Dintr-o lectie a lui Rabash: Noi invatam ca ar trebui sa fim in echivalenta de forma. Ce este echivalenta de forma? Asa cum Creatorul daruieste, asa si noi trebuie sa daruim. Asta este echivalenta de forma. Cand noi trebuie sa daruim, nu avem dragoste de noi insine, noi plangem. Ne doare ca trebuie sa facem astfel. Creatorul daruieste si intrebarea este: Ii face placere Lui acest lucru sau  cineva care daruieste nu gaseste placere in asta?  Deci nu exista echivalenta de forma! Asadar ar trebui sa ne placa atunci cand daruim, altfel, nu exista echivalenta de forma.  Puteti sa daruiti fara durere, daruiti, nu e nevoie de suferinta voastra, doar daruiti. Bucuria daruirii, cine v-o da? Ar trebui sa lucram, trupul nu vrea sa o faca! Nu e asa ca eu am nevoie sa sufar, nu exista alegere, trupul nu vrea sa lucreze! De ce ar trebui sa sufar, eu nu vreau sa sufar. Am nevoie sa ma fortez! Si asta nu e o conditie! O persoana care nu simte sfortarea, este un semn ca intentia sa este orientata spre a primi si nu spre a darui. Trupul  nu e de acord sa daruiasca.

Nu ar trebui niciodata sa tanjiti dupa lucruri rele. Daca e necesar sa fie simtite diferite schimbari, ele vor veni de la sine. O persoana nu ar trebui sa se gandeasca la coborare, decadere, ci mereu sa tanjeasca spre ascensiune, atat in simtiri cat si in gandurile sale: pentru bunatate, adeziune, conectare si intregire. Dar in acelasi timp, o persoana ar trebui sa se autoevalueze cu simt critic, intelegand daca in sinea sa nu exista ceva care obiecteaza fata de a darui, ceea ce este un semn ca exista ceva de natura egoista aici. Daca o persoana reuseste sa avanseze in mod fericit si fara sfortare este un semn clar ca o face in mod egoist, pentru a primi. Doar cand primeste peste puterea de a darui, va fi capabil sa daruiasca si sa fie fericit in acelasi timp.

Din Pregatirea pentru Lectia zilnica de Cabala 01.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Haideţi să ne imaginăm că există o poartă care se deschide şi se închide automat atunci când în preajmă ajunge o persoană. Această poartă cercetează deficienţele persoanei şi, dacă nu sunt suficiente, nu îi permite să intre.

Totul este gata pentru masă iar gazda aşteaptă invitaţii. Dar El îi aşteaptă conform cu dorinţele lor de a se uni, numai dacă ei vor să se unească cu El. Asta se verifică conform cu dorinţa lor de a se conecta unul cu altul, astfel încât conexiunea să fie cu adevărat cu intenţia de a dărui.

Dacă ai dorinţa şi deficienţa necesară, ţi se va permite să intri. Aici pot fi două nivele. Primul este atunci când o persoană are succes, dar nu şi-a dezvoltat suficient apetitul, nu are dorinţa suficientă pentru mâncare, ceea ce însemă o dorinţă de a se bucura când dăruieşte Creatorului.

Oaspetele se opreşte de la a primi ceva pentru că se restricţionează el însuşi. Mai întâi trebuie să atingem nivelul la care oaspetele este rusinat să primească masa pe gratis de la gazdă. Este gata să o primească dacă poate transforma ruşinea în onoare şi o va face pentru gazdă. Apoi îşi foloseşte toate dorinţele şi atributele bucuros, pentru că poate dărui.

Astfel, gazda descoperă cu bucurie că are un apetit mare, împreună cu nevoia de a-l folosi corect: să se bucure de felurile de mâncare pentru a-i produce gazdei plăcere.

Dacă o persoană avansează în mod corect şi caută constant sprijin pentru asta, are nevoie de Lumina care Reformează. Începe să se gândească: Cum este posibil să evoc Lumina? În ce fel? Se face numai prin rugăciunea celor mulţi, împreună cu prietenii. Aşa avansează.

