Baal HaSulam, Scrisoarea 47: Prin urmare, îndepărtați-vă de toate afacerile fictive, și acordați atenție să vă gândiți și să veniți cu invențiile corecte pentru a vă conecta inimile ca o singura inimă … și începeți să vă conectați cu dragoste, în măsura corectă, și apoi veți găsi un gust în ea.

Întrebare: Ce sunt „afacerile fictive”?

Răspuns: Afacerile fictive sunt tot felul de eforturi care nu sunt îndreptate spre obținerea scopului spiritual. Aceasta include orice efort care este mai presus de efortul de a furniza corpului necesitățile de bază și de a dedica orice altceva obținerii scopului.

Orice efort care este chiar și un pic deviat de pe acest traseu este fictiv, ceea ce înseamnă că doar ți se pare că vei obține ceva din el, dar, de fapt, imediat te împinge spre calea „la timpul său”, calea suferinței.

Se pare că există un scop spiritual înaintea mea (!), și dacă lucrez pentru el, voi câștiga ceva. Fac eforturi și câștig din asta. Dacă este un scop adevărat, ceea ce înseamnă că este pe calea Creatorului, atunci lucrez corect.

Dar acest scop se poate să nu fie îndreptat spre Creator (!), iar eu nu știu direcția corectă, și mi se pare că acest scop este adevărat. Dacă-mi investesc puterile în el, atunci, în schimb, primesc suferințe care mă împing de la spate în loc de un câștig. Acestea sunt numite „afaceri fictive.”

Pare că am profit de pe urma lor și că îmi doresc scopul adevărat. Chiar profit material:  profit fizic, bani, respect, cunoștințe, toate acestea mă conduc în cele din urmă, după multe eforturi de-a lungul drumului, la un gol, la suferințe.

Acest scop fictiv, afacerile fictive, pot fi foarte complexe și complicate. Poate dura 30 până la 40 de ani pentru ca eu să-mi dau seama în sfârșit, că scopul a fost fictiv. Nu este doar o singură afacere, ci pot fi foarte bine multe afaceri. Tot ceea ce faci dincolo de necesitățile de bază ale corpului aparține acestor tranzacții fictive.

Confruntarea cu necesitățile de bază este o necesitate, deoarece nu ai de ales. Toată atenția, 100% din aceasta, trebuie să se concentreze într-o singură direcție – la Creator. Apoi, în măsura în care trebuie să faci eforturi pentru familia ta, este deja o necesitate, deoarece toate gândurile tale vor fi concentrate pe Creator.

Nu este clar faptul că acest scop este fictiv. Aceasta este o mare întrebare pentru tine. Chiar dacă ești conștient de asta în mod rațional, nu ești de acord cu el din punct de vedere emoțional. Apoi, te afli intr-o luptă interioară, neștiind ce să faci. Faci diferite concesii, ierți diferite deficiențe minore, gândind, „Ei bine, nu contează, am fost un pic distras.” Afacerile fictive apar în diferite maniere.

Deci, cum putem clarifica care afaceri sunt fictive? Tot ceea ce nu se referă la grup, la profesor, la studiu, la diseminare, la înclinația unității cu Creatorul – sunt toate afaceri fictive! Dacă-ți concentrezi toate eforturile spre scop, atunci grijile de familie sunt, de asemenea, incluse în el. Atunci vei descoperi că Creatorul a aranjat toate aceste lucruri pentru tine, în modul cel mai bun. Dar numai dacă familia ta nu este împotriva căii tale și îți permite să studiezi.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 4/02/13, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Are Cabala vreo dovadă pentru începători? Cum pot să fiu sigur că sunt pe drumul cel bun?

Răspuns: Nu ai nicio dovadă şi nicio siguranţă. Poţi merge dacă vrei.

Aceasta este condiţia pentru a intra în dimensiunea spirituală. Alternativa este suferinţa, care eventual te va face să accepţi această condiţie.

Dacă nu eşti capabil să te anulezi şi să refuzi plata, nu vei intra în spiritualitate. Nu ai auzit de asta? Cauţi dovezi, stimulente, este de înţeles; lucrurile nu pot fi altfel. Aceste obiecţii sunt juste, dar nu este loc pentru ele. Ele se trezesc în tine numai ca tu să te ridici deasupra lor.

Chiar şi sprijinul prietenilor nu poate să te recompenseze. Şi asta pentru că, adânc în sufletul tău, nu poţi să îi suporţi şi nu te-ai uni niciodată cu aceşti oameni. Aşadar, nu este vorba de prietenie şi de beneficiile acesteia.

Pur şi simplu tu astăzi nu ştii ce sunt Prima Restricţie (Ţimţum Alef), ecranul şi Lumina Reflectată. În realitate nu vei primi nimic. Odată intrat, vei descoperi că ai fost întotdeauna acolo, dar că ai putut să o percepi numai în momentul în care ai devenit dispus să respingi totul. Şi o percepi în vasele de dăruire, respingând pentru tine, niciodată pentru tine, ci numai pentru alţii.

