Totul începe și se termină cu vasele pe care le avem de pregătit. Lumina superioară există într-o stare de repaos absolut, ceea ce înseamnă că starea de împlinire există de la început. Cu toate acestea, motivați de deficiențele noastre, prin efortul nostru, vom stimula această stare de implinire să părăsească sursă și să urmeaze a fi dezvăluită de 620 de ori mai mult decât forma de scântei în care se ascunde.

Toată Lumina din Ein Sof (Infinit) reprezintă cel mai mic nivel, nivelul minim, Nefesh de Nefesh, care exista înainte ca noi să începem să îl solicitam. Prin cererea noastră, prin deficiența din vasele pe care le-am extins, transformăm aceasta Lumină în NRNHY de NRNHY.  Deci, totul depinde de măsura în care ne-am pregătit deficiențele noastre.

Suflarea Shofar simbolizează Rosh Hashanah (Anul Nou). Aceasta înseamnă apariția, răsărirea  frumuseții (Shufra) din daruire, iubire, și conectarea la atributele Creatorului. Acest lucru este un motiv pentru o vacanță: capacitatea noastră de a ne ridica în noi insine și de a prefera atributul de a darui, în locul atributului de a primi.

Astfel, vom pregăti vasul corect în interiorul nostru, pentru a începe noul an, o nouă fază, un nou nivel. Aceasta este o lege pentru Israel, adică pentru cei care doresc să urce la Yashar El (direct la Creator), în conformitate cu cele trei linii.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/19/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Actuala educație egoistă șterge unicitatea unei persoane. Ziarele, filmele, mass-media și internetul, toate au ca scop asta.

Ai presupus că internetul te ajută să păstrezi legătura cu ceilalți, dar adevărul este că te ajută să fii la fel ca oricine altcineva. Blochează întreaga noastră lume egoista integrală, în sine, în cel mai rău mod posibil, și, ca urmare, suntem toți conectați unul la celălalt și suntem toți identici.

Trebuie să recunoaștem că internetul ajută dezvoltarea noastră și ne aduce mai aproape de sfarsitul corectiei, deoarece relevă răul-  dar într-un mod rău. Vedem exemple standard prin net și consumăm o semnificație standard. „Mașina virtuală” ne duplică ca pe niște piese pe linia de asamblare.

În spiritualitate, este opusul; nu te asemeni cu alții în nici un fel. Ești absolut special și nimeni nu poate interveni. Până la urmă, toți avem direcții diferite; lucrăm pe frecvențe diferite și nu ne întâlnim, nu atingem calitățile celuilalt. Toată lumea are zece Sfirot, dar acestea sunt împărțite în alte zece, apoi tot mai mult. În cele din urmă, toată lumea face o încurcătură mare de conexiuni întrețesute, fiecare în funcție de măsura sa și de calitatea sa. Te poți aseamana cu un altul, dar nu ești egal cu el în nici un fel.

Întrebare: Dar mediul influențează, de asemenea, o persoană în spiritualitate?

Răspuns: Acolo, mediul doar te inspiră să-ți folosești unicitatea și nimic mai mult decât atât. În lumea noastră, publicitatea îți impune în mod constant ceva, în timp ce în spiritualitate, prietenii doar te stimulează prin invidie, poftă și dorință de respect, iar tu operezi intern, pe cont propriu. Este ca și cum ei îți dau o baterie, dar motorul, mijloacele de percepție, sunt ale tale.

Întrebare: În lumea noastră, eu folosesc, de asemenea, dorințele care sunt trezite în mine, de unul singur, nu-i așa?

Răspuns: Nu. Aici ești atras să reproduci un exemplu care este arătat la toată lumea; ești prezentat cu un anumit standard și, fie că îți place sau nu, îl îndeplinești prin felul in care te îmbraci, în comportamentul tău, și, în principal, în percepțiile tale interioare. Exemplul te influențează, fie că îți place sau nu.