Dar la fiecare pas pe această cale există probleme. Dorinţe adiţionale de a primi plăcere care trebuie revelate la fiecare nou nivel, necesită corecţie. La fiecare nivel este o nevoie pentru corecţie, pentru că  nu este o schimbare minoră a dorinţei, ci o ascensiune la un nou nivel. Fiecare schimbare minoră necesită transecenţa tuturo celor zece nivele de dezvoltare, zece Sefirot întregi.

Deci, o persoană trebuie să repete toate acţiunile pe care le-a făcut la nivelul anterior. Dacă între timp nu simte nicio diferenţă semnificativă între nivele, atunci crede că repetă aceleaşi stări. Şi cât poate face asta? Este obosit să repete acelaşi lucru din nou şi din nou.

Vrea să vadă un anumit progres, chiar dacă există şi o anumită decădere. Ca o roată care se învârteşte, vrea totuşi să simă mişcarea înainte. Dacă nu o vede, este o problemă.

Se poate să nu observe avansarea înăuntrul ei, dar o vede în alţii şi ar trebui să se bucure de asta. Dar egoul ei corupt nu o lasă să se bucure de succesul altora. Nu este încă liberă de propriul interes.

Este acopoerită de o umbră şi încetează să mai simtă vreo avansare. În aceste condiţii, îşi pierde apetitul pentru mâncare. Îşi pierde deodată puterea şi începe să critice toate avantajele anterioare şi să le vadă ca nerealiste şi neserioase.

În ceea ce priveşte realitatea în care este, realitatea acestei lumi, toate par insuficient de serioase şi încă nu solide. Ceilalţi oameni se ocupă cu lucruri care sunt de înţeles, care aduc profit real pe care îl poţi simţi cu adevărat, îl poţi pune în bancă; poţi să aduci salariu zilnic familiei seara şi să te simţi mândru de asta.

Dar aici nu este nimic, totul dispare, ca apa care se scurge prin nisip! Şi nu este nimeni pe care să dai vina. Asta se numeşte o umbră.

De aceea, mulţi eroi cad în această bătălie. Auzim deseori asemnea cazuri în diferite grupuri. Pe de o parte, ar trebui să ne pară rău pentru aceşti oameni, la fel cum ne pare pentru cineva care moare, pentru că ne pare rău că au murit. Dar pe de altă parte, în viitor ei se vor alătura corecţiei, pentru că cei îndepărtaţi nu vor fi respinşi şi totul se întoarce la rădăcină.

Nu depinde de noi. Singurul lucru pe care îl avem de făcut este să încercă să creştem mai puternici, să construim sprijinul corect şi  balustrada corectă, care ne va sprijini, să postăm poliţişti şi gărzi. Dacă înţelegem că umbra vine pentru ca noi să devenim mai puternici, pentru numai în ascundere este posibil să descoperim dorinţa adiţională necesară pentru revelaţie – atunci înţelegem că nu există altă cale şi că trebuie să mergem mai departe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/18/12, Shamati nr. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - 3 Comentarii →

Întrebare: Unde este grupul la evenimentele de Purim, în povestea lui Haman şi Amalec?

Răspuns: Il găsesti pe Mordechai-ul tau, pe Haman-ul tau şi pe toţi cei care te împiedică să te conectezi la grup şi, prin aceasta sa multumesti Creatorul-  în grup.

Mai intâi de toate, este necesar să găsesti direcţia spre nord, pentru a afla, ai această atitudine extrem de interna prin care te străduiesti să-L multumesti pe Creator? Ai descoperit acest punct în tine, cea mai slaba şi foarte delicata dorinţa interioara? O ai?

Dar dacă nu o ai, nu este teribil, totusi va veni; va fi dezvăluita prin intermediul Luminii care corecteaza, iar în cele din urmă vei începe să simti ca si cum cumva apartii Creatorului. Şi, mai presus de toate, avem nevoie sa găsim această aspiraţie in noi care ne determină direcţia principală, iar acest lucru poate fi realizat numai cu ajutorul grupului.

Din acest motiv, tot ceea ce facem în grup, cu prietenii noştri, toate întâlnirile noastre, totul trebuie făcut cu scopul ca cel putin sa venim mai aproape de a-L multumi pe Creator. Iar atunci când nu acţionam în acest scop, nu vom fi nimic mai mult decat „o adunare de nebuni.”