Întrebare: Nu este nimic acolo care să ne înveselească?

Răspuns: Nu vreau să pun ceva strălucitor în faţa ochilor tăi. Grupul şi prietenii noştri din toată lumea care sunt conectaţi la noi trebuie să ştie adevărul: Spiritualitatea se află dincole de graniţele puterii umane. Atunci când un om are un punct în inimă, el înţelege că aşa este. Iar dacă câteodată i se pare că un obstacol nu poate fi depăşit, numai asta poate fi adevărat şi nimic altceva.

Astfel, descoperi întregul adevăr. Invers, orice chemare a dorinţei egoiste, orice ataşare a ei, nu reprezintă drumul spiritual

Dar cel puţin voi primi ceva?

Nimic!

Ce primesc?

Nu primeşti!

Dar despre realizarea spirituală?

Realizarea spirituală este antiteza la primire. Tu doar respingi, nu vrei nimic pentru tine. Întreaga ta dorinţă imensă de a primi, de care încă nu eşti conştient, întregul tău egoism, îl ridici de la „stomac” la „cap” şi îl respingi în întregime. ŞI astfel îţi formezi adevăratul „cap”, ecranul şi Lumina Reflectată. Nu iei nimic pentru tine, orice ar veni, dai totul altora. Este cel mai bine chiar atunci când nimeni nu ştie ce ai făcut, pentru că şi asta ar putea servi ca „mită”.

Iar apoi începi să simţi ce înseamnă să fii la nivelul Creatorului…

Punctul tău din inimă trebuie să fie de acord cu asta. Este adevărul şi are aceleaşi calităţi. Şi cine nu este de acord cu asta este liber să plece.  Aceşti oameni sunt suporteri, dar ei nu sunt Cabalişti.

Întrebare: Asta înseamnă că noi ne străduim să obţinem ceva ce nu există?

Răspuns: Exact. Pentur voi, pentru vasele voastre, este nerealistic; este opus faţă de voi. De aceea este scris: „Am văzut o lume cu susul în jos.”

Întrebare: Şi totuşi, ce vom obţine? Ce vom obţine în spiritualitate?

Răspuns: Baal HaSulam scrie în Scrisoarea 8 legat de asta: „Orice se întâmplă în această lume are un scop merituos numit „o picătură de unitate”. Când locuitorii „caselor corporale” experimentează toate ororile, prin mândria lor absolută care le-a fost îndepărtată, o anumită deschidere apare în zidul inimii lor, care nu este deloc de primire, conform cu natura actuală a creaţiei. Iar ei devin merituoşi pentru instalarea acestei picături de unitate în inima lor.

Şi vor deveni ca un imprimeu al unui sigiliu, şi vor vedea ei însişi că, din contra, exact prin aceste orori ajung să atingă absolutul, îndepărtat de mândria străină. Unificarea cu Creatorul are loc chiar acolo şi acolo este locul unde picătura de unitate poate domni asupra lor.”

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 2/1/13, “Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Câteodată, prin revelarea egoului înăuntrul meu, simt că nu pot să scap de el, că nu pot să ajung la scopul propus.

Răspuns: Este adevărat. Dar asta reprezintă deja următorul nivel. De exemplu, ieri i-am cumpărat unui prieten un cadou și am crezut că il iubesc cu adevărat și că de asta i-am fost așa devotat. Iar astăzi descopăr că nu am înțeles ieri: Reiese că am acționata așa pentru că am calculat lucrurile în beneficiul meu. Ieri nu am putut vedea gândul meu până la final, nu am putut să îmi discern dorința ci numai iubirea mea pentru prieten mi-a fost revelată. Iar acum reiese că am urmărit numai propriul interes în această iubire.

Astfel, ceea ce mi-a fost ascuns ieri îmi este revelat astăzi, așa că ce ar trebui să fac?

Mai întâi, nu regreta ceea ce s-a întâmplat ieri. Am făcut ceea ce am făcut în conformitate cu puterile mele și datorită acțiunilor mele am revelat următorul nivel azi, o dorință mai puternică, care este mult mai adâncă cu o intenție de a primi pentru sine. Și ce? Acum mă apropii de corectare.

Asta se întâmplă clipă după clipă și astfel este spus: „Ceea ce este pierdere, gunoi, pentru superior este hrană pentru inferior”. Acum încerc să fac eforturi să mă adaptez superiorului, iar el mi se prezintă cu un exemplu: ”Uite, ăsta sunt Eu, poți fi ca Mine, ceea ce înseamnă să nu îți folosești vasele de primire, să le restricționezi și să aderi la Mine, făcând tot ce poți ca să acționezi ca mine.”

Asta înseamnă că îmi restricționez AHP și ader la AHP-ul Lui cu GE ale mele și astfel mă ridic. Mai întâi trebuie să îmi izolez GE de AHP. Le anulez și fac prima restricție (Țimțum Alef – ZA) asupra lor și folosesc numai vasele de dăruire către AHP al superiorului.

