Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei), par. 7: Cel care mănâncă şi se bucură din munca tovarăşului său se teme să se uite la faţa acestuia fiindcă făcând aşa, el devine din ce în ce mai umilit, până când îşi pierde forma sa umană. Şi pentru că ceea ce provine din întregul Lui nu poate fi lipsă, El ne dă loc pentru a ne câştiga noi înşine exaltarea prin munca noastră în Tora şi Miţvot.

Creatura este opusă Creatorului în calitatea sa internă, în dorinţa egoistă de „eu ar trebui să conduc”. Singurul lucru care poate sta în opoziţie este ruşinea care provine din defectul din propriul „eu”.

În fapt, aceste două judecăţi fuzionează în una şi este aproape suficient pentru a aduce fiinţa creată la corecţie. Asta pentru că, un om este gata să facă orice astfel încât să nu simtă defectul de ruşine în dorinţa lui de primire. Noi putem sta în ruşine numai dacă este posibil să acoperim dorinţa de primire, astfel încât ea să nu poată fi de fapt rănită. Chiar dacă dorinţa de primire poate fi rănită la primele nivele, noi nu putem accepta asta la al patrulea nivel fiindcă atunci ea va forţa imediat omul să termine starea curentă şi să oprească sentimentul de ruşine, imediat, în orice fel poate.

În mod normal, noi compensăm din defecte prin învăţarea de la mediul nostru. Întregul sistem este astfel construit astfel că, în cele trei linii opuse, noi vom face faţă cumva ruşinii. Dar în fapt, acesta este un sentiment extraordinar care a fost pregătit pentru sufletele înalte.

Întrebare: Cum se relaţionează ruşinea la adeziunea pe care noi trebuie să o obţinem?

Răspuns: Ruşinea şi adeziunea, frica şi anxietatea, tot ceea ce vrei, toate sunt componente ale adeziunii. În adeziune fiecare din ele participă în cel mai înalt, complet şi deschis mod.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare:Ce înseamnă conceptul de „unu”?

Răspuns: „Unu” înseamnă că există o formă care guvernează şi conectează pe toţi împreună, întregi şi părţi, totul bazat pe numărul infinit de proprietăţi interne care sunt opuse una alteia în toate sensurile posibile.

O astfel de conexiune este numită „Unu”. El subliniază numărul infinit de părţi individuale incluse în El, forma lor de conexiune şi unicitatea fiecăruia în El. Toate acestea sunt incluse în noţiunea de „Unu”.

Unu include intreaga realitate. Când El a fost un întreg şi apoi s-a divizat în multe părţi şi a trecut prin toate corectările. Tot ce a fost obţinut în timpul acestor corectări, toate acestea se cheamă Unu. Asta înseamnă că El include absolut pe toţi în interiorul Lui. El nu este simplu Unu, ci El este Unu fiindcă totul este inclus în interiorul Lui.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul trebuie să facă eforturi cât de mult poate, să se joace în scopul anulării de sine şi să aprecieze mediul cât de mult poate. Ca rezultat al jocului său, linia dreaptă este construită în el şi, în care el crede că vrea să rămână pentru tot restul vieţii. În momentul în care atinge „saturaţia”, el însuşi se taie de la această stare şi îşi dedică timpul liniei stângi.

În linia stângă el se autoverifică: „Gândesc într-adevăr aşa? Obţin în felul acesta? Simt cu adevărat recunoaşterea măreţiei Creatorului în interiorul vaselor mele, simt recunoaşterea acestei umpleri? Am obţinut cu adevărat o astfel de înţelegere şi simţire în inima şi în mintea mea, ca un embrion care se anulează pe sine total în uterul mamei sale? Sau e doar o impresie externă?”

Dar eu nu vreau să mă anulez. Am anulat doar dorinţele în linia dreaptă şi vreau să simt măreţia Creatorului direct în dorinţa pe care acum o descopăr în linia stângă.

Apoi simt o lipsă, dar ţin aceste două linii astfel încât ele se vor echilibra una pe cealaltă şi niciuna din ele nu va fi înclinată pentru a ţine echilibrul. Nu este o limită specifică de timp pentru linia dreaptă sau pentru cea stângă, deşi se spune că omul ar trebui să petreacă douăzeci şi trei de ore şi jumătate în linia dreaptă şi numai jumătate de oră în linia stângă.