Este asa pentru ca factorul unităţii într-un grup nu înseamnă încă nimic. Este o realitate că, atunci când diferite grupuri, cum ar fi armata sau o echipa de fotbal sunt instruite, ele trec printr-o pregătire psihologică specială care pregateste o persoană să-şi dea viaţa pentru grupul său. Ea începe să simtă că grupul este mai presus de ea. Şi apoi operează printr-un calcul simplu, ea se compară cu grupul şi vede că acesta are o valoare mai mare, şi, astfel, este dispusa să se omoare.

Acesta este un fals altruism, care permite unei persoane să se sacrifice pe sine pur şi simplu pentru că a dezvoltat o nouă scară de priorităţi, care determină ceea ce ea consideră a fi mai mult sau mai puţin important. Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu daruirea; este doar un rezultat al unei  manipulari psihologice.

Şi aceasta este o capcană periculoasă, deoarece mulţi cred că ei sunt pe calea daruirii atunci când, în realitate, ei participă la o adunare de fatarnici- un grup, care insuflă valoarea daruirii la grup. În esenţă, acesta este un egoism chiar şi mai mare, deoarece este un ego al grupului comun, care te trage înainte. Este peste o persoana, dar nu conduce în direcţia Creatorului. Şi aceasta este o greşeală pe care multi oameni o fac. Toate religiile s-au dezvoltat ca urmare a acestui tip de greşeală, făcuta candva la început .

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/3/12, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 2 Comentarii →

Baal HaSulam, „Pacea”: Prin studierea stiintei Cabala cu intentie altruista, poporul lui Israel trebuie sa se pregateasca pe sine si pe locuitorii lumii, pana cand toti vor evolua pentru a prelua aceasta munca inalta a iubirii pentru ceilalti, aceasta este scara catre scopul creatiei, adeziunea cu Creatorul.

Asta nu depinde de noi, ci de radacina sufletului Pe de o parte, noi suntem enorm de egoisti prin dorinta aspra si nemiloasa, si de aceea suntem corectati in ultima generatie; pe de alta parte, suntem caracterizati de cele mai fine fenomene, cele mai pure Reshimot (gene informationale) si astfel noi suntem conducatorii ultimei generatii.

Acest antagonism, aceasta contradictie ia forme extreme in noi, in comparatie cu toat celelalte generatii. Pentru ei era mai usor sa il reveleze pe Creator, sa atinga daruirea si unitatea. Ei  au avut o afinitate si o intelegere pentru asta; nu a generat atat de multe respingeri si tulburari. Poate, ei au avut probleme materiale, insa putine obstacole spirituale.

In schimb noi nu am avut alternativa; nu noi am ales obiectivul. Oricum, pentru a ghida lumea, pentru a o intelege complet, si pentru a conduce toti locuitorii catre scopul creatiei, noi trebuie sa cunoastem intregul sistem al universului, intregul program al Creatorului, si sa fim capabili sa il realizam impreuna cu toate sufletele care se vor deschide acum si dupa noi.

Pana acum, nu a existat o corectie a acestei lumi in adevaratul sens al cuvantului. Totul a fost limitat de vasele HBD (Hochma, Bina, Daat) si HGT (Hesed, Gevurah, Tifferet), care apartin Bina, daruirea. Ele au fost sparte si corectate doar pentru a sustine integritatea Partzuf, forta daruirii. Insa unde actioneaza aceasta forta si ce anume corecteaza? Ea actioneaza si face corectii in vasele  care au un rol astazi NHY (Netzach, Hod, Yesod).

Astfel, noi apartinem de fapt celei mai puternice, celei mai rele si simultan celei mai bune parti. Deci, nu este usor. Calea noastra si analiza cere asemenea eforturi care sunt cu mult mai mari decat eforturile predecesorilor si succesorilor.

Insa, se spune:” Pentru suferinta, recompensa.” Si aceasta recompensa este o intelegere, un sentiment si realizarea lumii in totalitate. Doar noi il putem intelege si simti pe Creator, sa il absorbim. Deci trebuie sa fim mandri.

Pacea din lume precede adunarea celor exilati. Atata vreme cat iubirea de sine si egoismul prevaleaza intre oameni, fiii lui Israel nu vor putea sa il serveasca pe Creator in puritate. Pacea in lume este singurul vas care ne lasa sa obtinem binecuvantarea stramosilor.

