Nu există nimic mai important decât rugăciunea, MAN. La urma urmei, aceasta rezumă toate eforturile noastre mari în concentrarea asupra importanţei scopului, asupra măreţiei Creatorului şi asupra calităţilor pe care ne străduim să le obţinem pentru a ne depăşi şi reforma egoul, dorinţa noastră de primire.

Pentru a formula o rugăciune, trebuie să muncim la ea. Rabaş ţinea să ne spună că este un fel de străduinţă în care fiecare bănuţ contează şi, în cele din urmă, se ridică la o sumă mare. Îl auzeam spunând asta de zece, douăzeci de ori pe zi.

Asta înseamnă că în fiecare clipă a vieţii, omul adună şi depozitează eforturile lui, adună fiecare moment de acordare fină la scop. Şi, din această cauză, noi trebuie să stabilim un sistem de garantare reciprocă, o structură de opinii şi senzaţii comune, care ne vor redirecţiona constant spre concentrarea pe cel mai semnificativ şi vital lucru, în loc să ne concentrăm pe chestiunile mai puţin importante.

Asta va trebui să ne ajute să ajungem la concluzia că cel mai important lucru pentru noi este măreţia Creatorului. Şi dacă noi Îl considerăm indispensabil, El câştigă instantaneu putere asupra noastră şi ne reformează permanent dorinţa noastră de primire, conştiinţa noastră de sine şi atitudinea.

Acum privesc la viaţă din acest nou punct de vedere şi, în calea noastră apar noi obstacole şi din nou mă schimb. În acest fel adunăm bănuţii. După cum spune Baal HaSulam în Scrisoarea nr. 18 „Nu există nicio altă cale de autocorectare în afară de conectarea momentelor prezente şi viitoare din viaţa omului cu numele Lui mare”. Noi nu trebuie niciodată să încetăm să facem asta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 29/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →