Dorinţele noastre sunt divizate în doua:

–       Dorinţele „animalice”, legate de hrană, sex, familie

–       Dorinţele „umane”, legate de bani, respect, cunoştinţe.

În toate situaţiile, acestea se referă doar la această lume, nu există nimic spiritual în ele.

În ceea ce priveşte grupul inferior al lumii, este posibil să spunem că sunt „dorinţe personale”. Partea superioară reprezintă „dorinţele sociale”. Iar mai presus de toate, noi suntem o singură familie. În orice eveniment, ne străduim să ajungem la asta.

Întrebare: Care sunt dorintele care genereaza bârfă si calomnii, între noi ?

Răspuns: În special, dorintele de respect si control.

Întrebare: Cum putem lupta cu asta, pentru a fi o familie ?

Răspuns: În limbaj brut: închide gura si urechile, pentru a întari inima. Asta e munca. Nimeni nu cere altuia să se corecteze, dar este necesar să se înţeleagă nevoia de corectare şi să o doreşti, sau, cel puţin, să aspiri la această dorinţă. Vezi dacă dorinţa-i gata, iar după aceea, din punctul de vedere al Luminii, nu va fi nicio piedică. Şi, între timp, eu ridic ceea ce numim „o rugăciune înaintea rugăciunii”, o dorinţă de a avea dorinţă.

Întrebare: Cum separă gândurile negative, familia pe care vrem să o construim ?

Răspuns: Este acelaşi lucru ca a face o gaură în partea laterală a bărcii comune. Vezi tu, o gaură este suficientă pentru a scufunda pe toată lumea. Mai mult decât atât, dacă nu adaug eforturile mele, susţinerea mea, este, deja, dăunător. Avem nevoie de toată puterea pentru a fi o familie. În ea nu există frumos şi urât, înţelept sau prost, bun şi rău, Creatorul ne aduce împreună şi noi trebuie să ne iubim. Toţi sunt frumoşi, toţi sunt înţelepţi, toţi sunt buni, toţi sunt iubiţi.

Întrebare: Grupul nostru este un Partzuf. Există o divizare similară în el ?

Răspuns: Dacă am devenit deja un Partzuf, atunci toate dorinţele noastre sunt amestecate, sunt incluse în cealaltă. În general, muncim cu un cont comun. Şi în cadrul acestuia, toată lumea primeşte un Partzuf diferit, nu ca cel dinainte. Cu acest merit, dorinţele fiecăruia sunt integrate într-o formă nouă. De aceea, ne combinăm în gânduri şi primim o forţă motrice pentru un avans imens, pozitiv sau negativ, deopotrivă.

Întrebare: Care sunt dorinţele minimale obligatorii în grup ?

Răspuns: Nu am unde să dobândesc noi dorinţe spirituale, dacă nu sunt inclus în grup şi nu încep să primesc „un nou model” de la prieteni. Nu am alte posibilităţi.  În general, în funcţie de gradul de avansare, construim progresiv un Partzuf, care include şi acoperă pe toată lumea. Malchut al lumii Atzilut, în sine, este un punct unde nu există nimic, un loc gol, în care intrăm şi aderăm unul la altul. Toată lumea se străduieşte să lucreze pentru binele altora şi apoi avem o cerere comună pentru corectare (MAN).

Să presupunem că cinci persoane sunt adunate împreună, fiecare are o parte, o dorinţă, gata să se unească cu ceilalţi. Malchut de Atzilut conectează aceste elemente, are grijă de ele, le ajută să le contacteze pe restus şi construieşte din ele o dorinţă comună care nu a fost încă realizată. Asta este ceea ce se ridică pentru a primi Masach (ecran), astfel că la sfârşit, toată lumea primeşte. De la acest Masach, toată lumea primeşte înapoi ceea ce a investit.

Deci, toată lumea lucrează în conformitate cu o singură dorinţă. Conform acestui principiu, există o interacţiune între neuronii din creier, celulele organismului, sinapse, care construiesc diferite integrări cu orice acţiune şi aşa mai departe. Există un singur principiu peste tot: a câştiga o dorinţă comună, a o procesa şi a o pregăti pentru etapa următoare. Fiecare stare, fiecare moment pe acest drum, nu este precum cel precedent, iar în final corectăm totul.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 17.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă simți, brusc, dragostea Creatorului pentru tine, cum poți să o păstrezi?

