Intrebare: In articolul “Pacea,” Baal HaSulam aduce un citat din Isaia: “ Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara, si vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna si un copil le paste.” Cand acest timp va veni, pentru cine va fi mai greu, pentru lup sa aiba de a face cu mielul sau pentru miel sa se descurce cu lupul?

Raspuns: Exista un lup si un miel in fiecare dintre noi, o dorinta de a primi si una de a darui, vointa de a darui e numita “miel” iar cea de a primi “lup.”Ei nu pot trai impreuna din cauza lipsei de intelegere. Lupul stie ca se poate satisfice numai prin miel, iar mielul se teme ca lupul l-ar putea manca.. Dar, pe de alta parte, lupul stie ca nu poate trai fara miel, iar mielul e constient ca fara lup nu va fi capabil sa avanseze si intotdeauna va ramane un miel.

Asa ca se dovedeste, ca ei nu pot exista unul fara celalalt, dar nici unul cu celalalt, deci cum pot ei gasi balanta. Cum poate exista starea”lupul va locui laolalta cu mielul?” Cum pot doua dorinte opuse – a primi si a darui-  exista impreuna?

Asta e ceea ce intelepciunea Kabbalah ne explica: cum lupul si mielul se accepta unul pe altul si sunt incorporati unul in celalalt. Cand o persoana nu e nici in primire, nici in daruire, primeste aceste doua forte ca doi “ingeri” si ii combina corect astfel atragand imaginea Creatorului. De asta Creatorul este numit Bo-re ( “Bo-reh,” ”Vino si vezi”in ebraica). Imaginea aceasta este construita din forta primirii si din cea a daruirii.

Apoi, un copil ii va conduce. Ceea ce inseamna ca omul din mine simte ca este mic si in acelasi timp organizeaza totul construindu-se constant pe sine cat si lumea din jurul lui prin combinarea corecta a acestor doua forte, lupul si mielul; linia mijlocie e determinata intre aceste 2 linii, dreapta si stanga, pe diferite nivele de grosime, iar un “copil mic” manipuleaza aceasta intreaga imbinare.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30.11.2012, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cei care au punctul din inimă, pe care l-au primit înapoi în Babilonul antic și care au trecut prin multe reîncarnări până în prezent sau cei în care se trezește abia acum – sunt de fapt singurii care au liber arbitru. Aceasta se datorează faptului că există două forțe în ei: forța primirii și forța dăruirii. În toți ceilalți, există doar forța primirii, dorința de a primi, care îi conduce în totalitate; scânteia dăruirii este in stare latenta pentru moment și nu se arată.

Ei nu au aceste două forțe între care este posibil să se judece pe ei înșiși și întregul la o scara sau alta. Dar, dacă scânteile dăruirii se trezesc în oameni, ei își pot schimba soarta și soarta întregii lumi. Astfel de oameni se numesc Yashar-El (direct la Creator), deoarece prin atributul pe care l-au primit de la Creator ei pot alege și judeca pe ei înșiși și lumea întreagă la scara corecției.

Ei sunt foarte diferiți de alții chiar și prin natura lor corporală, ca rezultat al scânteii care operează în ei. Numai cei care au scânteia forței dăruirii, au liber arbitru. De aceea, ei sunt partea cea mai intimă a lumii, deoarece sunt aproape de Lumina care este peste tot. Prin ei Lumina poate ajunge la întregul sistem, la toate celelalte vase, la toți ceilalți oameni pe care-i vedem în această lume.

Ei trebuie să efectueze corecția și sunt responsabili pentru starea lumii, pentru modul în care lumea avansează în direcția corectării generale. Prin urmare, trebuie să adunăm toți oamenii în care punctul din inimă s-a trezit și să încercăm să-i formăm într-un grup puternic și unificat. Această uniune va fi numită centrul interior, inima lumii.

Venind împreună și anulându-ne ego-ul, venim mai aproape de Creator, de Lumină, de forța dăruirii. Pe de altă parte, influența Luminii se va răspândi prin intermediul nostru peste tot în lume. Aceasta este toată munca noastră. Toate aceste eforturi sunt doar pentru a aduce mulțumire forței superioare. Prin asta descoperim forța superioară și ne identificăm cu ea, ceea ce înseamnă că obținem scopul creației.

