltam relatiile cu ceilalti: cum sa interactionam cu ei, cum ne putem dezvolta cu intelepciune, reciproc, creandu-ne propriile „jocuri”.

De aceea ne jucam mult. Pare ca este un non sens, dar de fapt, sunt jocuri serioase. Noi nu vrem asta, ne simtim ridicoli. In fond, suntem adulti, oameni seriosi! Ce facem? Merita oare sa ne consumam timpul asa?

De fapt, da, daca intelegem ca dezvoltarea noilor proprietati la fiecare nivel al procesului apare in acelasi mod ca la copii; prin joaca, workshop-uri, in actiunile pe care le facem impreuna, avem oportunitatea de a ne apropia unii de altii si astfel atragem Lumina Superioara la noi.

Desi mintile noastre egoiste vad aceste actiuni ca fiind irationale, lipsite de seriozitate si copilaresti, ele sunt de fapt cele mai importante exercitii pentru ca vrem sa ne ridicam impotriva naturii noastre.

Apoi, dupa ce ne-am inaltat la primul nivel, mintea  noastre este deja schimbata, intelegand schema initiala, asemeni unui copil care are deja o anumita experienta in aceasta lume si intelege oarecum ce este bine si rau, cum sa actioneze in viitor, de unde sa ia jucariile si cum sa le foloseasca, cum sa se dezvolte, sa invete ceva nou, etc. Copilul incepe sa inteleaga cum sa foloseasca aceasta lume in scopul avansarii ulterioare. Si in acelasi timp, suntem in relatie cu lumea superioara.

Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este sa ne ridicam la primul nivel. Si apoi, totul va deveni clar, inteligibil. Si nu ne vom mai indeparta de grupuri intorcandu-ne la acelasi stil de viata datorita faptului ca nu am avut rabdarea de a descoperi niveluri superioare.

Trebuie sa ne grabim sa ajungem la acel nivel, pentru a-i ajuta pe ceilalti. Pentru asta, primim un impuls de la urmatorul nivel. Scopul nostru este sa il revelam, sa il dobandim. Masura in care ne straduim sa facem acest efort de dragul celorlalti, va fi manifestarea atractiei noastre catre daruire. In acest mod, vom primi o portie mai mare a Luminii superioare.

Din Congresul de la Harkov “Uniti pentru Inaltare” 17/08/2012, Lectia 1

Filed under: Ateliere, Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne adresăm cu adevărat Creatorului, fără să facem un idol pentru noi?

Răspuns: Omul face un idol pentru sine, care să ţină locul Creatorului, deoarece îi este mai uşor în acest mod. Egoismul întotdeauna încearcă să manevreze scopul, semnificaţia şi valorile cu care să îi fie mai uşor.  El caută un fel de mulţumire pentru mândria lui, o umplere rapidă sau o recompensă. 

Egoul nostru evită suferinţa în mod inconştient, iar acest lucru este imperceptibil omului, care este incapabil să se elibereze de el. Şi dacă deja s-a blocat în asta, el nu poate ajunge la concluzii corecte. 

Aceasta este o problemă. Doar dacă omul primeşte definiţiile corecte, de la mediul înconjurător, de la prieteni şi din cărţi şi dacă ascultă sfaturile învăţătorului, atunci este posibil să fie capabil să se ferească de „deochi”. Se spune că în multe cazuri, moartea se datorează deochiului, cu alte cuvinte atunci când omul priveşte la spiritual, el nu se uită cu ochiul bun, ci cu ochiul egoist, urmărind propriul beneficiu. Aceasta demonstrează că el nu este capabil să se dezbare de propriul interes şi astfel se „îngroapă” pe sine.   

Deci cum poate cineva să se ferească de „ochiul cel rau”, care ucide omul? Încercaţi să priviţi la lume cu ceilalţi ochi, adică, cu ochii prietenilor. Şi atunci veţi vedea cu ei obiectiv, indiferent de propriul ego.
Din lecţia despre o scrisoare a lui Baal HaSulam, 8/8/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam – Scrisoarea nr.38: Dar cel mai important lucru este efortul, dorinţa de a trudi în munca pentru El. Aceasta deoarece munca obişnuită nu contează deloc, ci doar bucăţelele care sunt departe de a fi obişnuite, acelea care sunt numite „efort”. Este la fel ca atunci când o persoană mai are nevoie de o fărâmă de pâine pentru a se sătura – iar masa lui de până atunci nu este considerată a fi fost săţioasă, cu excepţia acelei ultime fărâmiţe de pâine. Acea bucăţică, în toată micimea ei, face ca masa să fie săţioasă. În mod similar, din fiecare muncă, Creatorul reţine doar surplusurile diferite de ceea ce este obişnuit şi ele vor deveni Kelim (vase) ale recepţiei Luminii Superioare. Ar trebui să înţelegeţi foarte bine acest lucru!

Nu observăm că fiecare acţiune a noastră se împarte în HaVaYaH, în patru faze: întregul proces, fiecare fragment al său, fiecare smişcare singulară, chiar şi cea mai mică.

În cele din urmă, fiecare persoană reuşeşte să realizeze că este incapabilă să facă ceva de una singură şi că doar Lumina Superioară poate acţiona, că doar Creatorul este capabil să facă o acţiune. Creatorul se revelează pe Sine şi începe să acţioneze doar în măsura în care acea persoană crează spaţiu pentru El, pentru stadiul numit „Nimeni înafară de El”. Dacă o persoană nu ajunge la acest rezultat, înseamnă că nu şi-a finalizat acţiunea.