Răspuns: Este într-adevăr foarte dificil, nu este o problemă mai mare decât să simţi dragostea Creatorului, asta rupe pur şi simplu omul. Aşa că, el trebuie să se echipeze în avans cu vasul pentru realizarea fricii, lucrând cu prietenii în grup şi dezvoltând garanţia reciprocă.

De acea a fost spart vasul  în numeroase părţi, iar noi trebuie să le punem din nou împreună, împotriva voinţei lor. Ele rezistă şi nu vor să se conecteze. Apoi, în timp ce ele aderă una la alta, noi primim atributul fricii (teamă) de Creator. Muncind cu prietenii la conexiunea dintre noi, ajungem la teama de Creator.

Aceasta este ceea ce avem de adăugat noi înşine la creaţie şi pentru aceasta trăim. Toată creaţia există deja şi singurul lucru care lipseşte din visteria regelui, este teama de Creator. Această misiune este înregistrată în Reshimot (gene spirituale) şi, cum începem să o îndeplinim, descoperim că merită să fie în atributul de dăruire şi că noi trebuie să trăim în teamă. Trebuie să-mi fie teamă şi trebuie să încep să mă bucur de dăruirea mea, ca ea să îmi fie complet externă și nimic să nu se întoarcă la mine.

Chiar dacă dăruiesc şi ştiu cui dăruiesc şi cât împart, făcând un calcul precis, nu am nevoie să simt nicio compensaţie. Nu vreau să simt plăcere, ci doar acțiunea în sine. Apoi, decid că vreau, de asemenea, să simt plăcere şi acţiunea în sine, dar transmit toate astea celui căruia îi dăruiesc. Aceasta continuă până ajung la a patra fază, care este ultima fază – dăruire completă.

Totul este deja complet în creaţie, cu excepţia a ceea ce trebuie să adauge omul, care este teama. Imaginaţi-vă că acum sunteţi într-o lume uriașă, care este complet întunecată. Trebuie să aprindeţi lumina care este făcută din frica voastră şi, prin asta, iluminați toată creaţia.

Această teamă se referă la a nu primi plăcere din dăruirea mea, din faptul că gestionez realitatea în locul Creatoruliu, din apropierea mea de El, din plăcerile pe care El mi le dă și din faptul că descopăr, brusc, că sunt persoana cea mai importantă din lume.

Creatorul vine spre mine şi-mi spune: „Eu te-am ales dintre toţi! Nu există altcineva ca tine. Eşti singura fiinţă umană din toată creaţia, din toată realitatea.” Trebuie să fiți pregătiți să acceptați această atitudine, care poate să-l facă pe om să explodeze și nu trebuie să fiți cumpărați de ea.

Ați reușit să aduceţi mulţumire Creatorului şi să simţiţi ce mulţumire îi aduceți. Fiecare om va simții că este special și că nu este nimeni în afară de el acolo. Deci, noi trebuie să ne pregătim să primim această revelaţie, adeziunea. Aici, devine clar că noi nu vom primi nimic în vasele de recepţie şi că trebuie să le anulăm complet.

Vasul fricii anulează vasele de recepţie şi este total axat pe Creator, ca un proiector. Apoi, veţi începe să lucraţi cu vasele de dăruire în care Lumini enorme se dezvăluie; vă deplasaţi pe partea cealaltă şi deveniţi cel care dă în loc de cel care primeşte: Voi dăruiţi, dăruiţi, dăruiţi…

Este ca şi cum Creatorul vă numeşte managerul comorii Lui, astfel că veţi putea dărui tuturor. Acum, se pare că vă veţi prezenta în faţa creaturilor, în locul Creatorului. Imaginaţi-vă câtă plăcere există din partea celui care dăruieşte şi care are şansa de a dărui bunătate tuturor. Aceasta este deja munca adevărată şi, din acest punct, începe munca cu adevăratele Masachim (ecrane), până când veţi deveni precum Creatorul, în ceea ce priveşte întreaga lume. Frica nu dispare niciodată, vă însoţeşte constant, la fel ca voinţa de a primi de bază, care rămâne.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 15.03.2013, Shamati n^o 38

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, Articolul 53: „problema de prescripţie”: Aceasta este ceea ce numim partea principală a nivelului, care este un discernământ de Katnut. Acest discernământ trebuie să fie permanent, iar Gadlut este numai ceva în plus. De asemenea, ar trebui să aspirăm la partea principală şi nu la adăugiri.