De aceea, dezvoltăm educația integrală în conformitate cu care exemplul este un sistem „rotund”, în care suntem cu toții conectați. Astfel, trebuie să expulzăm toate celelalte exemple. În caz contrar, pur și simplu nu vom supraviețui.

Întrebare: Dar, conform educației integrale, eu voi dori, de asemenea, să fiu ca altcineva.

Răspuns: Toată lumea trebuie să fie ca cineva care are mai mult succes. De exemplu, atunci când se angajezi în culturism în lumea noastră, Schwarzenegger este exemplul de urmat, iar imboldul este mediul care-l respectă.

Îți pui dorințele sub presiunea externă și le împlinești. Cu alte cuvinte, ego-ul te împinge înainte și te sculptezi în conformitate cu modelul general acceptat- potrivit cu exemplul lui Schwarzenegger. Ți s-a spus că ar trebui să fii ca el și lucrezi asupra ta, în scopul de a-ți egaliza forma cu a lui.

Pe de altă parte, în munca internă îți împlinești atributele atunci când le concentrezi din nou de la egocentrism spre exterior. Acest lucru îți permite să le folosești în mod diferit și să fii în contact cu cei din jur. Primești o oportunitate pe care nu o aveai înainte și construiești ceva nou.

Deși grupul este omogen, te conectezi cu fiecare membru prin atributele tale și aceste conexiuni sunt diferite pentru fiecare. La urma urmei, fiecare își are propria structură internă.

Ți se spune că trebuie să ajungi la o echivalența de formă cu Cel care dăruiește. Dar unde este El? Ți se cere să te conectezi cu prietenii ca un singur om într-o singură inimă, dar unde este exemplul? Care este standardul?

Auzi de la mediu foarte clar: „Dacă nu faci asta, ești inutil.” Deci, ce ar trebui să fac? La urma urmei, nu există exemple pe care să le pot urma. Ai citit fiecare articol de o mie de ori și tot nu intelegi nimic.

Este totul astfel încât să te privești pe tine. Mediul doar te provoacă și asta e tot. Prietenii nu lipesc afișe ca cele cu Arnold Schwarzenegger pe perete. Nu există nici un exemplu real și nu știi ce să faci. Este o problemă reală.

Astfel mereu ești în căutare: „Poate că în acest fel? Poate că în acel fel? Cum arată Creatorul? Ce este atributul dăruirii? Cum pot transcende mintea? Nu știu nimic! Așa că lasă-mă să văd și aud ceva, cel puțin! „Dar nu. Este imposibil să percepem spiritualitatea prin organele noastre senzoriale.

Așa este exact „auto-împlinirea”: Nimeni nu te presează, nici măcar profesorul. În timpul lecției, el poate vorbi deschis, dar niciodată personal cu tine- niciodată. Este interzis să se invadeze lumea interioară a unei persoane.

Întrebare: Asta înseamnă că trebuie să ajung la disperare că nu găsesc exemple?

Răspuns: Caută; nu renunța. Exemplul este în grup și-l vei găsi, dacă te dedici acestei căutări. „Trebuie să-l găsesc. Imaginea Creatorului este ascunsă acolo, printre prieteni, în legătura dintre ei. ” Tu nu-l vezi, dar dacă te concentrezi, va apărea ca într-o imagine tridimensională.

Aceasta este munca ta internă și nimeni nu are acces la ea. Numai tu construiești atitudinea față de ceea ce noi numim un „grup.” Intri în el și acționezi acolo până găsești o imagine, o formă, atributul dăruirii, limitele sale, amprenta sa, impresia pe care o lasă.

Întrebare: Dar este acest exemplu ascuns de mine?

Răspuns: Și cum îl vei vedea fără o echivalență de formă? Creatorul este în fața ta. Atributul dăruirii, Lumina superioară, umple totul. Daca vrei un exemplu, ajungi la nivelul minim de compatibilitate cu ea, fă eforturi (aceasta se numește o rugăciune), iar El te va ajuta.