Cel mai important lucru este conexiunea dintre noi, în scopul de a crește forța dăruirii si de a-i ridica importanța, să venim cât mai aproape posibil de Lumină, de atributul său, și, astfel, să avansăm.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 29/11/12

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam „Introducere în studiul celor zece Sfirot” paragraf 42: Într-adevăr, va trebui să ştii că motivul distanţei noastre mari faţă de Creator, şi că suntem atât de predispuşi să călcăm voia Lui, este dintr-o singură cauză, care devine sursa tuturor chinurilor şi suferinţelor pe care le suferim şi pentru toate păcatele şi greşelile  în care am eşuat..”lipsa noastră de înţelegere a Providenţei Lui peste creaturile Lui”, este fiindcă noi nu-L înţelegem cum trebuie.

Dacă am fi putut înţelege Providenţa Superioară, am fi descoperit Forţa Superioară şi am fi învăţat ce vrea de la noi, prin clarificarea relaţiilor dintre noi şi Creator, şi atunci: în mod evident, prin eliminarea acestui motiv, am fi scăpat imediat de orice supărare şi durere. Ne-ar fi fost acordată imediat alipirea cu El în inimă, suflet şi minte.

Dar noi nu-L revelăm pe Creator în sine, cum greşit cred oamenii. Orice obţinere este posibilă numai prin comparaţia de calităţi, şi deci, atingerea Creatorului se referă la asemănarea şi echivalenţa cu El, în funcţie de calităţile noastre. Eu pot doar să verific, să măsor, şi să-L simt raportat la mine însumi.

Dacă vreau să-L revelez pe Creator, trebuie să fiu într-un fel, egal cu El în calităţi, fiindcă altfel, nu voi fi în stare să-L simt. Dar în momentul când mă trag mai aproape de El, în funcţie de echivalenţa de calităţi, încep să-L judec, iar atunci, din momentul în care eu voi face cu siguranţă mai puţine greşeli, cert mă voi schimba mai repede.

Chiar şi în scopul de a avansa către prima revelaţie, către prima simţire a Creatorului, trebuie să mă schimb. Astfel, întregul meu drum este divizat în etape, prima din ele fiind în „întuneric”, când eu acţionez şi îndeplinesc sfaturile cabaliştilor, crezând în faptul că astfel mă voi apropia de Creator. Eu cred ce spun cărţile, mă integrez şi particip în grup, luând exemplu de la colegii mei şi, în cele din urmă, încep să simt şi să discern puţin Forţa Superioară.

Se revelează în mine un fel de înclinaţie către Creator, şi apoi se dezvoltă din ce în ce mai mult. Apoi deja încep să înţeleg ce spun cărţile şi ce înseamnă cabalişti. Până atunci, va fi bine dacă doar am citit o vreme, fiindcă abia acum încep oarecum să gust fiecare cuvânt.

Textul îmi devine apropiat ca o parte din mine. Înţeleg că vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în interiorul meu.

Pentru astfel de momente, astfel de situaţii, noi va trebui să ne dorim mult să nu facem greşeli şi să înţelegem ce vrea Forţa Superioară de la noi.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 29/11/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot,” Punctul 25: Examinează prima întrebare, în care ei își imaginează că pot păstra toată Tora, fără cunoașterea înțelepciunii Cabalei. Eu le spun: Într-adevăr, dacă puteți să vă păstrați studiul Torei și respectarea poruncilor corespunzător, Lishma, adică numai în scopul de a aduce mulțumire Creatorului, atunci, într-adevăr, nu aveți nevoie să studiați Cabala. Acest lucru se datorează faptului că, atunci se spune despre voi,”sufletul lui îl va învăța.” Dar dacă ați practicat Tora în Lo Lishma pentru mai mult de trei ani, așa cum Rabbi Yosi spune, și cinci ani, așa cum Tana Kama spune, atunci Braita vă avertizează că nu veți vedea un semn bun în această cale pe care mergeți! De ce vă înșelați sufletele cu sperante false, atunci când aveți o astfel de tactică apropiată și sigură precum studiul înțelepciunii Cabalei.

