Intrebare:  De ce a fost nevoie de o asa mare mutare a lumilor, cand toate lumile s-au ridicat impreuna cu Adam HaRishon (primul om) in seara celei de-a sasea zi a creatiei, daca mai tarziu el a pacatuit si a cazut chiar mai jos decat nivelul unde a fost creat?

Raspuns: Dupa pacatul lui Adam HaRishon, toate lumile au descins la acelasi nivel la care se afla acum, care este lumea Nikudim. Totusi, ca un rezultat al tuturor acensiunior si decaderilor, a fost creat mediul unde sunt sufletele. Din acest punct inainte, sufletele sunt plasate intr-o lume, intr-un mediu, si datorita acestui mediu pot ele exista.

Nivelele inanimatului, vegetativului si animatului al lumilor, lumile Beria, Yetzira si Assiya (BYA), permit  sufletelor sa existe intr-o „forma animala” furnizandu-le conditiile necesare pentru  existenta. Dar dupa ce o persoana primeste viata, ea poate atinge existenta sufletului la un alt nivel,  nivelul vorbitor aditional celui inanimat, vegetativ si animal. Pentru a putea face asta, sufletele trebuie sa se conecteze, pentru ca apoi sa construiasca intre ele o retea.

La inceput lumile ascend fara participarea unei persoane conform planului creatiei. Exista un plan numit Beito ( este timpul ) care clipeste precum tic-tac-ul ceasului si este desavarsit pas cu pas precum miscarea acelor de ceasornic. Tu poti accelera timpul daca doresti facand ceasul sa ticaie mai repede, dar trebuie sa depui efort suplimentar pentru asta. Exista un plan preliminar si totul se desfasoara conform planului  creatiei reintorcandu-se la radacina lui.

Lumea Atzilut prin ea insasi este Galgalta ve Eynaim. Daca inserez Galgalta ve Eynaim in Awzen rezultatul este lumea Beria; daca inserez lumea Atzilut in Hotem, rezultatul este lumea Yetzira; daca o inserez in Peh rezultatul este lumea Assiya. Deci lumile BYA sunt o copie a lumii Atzilut in Awzen, Hotem, Peh ( AHP), aceasta fiind incorporarea atributelor Binei in Malchut. Astfel au fost createlumile Beria, Yetzira si Assiya, care sunt mediul lui Adam HaRishon.

Acum omul se afla in dorinta de a primi in care exista diferite atribute de daruire, diferite atribute ale vietii. Aceaste atribute ale vietii nu au nici o vointa libera, si sunt doar nivele ale inanimatului, vegetativului si animatului. Este similar lumii noastre, in care exista stadiile inanimat, vegetativ si animat ale naturii, care subzista fiind active in jurul unei persoane, creand pentru ea un habitat in care poate trai.

Traim prin lumea Atzilut, prin atributele Creatorului care sunt in jurul nostru in forma naturala a inanimat, vegetativ si animat! Multumita acestora existam noi. Dar daca nu vreau sa exist prin nivelul inanimat, vegetativ sau animat ci mai degraba prin cel vorbitor, care este lumea Atzilut insasi: Trebuie sa ma ridic acolo.

Apoi de la lumile BYA, colectez informatia despre scopul vietii, de la atributul daruirii (Galgalta ve Eynaim) care este incorporat in atributele receptiei (AHP).  Vreau sa ma alatur fortei atributelor daruirii ( Galgalta ve Eynaim) si imi exprim dorina pentru asta prin tentativele mele de a conecta partile sparte si a le ridica la lumea Atzilut.

Nu ridic partile sparte ale dorintei de a primi la lumea Atzilut, ci doar fragmentele sparte ale dorintei de a darui, punctele din inima care au fost separate unele de celelalte de vointa de a primi (AHP) care s-a inregistrat in acestea. Vreau ca Lumina sa vina si sa conecteze punctele din inima deasupra vointei de a primi. Apoi ele vor incepe sa lucreze impreuna cu AHP. Aceasta inseamna ca eu ridic AHP la Galgalta ve Eynaim.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 16/10/11,  „ Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare:  Cum trezim invidia in grup fata de autorii Cartii Zohar, astel incat sa dorim sa fim similari lor, sa atingem nivelul lor?