Apoi, Îl vei vedea, dar prin vederea ta interioară, mult mai clar și „suculent”, decât simți temporar în toate simțurile tale, care penetrează departe și profund și este de o mie de ori mai clară decât vederea noastră obișnuită, prin care doar vedem externalitatea , fără a învăța măcar puțin despre internalitate …

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 9/9/12,  „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Modul in care toate ființele create se raporteaza la mine este numit Creatorul? Unde il descoper? În atitudinea mea față de ființele create!

Când mi se va revela? Când ma voi raporta la toate ființele create cu dragoste și dăruire.

Ce voi afla despre ființele create? Voi afla ca ele sunt părți ale mele, inseparabile de mine, care sunt utile pentru mine, de care am nevoie. Nu exista nimic in lume care mi-ar face rău și ar putea fi dusmanul meu.

Acest lucru înseamnă că imi dau seama ca toate fiintele create relationeaza cu mine fie cu daruire de dragul daruirii, ceea ce se se numește „Ceea ce este rau pentru tine , nu face aproapelui tău”, fie primind de dragul celui care daruieste, adica cu iubire pentru celalalt asa ca pentru sine. În esență, aceasta este manifestarea atitudinii Creatorului fata de mine, ca și cum El generalizează toate aceste atitudini ca si gradul lor cel mai înalt.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 8/8/12, Studiul celor Zece Sfere

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul este o ființă socială, ceea ce înseamnă că depinde de toată lumea și toată lumea depinde de el, dar acest lucru este dezvăluit treptat.

Întreaga istorie a omenirii este în esență revelația dezvoltării omului din punct de vedere social. Când a coborat din copac a trăit în societatea  familiei sau a tribului și apoi și-a extins treptat granițele sociale. Pe de o parte, ego-ul care-l separă de ceilalți s-a dezvoltat în el și astfel a avut propriile sale proprietăți –  casă proprie, teren propriu, cămile, cai, oi, funcționari … pe de altă parte, a devenit mai dependent de ceilalti, o persoană fiind fierar, altul cizmar, croitor, fermier, toți fiind dependenți unii de alții la nivelul uman ce reprezintă schimbul de bunuri și servicii. Acest lucru se petrece în ciuda faptului că o persoană de fapt nu vrea să dea nimic, ci vrea doar vrea să primească.

Astfel, roțile mecanismului global au început să se miste, deoarece nu a fost nici o altă opțiune, deși nimeni nu a vrut să-și coordoneze acțiunile sale cu ceilalți. Societatea s-a dezvoltat de-a lungul istoriei pe două linii: o dependență mutuală crescândă și o crestere a repulsiei egoiste. Oamenii s-au inchis intre  zidurile orașului și în frontierele politice până când acest proces ireversibil ajuns la un punct mort.  Avem un ego mare si depindem unii de alții, aceasta este ceea ce ne este revelat astăzi la finalul celor două tendințe, care au început în trecut și au dat o formă omenirii.

Astăzi nu avem de ales: suntem total dependenți unii de alții și in același timp ne urâm unii pe alții, deși nici unul din aceste aspecte nu a fost încă revelat pe deplin, și avem de descoperit acest lucru. Per ansamblu, acestea sunt relevate de Lumina superioară care Reformează atunci când încercăm să ne conectăm, astfel încât să ne putem ridica spre ea.

Să presupunem că dorim să ne conectăm la nivel mondial, care va fi beneficiul unei astfel de acțiuni? Vom vedea avantajele inițiale ale conexiunii, vom vedea, de asemenea, faptul că suntem foarte departe de aceasta, absorbiți de rău. Acest lucru se datorează faptului că binele și răul sunt măsurate în contrast unul față de altul. Deci, de fiecare dată, tânjind spre bine, spre unitate, vom redescoperi un rău nou, care se numește „războiul lui Gog si Magog”- Armaghedon…

Per ansamblu, mecanismul nostru colectiv funcționează și acum, dacă ne uităm de pe un nivel diferit de clarificare. Roțile se învârt, iar piesele sunt în lucru. Întrebarea este dacă sunteți de acord cu acțiunile acestui mecanism, atunci când sunt descoperite de voi. Acesta este modul în care ar trebui să examinam situația, de la un nivel mai matur.