Noi trebuie să adăugăm cât mai mult posibil în linia dreaptă şi în linia stângă. Noi nu va trebui să decidem că am făcut destul şi că acum trebuie să aşteptăm ca Bore să înceapă să acţioneze şi să completeze aceste două linii pentru mine.

Omul se schimbă constant de la o linie la alta până când face destul efort, şi, atunci, se revelează cea de a treia linie. El cheamă această revelaţie prin înălţarea de lipsă din linia stângă către înâlţimea liniei drepte, cerând ca Bore (Creatorul) să-i reveleze măreţia Lui ca răspuns la această cerere. Omul vrea să i se dezvăluie măreţia Creatorului, măreţia dăruirii, doar pentru că aceasta îi va permite să lucreze în dăruire, „deasupra raţiunii”, cu dorinţa care s-a revelat în el.

Dorinţa lui egoistă se predă în faţa măreţiei dăruirii care este revelată şi este de acord să muncească sub dominaţia Creatorului. Asta înseamnă că omul construieşte „capul Parţuf-ului spirirual”, unde calculează lucrurile care-i permit să dăruiască şi să primească în scopul dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Stabilirea relațiilor reciproce corecte în grup este cel mai important lucru pe care avem nevoie să-l punem în aplicare, deoarece înțelepciunea Cabalei este o înțelepciune foarte practică. Putem folosi alte înțelepciuni alte chiar și fără a le înțelege. De exemplu, stau în mașină și mi se arată ce este în jurul meu, ce butoane să apăs și să plec. Asta se întâmplă de fapt în tot ceea ce facem. Este suficient să știm câteva lucruri în scopul de a utiliza diferite evoluții științifice. Uneori, tot ce avem nevoie sunt câteva cunoștințe de bază: De exemplu, să intri în și să stai jos și trenul sau cu autobuzul te va duce la destinație, cu toate că nu ai nici o idee cum se face. Mă mut din loc în loc, mănânc, beau și particip la diferite evenimente, neștiind nimic despre baza tehnică a lucrurilor, la fel ca un copil nou-născut, care este purtat în brațele adulților sau împins într-un cărucior.

În spiritualitate, cu toate acestea, este diferit. Acolo pot folosi anumite lucruri numai dacă le știu și le înțeleg. Nu am nici un control asupra lucrurilor pe care nu le-am atins și nu le-am descoperit. Eu nu pot doar sta într-un „transport spiritual” și merge undeva. Nu, trebuie să știu cine sunt, ce este acest „transport”, cum se mișcă, cum să-l operez, de unde până unde ar trebui să-l călăresc, cum este locul din care am pornit și natura destinației mele finale, etc. Trebuie să știu ce se întâmplă, să fiu în controlul situației și nu doar „să apăs butoanele.”Numai dacă pot să pun în aplicare pe deplin aceasta, după ce stăpânesc totul, pot efectua un anumit act spiritual . Altfel, pur și simplu nu exist în lumea spirituală.

De aceea, trebuie să ne întrebăm imediat: Ce mijloace ne permit să descoperim, să cunoaștem și să înțelegem realitatea spirituală și să învățăm cum s-o gestionăm? Cabaliștii ne explică faptul că totul în lumea noastră este pregătit pentru asta. Este pe deplin pregătit doar pentru această misiune, în așa fel încât de aici să învăț cum să lucrez cu lumea spirituală, să trăiesc în ea și s-o controlez în întregime.

De la această lume învăț despre lumea superioară. Principalul instrument aici este de a practica iubirea. O putem numi practica conexiunii, concesiune, dar pe ansamblu este vorba de dragoste.

De ce? Pentru că totul este despre asta. Acum mă iubesc pe mine însumi, dorința mea de a primi. Îmi place s-o împlinesc și s-o satisfac. Așa m-a făcut Creatorul, El a conectat împlinirea cu plăcerea. Dragostea pentru alții înseamnă că eu nu absorb plăcerea, ci mai degrabă o simt în El și din asta mă bucur. Acesta este modul în care o mamă se bucură de fiecare linguriță pe care o  poate pune în gura copilului ei …

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 14/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Scopul societăţii (grupului) este este să ne ridicăm la nivelul uman. Acest lucru este posibil doar prin măreţia Creatorului, pe care noi, în întunericul nostru, nu-l vedem. Dar în întuneric putem stabili între noi, valori noi care nu au fundamente egoiste.