Raspuns:  Este dificil. Ei sunt foarte detasati si incomprehensibili noua. Pe deasupra noi nu putem intelege in totalitate ce inseamna pentru un om sa afle intreaga creatie si sa fie intr-un loc care este plin de Lumina unde legile care guverneaza intreaga creatie sunt revelate lui dincolo de limitele lumii noastre  si sa aiba intelegerea si sentimental naturii generale, a  uriasei constiinte, a marelui gand care opereaza totul si care cunoaste aceeasi armonie care conecteaza toate partile creatiei una la cealalta.

Exact din aceasta survin toate placerile noastre. In ciuda gandirii noastre ca placerea este ceva emotional, iar dorinta de a primi, asa cum a fost, intelege doar limbajul sentimentelor si entuziasmul emotional, nu este chiar asa deoarece noi primim entuziasmul emotional de la Lumina Hochma ( intelepciune).

Aceasta  ne deruteaza iar noi nu intelegem complet ceea ce este. Dar placerea veritabila este din dobandirea sistemului providentei si guvernarii superioare, unde Creatorul este revelat. Noi nu dobandim forma abstracta si esenta ci forma invesmantata in substanta, forma daruirii imbracata in substanta noastra, substanta receptiei.

De aceea Creatorul  ( Boreh) este intitulat Vino si Vezi ( Bo- Reh )  deoarece venim si apoi vedem, venim si atingem. Dar noi atingem Lumina Hochma, asa cum imbraca intregul sistem si administreaza toate partile sale de la un capat la celalalt. Observam cat de diferite si separate sunt partile una fata de cealalta datorita egoului si  diferentei dintre atribute si cum sunt conectate prin aceste forme, revelatia si desavarsirea. Nici macar nu ne putem imagina ca s-ar putea conecta sau complete. Este exact conexiunea dintre contradictii care ofera marea bucurie si dobandirea desavarsirii.

Este la fel cu absolut orice din viata noastra. Sa presupunem ca vezi un film sau un anume incident. Este special impresionat ca la inceput oamenii erau separati, opunandu-se unul celuilalt si suferind  si subit apar impacarea si desavarsirea. Asta inspira cel mai mult o persoana. Sa presupunem ca exista ceva nedreptate, iar apoi dreptatea invinge, sau alte situatii similar acesteia; pe aceasta este fondata intreaga creativitate.

Este derivat din aceasi radacina superioara: La inceput observam si obtinem marea separate care exista intre toate partile sistemului, iar in final dobandim desavarsirea sa. Din separare obtinem intregirea, dupa cum este spus, “ Acopera toate pacatele cu iubire,” iar atingerea provine din aceasta, intelegerea si aprecierea Creatorului.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah 24/1/2012, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Suntem într-o stare de ascundere şi trebuie să înţelegem că suntem în ascundere. O persoană se naşte şi trăieşte în această lume într-o stare de totală detaşare faţă de adevărata realitate. Nu ştie unde se află şi dacă mai există ceva în afară de asta. Dacă este aşa, se poate vedea?

Atunci când simţim prezenţa a ceva, se poate ca acesta să fie ascuns sau revelat. Deci, ascunderea este parte a revelaţiei pentru că eu ştiu deja de existenţa a ceva care este ascuns. Asta înseamnă că omul care este în starea de ascundere este deja pe drumul adevărului, cu toate că aceste îi este pe moment ascuns.

Este deja o stare avansată pentru că oamenii obişnuiţi nu simt că ceva le este ascuns.

Trecem prin patru faze: dubla ascundere, singura ascundere, Providenţa recompensei şi pedepsei şi Providenţa eternă.

Cât timp sunt implicate cele două ascunderi, nu mai este detaşare, nici stare de inconştienţă. În dubla ascundere, ştiu că sunt detaşat de realitate şi că nu Îl văd pe Creatorul care determină tot ceea ce mi se întâmplă.  În singura ascundere simt că viaţa depinde de faptul de a fi în faţa Creatorului. Dar ceea ce m-a adus la ascundere în loc de  revelaţie depinde de mine.

Deci, în dubla ascundere eu determin faptul că sunt detaşat de Creator, iar în singura ascundere există un contact, dar eu nu execut dorinţa Lui.

În următoarea faza, faza revelaţiei, primesc recompensă şi pedeapsa conform cu măsura în care eu execut dorinţa Lui. Pedeapsa este de fapt tot o recompensă, pentru că mulţumită ei eu avansez.  Îmi arată unde trebuie încă să mă corectez, asta este, unde sunt în spatele nivelului din prezent, pentru că unei persoane nu i se cere să facă ceva de care nu este în stare.