Noi il vom revela pe Creator, insa imaginea completa poate fi vazuta doar la sfarsit atunci cand intreaga lume ne va urma si va veni catre corectie. In fond, lumea este vasul nostru, si va trebui sa ajutam natiunile sa se corecteze si sa ni se alature. Doar atunci vom corecta intregul vas, si toate natiunile se vor uni in munca de daruire, in unitate.

In calitate de conducatori ale acestui intreg sistem, noi va trebui sa muncim, sa actionam in mod repetat ca reprezentanti, conducatori responsabili. Creatorul Insusi ne pune in fata acestui fapt, si trebuie sa fim mandri de misiunea noastra unica.

Nimeni nu stie de ce are aceasta sarcina, prin ce reincarnari a trecut, si de ce lui si nu vecinului sau i s-a dat acest rol. Prin urmare, trebuie sa ne respectam prietenii, sa ii iubim pentru ca fiecare dintre ei imi este prieten de mai multe reincarnari, adica, in procesul corectiilor care ne asteapta. Noi vom fi inclusi intr-un sistem unic si vom deveni mai apropiati unii de altii. De aceea noi trebuie sa intelegem mai mult, sa ne straduim sa simtim mai mult in interior, sa fim uniti unii cu altii. Astfel, impreuna vom ajunge la scop. Baal HaSulam si Rabash au scris mult despre aceste lucruri in articolele lor.

Noi trebuie sa ii vedem pe prieteni nu in forma lor materiala, ci ca suflete, scantei, puncte in inima. Este interesant cum aranjeaza Creatorul toate acestea. Noi vom intelege ordinea corecta mai tarziu, ce este sistemul  HBD, destinat pe de o parte de a lua intreaga asprime a dorintei, si pe de alta parte, sa intelegem ce este Creatorul si cum sa muncim cu acest vas, care se deschide in toata profunzimea sa.

Ordinea generala este urmatoarea: Creatorul este prima data revelat in noi, in dorintele HBD; apoi noi ne adaptam scopului creatiei pentru dorinta HGT, si de aici, corectia vine in adevaratele vase ale NHY.

Din Congresul de laArava 25/02/2012, Lectia 7

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Lumea aşteapta. Nu ştie încă, dar, în realitate, ea are nevoie sa se trezeasca. Acesta este motivul pentru care trebuie să te trezesti cât mai curând posibil şi să fii pregătit pentru rolul de ghidare.

Astăzi este evident că guvernele sunt incapabile de a guverna lumea. Pana la urma, nu se mai comportă în conformitate cu legile materiale. Această perioadă s-a încheiat.

Cele doua lumi au devenit atât de apropiate, încât „inducţia” spirituală deja acţionează asupra noastră de deasupra, deşi nu este încă atât de clar. Astăzi, omenirea trebuie să se trezească în modul corect şi acest lucru este sarcina ta.

Cu toate acestea, în acest scop, trebuie să te unesti. Eu nu pot seta un strigăt de ajutor in locul tau. Numai atunci când vei începe cu adevărat să te unesti cu prietenii din ce in ce mai mult, vei găsi reglajul necesar.Cel mai important lucru aici este sa ne lipim într-un singur intreg, astfel incat totul sa se uneasca împreună într-unul. Eu nu voi face acest lucru pentru tine, deoarece vorbim despre calibrarea dorintelor comune, care sunt unite ca vase conectate.

Din Convenţia de la Arava, Lectia # 6, 25/02/12

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 2 Comentarii →

O persoană are nevoie, de asemenea, de ajutor de Sus pentru a ajunge la disperarea absolută. Pe cont propriu, suntem incapabili de asta. Este un lucru mare sa-ti simţi limita: Acesta sunt -Eu, iar acesta nu mai sunt- Eu. Numai Creatorul poate da acest semn, această limită, graniţa dintre El şi mine.

Noi facem diferite acţiuni, cu diferite trucuri, pana cand dintr-o dată vom ajunge la disperare, văzând aşa-numitul „decret al Raiului” în ea, care reprezintă un semn de Sus. Baal HaSulam scrie, Nu este nici o stare mai fericita în lumea unui om decât atunci când el se gaseste pe sine disperat cu propriile puteri …. Pana la urma, aceasta stare vine la el de la Creator şi nu există nimic altceva care poate fi făcut.