Noi ştim că aceste valori sunt total nejustificate, fiindcă altfel, ele izvărăsc din egoul nostru. Dar fundamentul spiritual este peste ego, ca Sfira de Yesod care este peste Sfira de Malhut. Astfel, totul depinde de fundamentul pe care îl alegem: este doar praf, care este complet fără viaţă, sau praf de pamânt (Adama) care deja uneşte mineralul (Dome) cu superiorul ca om (Adam), asemănător Creatorului?

Totul depinde de priorităţile noastre şi de ceea ce considerăm noi important. Începem să ne jucăm cu importanţa Creatorului, a profesorului, a grupului, a studiului şi a scopului şi jocul devine cel mai important şi serios joc în grup. Este aşa, fiindcă în egoul nostru, în dorinţa noastră, vedem doar întuneric. Egoul creşte constant şi asta produce întuneric. Dar dacă deasupra acestui întuneric dezvoltăm măreţia scopului nostru comun, fiecare din grup primeşte combustibil şi energie pentru a avansa prin întuneric.

Asta înseamnă că, în loc să avansăm prin băţul cu care suntem mânaţi de la spate, noi alegem ca prin noi înşine să fim traşi mai departe de măreţia de Sus, de măreţia calităţii de dăruire, de ajutorul reciproc, de conexiune, iubire şi de toate valorile supreme specifice naturii Creatorului.

Pe acest scop este bazat grupul cabalistic şi, ca atare, trebuie să păstreze din ce în ce mai exact, constant, scopul său, baza lui. Membrii grupului cabalistic sunt eroi în calitate şi nu în  cantitate. Numai oamenii care pot înainta în acest fel ar trebui să i se alăture. Aici se află puterea noastră, pentru că dorim să obţinem cât mai mult posibil similitudinea cu Lumina, să creştem în înâlţime şi nu în lăţime.

Şi de aceea ne-am adunat aici – ca să stabilim o societate în care fiecare din noi urmează spiritul dăruirii către Creator. Şi pentru a oţine dăruirea către Creator, trebuie să începem să dăruim către om, ceea ce se numeşte „iubire pentru ceilalţi”. (Din  „Scopul societăţii” – Rabash)

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Scopul nostru este să ne ridicăm la nivelul uman. Acest lucru este posibil numai datorită maretiei Creatorului, pe care noi nu o vedem in intunericul in care ne aflăm. Dar chiar aflandu–ne in cadrul nostru intunecat putem stabili noi valori ce nu au nici un fundament egoist.

Noi considerăm că aceste valori sunt total nejustificate , de vreme ce nu pornesc din ego-ul nostru. Dar fundamentul spiritual este deasupra ego-ului, ca si Sefira de Yesod care este mai presus de Sefira de Malchut. Deci totul depinde de fundamentul pe care il alegem:este doar praful inanimat sau praful din pamant (Adamah) in care deja se insamantează (Domeh) partea superioara, precum omul(Adam), in analogie cu Creatorul?

Totul depinde de prioritatile noastre, de ce consideram noi că este important. Incepem prin a ne juca cu importanta Creatorului, a profesorului, a grupului,s scopului, si devine cel mai important si mai serios joc in cadrul grupului. Daca ne raportăm numai la ego-ul nostru, la dorinta noastra, vedem numai intunericul. Ego-ul creste contant, incluzand si intunericul din el. Dar daca in cadrul intunericului dezvoltăm măretia scopului comun, toata lumea primeste combustibil si energie pentru a avansa prin intuneric.

Aceasta inseamnă că in locul avansarii manati de bătul de la spate, alegem singuri să fim dusi mai departe către maretia superioară, măretia atributului dăruirii, a ajutorului reciproc, a conexiunii, a iubirii, si a tuturor valorilor supreme ce sunt specifice naturii Creatorului.

Acesta este scopul pe care este bazat grupul Kabalistic , in asa fel incat să isi pastreze scopul, baza, cu din ce in ce mai multă acuratete. Numai oamenii care pot avansa in acest mod ar trebui să se alature. In aceasta consta puterea noastra, caci noi dorim să obtinem similaritate cat se poate de mult cu Lumina, să crestem in inaltime , nu in latime.

De aceea ne-am adunat aici – să stabilim o societate unde fiecare dintre noi urmează spitul dăruirii catre Creator . Pentru a obtine dăruirea către Creator trebuie să incepem cu daruirea către om, care este numită „ iubirea pentru ceilalti”. ( Din „Scopul Societatii”, Rabash)

Din prima parte a Leccției zilnice de Cabala 10/09/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Trebuie să analizăm ce fel de condiţii şi ce fel de reguli, şi ce tip de conexiune trebuie să fie între noi, astfel ca noi să simţim în general conexiunea mutuală ca pe un sistem spiritual. În acest sistem, fiecare se anulează pe sine şi se conectează cu ceilalţi prin încorporarea în dorinţele şi impresiile lor, în gândurile şi scopurile lor, ca şi cum ar fi ale sale.

Fiecare îşi schimbă şi îşi anulează dorinţa proprie, aceasta devenind lipsită de formă. „Personal, nu am nevoie de nimic. Vreau să primesc dorinţele tale şi să le umplu pentru tine.” Asta înseamnă că eu am „îmbrăcat” forma dăruirii ca pe un costum nou. Dorinţa mea devine materie primă, o masă fără formă. Ea are putere şi potenţial, dar acum tu eşti cel care mă ghidezi încotro vrei, către ceea ce este bine pentru tine.

Acesta este „slujitor al lui Dumnezeu”, un om care se dedică pe sine serviciului de dăruire. Asta ne permite să fim reciproc conectaţi unii cu alţii în reţeaua spirituală unde fiecare umple numai dorinţele celorlalţi.

Descopăr apoi că acestea nu sunt deloc dorinţe străine. Atunci încep să ies din mine şi să simt imediat că există doar o singură dorinţă generală, reciprocă şi colectivă.

Se dovedeşte că sistemul este armonios şi această dorinţă nu este tipică „piciorului” sau „braţului”, sau oricărei alte părţi mi-am imaginat eu, ci întregului. Descopăr că sistemul are o minte, o parte internă. O descopăr şi primesc instrucţiuni de la ea prin tot sistemul şi mă conectez la el printr-o conexiune inversă.

Aceasta este conexiunea cu Creatorul, dar ea vine după ce simt „trupul” general, armonia generală a dăruirii reciproce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cum putem ajunge la gradul următor pe calea revelației lumii superioare? Cum putem intra în starea următoare, mai corectată? Este clar că fiecare stare următoare suntem noi, dar doar mai corectați, și astfel este până când ne vom întoarce la infinit.

Rabash scrie despre acest lucru în articolul „Includerea calității milei în judecată”: Este cunoscut faptul că cel mai important lucru în muncă este alegerea, așa cum se spune, „Alege viața”.  „Viața” este uniunea pe care ne străduim s-o realizăm, cu alte cuvinte, o întoarcere la Infinit.

Prin aderarea la intenția Lishma, o persoană este onorată să adere cu Sursa vieții. Și nu există nici o alegere în acest management evident. Și de aceea cel superior a ridicat-o pe Malchut, adică, proprietatea judecății la „ochi.” Astfel, tăinuirea a apărut, iar cel inferior a constatat o lipsă în cel superior.

Cel superior este gradul următor. Deci, de ce este acolo tăinuirea? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost dezvăluit?

Să presupunem că dezvălui acum ceva măreț, puternic și frumos. Mă capturează complet, și, ca un copil, mă agăț de el, incapabil să-l las să plece. Cu toate acestea, prin aceasta, nu ajung la nimic.

Cel măreț m-a cucerit, m-a captivat, iar eu devin plin cu plăcerea apartenenței, dar nimic mai mult. La urma urmei, anulez diferența dintre mine și el, golul care mi-ar fi permis să înțeleg ceea ce se întâmplă, simțind și obținându-l independent, și nu „fiind cumpărat” de beatitudine.