Esenţială este starea Katnut (micime), Hafetz Hesed, „a dărui pentru a dărui”, a fii gata să te mulţumeşti cu mai puţin. În acelaşi timp, nu am nevoie să simt că mă limitez sau că am o lipsă de ceva, ci, dimpotrivă, simt că sunt pe deplin satisfăcut. O stare de Katnut trebuie să devină foarte preţioasă şi onorabilă pentru mine. Deci, întrebarea este: de ce ar trebui să existe o stare de Katnut în primul rând şi nu un punct ? Eu nu vreau să am volum deloc. Vreau să iau cât mai puţin spaţiu posibil. Pentru a exista şi a face bine la toată lumea pentru dragostea Creatorului, sunt gata să mă micşorez într-un punct şi să nu am nimic pentru mine. Adevărul este că aceasta este cea mai bună abordare. Aceasta este starea în care începem să percepem şi să atingem starea spirituală, dar, atunci când vom începe să ne gândim la asta şi la modul în care putem aduce mulţumire Creatorului, noi înţelegem că, pentru a face asta, trebuie să primim toate discernămintele şi dorinţele de la El şi să le modificăm pentru a primi, în scopul de a dărui.

Astfel, noi devenim un embrion spiritual, care începe a creşte în volum, pentru a aspira şi respecta Creatorul şi, astfel, a-I aduce mulţumire. Fără aceasta, noi nu vom creşte ca un embrion în pântecele mamei sale. Fiecare secundă, fiecare mişcare suplimentară, fiecare gram de embrion este numai în scopul de a aduce mulţumire Creatorului. El trebuie să simtă că îl face pe Creator fericit.

În timpul naşterii, în timpul durerilor naşterii şi scena în care embrionul se transformă cu capul în jos înainte de naştere, el examinează fiecare pas pe care-l face pentru a vedea dacă este în scopul de a aduce mulţumire celui care-i dă naştere. După ce se naşte, în perioada Yenika, continuă să se dezvolte ca un copil în braţele mamei sale; în aceeaşi manieră în care o persoană este în braţele Creatorului.

Începe deja să lucreze cu dorinţele sale şi se limitează, parţial, dar, fiecare acţiune pe care o face, de dragul limitării sau de dragul creşterii, este doar în scopul de a aduce mulţumire Creatorului, este modul în care omul se dezvoltă. Prin urmare, punctul de la care începe să se dezvolte, atunci când nu vrea să fie mai mult de un punct, rămâne centrul său. El stă pe loc,  nu doreşte mai mult decât existenţa de bază şi orice altceva este obligat să adauge la acest punct este doar în scopul de a aduce mulţumire Creatorului. Este singurul lucru care îl motivează în toate acţiunile: în fiecare limitare şi bucurie.

Este fericit de fapt nu pentru propriul interes, ci pentru a aduce mulţumire Creatorului. Prin aceasta, atinge adeziunea cu Creatorul, ca între doi prieteni iubitori care se simt unul pe altul.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 14.03.2013, Shamati n^o 53

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Creşterea noastră spirituală şi dezvoltarea încep de la restricţia dorinţei de primire, care ne domină iniţial. În momentul în care încercăm să ne limităm, intrăm în starea spirituală Ibur (gestaţie), despre care se spune: „Un embrion în pântecele mamei sale vede de la un capăt al lumii la altul. Este o lumânare aprinsă deasupra capului său şi toată Tora este învăţată.”