Până la urmă ajung la Providenţa eternă, după ce mi-am corecta toate atributele şi ajung la o înţelegere totală, reciprocă, cu Creatorul.

Toate aceste faze ne fac să înţelegem Providenţa Creatorului. Această înţelegere este un semn, mijlocul, baza pentru toate succesele noastre, pentru starea noastră de bine. Dacă ştiu că primesc lovituri pentru un anumit motiv, nu mai este o suferinţă fără de folos ci o pedeapsă care îmi face bine, sau chiar binele însuşi. Totul depinde de nivelul pe care sunt şi de atitudinea mea faţă de pedeapsă.

Se poate ca datorită loviturilor egoismului meu să mă simt atât de fericit încât să mă ridic deasupra acestor senzaţii şi să intru în starea Hafetz Chesed. Nu am nimic, dar nu sufăr. Aparent, este acest lucru posibil? Unde sunt invidia, poftele trupeşti, onoarea? Totul rămâne jos, dar este necesară multă muncă pentru a obţine asta.

Deci noi trecem gradual prin fazele ascunderii şi revelaţiei şi mergem în sus  pe treptele lumilor spirituale. Este vorba de discernămintele individuale, despre stările interne ale unei persoane, dar este clar ca acestea le realizeze numai dacă încerc din răsputeri să mă încorporez în mediul corect. Altfel nu sunt în stare să mă ridic.

Câteodată este greu să legi toată munca internă de munca în grup. Dar de fapt, nu este o problemă, trebuie doar să verific şi să leg aceste două componente mai cu grijă. Toată munca este în grup, toate senzaţiile sunt în mine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/23/12, “Introducere  la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să ieşim de la lecţia zilnica de Cabala pentru a continua activitatea interna pe parcursul restului zilei?

Răspuns: Primesc totul de Sus şi ar trebui să mă pregătesc pentru clarificare independenta maximă. Fiecare stare ar trebui să fie împărţita în două părţi. Pe de o parte, vine de la Creator şi nu vreau s-o stric cu dorinţele, gandurile si sentimentele mele. Pe de altă parte, înţeleg că nu există nimic de simtit, cu excepţia propriilor mele vase. Deci, cum fac acest lucru?

Evaluarea se poate face doar într-un fel: compararea unui sentiment cu altul, compararea unei intenţii cu alta. Pentru a nu fi părtinitor, ar trebui să ma calibrez întotdeauna pe mine insumi în conformitate cu un anumit standard, în conformitate cu grupul. Astfel ar trebui să fac eforturi pentru a fi încorporat cu spiritul general al grupului, şi în legătură cu acesta, ar trebui să verific: Ma simt bine sau mă simt rău, şi cum interpretez dacă este bine sau rău, astfel încât sa avansez?

In mod constant clarific lucrurile pe plan intern, cerând Lumina care corecteaza prin intermediul grupului, încercand sa clarific lucrurile cu ajutorul său, astfel încât mă voi simţi în stare opusă. În scopul de a face acest lucru, am nevoie sa încerc să justific Creatorul în primul rând, chiar dacă mă simt rău. Apoi încerc să ma ridic, împreună cu intenţia la starea bună, nu pentru plăcere, ci pentru că ma asemăn Creatorului, potrivit echivalentei de forma. La urma urmei, scopul Sau este de a face bine fiinţelor create.

Astfel, sfarsesc clarificarea mea. Şi asa se întâmplă de fiecare dată.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 22/01/12, Shamati # 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei.  Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.  

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.  

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop. 

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cbala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul  parcurge un lung drum până când descoperă în ce constă munca lui. Ajunge la studiu căutând menirea vieţii, căutând o împlinire egoistă. Rămâne cu aceeaşi intenţie iniţială pentru un timp îndelungat, până când ajunge să audă că este absolut interzis, adică imposibil, să umple aceste dorinţe egoiste. Deci, ce poate să facă?

Ei spun că este posibil să te bucuri numai atunci când eşti în echivalenţă de formă cu Creatorul. Vrei să te bucuri? Învaţă de la El cum să te bucuri de dăruire, dar nu dăruirea aşa cum o vezi tu, nu dăruirea pentru satisfacţie personală egoistă. Adevărata dăruire este cea care aduce plăcere Creatorului, acesta este singurul lucru de care te poţi bucura.