Ne putem corecta dorința, astfel încât aceasta să fie complet îndreptată către dăruire numai unindu-ne „ca un singur om cu o singura inima.” Apoi, vom deveni un vas, o dorință care este gata pentru dăruire, și va atinge în cele din urmă scopul: adeziunea cu Creatorul.

Întrebarea este dacă acest lucru este posibil, fără a studia înțelepciunea Cabalei? După cum știm, răspunsul este nu, este imposibil, deoarece Lumina care vine să corecteze o persoană este revelată numai prin înțelepciunea Cabalei. Aceasta este ceea ce aduce Lumina pentru sufletele noastre necioplite și corupte, și nici o altă înțelepciune nu ne poate ajuta aici.

În plus, fără înțelepciunea Cabalei nu știm nici măcar pentru ce studiem. Acest lucru se datorează faptului că Cabala include prezentări, explicații despre motivul pentru care omul a fost creat, de ce Torah este necesară, și cum s-o folosim în mod corect – numai pentru corectarea naturii umane, pentru stabilirea unor relații mai strânse între oameni, astfel încât să  devină un întreg și, astfel, să se asemene Luminii, astfel încât partiția numită „Faraon”, care ne separă unul de altul și ne conduce, să se rupă.

Prin studierea înțelepciunii Cabalei vom înțelege ce este libera noastră alegere și unde exact ar trebui să aplicăm toate eforturile noastre. Dar, dacă o persoană doar studiază Sfânta Scriptură: Biblia, Talmudul, și așa mai departe, nu este suficient pentru a înțelege ceea ce i se cere.

La sfârșitul exilului, am ajuns la astfel de dorințe inferioare, încât chiar și cu ajutorul intelepciunii Cabalei, este dificil să se evalueze și să se traducă termenii și definițiile în mod corect, directionându-le către persoana însăși, la ceea ce se întâmplă în interiorul său. Din partea numită „Percepția realității”, știm că totul este, de fapt, în interiorul nostru. Și totuși, este foarte greu pentru noi să ne schimbăm perspectiva, să ne uităm din exterior spre interior, și să vedem că întreaga lume este aici, și că acesta este locul care are nevoie de corecție.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 22/11/12, „Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea nu va recunoaște importanța înțelepciunii Cabalei până când nu va ajunge la nevoia de corecție. Dar această necesitate este pe punctul de a fi descoperită, iar acest lucru este ceea ce se întâmplă astăzi. Am ajuns la un punct mort; suntem împotriva unui perete, neajutorați, neștiind ce să facem.

Până acum am reușit întotdeauna să depășim problemele, îmbunătățindu-ne viața, dar astăzi este opusul. Ne scufundăm într-o criză care nu se termină, ci crește.

Acest lucru indică faptul că oamenii deja încep să descopere nevoia de o schimbare reală.

Aici ne confruntăm cu întrebarea despre sensul vieții, pe care nu ne-am pus-o înainte. Toate generațiile anterioare au aspirat pentru mai mult: să înțeleagă mai mult, să simtă mai mult, să zboare pe lună, să se scufunde în ocean, să construiască. În cele din urmă, tot ceea ce construim este distrus, iar lucrurile devin atât de rele încât, uneori, pare că este mai bine să mori. „Pentru ce avem nevoie de această viață?” Astăzi este o întrebare generală și va deveni din ce în ce mai clară.

Aici vine nevoia de corectare și poate fi împlinită numai de către Lumina care a creat-o.

Metoda care ne permite să convocăm Lumina care ne corectează dorința este numită înțelepciunea Cabalei. Ea conectează Lumina care a creat dorința și care o poate corecta și umple cu dorință în sine. Deci, pentru că nu există altă soluție, omenirea va trebui în cele din urmă să descopere această metodă și s-o folosească în funcție de destinul său.