Ne-am adunat micile noastre eforturi, pentru o perioada, si apoi le primim în acelaşi timp, deja acumulate într-un singur întreg. Nu ne punem eforturile în vreo cutie mica, ele se colectează într-un vas comun, iar rezultatul lor vine de la Creator. Nimeni nu ştie când se va întâmpla. Şi acesta este motivul pentru care ieşirea din Egipt se face în grabă şi în întuneric.

Pe masura ce încercam să atingem unitatea, începem să lucram la asta toti împreună, iar apoi descoperim brusc puterea disperarii, respingerii şi neputinţei. Această disperare ne conduce la o cerere: Avem nevoie de ajutor ca să ne unim. Şi strigam. Iar acest strigăt este urmat de ajutor de Sus.

Astfel, este imposibil sa ajungem la Creator fără sa devenim mai intai disperaţi în interior şi fara sa facem un efort concertat împreună. La urma urmei, Creatorul este o forţă, care este specific revelata prin efortul comun, munca comuna. Într-un individ nu există Creator.Lumina superioara poate exista doar într-un vas, corectat intr-o anumită măsură, iar un individ este o „piesa sparta” dintr-un intreg.

Din Convenţia de la Arava, Lectia # 6, 25/02/12

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Un comentariu →

Întrebare: Care este efortul cel mai mic pe care trebuie să îl facă fiecare om pentru a-și deschide inima și a descoperi în final deschiderea în lumea spirituală?

Răspuns: În primul rând trebuie să includ pe toată lumea în inima mea. Poți să te gândești la asta și să o ții în senzțiile tale. Totul depinde de cum muncești în inimă și în minte. Poate nu vrei să rămâi în senzațiile tale; depinde de persoană. Pentru mine, ajută să adaug motiv pentru că îmi întărește senzația. Absorb totul în inima mea și îmi amintesc că tot universul este conținut în om și că acesta înglobează întreaga lume. Includ pe toți prietenii mei în inimă pentru că deocamdată nu sunt în stare să includ întreaga lume. Dacă posed o aspirație către prietenii mei, atunci fără îndoială că și ei au această aspirația către mine. Nu trebuie nici măcar să discutăm despre asta. Încep cu adevărat să simt că ei există în mine, ca o mamă care își simte copilul înăuntrul ei.

De aceea, obțin o percepție a realității mai precisă, care există în interiorul meu. Baal HaSulam scrie că imaginea lumii se află în spatele creierelor noastre, iar simțirea acesteia se petrece în inimă. Nu există nicio lume în afara senzației mele.

Inima mea este Malhut al Lumii Infinitului, dar dacă includ pe toată lumea în mine, atunci devin Adam ha Rishon (Primul Om) iar imaginea Creatorului devine revelată în mine. Materialul meu va obține forma lui Adam iar atunci când forma Creatorului devine înveșmântat în ea, se numește adeziunea Creatorului cu creația, sau unificarea lui Zeir Anpin cu Malhut.

Primesc confirmare de la fiecare sfârșit că tot ceea ce trebuie să fac este să absorb toate reaitatea. Încep asta prin lucrul cu prietenii, pentru că ne putem influența și ajuta unul pe celălalt. Prima deschidere a inimii mele depinde de înțelegerea mea a faptului că nu am altă opțiune. Mi-am ridicat mâinile în sus de disperare, văzând că nu am obținut nimic. Am devenit sigur că nu este o altă cale de a obține sursa vieții și de a realiza scopul acesteia.

Cu toate asta, poți decide că nu ai explorat încă toate opțiunile. Asta pentru că egoismul unei persoane încearcă întotdeauna să o convingă că poate încă obține succesul de una singură prin diferite metode. Numai ca rezultat al atingerii dezamăgirii totale, o persoană este de acord să se unească cu prietenii. Este ultimul lucru care îmi mai rămâne de făcut. Numai dacă devin dezamăgit de toate încercările mele, dacă toate aceatea au eșuat, numai atunci, ca rezultat al disperăriri și presiunii extreme, sunt de acord să mă unesc.