Asta înseamnă că există o dublă incompatibilitate: trebuie să ne schimbăm atât dorinţele cât şi intenţiile – locul în care plăcerea este simţită. Atunci când omul ajunge la aceste noi dorinţe, pe care nu le înţelege deloc, i se spune: Iată-te aici, acum bucură-te. Este total diferit de ceea ce îşi imaginează astăzi, în această stare egoistă din prezent. Trebuie să îşi schimbe percepţia de câteva ori.

Trecând prin asta, se poate agăţa de grup, de mediu. De fapt, de fiecare dată când avansează un pic, simte că este chiar mai mult ca un copil, chiar mai confuz şi că îşi pierde mai mult din putere. Este atât de diferite de modul familiar, normal, în care avansăm, – primind mai mult, înţelegând mai mult şi simţind mai mult – încât omul nu poate îndura un asemenea progres care pare că se îndreaptă în direcţia opusă.

Nu înţelege cum este posibil să muncească şi să simtă un gol în creştere şi o lipsă de înţelegere, pur şi simplu o stare de moarte, de totală neajutorare, când nu există nicio lumină la capătul tunelului miez întunecat, Marea Roşie. Toate acestea se numesc avansare?

Omul se simte pierdut total, dar dacă continuă în ciuda a tot, începe să descopere că fără a trece prin aceste stări este imposibil de obţinut dorinţele reale: a primi pentru a dărui. Nu mai rămâne nimic din starea anterioară, nici senzaţia nici înţelegerea, nici abordarea anterioară nici intenţia sau scopul avansării normale. Totul pare nou şi atât de diferit faţă de experienţa anterioară, încât este pur şi simplu imposibil de prezis.

Singurul lucru care îl poate ajuta este să îşi organizeze un sprijin în jurul lui şi să devină inclus în activităţi, studii, munca în grup şi diseminarea, astfel încât se va dezvolta în mod gradual, ca un copil care se joacă şi în acelaşi timp creşte. Astfel, pas după pas, va avansa gradual către starea în care poate suporta ideea spirituală.

Începe să înţeleagă că sunt multe metode mistice şi spirituale în lume, dar aici a ajuns la o metodă care îl va duce la o nouă realitate prin schimbarea percepţiei. Şi numai atunci va înţelege ce i se întâmplă.

De aceea, este imposibil să explicăm asta la toată lumea. De aceea este spus: O mie intră în cameră şi unul iese afară să înveţe. De fapt, dacă sufletul unei persoane este gata să obţină adevărul cu orice preţ, el se menţine pe drum.

Dacă este cu adevărat gata pentru asta, atunci mediul îl poate ajuta să treacă repede prin aceste faze şi, cât timp este în această viaţă, să obţină lumea adevărului!

Din prima partea a  Lecţiei zillnice de Cabala 1/16/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam,„Introducere in Studiul celor zece Sefirot„: Într-adevăr, trebuie să ştiţi că motivul distanţarii noastre mari de Creator… este doar pentru un singur motiv, care a devenit sursa tuturor chinurilor şi suferinţei pe care le suportam  şi a tuturor păcatelor şi greşelilor in care cadem… În mod evident, prin eliminarea acestui motiv, vom scapa instantaneu de orice tristeţe şi durere … Şi vă spun că acest motiv preliminar nu este altul decât „lipsa înţelegerii noastre în Providenta Sa asupra creatiilor Sale,„că noi nu-L înţelegem în mod corespunzător.„

Deci, singura noastra problema este că noi nu înţelegem conducerea, Providenta Sa. Asa ca, haideţi să înţelegem!

Dar nu, noi nu vrem asta. Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este sa descoperim Providenta Lui, sa descoperim modul în care El ne tratează, legătura cu El. La urma urmei, aceasta legatura are o formă, o formulă şi un format care ne permite să-L localizam.

Este vorba despre linia de demarcaţie dintre noi şi Lumina Ein Sof.”Lumina Ein Sof” este atitudinea Creatorului faţă de noi, care este mai presus de toate cercurile. În alte lumi, aceasta este linia care trece prin toate cercurile, până la punctul central.

Nu putem atinge Creatorul noi înşine, ci prin acea linie putem construi, descoperim atitudinea Lui faţă de noi şi aşa ne ridicăm pe scara spirituala. În cele din urmă, atunci când trecem prin toate nivelurile şi ajungem la Gmar Tikkun (la sfârşitul corecţiei), ne umplem toata dorinta cu Lumina tuturor cercurilor. Acesta va fi un semn că după ce au fost corectate dorinţele noastre, simţim Creatorul şi-L înţelegem. La urma urmei, il dezvăluim doar pe El.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 16/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt cei care văd o ameninţare în abordarea lui Baal HaSulam, care preferă internalitatea deasupra externalitatii. Cum este posibil să se ajungă la oamenii care „înclină spre externalitate?”