Din partea a patra Lecția zilnică de Cabala 9/10/12, “Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nu este nimic în Creator decât iubire. Dar, pentru că nu avem nici o idee despre ceea ce este iubirea, Creatorul a realizat diferite posibilitǎţi în creaturǎ prin care putem atinge iubirea.

Iubirea este ceva ciudat, ceva ce ego-ul nostru nu înțelege, e nefiresc. Cum se face că degustând diferite arome pe care gazda mi le-a servit, voi simţi iubirea gazdei? Ce are una cu cealatǎ?

Aceasta este esența creației, „ceva din nimic. ” În „nimic” este ceva din „ceva.” Și astfel din „nimic”, din dorinţa de a primi, eu pot ajunge la „ceva”, ceea ce înseamnă cǎ de la impresia din dorinţa de a primi eu pot ajunge la iubire, o calitate ce este total separatǎ de creaturǎ în fiecare aspect.

Dintr-o dată, este un fel de miracol, atunci când, ca urmare a unor acțiuni și fenomene în cadrul dorinţei de a primi aceasta atinge o calitate care aparține naturii superioare divine.

Acest lucru rămâne total de neînțeles pentru noi, cum poate un astfel de miracol numit „iubire” sǎ se nascǎ din acțiunile „a da și a lua”? Nu are nimic de-a face cu dorinţa de a primi.

De fiecare dată, la fiecare nivel, trebuie să completǎm acțiunile și impresiile pe care le experimentăm în dorinţa de a primi şi astfel vom fi capabili sǎ le aducem împreunǎ pe toate şi sǎ le ridicǎm pânǎ la atingerea calitǎţii de dǎruire.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala, 9/3/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati #211 „Ca Si Cum Ar Sta In Fata Regelui”: Cine sta in casa cuiva nu este asemeni celui care sta in fata Regelui. Asta inseamna ca, ar trebui sa simta credinta pentru ca sta in fata Regelui toata ziua. Atunci iubirea si frica sa vor fi cu siguranta complete. Atata vreme cat nu a dobandit aceasta credinta, nu ar trebui sa se odihneasca, „pentru ca este viata noastra si lungimea zilelor noastre, „ si nu vom accepta nici o recompensa.

Scopul nostru principal este de a ajunge la Creator ca si cum am sta in fata Regelui, fara a avea cel mai mic sentiment de respingere atunci cand primim diferite recompense de la El: cunoasterea a ceea ce este scris in carti, respect, onoare si alte impliniri. Dimpotriva, doar revelarea Creatorului ne garanteaza  intelepciunea Cabala împreuna cu adevarata sa implementare.

Acest scop ar trebui sa fie in mod constant in fata omului si nimic mai mult! Acesta este singurul scop catre care ar trebui sa tinda. Daca  persoana incepe sa simta Creatorul, ego-ul său nu se conformează si il incurca în mod repetat consolidând astfel obiectivul său final.

„Cine sta in casa cuiva”, inseamna ca omul este inca in interiorul propriului ego si nu realizeaza exact ce se intampla si vede mai degraba lumea prin prisma propriului egoism. Lumea pe care o vede este adecvata nivelui sau de egoism; e plin de dezavantaje care inlocuieste imaginea autentica a lumii din jururul sau. Din momentul in care iese din „casa sa”, descopera pe Rege si Il atinge; astfel, el dobandeste credinta care il corecteaza.

De aceea intreaga perioada de pregatire pe care o experimentam acum este destinata doar pentru obtinerea dorintei de revelare a Regelui, a proprietatii dăruirii, de a sta in aceasta proprietate si eventual de a iesi din „casa” noastra. Este singurul scop catre care ar trebui sa apiram!

Din Pregatirea pentru Lectia Zilnica de Cabala 31/08/2012

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Există o fabulă bine-cunoscută, care descrie relația dintre o persoană și Creator. Aceasta este fabula despre oaspete și gazdă. Dupa ce gazda a pregătit masa și toate bunătățile pentru oaspete, oaspetele simte o mare rușine care pur și simplu îl roade. El este gata să facă orice, atâta timp cât nu simte acea rușine. Apoi gazda, simțind milă pentru oaspete, creează ascunderea.

Dar ce ascunde el? Dacă gazda doar s-ar ascunde pe sine, oaspetele ar mânca confortabil toate bunătățile de pe masă și acesta ar fi sfârșitul. Oaspetele ar rămâne un egoist nesimțitor, care doar știe cum să primească și ar exista numai în forma corporală, detașat total de gazdă.

Deci, se dovedește că doar ascunderea gazdei nu este suficientă. Plăcerile ar trebui să fie, de asemenea, ascunse, iar apoi, dezvăluite în măsura în care oaspetele poate răspunde gazdei cu aceeași atitudine pe care gazda o arată oaspetelui în porții mici.

Toate aceste trei componente: plăcerea, simțirea gazdei și apetitul oaspetelui ar trebui să fie dezvăluite treptat și toate trei ar trebui să fie compatibile una cu alta. Apoi, condițiile potrivite ar trebui să fie create pentru oaspete, în porții mici, în care el va fi capabil să stabilească aceeași atitudine față de Creator, cu aceeași dragoste cu care Creatorul îl tratează.

Cum este posibil? Cea mai mică măsură în care gazda dezvăluie plăcerea bunătăților și arată atitudinea sa față de oaspete este un grad mare pentru oaspete. Acest lucru se datorează faptului că pentru el este o viață nouă, pe care nu o simțea în ascundere. El ar trebui să dezvolte în el disponibilitatea de a trata gazda în acest fel în avans, la fel cum și gazda îl tratează încă de la primul nivel. Când aromele bunătăților sunt descoperite, oaspetele nu va trebui să aibă de-a face cu ele, ci le va folosi ca mijloace: să le primească și să construiască dragostea lui pentru gazdă deasupra lor.

Deci, se dovedește că restricția și Masach (ecranul) trebuie să preceadă revelația Luminii, Creatorului. Asta înseamnă că, în primul rând, avem nevoie de teama de Creator. O persoană trebuie să dezvolte acest atribut: venerația, teama de a nu reuși să dăruiască Creatorului, constanta îngrijorare în legătură cu asta; cum ar fi dacă Creatorul îmi este revelat brusc și nu sunt protejat de plăcerea egoistă și nu voi putea să-L iubesc în schimb? Pregătirea necesară pentru revelarea Creatorului este în această teamă.

Această venerație este pe toate nivelurile, dar în forme diferite și în intensități diferite, însă venerația este o condiție esențială. Dacă o persoană o dobândește, ea este gata pentru revelarea Creatorului.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala, 3/9/12, Shamati  38

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Shechina din exil. Acestea sunt acele stari in care omul simte ca este in exil fata de calitatea daruirii, de dorinta buna, de pamantul lui Israel, dorinta indreptata direct catre Creator (Isra-el).

Persoana trebuie sa se adanceasca un pic in sentimentele sale pentru a simti profunzimea dorintelor egoiste. In fond, daca nu sunteti pe pamantul Israel, inseamna ca sunteti in sclavia Egipteana! Este nevoie sa realizati cat de mare este ascunderea si ca nu puteti iesi prin propriile forte.

Insa, persoana nu trebuie sa isi piarda controlul propriei stari si dupa ce se verifica pe sine, trebuie sa se trezeasca si sa iasa din ea, sa se ridice si sa aiba grija de puterea sa, si sa nu se piarda total in sentimentul de exil.

Apoi, trebuie treptat sa se trezeasca si in intuneric, sa isi pregateasca dorintele in asteptarea Luminii. Amara nemultumire, pe care o simtiti in Egipt, trebuie sa se transforme de la sentimentul material ca va simtiti rau intr-o graba catre corectie. Este necesara pentru ca altfel nu va veti trezi.