Munca noastră este de a îndepărta ascunderea şi de a face loc pentru Rege, astfel ca El să guverneze peste tot. Aceasta se întâmplă doar la sfârşitul fiecărui efort, iar prin aceasta, o persoană vede că este singurul lucru pe care trebuie să-l înveţe.

Prin urmare, o persoană nu ajunge la sfârşitul străduinţei sale şi nici nu îşi atinge scopul, din moment ce a eşuat în a face loc Creatorului şi în a-L implora pe El să se reveleze pe Sine, în punctul de efort maxim, pe care persoana încearcă să-l depună de una singură.

Este important să dezvoltăm sensibilitatea şi un „contact”, pentru a putea spune dacă am reuşit să completăm acţiunile noastre de fiecare dată, cu alte cuvinte, dacă L-am determinat pe Creator să ni se reveleze pe Sine chiar şi mai mult şi dacă am reuşit să facem spaţiu mai mare pentru El – pentru proprietatea de dăruire pe care o preiau anumite calităţi ale noastre.
Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala – 01.08.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar,” punctul 68: Nu fi surprins de faptul că acţiunile unei persoane aduc ridicarea sau căderea întregii lumi, pentru că este o lege de neclintit că generalul şi particularul sunt la fel de egale ca două boabe de mazăre într-o păstaie. Şi tot ceea ce se aplică la general, se aplică și la particular. În plus, părţile fac ceea ce se găseşte în întreg, pentru că generalul poate apărea numai după apariţia părtilor în el, în funcţie de cantitatea şi calitatea părților. Evident, valoarea actului unei părți ridică sau declină întregul.

Din percepţia realităţii ştim că lumea pe care o văd sunt eu însumi şi că vasul meu spiritual este divizat, sfărâmat, şi îndepărtat de mine în simţurile mele şi în recunoaşterea mea şi este răspândit în direcţii diferite. Nu există nicio lume, totul sunt eu. Dacă colectez părţile sale şi le aduc mai aproape una de alta la toate nivelurile: natura minerală, vegetală, animală si vorbitoare; dacă le conectez într-un sistem general integral, în care sunt conectate în întreagă reciprocitate, atunci conexiunea lor reciprocă, interdependenţa reciprocă, integrarea reciprocă, îmi permit să descopăr în aceeaşi măsură forţa care unește şi care le ţine în viaţă şi curenţii care curg între aceste organe.

Un doctor care implantează un organ, atașează diferite organe într-un corp şi ele se conectează la sistemele generale. În acelaşi fel şi eu, în măsura în care creez conexiuni noi, simt forţa superioară care curge între părţile mele şi care le aduce viata. Încep să simt ce este Creatorul prin vitalitatea corpului, în conformitate cu principiul „din acţiunile tale, te vom şti.” El este descoperit treptat în corpul meu corectat, până când sunt corectat în întregime şi ajung la adeziune deplină cu El .

Prin corectarea mea cu privire la întreaga lume, chem corecţia generală a lumii, desigur. Deoarece, în cele din urmă, eu şi lumea suntem la fel.

Întrebarea este de ce nu ar trebui ca toți ceilalți doar să aştepte, dacă eu corectez deja lumea? De ce ar trebui să ne conectăm cu toții şi să participăm la proces?

Ideea este că totul depinde numai de integrarea reciprocă a vaselor (dorinţelor), care se ajuta reciproc, aşa cum se spune: „Fiecare om ar trebui să-și ajute fratele.” Mă conectez cu alţii şi alţii se conectează cu mine şi noi toți ne conectăm cu Cabalistii din generaţiile anterioare şi cu cei care nu au ajuns încă la dorinţa de a fi corectați şi de a se conecta. Dacă ne pasă în mod activ de toţi, dacă vom acţiona cu privire la superior şi la inferior, dacă suntem egali, aşa cum ar trebui să fie între prieteni, atunci fiecare își va corecta întreaga sa lume.

Tu nu poți corecta ceea ce eu corectez şi ceea ce tu corectezi, altul nu poate corecta. Dar acest lucru nu anulează principiul de bază în conformitate cu care, prin corectarea ei însăşi, o persoană corectează întreaga lume. Fiecare om are propria sa lume şi prin conectarea cu alţii, trec Lumina către ei prin mine, ca un vas de sânge, în căi posibile diferite şi în sisteme diferite de conectare. Nimeni nu o va face pentru mine.

Dimpotrivă, dacă o persoană corectează lumea, asta o obligă şi o aduce la corectare. Astfel, diseminarea la scară largă, ne ajută să ne corectăm în conformitate cu acelaşi motiv: O persoană şi lumea sunt acelaşi lucru. Deci nu trebuie să abandonezi corecţia lumii ca întreg. Baal HaSulam spune că, cu cât mai mult o persoana avansează, cu cât mai mare şi mai sus este, cu atât preocuparea sa pentru lume este mai mare şi mai largă. Întâi este familia, apoi oraşul, apoi statul, iar în cele din urmă, ea îmbrăţişează întreaga lume şi este imposibil de evitat asta.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/08/12,  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→