Aceasta înseamnă că nu este limitat în niciun fel, deoarece are restricţia el însuşi– mica dorinţă egoistă pe care o are în momentul în care simte lumea corporală. Aceasta deoarece nu a simţit deloc lumea spirituală ci doar această lume, lumea fictivă, ca o persoană care este inconştientă şi are halucinaţii. Dar, când limitează dorinţa de primire, el devine nelimitat, nu are nevoie să primească mai mult, deoarece Lumina Ein Sof (Infinit) se aprinde pentru el ca Lumina Înconjurătoare, ca şi cum este în pântecele mamei. Astfel, trece prin etapele de Ibur.

Când este născut, el începe deja să muncească cu primul Aviut (grosime) al dorinţei, în loc de Aviut rădăcină, apoi, este limitat din nou. Lumina de Ein Sof, care nu a slăbit în niciun fel, nu-l atinge, deoarece el nu caută a se anula total şi a adera la superior. El construieşte Masachim (ecrane) care-i sunt specifice şi cresc dorinţele sale, pentru a atinge Lumina de Ein Sof prin propria muncă şi a se îmbrăca în vasele sale.

Există limite diferite în munca sa şi Lumina nu luminează decât în măsura în care poate primi, în scopul de a dărui, în vasele sale corectate. Prin urmare, afirmă: „Creatorul detestă corpurile”, ceea ce înseamnă dorinţa de a primi. Dorinţa de dăruire, cu toate acestea, nu este un corp, ci un suflet, o parte divină de Sus.

Astfel, există o stare în care o persoană se restrânge, astfel că Lumina de Ein Sof poate ajunge la ea, fără limite. Dar, plinătatea constă în a permite Luminii Ein Sof să fie dezvăluită, fără nicio restricţie din partea unei persoane. O persoană trebuie să se descopere cu ajutorul unui Masach (ecran) şi să lucreze la nivelul Ein Sof prin ea însâşi, în scopul de a atinge adeziunea deplină cu Lumina care nu este limitată de restricţie.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 11.03.2013, Shamati #15

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Realitatea este nemișcată: Creatorul este bun și binevoitor, iar lumea Ein Sof (Infinitului) este inamovibilă. Eu, HaVaYaH, nu m-am schimbat; Lumina Superioară se găsește în absolută nemișcare și totul depinde doar de vase, de dorințele noastre. Prin urmare, nu ar trebui să așteptăm vreo schimbare în viața noastră.

O asemenea abordare este relevantă doar pentru populație în general, aceea care se află sub dominația timpului. Dar acei oameni diferiți, care simt nevoia să reveleze singuri forța bună și binevoitoare, faptul că El este bun și binevoitor atât față de cel bun cât și față de cel rău și că El este nemișcat și etern, primesc șansa de a descoperi toate acestea nu ”la timpul său”, nu în cursul natural de evoluție a umanității, ci independent de acesta, prin ”grăbirea timpului”.

Se spune că ”Israelul este peste stele și zodiac, prin sanctificarea (grăbirea) timpului”. Israel se referă la o persoană care tânjește după Yashar – El (direct la Creator), după revelația Sa și este invitat de pe acum, să descopere sfârșitul fix și etern al corecției, care există deja.

Pentru a realiza acest lucru, el trebuie să se ridice mai presus de întreruperile care îl leagă de timp, peste toate stările care sunt revelate în înlănțuirea Reshimot (genelor spirituale), pentru a le ridica, a le ”sfinți” și a le transfera, pe toate, către întreg. Omul ar trebui să vadă, fiecare stare coruptă care îi este revelată, ca pe o oportunitate de a munci pentru a o transforma într-una perfectă, în care nu există nimeni altcineva în afară de El, cel bun și binevoitor, unde fiecare persoană există într-un grup compact, în conexiune, în garanție reciprocă și în unitate.

A ne imagina această realitate și a trăi în concordanță cu această viziune se cheamă lucrul în ”credință mai presus de rațiune”. În aceasta constă întreaga noastră muncă spirituală. Din acest motiv ni s-au dat studiul, grupul și cărțile, pentru a ne corecta percepția cu ajutorul lor și a vedea adevărata lume, din locul lumii fictive, care, în mod intenționat, ni se pare reală, tocmai pentru a avea șansa să facem efortul de a construi adevărul din mijlocul acestei minciuni.