Între timp, în perioada de tranziție, lumea nu știe despre asta încă. Nu știm multe, dar cel puțin încercăm să auzim. Trebuie să înțelegem esența înțelepciunii Cabalei cât de repede putem și s-o prezentăm cât de bine și cât de mult putem la toată lumea. Apoi, lumea va ajunge la corecție.

Prin definiție, înțelepciunea Cabalei este revelarea Creatorului către ființa creată, sau o schimbare a dorinței cuiva datorită căreia va primi forma Creatorului și-L va descoperi. Ideea este aspectul pe care l-am explicat: fie din aspectul Luminii, fie din aspectul vaselor. Vorbim fie despre revelația Luminii către vas, fie despre vasul căruia îi va fi dezvăluită Lumina numai în măsura în care sunt egali în formă. Pe ansamblu, nu este Lumina cea care este revelată în vas, ci vasul care primește o formă similară Luminii, numită „Creator”. Astfel Creatorul este revelat ființei create și acesta este scopul .

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 14/11/12, „Esența Înțelepciunii Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este cea mai incredibilă şi fantastică dorinţă pe care o putem avea şi care să-i facă pe ceilalţi să exclame: „Uaau!”.

Răspuns: Noi suntem în stare de orice! Putem fi nemuritori, fără sfârşit, atotştiutori, atotputernici, dar numai în măsura în care dorim să transmitem toate acestea celorlalţi, şi nu să ţinem totul pentru noi înşine (pentru uzul nostru intern), adică, dacă acceptăm să ne transformăm in „transmiţători”.

Comentariu: Am fost la şcoală cu un coleg deştept care au spus că el a vrut să fie Dumnezeu. El a declarat că a vrut plăceri fără de margini care să crească cu acceleraţie exponenţială. Oare acest tip de avansare există cu adevărat pe acest tărâm?

Răspuns: Sigur că există. Însă nu există niciun Dumnezeu! Nivelul pe care îl obţinem în Guvernarea Generală este de fapt nivelul lui Dumnezeu, nivelul Creatorului. Este greu să fii Dumnezeu? Poate…dar sigur este posibil.

Comentariu: Acest tip a spus de asemenea că el ar vrea să creeze „propriul său univers”, cu oameni reali care să trăiască în el.

Răspuns: Cineva poate să-şi creeze de fapt propriul univers, mai mult, el poate să facă o serie de universuri, care sunt incluse unul în altul. La sfârşit, el va obţine o stare de revelare absolută şi de împlinire care este numită „Lumea Infinitului”, peste care nu mai există nicio dorinţă. Aici, el trebuie să se oprească! Asta este!

Ce va veni în continuare? Noi nu putem răspunde la această întrebare fiindcă starea de „Infinit” este dincolo de graniţele noastre limitate. Vezi, noi încă vorbim de „sfârşit”, tot ceea ce putem face este să facem noţiunea de „un sfârşit” un pic mai largă, să o împingem puţin mai departe. Nu există un astfel de lucru ca „ce mai urmează?”. Categoriile de distanţă şi limite pur şi simplu dispar dincolo de aceste limite.

Din emisiunea KabTv ”Discuţii cu Michael Laitman” 3/11/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem racorda la o singură forţă, la o singură Lumină şi să nu ne abatem de la cale?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai prin adeziunea reciprocă a membrilor care vor să clarifice totul numai în ceea ce priveşte conexiunea dintre ei. Toată Tora este istoria aceste conexiuni, şi nimic altceva.

Treptat, noi ajungem să cunoaştem dorinţa de primire, care la început pare să fie bună. Asta se cheamă „şapte ani de belşug” în Egipt. Apoi descoperim că dorinţa noastră este rea. Asta este evidenţiat prin oraşele Pitom şi Ramses. Poziţia egoului nu se schimbă şi, dacă tu te identifici cu el, trăieşti o viaţă confortabilă. Dar dacă te identifici cu Israel, este rău, fiindcă apare punctul care nu te lasă să te odihneşti şi te forţează să te detaşezi de atitudinea precedentă. Astfel, tu nu schimbi realitatea, ci numai o împarţi şi o prelungeşti în funcţie de egoul tău sau de Lumină.