Este similar cu un nou născut, care ar rămâne bucuros înăuntrul mamei sale, nu vrea să plece, dar presiunea îl împinge afara din ea! Crezi că copiii lui Israel au vrut să iasă din Egipt? În timp ce erau în deșert deja regretau că au părăsit Egiptul, unde aveau totul. Nimeni nu vrea să se nască în lume spirituală, pentru că suntem cu toți egoiști. Este o tranziție foarte dificilă și de aceea este foarte îngustă (Tzar) și se numesc durerile nașterii (Tzirim).

Se spune că o căprioară gestantă trebuie să urce sus pe un munte și până când un șarpe nu vine și o mușcă nu poate să nască. Șarpele reprezintă cel mai rău egoism și până când nu devine revelat în om, acesta nu este pregătit să se nască.

Din Lecția 3 a Congresului Arvut 2/24/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că ne lipseşte bucuria. Cum o putem descoperi împreună, cu inima zdrobită de care avem nevoie pentru a construi vasul spiritual?

Răspuns: Bucuria este dezvăluita din percepţia importanţei scopului, din înţelegerea legăturii cu Cel superior. Chiar dacă încă nu am primit ceea ce doresc, avansez spre asta, sunt în acest proces, lucrez la realizarea scopului, care este important pentru mine. Toate acestea trebuie să evoce bucuria în mine.

Mai mult decât atât, o persoană este produsul mediului său şi când nu simte bucurie, înseamnă că mediul nu o influenţează in modul corect. Este nevoie să ai grijă de asta.

Vine la mine ca un şoc de fiecare dată, este oare atat de greu să fiu bucuros? La urma urmei, ne sunt date toate condiţiile pentru dezvăluirea Creatorului. Şi continuam sa fim nemulţumiti de ceva, dar ce altceva trebuie sa cerem? Nu realizam că revelaţia se poate întâmpla în orice moment.

Numai disponibilitatea noastră lipseşte. Iar bucuria este una dintre condiţiile sale. Aceasta demonstrează pretuirea noastra pentru importanţa spiritualitatii, iar acest lucru lipseşte. Credem că suntem mai importanti decât Creatorul – si acesta este motivul pentru care El nu ni se dezvăluie.

Opreste-te sa-ti stabilesti propriile condiţii şi sa ceri lucruri şi vei vedea că revelaţia se va întâmpla imediat. Dar atunci când ai anumite cereri proprii, cum poţi fi atunci într-o stare de daruire?

Spui ca doresti să dezvălui Creatorul? Dar El dăruieşte, iar tu doresti să dezvălui daruirea Lui, ceea ce înseamnă că tu insuti doresti sa daruiesti. Atunci, ce este acolo pentru tine de cerut? Unul in totalitate nu corespunde celuilalt.

Din Convenţia Arvut de la Arava – Lecţia # 2 din 23/02/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Un comentariu →

Lumina superioara este absolut imobila. Ne aflam intr-un ocean de Lumina, ca intr-un camp electric, magnetic sau orice alt fel de camp. Nu are nicio importanta ce fel de Lumina avem aici. Ea exista, nu am nevoie sa creez aceasta a doua forta, am nevoie doar sa mi se reveleze.

Insemna ca de fiecare data avem nevoie sa atingem o conexiune intre noi pentru a forma un detector, un instrument pentru a descoperi campul in care existam. Acest detector este o dorinta, o nevoie, care este sensibila la campul pe care am de gand sa-l dezvalui: calitatea daruirii.

Cu alte cuvinte, trebuie sa simt o nevoie, o dorinta, pentru a dezvalui calitatea daruirii. Aceasta este singurul lucru care ne lipseste, nimic altceva. Pe cat de repede dezvaluim noi impreuna nevoia pentru calitatea de daruire, pe atat de repede ea ni se reveleaza. Asta e, noi trebuie sa ne calibram pe noi insine in raport cu calitatea daruirii, sa facem in asa fel incat sa o dezvaluim fara sa ne aflam in interiorul ei, doar prin intermediul unei idei si a ceea ce reprezinta ea. Asta este exact ceea ce noi cerem: sa stim ce este calitatea daruirii, sa fim capabili de a ne conecta unii cu altii in mod corect pentru ca nevoia, dorinta sa apara in conexiunea dintre noi. Si asta este tot! Asta este Kli-ul, vasul pentru a o dezvalui.