Dacă acceptăm această misiune și construim întreaga realitate din fiecare stare, înseamnă că urmăm linia dreaptă către scop, nimit ”adeziune”. Fiecare nouă problemă ne determină să tânjim după adeziunea cu Creatorul, într-un punct, apoi într-altul. Iar toate aceste puncte, se conectează într-o linie dreaptă, care conduce la corectarea noastră finală.

Așadar, nu ar trebui să ne bazăm pe timp și să așteptăm schimbările. Fiecare moment este o oportunitate pentru ca noi să adăugăm la imaginea generală și astfel, să avansăm.

Din pregatire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/14/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În măsura în care avansează, o persoană începe să simtă că tot ceea ce este spiritual este în afara corpului său, în tot ceea ce-l înconjoară în natură, la nivel mineral, vegetal şi animal, la om. Asta reprezintă lumea, zona pe care trebuie să învăţăm a o trata cu grijă şi dragoste ca o mare comoară, astfel încât lumea, care este în afara corpului nostru, să devină foarte importantă pentru noi. Sentimentul de existenţă în corpul fiziologic se produce doar în imaginaţia noastră, printr-o combinaţie de forţe care acţionează asupra noastră. De aceea, noi simţim ca şi cum trăim în corpul material şi, dacă o persoană are aspiraţia de a trăi în afara corpului său, în tot ceea ce-l înconjoară, aceasta este deja nevoia de a simţi sufletul.

După ce a început să lucreze la asta, o persoană vede că trebuie să se concentreze asupra mediului corect, deoarece, prin acesta, poate obţine ajutor şi susţinere. Un astfel de mediu este grupul, în calitate de reprezentant al lumii exterioare, cei care pot să-mi răspundă, să mă seducă, să mă ajute să ies din mine.

Atunci, consider grupul ca salvatorul meu, care-mi aruncă o frânghie ce mă scoate din fântână. Nu mă asociez cu corpul meu şi doresc să ies de acolo, deci, prind frânghia. Grupul, prietenii care sunt alături de mine, mă ajută să mă eliberez din corpul meu. Astfel, lucrând împreună, ne ajutăm, pe rând, să urcăm şi să ieşim din noi înşine. La urma urmei, numai în exteriorul pielii, în afara intereselor sale egoiste, o persoană începe să simtă că grupul nu este o adunare a anumitor oameni, ci sfânta Shechina în care se îmbracă Creatorul.

Corpul este format din Klipat Noga, partea care-mi dă libertatea de alegere şi „pielea de şarpe”, egoismul mai puternic care mă trage înapoi, astfel că, în încercarea de a ieşi, eu sunt în măsură de a aplica un efort suficient, orientat corect.

Graţie dorinţei mele de a ieşi din egoism (dragostea de sine şi toate gândurile pentru interesul propriu), efortul de a ieşi din mine şi gândul la grup şi la lume, trezesc forţa care vine de la grup, de la profesor şi de la Creator, care mă eliberează din această închisoare. Toate astea sunt datorate muncii reciproce, în grup, cu profesorul şi cu cărţile, datorită studiului şi diseminării, care sunt toate mijloacele în care forţa Creatorului se îmbracă şi mă ajută să ies din mine.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.03.2013, Shamati #36

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum Îl putem justifica pe Creator, atunci când vedem marile suferințe prin care trec oamenii, în special aceia care sunt bolnavi în fază terminală?

Răspuns: Este imposibil să aducem justificări în momentul actual, pentru că nu dorim să mințim sau să ne prefacem că ne auto-convingem sau că putem să-i consolăm pe alții. Există diferite metode psihologice de influențare a unei persoane, care îi permit acesteia să-și schimbe opinia personală cu privire la evenimentele tragice din viața sa. Dar cabaliștii spun că o schimbare reală este posibilă doar atunci când Lumina Reformatoare influențează persoana și îi schimbă starea.

Starea curentă este nivelul pe care se află acum persoana. El va privi diferit ceea ce i se întâmplă, va simți și va înțelege  lucrurile în mod diferit, în concordanță cu un nou nivel, atunci când îl va atinge pe acesta, datorită Luminii care Reformează. În acest caz schimbarea nu se va datora celor din jurul său care l-au derutat și l-au convins. De fapt, ei toți îl înșeală nelăsându-l să vadă adevărul, ca și cum i-ar da un sedativ. Ei încearcă să-i arate persoanei că totul este bine, prin aceasta ei îl mint și-i blochează calea către adevăr.

Noi avem o metodă diferită; nu-l calmăm pe om ci îl susținem, doar pentru ca acesta să-și descopere ego-ul. Îl ajutăm să-și descopere ego-ul și să-l domine.

O persoană poate să facă față fiecărei stări prin care trece, în două moduri: un mod este acela prin care problema este estompată, omul se păcălește singur și se îndreaptă către religie, diverse credințe sau misticism. Aceasta este ceea ce fac toți oamenii din lumea noastră.

Dar persoana poate face opusul: deschideți ochii, doriți-vă mai mult și începeți să lucrați pentru a atrage Lumina Reformatoare în așa fel încât aceasta să vă corecteze. Apoi, de la acest nou nivel, omul vede imaginea corectă.

Cum atrag această Lumină? Justificând tot ceea ce se petrece precum și faptul că totul provine dintr-o singură sursă, ”Nu există nimeni altcineva în afară de El”. Eu doresc să descopăr forța superioară și nimic altceva.

Nu este vorba de a accepta ceea ce se petrece, ca un credincios supus, ci de a dori să descopăr superiorul. Eu înțeleg că toate simțămintele mele sunt chemările de goarnă de la Creator, care vrea ca ființele create să Îl reveleze, să descopere că ”Nu există nimeni altcineva în afară de El” și că El este ”Bun și binevoitor”.
Din partea a treia a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/08/13, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Iar copiii lui Israel așa au făcut, au adunat unii mai mult și alții mai puțin. Și atunci când le-au cântărit cu un omer, cel care adunase mult nu avea nimic în plus iar celui care adunase puțin nu-i lipsea nimic; ei adunaseră în concordanță cu cât mânca fiecare om. (Tora, Exodul, “BeShalach,” 16:17 – 16:18).

Aici vorbim despre cât efort poate face fiecare persoană în parte.

Să zicem că sunt supraponderal și astmatic; am o inimă slabă; pot eu oare să mă tot aplec și să strâng? Pe când celălalt, cel tânăr și agil, poate aduna un sac plin.

Așa ceva nu există în spiritualitate! Totul se petrece în concordanță cu condițiile în care te găsești. Tu ești evaluat în funcție de eforturile individuale specifice pe care le faci, în funcție de capacitatea ta de muncă.

Mana este abundența superioară care umple persoana, pe măsura pregătirii sale. Eu mă deschid pentru a primi în aceeași măsură în care sunt pregătit să dăruiesc. Așa funcționează acest proces.
Din KAB TV “Secretele Cărţii eterne” 2/4/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: Clarificarea frazei din Mishnah: „Totul este în Depozit iar o Fortăreaţă se Întinde peste toată Viaţa”: Magazinul este deschis iar vânzătorul vinde prin diferite metode de plată; cartea este deschisă iar mâna scrie. Iar toţi cei care vor să împrumute pot veni şi împrumuta, iar colectorii se întorc regulat, zi de zi, şi colectează de la om cu ştiinţa acestuia sau fără ştiinţa lui. Şi au pe ce se baza, iar judecata este adevărată şi totul este pregătit pentru festin.

Întrebare: Propoziţia „iar judecata este adevărată” se referă la încercarea sufletului?

Răspuns: Desigur. Ne apropiem prin atributele de Din (judecată) şi milă, simţind „amarul” şi „dulcele”. Acestea ne învaţă şi ne dezvoltă astfel încât să putem să fim în stare să îl simţim pe Creator. El este cel care ne arată atitudinea de amar” şi „dulce”, ceea ce înseamnă că El vorbeşte „limbajul” pe care îl putem înţelege. În aceeaşi manieră, părinţii trebuie să explice lucrurile unui copil în diferite moduri, fie că sunt plăcute sau nu.

Cu toate că nu este vorba de „limbajul” actual al plăcerii şi suferinţei, mulţumită lui ating o adeziune interioară între două parţi care se pare că stau în faţa mea.