Întâi tu consideri că dorinţele şi gândurile care te rup de proprietatea ta sunt rele. Această abordare este numită „opinia proprietarilor de pământ”. Apoi, răul devine ceva care te rupe de Creator şi este numit „opinia Torei”. Aceste două opinii sunt opuse una celeilalte, iar Tora ne spune cum poate omul să treacă dintr-o lume în cealaltă. Dacă un om consideră că totul trebuie să existe în interiorul dorinţei de primire, este starea numită „această lume”, ceea ce înseamnă nivelul corect. Din acest punct, omul păşeşte în „lumea cealaltă”, la starea următoare , în care totul trebuie să existe în Creator.

Povestea exodului din Egipt este povestea generală, care se repetă din timp în timp, de fiecare dată într-o altă calitate, la un nou nivel de percepţie care dezvăluie straturile mai profunde şi expune detaliile mai mici şi face o evaluare mai precisă. În această poveste, noi părăsim Egiptul dar suntem încă departe de punctul final. Egiptul se întoarce în noi în timpul rătăcirii prin deşert. Cu alte cuvinte, se întoarce la noi la un nivel mai înalt, aşa cum vezi şi trăieşti „filmul”, dar la o „rezoluţie mai înaltă”. Asta în plus faţă de diferite războaie şi probleme. Totul se reîntoarce şi redescoperim detaliile mai fine ale clarificării noastre.

Totdeauna totul se rezolvă în triunghiul: „Eu – Grupul – Creatorul”. Noi lămurim punctul de unitate, adeziunea dintre mine şi grup. Eu sunt vasul şi Creatorul este umplutura. Apoi examinăm ce ne deranjează şi ce ne ajută. Constant noi lămurim acest lucru, clarificăm atributele necesare în fiecare secundă, pentru a le corecta şi a le conecta. În acest fel, noi urcăm scara spirituală. Deci, dacă tu cauţi modul cel mai eficient, există un singur loc asupra căruia trebuie să te concentrezi.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 26/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul este iubire şi repaos absolut, atunci cum este posibil să mă conectez la frecvenţa Lui?

Răspuns: Tora vorbeşte în limbajul oamenilor şi de aceea noi îl asociem pe Creator cu proprietăţile noastre.

În realitate, noi trăim într-o lume a legilor. Eu sunt într-un spaţiu în care acţionează o singură forţă şi eu pot atrage influenţarea ei într-o măsură mai mare sau mai mică. De aceea, forţa nu se schimbă. Eu sunt cel care mă schimb.

Dar, în mintea mea, eu transfer schimbările mele la această forţă şi, de aici confuzia. Eu vreau ca Creatorul să mă iubească mai mult, în ciuda faptului că El deja îmi dăruieşte 100%. Eu Îi cer binele, Îl rog să înlocuiască judecata Lui cu milă, dar cum poţi să pledezi în faţa Absolutului. Ce schimbări pot fi aşteptate de la forţa Binelui care face constant bine atât oamenilor buni cât şi celor răi? Deci imaginează-ţi că Creatorul nu aude şi nu simte, ci doar dă tot timpul, totdeauna dăruieşte.

Tu eşti construit în aşa fel încât simţi starea ta în dorinţa de primire. Dorinţa simte ceea ce o umple, şi această conştientizare provoacă anumite simţiri. Noi avem sentimente şi de aceea vorbim totdeauna despre reacţia noastră emoţională la ceva. De exemplu, dacă am să te ating cu un fir cu electricitate de 100 de volţi, atunci ai să simţi. Problema aici nu este în firul cu electricitate şi nu în dorinţa însăşi, ci în contactul dintre ele, în atingere, şi asta este ceea ce dă naştere la senzaţie. În acest fel, toate senzaţiile sunt născute în noi, şi nu în Creator, dar noi, cum am spus, atribuim Lui simţirile noastre.

Therefore, it’s best not to imagine the Creator as someone alive. We deal with a law, and to the extent of the changes within us, we rediscover its influence. Here everything depends only on our sensitivity, our perception.