Trebuie sa vedeti de ce corectii aveti nevoie si sa incepeti sa va acordati la daruire pana cand veti ajunge la o cerere adevarata pentru daruire, adica spre obtinerea unui ecran anti-egoist.

Noi nu intelegem ca suntem in daruire; nu este simplu deloc. Unitatea, pe care omul a dobandeste cu Creatorul, ii da o mare implinire; ii mangaie inima si ii da sentimentul completei libertati fata de propriul egoism, si incepe sa il conduca. Lumina vine si ia in stapanire omul daca acesta ajunge la corecta unitate cu cel de langa el.

Si pentru asta, persoana trebuie sa aiba dorinte foarte puternice pentru a nu-si pierde capul, sa isi mentina controlul asupra sa si sa accepte acest sentiment in mod special de dragul daruirii placerii Creatorului. Pentru ca, aici exista un mare pericol de a incepe sa se bucure pentru sine si atunci omul nu va cadea pur si simplu in marunte dorinte egoiste pamantesti, ci in adevaratul Klipot.

De aceea  noi trebuie sa ne pregatim dorintele noastre pentru Lumina, in intunericul noptii si apoi chiar inainte de inceputul zilei  se uneste Partzufim spiritual superior Aba ve Ima. Toate placerile spirituale pe care le primim de la Lumina Superioara, toate acestea sunt consecinta unitatii, adica a Luminii, caldurii, care se naste acolo.

De aceea pe de o parte, persoana trebuie sa aspire cu pasiune catre unitate, dar pe de alta parte, sa se opreasca si sa se controleze pe sine pentru a nu se alipi in mod natural si egoist, ci constient si deliberat. Este ca si cum omul alearga cu viteza maxina, dorind sa ajunga la unitate, dar exact inainte de ajunge la ea, trebuie sa se opreasca brusc si sa se verifice! Acesta este intregul sens la razboaielor atunci cand se intra pe pamantul lui Israel.

Persoana trebuie sa identifice in mod clar daca va revela aceasta unitate de dragul daruirii sau nu. Pentru ca, atunci cand nu se afla inca in unitate, nu este speriat inca de intentiile pe care le va avea. Acum, actiunile sale sunt egoiste si intentiile sunt sparte. Insa, cand incepe sa patrunda in unitate, apare pericolul de a intra in fortele impure, Klipot.

Rezultatul unitatii si revelarii, care au fost atinse astfel, trebuie sa fie directionat doar inspre beneficiul Creatorului si nu catre propriul benficiu. Aici incepe cu adevarat razboiul impotriva dorintelor de placere ale persoanei.

Din partea a 1  Lectiei Zilnice de Cabala 02/09/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Lumina, atributul dăruirii, dă naștere la întuneric, la un vas, o dorință, atributul primirii. Apoi, Lumina o dezvoltă în patru niveluri-faze, stări- care vin una după alta, până când dorința decide să simtă că există și în cele din urmă înțelege ce așteaptă Lumina, Creatorul, de la ea.

Lumina dorește să se conecteze cu aceasta, pentru a ajunge la adeziune deplină, numită lumea Infinitului, dar dorința de a se bucura nu poate suporta această stare, deoarece simte opoziția sa față de Lumină, incapacitatea sa totală de a fuziona cu Lumina. După ce ființa creată s-a dezvoltat și ajunge să cunoască atributele Luminii, atunci, prin această opozitie, ea vine să se cunoască pe sine și vede că este absolut opusă Luminii în atributele sale. Creatorul vrea adeziune și iubire, iar o astfel de relație cu Creatorul este numită lumea Infinitului.

Este ca și cum un om bogat care-și invită prietenul sărac la casa lui, îi dă toată averea lui, și-l întreabă, „Ce mai vrei?” Omul sărac răspunde, „Vreau să câștig toată această bogăție de unul singur,” dar omul bogat nu-i poate da asta.