Cum pot urca la gradul următor? Cum pot crește până la înălțimea lui, mai degrabă decât să mă agăț de această masă ca un bob de nisip?

Acesta este motivul pentru care cel superior nu se arată celui inferior. Cu alte cuvinte, gradul nostru următor nu ne este revelat, ci apare în ascundere.

Pe de o parte, există și ne raportăm la el, iar pe de altă parte, acesta nu este dezvăluit. În loc de aceasta, ne aduce tot felul de fenomene negative. Ca rezultat, presupun că-l vreau, și, în același timp, nu atât de mult.

De exemplu, mă duc la un dealer pentru a cumpăra o mașină. Mă uit la modele noi. Le vreau și nu le vreau, deoarece prețul este mare. Apoi, încep să mă gândesc, „Merită sau nu? Ce câștig dacă o cumpăr sau ce câștig dacă nu o cumpăr? Ce este de preferat? ”

Prin aceasta, învăț ceva nou. Cresc și înțeleg acum, simt ceva, nu doar dau bani, ca și cum i-aș avea.

Este același lucru cu gradul următor. Vreau să-l obțin, și, în același timp, mi-e teamă; având probleme, ezit în acest decalaj între dorință și imposibilitatea de a obține spiritualitatea, și mă ajută să cresc.

La urma urmei, merg înainte. Trebuie să-mi imaginez gradul următor, fără a-l înțelege, ci prin intermediul a ce? Cine mă va ajuta sa concep ideea corectă? Cum pregătesc „formatul” eu însumi cu ajutorul acestei imagini pentru a intra în el? Toată munca mea grea constă în a-mi imagina gradul următor cât mai mult posibil și în a mă pune în cadrul care devine „sprijinul” pentru ridicarea la el.

Din Convenția unității, a doua zi, 21/09/12, Lecția 2

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nu e de ajuns să ne conectam pur și simplu la scânteile prietenilor noștri. De asemenea, trebuie să studiem; cunoașterea ne va modela, ne va învata cum să ne conectam cu scânteile. Până în prezent, nu avem nici o idee cum să ne unim, din moment ce nu suntem familiarizați cu sistemul spiritualitatatii. Deci, cititim despre el, ascultăm, studiem. Noi învățăm că trebuie să ne  conectam și să formam un sistem care constă in 10 Sefirot, Partzufim, lumi, Lumina Inconjuratoare si Lumina Directa. Toate aceste nume descriu legătura dintre noi pe care avem nevoie sa o realizam.

Principalul lucru este de a ne situa noi înșine pe frecventa potrivita pentru a primi ajutor de Sus. Nu e suficient doar să ne gândim la conectarea cu scânteile prietenilor nostri; avem nevoie de altceva care ne va lega împreună. Trebuie să apelam la forța superioară, ca sa faca acest lucru pentru noi.  Aducem legătura noastră gresita la forța suprema și ne plângem pentru incapacitatea noastră de a ne uni. Este similar cu plansetul unui copil, care se apropie de mama și tatăl său plângându-se că el nu poate face ceva, pentru că este lovit și nu mai funcționează.

Lumina superioara a rupt în mod deliberat legătura dintre noi, pentru ca sa cerem sa fie restaurata. Când cineva face apel la forța superioară cu această solicitare, împreună cu prietenii săi, aceasta înseamnă că este deja în interiorul sistemului corectat. Este numit „Israel, Tora si Creatorul sunt unul.”

Israelul este pentru noi toți, pentru cei care sunt orientati „direct catre Creator” (Yashar -. El) Tora este Lumina pe care o căutam, în scopul de a ne uni din nou. Noi studiem acțiunile sale cu ajutorul cărților. Creatorul este forța superioară, o sursă de lumină, care se întoarce la bunăvoință și ne asamblează din nou împreună. Asta explică de ce este numita întoarcea la sursa de buna stare care a existat înainte de zguduirea ce a stricat-o. Acesta este modul în care ne vom corecta.

Trebuie să clarificam numeroase faze în acest moment. Trebuie să înțelegem că o persoana este total incapabila să facă aceasta pe cont propriu, deoarece el va tinde întotdeauna să lucreze pe plan intern și sa presupuna că  are suficientă putere si calități pentru a face apel la Creator și a striga la El pe cont propriu.