Noi ii facem pe plac Creatorul cu aceasta atitudine referitoare la calitatea de a daruirii, acest camp, Creatorul. Asta nu e chiar atat de dificil si nici chiar atat de indepartat. Toate eforturile trebuie sa fie in gandul: care este detectorul calitatii de daruire? Si nu exista nimic altceva.

Baal HaSulam a scris in cartea „ Casa  portilor  intentiilor”: Exista un Creator si o creatie, si continua sa explice ca intreaga problema a creatiei este sa-l dezvaluie pe Creatorul in care exista. Nu exista nimic altceva.

Din acest motiv cand omul se concentreaza pe intrebarea:„ Cum sa construiesc eu vasul pentru dezvaluirea Creatorului, calitatea de a darui, asa incat el sa se dezvaluie in mine? „ – el intelege ca aceasta calitate nu poate fi dezvaluita in el pentru ca nu are un vas pentru asa ceva, ii lipseste sesibilitatea pentru aceasta calitate.

Sensibilitatea la calitatea de a darui poate apare doar din dezvaluirea dorintei noastre pentru ea in conexiunea dintre noi. Vasul meu castiga sensibilitate in masura in care se manifesta respingerea noastra simultana unul fata de altul si dorinta de a dezvalui calitatea de a darui intre noi. Astfel, eu cresc masura sensibilitatii lui. Asta e.

Intrebare: De ce am nevoie sa vreau sa dezvalui nevoia pentru calitatea de  a darui in loc de a dezvalui chiar calitatea?

Raspuns: Nu obtin nimic prin dezvaluirea mea a calitatii reale de a darui: Ea exista. Exista in fata mea un dat care contine tot. Tot ce exista in lume este in fata voastra. Dar voi nu aveti pofta pentru asta si nu puteti gusta. De exemplu: daca sunt bolnav si nu am mancat  timp de 2 zile, la ce ma gandesc? Sa dezvalui gusturile? Nu, ma gandesc la ceea ce am nevoie, la dorinta mea, pentru ca de fapt asta este lipsa mea. Tot restul e gata.

Lumina superioara este absolut imobila. Noi suntem in interiorul ei. Mariti-va sensibilitatea prin opozitie cu ea, pornind de la negativ, macar aduceti-o la zero si mentineti cresterea ei putin cate putin pana o dezvaluiti.

 Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala din 22.02.12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este baza imbinarii, a fuziunii celor trei concepte: „Israel, Lumina si Creatorul?    

Raspuns: Baza este faptul ca aceste concepte nu sunt separate. Toate sunt Unul. Realitatea este simpla: dorinta de a primi este umpluta cu lumina. Si intrebarea e una singura: Cum putem descoperi unde ne aflam cu adevarat? Cum putem descoperi aceasta realitate? Cum putem adauga vietilor noastre, starii noastre curente, cunoasterea ei ? In fine, aceasta este ceea ce intelepciunea Cabalei reveleaza.

Dincolo de asta, nu exista nimic. Aceasta realitate este permanenta. Nu exista timp, loc, sau distanta, dar realitatea pur si simplu exista. Nu ne putem imagina ceva fara caracteristicile acestei lumi, dar ea exista. Inlauntrul ei descoperim atat Kli-ul (vasul sau dorinta) cat si Lumina, insemnand toate componentele ei si astfel ajungem la existenta reala.

Noi nu intelegem cat de separati suntem azi de adevar. Israel, Lumina si Creatorul ne par separate . Dar noi trebuie sa le conectam intr-Unul.

Persoana care incearca sa descopere adevarata realitate este numita Israel de cand ea  tanjeste „direct spre Creator (Yashar Kel)”. Lumina este Lumina care reformeaza, ce aduce o persoana la  tinta. Tinta, telul este Creatorul, forta superioara, radacina spre care tanjim, de care ne e dor. Astfel, totul este conectat la radacina si prin aceasta eu ma intorc la El, eu devin cu adevarat asemanator cu El.

Din partea a4a a Lectiei zilnice de Cabala 12.02.2012, „Introducere in Studiul celor 10 Sefirot”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→