Răspuns: Naţiunea nu este capabila să înţeleagă ceea ce se referă la esenţa interioară.Formele exterioare o fascinează, şi are nevoie să-şi păstreze ceva. Tu spui: „Concentreaza-te asupra internalitatii si acolo vei descoperi totul.” Dar pentru ei, acest lucru este un nonsens. Nimeni nu lucrează cu inima sa. Este dificil si necesita un anumit nivel de dezvoltare.

Doar acum intrăm într-o perioadă în care noua generaţie va avea necesitatea de a-si dezvolta inima. Până acum a fost „inima de piatră”, iar acum va exista o nevoie de înmuiere a sa, începând din departare. Vorbim despre o mare muncă, de procese pe scară largă prin care avem nevoie sa trecem.

Sperăm că abordarea noastră, îmbibată de iubire şi unitate, ne va ajuta la înmuierea inimilor. Apoi, pe masura ce oamenii avanseaza, vom putea vorbi despre probleme mult mai profunde. La urma urmei, mesajul unitatii primeşte un răspuns numai în inima omului. Chiar dacă între timp, acesta este extern, inima incepe sa lucreze totusi.

Aceasta este calea. De asemenea, dacă deschideţi un loc pentru Lumină în multe inimi, va actiona foarte repede. Este o chestiune de câteva luni. Doar începeti şi veţi vedea.

Asadar, sunt foarte optimist. Dacă vom crea un kit de educaţie şi vom începe să-l distribuim în rândul naţiunii, vom putea vedea deja o imagine complet diferită în acest an. Cel mai important lucru este sa găsim modalităţi corecte şi uşor de înţeles pentru a transfera mesajul, pentru a-i forma de la o lună la alta, astfel încât sa fie mult mai interni. Şi atunci vom reuşi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 15/01/2012, „Introducere la TES”

Filed under: Educatie, Fara categorie, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Incepem de la cel mai mic,cel mai indepartat punct. Nu este nimic mai indepartat de Creator decât omul.

Atributul Creatorului este daruirea, în timp ce atributul fiinţei create aparţine nivelului neînsufleţit. Nu există aproape nici o diferenţă între cele două, cu excepţia faptului că nivelul neînsufleţit se află sub controlul absolut al Creatorului şi este în proporţie de 100% in auto-negare, ca si cum nu are nimic al sau propriu.

Apoi nivelurile vegetativ şi animal apar. Acestea sunt oarecum diferite de nivelul neînsufleţit, nu în intenţiile şi dorinţele lor, ci în miscarea lor, care pare să fie opusa fata de Creator.

Nivelurile vegetativ şi animal cresc, se muta şi se dezvolta, şi, astfel, cresc mai indepartate de Creator. Ele încă nu parasesc controlul Lui, ci pur şi simplu Creatorul „le permite” să fie încorporate în cele două forţe şi să se dezvolte, fiind sub controlul Său. De aceea toate aceste niveluri sunt numite natura.

Apoi, nivelul uman apare, iar el, de asemenea, trece prin etapele: neînsufleţita, vegetativă, animala şi vorbitoare. Este în acest ultim nivel, in care va începe liberul arbitru.

Libertatea este un concept relativ şi depinde de obiectul observat. Noi nu judecam pietrele sau copacii, ci judecam animalele, care ne permit să le antrenam şi, astfel, să le folosim. Omul poate fi deja judecat în sensul deplin.

În cele din urmă, omul se trezeste cel mai departe de Creator; este atât de indepartartat, incat numim această natură  „înclinaţia rea”,  în timp ce etapele anterioare sunt numite natura, adică sub controlul Creatorului.

Deci, întrebarea este: Dacă cei mai mulţi oameni fac parte din nivelul natural de dezvoltare, cum vor avansa? La urma urmei, toţi începem de la nivelul neînsufleţit.

Pentru a face acest lucru, există un instrument special: suferinţa. Acest instrument actioneaza in noi şi ne face sa avansam. Noi asociem suferinta cu un sentiment negativ, dar trebuie să înţelegem că aceasta nu este doar un instrument, ci un întreg sistem care iniţiază dezvoltarea. Prin ea, totul se dezvoltă spre integritate.