Este ceva în Creator, iar El vrea să creeze ceva similar în fiinţa creată. Apoi El creează în El însuşi şi în fiinţa creată un sistem de comunicare, care este „limbajul” Lui, care foloseşte termenii de primire şi dăruire.

Toate acestea pentru a face cumva să lucreze conexiunea interioară reciprocă dintre părţile noastre iniţiale. Nu se pot conecta fără un „adaptor” special, fără un „limbaj” al plăcerii şi suferinţei, „amarului” şi „dulcelui”, adevărului şi minciunii, dăruirii şi primirii.

Apoi, acolo, nu mai este doar primire şi dăruire, ci mai degrabă ceva care este mai adânc şi mai intern, pe care nu îl putem descrie în cuvinte.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/13, ”Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În fiecare stare spirituală de pe treptele spirituale, există Lumină Interioară şi Lumină Înconjurătoare. Dar în starea  noastră, atâta timp cât nu obţinem restricţia şi un Masach (ecran), putem fi asistaţi doar de Lumina Înconjurătoare.

Forţa Luminii Înconjurătoare depinde de cât de mult o apreciem, de aprecierea noastră faţă de superior, de nivelul următor, ceea ce înseamnă de Creator. Dar nu îl putem aprecia pe El. Ni se dau doar câteva mijloace prin care ne putem dezvolta sentimentul interior al măreţiei celui superior. Cel superior pentru noi înseamnă grupul, învăţătorul şi cărţile, adică studiul care ne vorbeşte despre lumea spirituală şi despre Creatorul ascuns în spatele tuturor acestor mijloace.

Începem să îl apreciem pe superior, care ne este extern, folosind toate aceste mijloace: grupul, învăţătorul, cărţile şi intenţia pentru obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, pentru a-I aduce Lui mulţumire. Cu toate că momentan nu o simţim, chiar dacă doar discutăm despre asta, încercând să simţim din când în când, aşa ridicăm măreţia superiorului în noi. Apoi, la un anumit moment, El devina aşa de important încât ne permite să Îi simţim prezenţa lângă noi.

Asta pentru că tot ce este extern omului reprezintă Shechina, prezenţa Dumnezeiască.

Dar totul depinde de cât de mult Îl apreciem pe El. Toate celelalte reguli de comportament în grup, de cum ar trebui să vorbim, ce să îi cerem şi cum să îl tratăm, apar din această condiţie, din nevoia de a-l aprecia pe superior.

Conform cu asta, Lumina Înconjurătoare străluceşte asupra omului. Este Lumina superioară adevărată, dar între timp ea operează asupra inferiorului ca Lumina care Reformează, ceea ce înseamnă că aduce schimbări în noi, apropiindu-ne gradual de dăruire. Apoi, în final, ne va dărui „restricţia” şi Masach, ceea ce însemnă abilitatea de a lucra spiritual.

Apoi vom începe să înţelegem unde suntem şi ce se întâmplă cu noi, dar în acelaşi timp trebuie să muncim în credinţă deasupra raţiunii şi să îl apreciem pe superior, în ciuda tuturor problemelor pe care cel superior ni le trimite şi toate motivele pentru o atitudine opusă. Aceasta este munca noastră care este bazată pe marea noastră apreciere a celui superior, până când aderăm la posteriorul superiorului ca şi cum ar fi faţa Lui. Apoi vom vedea că nu a fost niciodată posteriorul Lui şi că El a fost întotdeauna întors cu faţa plină de lumină la noi. Astfel, părăsim exilul şi obţinem mântuirea.

La început a fost ca şi cum eram fără cunoştinţă, dar apoi începi să simţi că eşti în exil şi, pas cu pas, începi să te apropii de mântuire şi în final părăseşti exilul şi intri în Lumină. Acestea sunt nivelele ascensiunii conform cu aprecierea voastră faţă de superior, iar mai târziu adeziunea voastră la El.

Avem toate aceste mijloace, toate drumurile sunt deschise şi totul depinde de noi. Nu mai avem nevoie de nimic altceva. Creatorul ne-a dat toate oportunităţile posibile şi totul depinde de om. Nu vom fi iertaţi şi nu există concesii de Sus, dacă nu ne facem munca, pentru că altfel nu ne vom construi vasele noastre spirituale.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/8/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→