De aceea, este cel mai bine să nu ţi-l închipui pe Creator ca pe cineva viu. Noi avem de-a face cu o forţă şi, ca urmare a schimbărilor din noi, redescoperim influenţa ei. Aici totul depinde numai de sensibilitatea noastră, de percepţia noastră.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 2/11/2012 „ Prefaţă la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Datorită muncii noastre interne și externe, vom trece prin schimbări foarte riguroase. Și una nu ar trebui să interfereze cu cealaltă. După toată munca, mergem afară cu viteza cu care lumea se mișcă, întorcându-ne către ei cu ceea ce sunt gata să audă. După cum este scris, „Educați copilul după propriile lui căi”, iar acest „copil” este întreaga lume, și necesită aceeași atitudine din partea noastră.

În ceea ce privește munca noastră internă, ​​ar trebui să fim orientați spre un singur scop și să ne lipim de definiții foarte rigide. Chiar și atunci când percepția noastră se modifică, încă trebuie să colectăm toate impresiile într-o imagine generală care continuu dobândește contururi vizibile, devenind astfel din ce în ce mai precisă. Trebuie să ne ascuțim în permanență atenția și să vedem scopul din fața noastră mai exact.

Este imposibil să ne schimbăm „profesia” și să căutăm alte modalități de a ne câștiga existența. Orice schimbări care ni se întâmplă trebuie să păstreze asemănarea cu modelul grupului și să se bazeze pe unitatea noastră.

Unul trebuie să fie consecvent în eforturile și activitățile sale, în scopul de a accepta pozitiv diferitele  imagini ale lumii, care fluctuează în mod constant și să fie gata să consimtă cu obstacolele care apar mereu în calea noastră. Unul trebuie să înțeleagă că toate acestea sunt trimise de la o sursă mai mare și că nu este absolut nimic decât această sursă. Scopul tuturor dificultăților prin care trecem este pentru a ne orienta spre scop.

Dacă avem acest tip de atitudine față de tot ce ne înconjoară, atunci nu ne vom îneca în necazuri și probleme. Le vom accepta în mod pozitiv, ne vom ridica deasupra lor, și mai presus de probleme, ne vom conecta. Făcând acest lucru, ne putem verifica în mod constant.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 29/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nu există nimic mai important decât rugăciunea, MAN. La urma urmei, aceasta rezumă toate eforturile noastre mari în concentrarea asupra importanţei scopului, asupra măreţiei Creatorului şi asupra calităţilor pe care ne străduim să le obţinem pentru a ne depăşi şi reforma egoul, dorinţa noastră de primire.

Pentru a formula o rugăciune, trebuie să muncim la ea. Rabaş ţinea să ne spună că este un fel de străduinţă în care fiecare bănuţ contează şi, în cele din urmă, se ridică la o sumă mare. Îl auzeam spunând asta de zece, douăzeci de ori pe zi.

Asta înseamnă că în fiecare clipă a vieţii, omul adună şi depozitează eforturile lui, adună fiecare moment de acordare fină la scop. Şi, din această cauză, noi trebuie să stabilim un sistem de garantare reciprocă, o structură de opinii şi senzaţii comune, care ne vor redirecţiona constant spre concentrarea pe cel mai semnificativ şi vital lucru, în loc să ne concentrăm pe chestiunile mai puţin importante.

Asta va trebui să ne ajute să ajungem la concluzia că cel mai important lucru pentru noi este măreţia Creatorului. Şi dacă noi Îl considerăm indispensabil, El câştigă instantaneu putere asupra noastră şi ne reformează permanent dorinţa noastră de primire, conştiinţa noastră de sine şi atitudinea.

Acum privesc la viaţă din acest nou punct de vedere şi, în calea noastră apar noi obstacole şi din nou mă schimb. În acest fel adunăm bănuţii. După cum spune Baal HaSulam în Scrisoarea nr. 18 „Nu există nicio altă cale de autocorectare în afară de conectarea momentelor prezente şi viitoare din viaţa omului cu numele Lui mare”. Noi nu trebuie niciodată să încetăm să facem asta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 29/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→