Deci, în următoarele etape, dezvoltarea noastră este de asemenea în această direcţie, indepartati de Creator, în conformitate cu liberul nostru arbitru. În natura noastră, în înclinaţia rea, ne dezvoltăm mai indepartati de Creator, şi aşa trebuie să venim mai aproape de El cu ajutorul intenţiei. Pornind de la un anumit punct numit „Lishma” (de dragul Lui), începem să ne apropiem mai mult de Creator şi să intram la El.

In acest punct iniţial al intenţiei altruiste dobândim pentru prima data adevaratul liber arbitru, în timp ce anterior am avut doar substitutul egoist.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12,  „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Exista o dorinta de a primi si exista o dorinta de a darui. Intreaga creatie este doar opozitia uneia fata de cealalta. Dorinta de a darui conduce dorinta de a primi pentru a o aduce la propria ei identificare si a o face echivalenta cu dorinta de daruire. Acesta este programul initial al dorintei de daruire.

Natura celui bun, conform stiintei Cabalei, este bunavointa (facerea de bine). Asa dupa cum Creatorul este perfect, tot astfel el are un program de imbunatatire a creatiei. Si exista doar o cale catre perfectiune: Creatia trebuie sa simta starea Creatorului. El a creat creatia in opozitie cu El insusi, separat de El insusi si El ghideaza creatia printr-o succesiune speciala de stari, prin care creatia atinge intelepciunea Creatorului si simte ceea ce se afla in Creator.  

Dar nu este indeajuns doar sa inteleaga si sa simta, creatia atinge de una singura natura Creatorului, incluzand tot ceea ce se gaseste in creatie si in conducerea ei. Astfel, forta daruirii este numita “Lumina” iar forta receptiei “vas”. Similaritatea calitatilor lor se numeste “o intentie de daruire” sau “un ecran”. Datorita intentiei atruiste si prin natura actiunilor sale, dorinta de a primi devine una de daruire. De fapt, daca primeste pentru a multumi pe cineva, aceasta comite un act de daruire folosind receptia ca pe un mijloc: ea nu are nici o alta cale de a stabili contactul si de a darui orice, oricui.

Cum putem participa noi in proces? Cum castigam mai multa intelegere? Cum atingem nivelul Creatorului? Cum simtim actiunile Sale? Pe scurt, cum ajungem ca El? In fond, acesta este scopul – sa devenim ca El.  

Inca nu intelegem ce inseamna “sa aducem placere Creatorului,” dar “echivalenta cu Creatorul” este mai aproape de intelegerea noastra egoista. Sa semanam cu El inseamna sa daruim, sa intelegem daruirea, sa ne-o asumam, sa conducem creatia… Totul sta in asta.

Dar in fapt, sa fim ca si El, inseamna sa intelegem, din capul locului, intregul program si cursul complet al actiunilor cuprinse in acesta de la inceput si pana la sfarsit. O asemenea intelegere impune ca intregul sa fie desfacut si apoi recladit. In acest mod, noi dezvaluim abisul dintre Creator si creatie, impreuna cu legatura care ii aduce la echivalenta. In aceasta, Lumina si intunericul, plusul si minusul, pozitivul si negativul, se conecteaza la fiecare nivel.  

In procesul dezvoltarii noastre, sub influenta constanta a Luminii, un vas dobandeste diverse forme pana cand atinge “capatul final”—completa echivalenta a insusirilor cu Creatorul. Dar vasul trebuie sa treaca prin aceste stagii de schimbari secventiale in deplina intelegere, in acord, dorindu-le si chiar, actionand independent.

Astfel, trebuie sa realizam faptul ca suntem opusi Creatorului, sa dorim sa ne schimbam si sa devenim asemanatori cu El, sa intelegem programul care ne va schimba, sa actionam conform acestuia din dorinta noastra proprie si sa ducem pana la capat noi insisi intregul lant de actiuni succesive asupra noastra si, in acelasi timp, asupra tuturor nivelurilor creatiei aflate sub noi: neanimat, vegetativ si animat.   

Trebuie sa realizam aceasta ridicare, de la conditia de spargere la corectie, printr-un angajament personal total. In functie de schimbarile cerute de moment, noi trebuie sa castigam in judecata si in simtire, devenind inclusi in programul comun, si sa efectuam actiuni de invocare si ghidare a fortelor necesare. 

Numai in acest mod vom atinge echivalenta de forma cu Creatorul si vom deveni similari cu El in forta, intelegere si in toate celelalte. Acesta este cel mai inalt grad al dezvoltarii noastre.
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 11/7/11, “Matan Torah (Daruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→