Dar, eu nu voi fi capabil să ma adresez Creatorului, fără presiunea vasului spart, care constă din cel puțin 10 prieteni care doresc sa se reconecteze. Eu voi fi unul dintre ei. Și dacă prietenii înțeleg că au nevoie să se conecteze, în scopul de a descoperi Creatorul și dacă încearcă să facă apel la Creator, pentru ca daruirea si iubirea să domnească între ei, aceasta se întâmplă.

Dintr-o convorbire la Rabash meselor Comemorarea, 9/20/12

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul duce crude bătălii în drumul spre obţinerea scopului creaţiei, atacuri şi zbateri cu problemele. Este aşa de greu de obţinut acest scop şi, de fapt, este practic imposibil, deoarece este împotriva naturii noastre. Nu putem transcede natura; nu avem puterea pentru asta.

Omul poate numai munci în gama opurtunităţilor care i-au fost date. Scopul pe care îl căutăm, încercând să descoperim lumea spirituală şi să atingem echivalenţa de formă cu Creatorul, este deasupra noastră şi este opus atributelor noastre, astfel încât, un om simplu, nu poate face asta.

De aceea, Rabash a spus că un grup unit de oameni ar trebui să se adune, într-un singur loc, sub conducerea unui singur om, sub influenţă de Sus, de la învăţător, Creator, grup şi de la toţi membrii grupului. Numai atunci va putea să facă un pas pentru a-şi schimba natura.

Nu este aşa de rău faptul că nu ne putem schimba singuri. Problema este că, în ciuda a tot, noi încercăm constant să ne atingem scopul singuri: devenim furioşi, simţim presiune şi acţionăm aşa cum suntem obişnuiţi în această lume – atacând din nou şi din nou, făcând un efort colectiv. Credem că vom lupta şi vom câştiga.

Dar nu putem câştiga în acest fel. Eventual, vom ajunge la o stare în care vom vrea cu adevărat scopul dorit, dar nu îl vom putea obţine. Aceasta este recunoaşterea la care ar trebui să ajungem.

Trebuie să luptăm, trebuie să încercăm, dar cu cât ne spunem unul altuia că avem nevoie de ajutor de Sus, cu atât vom pierde mai puţină energie în van.

De ce să luptăm în van împotriva acestui monstru, care este natura noastră egoistă? Nu vom putea să batem egoul prin propriile puteri, deoarece şi acestea provin din acelaşi ego. Este imposibil să învingi egoul cu puterii egoiste; omul se păcăleşte singur!

De aceea ni s-a dat un grup. Omul începe să înţeleagă că atâta timp cât luptă singur, va rămâne în acelaşi sistem, într-un singur vas, în propriul cocon. Se va învârti în jurul lui însuşi ca un câine care îşi urmăreşte propria coadă.

Dacă înţelege asta, începe să caute un grup. Se poate ca el să fie deja într-un grup de mult timp, dar nu este conştient că acest mediu i-a fost dat ca să lucreze cu el. A crezut că aceştia sunt doar prieteni cu care să studieze şi să ia masa, aşa cum este acceptat în lumea noastră. Dar eventual va ajunge la disperare datorită propriilo puteri şi va înţelege că are nevoie de Sus.

Nu îl vede pe Creator şi nu ştie cum să se întoarcă către El. Nu ştie dacă Creatorul aude sau nu cererile lui şi dacă El îi răspunde. Poate strigă doar în deşert, risipindu-şi eforturile şi chinuindu-şi inima. Dar nu simte că asta l-ar duce la vreun rezultat.

Când înţelge că este pierdut fără sprijinul prietenilor, are cu adevărat nevoie de un grup.

Altfel, nimic nu îl va ajuta şi îşi va termina viaţa la fel ca animalul care a fost de la naştere. Din acel moment începe să se uite la acest mediu în mod diferit. Înţelege că i-a fost dat pentru un motiv şi că Creatorul l-a adus la această soartă bună şi i-a spus: Ia-l!

Din discuţie dedicată zilei memoriale a lui Rabash din 20.09.2012

Filed under: Egoism, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→