Apoi, Creatorul ajută ființa creată să-și împlinească dorința, să devină independentă, și să răspundă Creatorului cu o atitudine similară, prin liberul ei arbitru. De aceea, El coboară ființa creată de la prima stare, din lumea Infinitului, la cea mai joasă stare din lumea noastră, astfel încât să fie într-o stare în care totul depinde de ea.

Acum, ființa creată are o șansă de a corecta această stare și de a o aduce la perfecțiune prin revenirea la prima stare ea însăși, la lumea Infinitului, la adeziunea creată de Creator. Astfel, ființa creată devine perfectă și obține adeziunea deplină cu Creatorul.

Creatorul vrea să ușureze munca ființei create și împarte influența Luminii asupra vasului în faze distincte numite „22 de litere”, astfel încât ființa creată să fie capabilă să efectueze această muncă cu privire la Lumină. Ființa creată își începe munca sa de jos, ca și cum ar fi în direcție opusă, în dăruire asupra Creatorului și construind intenția „în scopul de a dărui”, dar este împărțită în aceste faze, cele 22 de litere ale muncii. Ființă creată își construiește cele zece Sefirot ale Luminii care se reîntoarce, atitudinea sa față de Creator, bazat pe tot ceea ce ființa creată a învățat de la cele zece Sefirot ale Luminii Directe.

Creatorul a creat ființa creată ca pe „ceva din nimic”, dar ființa creată trebuie să înceapă nici măcar de la această stare, ci de sub acest nivel, iar apoi să se ridice din lumi, din Klipot (coji), care sunt opuse Creatorului . Creatorul acționează în intervalul de la zero la plus infinit, în timp ce ființa creată trebuie să înceapă de la minus și să avanseze către plus. De fiecare dată, descoperă și corectează un minus mai mare pe măsură ce-și adaptează vasul la Lumină, în tranziția de la minus infinit la plus infinit.

Se pare că tot ceea ce ființa creată primește de la Creator- putere, dorințe, vase („literele muncii”), toate nivelurile scării, care au fost deja create în prealabil și nu fac parte din contul ființei create- toate acestea devin parte a contului său personal acum. În momentul de față, toate acestea sunt considerate acțiunea ființei create, nu doar ceva care este gata-făcut de Creator.

La urma urmei, ea este cea care obține înțelepciunea modului de a efectua toate aceste acțiuni și a modului de a folosi material său în mod corect. Ea descoperă singură că forța primirii este activă în ea, nu forța dăruirii, și devine echivalentă în formă cu Creatorul, în toate acțiunile Sale. În scopul de a face acest lucru, ființa creată trebuie să pornească de la spargere, astfel încât să poată obține toate „literele muncii” ea însăși, în atributele opuse.

Aceasta se numește „vorbire”, „suflare”, acțiunile pe care dorința de a se bucura le efectuează cu Masach (ecranul) și cu Lumina care se reîntoarce. Ca urmare, Creatorul aparent sparge, iar cel drept reconstruiește și corectează. Astfel, datorită forței vorbirii, ființa creată obține o echivalență de formă cu Creatorul și o conexiune „gură la gură”.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 07/08/12, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Toata instruirea noastra este pentru a crea vasele, dorintele, in noi insine in care putem obtine Infinitatea, revelarea nelimitata a Creatorului. Deci trebuie sa ramanem in dorinta de a darui, in dorinte care nu sunt limitate de nimic si in care este posibila revelarea Creatorului.

Iubirea nu poate revela o stare limitata. Noi nu stim ce este iubirea adevarata, insa asta nu face ca proprietatea sa fie impotriva unei restrictii, granite, sau limite.

De aceea, pregatirea dorintei de a revela pe Creator este de a dobandi proprietatea daruirii. Si aici este o conditie: Noi trebuie sa fim capabili nu numai sa il simtim pe Creator ci si de a-l intelege! Pentru a face asta, trebuie sa avem un vas nelimitat.De aceea daruirea noastra trebuie sa fie manifestata in doua moduri: in sentimente si in minte.

Din Pregatirea Lectiei Zilnice de Cabala 03/09/2012

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→