Dacă devenim egali, GE ale mele și AHP-ul lui devin zece Sefirot. Astfel ader la superior și ”intru” în El și astfel sunt numit un ”embrion” (Ubar) iar AHP superior devine un pântec pentru mine. Astfel mă ridică constant la El prin creșterea anulării clipă după clipă.

Întrebare: Dar exact în acel moment vreau de obicei să scap de grup. Cum pot sta în el? Cum pot continua munca, în ciuda a tot?

Răspuns: Pot să îți spun doar un singur lucru: Dorința ta de a scăpa de grup indică faptul că Creatorul, Lumina, îți arată câteva dorințe adiționale prin care acum poți intra în superior. Totuși, fără aceste întreruperi, nu ai putea să Îl penetrezi. Așa că acum îți dezvolți atitudinea corectă față de El.

Evadarea este de asemenea necesară pentru că altfel nu ai simții dorințele adiționale. Trebuie să simți dorința adițională, să regreți, să te întorci la grup din nou și să începi să lucrezi pentru a primi Lumina care corectează dorința. Când corectezi dorința adițională, ești din nou încorporat în superior. Un asemenea cerc ar trebui făcut.

Să presupunem că aderi la superior dar nu ai intrat încă în superior. Acum vine o anumită întrerupere (Boom) și din lovitura pe care o primești în cap uiți totul. Asta se întâmplă pentru ca tu să faci întregul cerc, să te conectezi la grup din nou, să te întorci din nou la punctul de plecare și să continui.

Astfel tu digeri dorința care s-a trezit și te-a aruncat în diferite direcții. Deodată nu mai vii la lecții sau nu mai îți folosești timpul liber cu scop (vezi un film în loc să diseminezi). Trebuie să simți dorința grea pe care ai primit-o (+), să o regreți (-) și să te întorci la grup. Apoi, când grupul te influențează prin Lumina care Reformează (OM), decizi să aderi la superior din nou, orice ar fi.

Nu este bine ca o persoană să fie în contact cu prietenii peste mari distanțe, este și mai rău dacă nu ascultă lecția în direct și ceea ce este și mai rău este dacă nu face parte dintr-un grup. Omul trebuie să fie întotdeauna sigur că întreruperile care apar în conexiunea dintre noi să fie benefice și nu dăunătoare.

Din pareta a patra a Lecției zilnice de Cabala din 23.01.2013

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ști că acțiunile noastre sunt în favoarea Creatorului?

Răspuns: Dacă Creatorul este o formă certă pe care eu o pun împreună înăuntrul meu, atunci trebuie să știu ce este în favoarea Lui și ce nu este. Dacă forma pe care o pun împreună este o formă totală de dăruire, atunci este în favoarea acțiunii de a dărui.

Creatorul este în interiorul meu. O persoană nu știe nimic despre ce este în afara lui; lumea ce mi se pare mie că mă înconjoară este o iluzie. Este o minciună care a fost creată astfel încât atitudinea mea înspre ea, ca şi către o lume externă, să fiu capabil să-i învăţ cele mai mai detalii, prin scoaterea acestor lucruri în afara mea.

Dacă aş putea să-mi scot sentimentele şi gândurile mele şi să văd că le împrăştiu în toată lumea, atunci ar putea fi Lumea Ein Sof (Infinitatea). Atunci aş descoperi că lumea noastră nu există, că sunt părţi ale vaselor mele. În fapt nu există nimic, nici imaginile şi nici oamenii din jurul meu. Toate acestea sunt eu, numit „Adam” (om) care stă înaintea forţei Creatorului. Acum nu îl văd pe El, dar mi s-a dat o şansă să încep să-L simt.

Noi nu suntem capabili să ştim ceva despre nimic din ce este în afara noastră din moment ce totul este „din acţiunile Tale te Vom cunoaște”, și pentru a face asta trebuie să obținem atributele spirituale prin noi înșine. Lumile spirituale sunt diferite de lumea corporală.

Există o regiune în noi care este ca un punct alb, în care nu simțim nimic nou. Această regiune este gradat revelată și se numește „lumea superioară”.

Există o altă regiune pe care o simt ca „lumea aceasta”, şi atunci încep să mă simt rău în ea ca şi cum este aglomerată în înghesuită în acest cerc. Încep să cercetez; poate că există ceva în afara ei.

Câteva din simţurile mele îmi spun că există ceva dincolo de barierele mele pentru că această parte a simţurilor mele îmi este ascunsă: Simt că trăiesc în ele şi că mor. Sunt de asemenea şi diferite discernăminte în mine: natura nemişcată, vegetativă şi cea „vorbitoare”, pe care de asemenea o simt ca „această lume”. Ele de asemenea apar şi dispar, sunt născute şi moarte. Văd viaţa lor după moarte şi prin asta încep să mă gândesc că totul este temporar şi expandabil; totul se schimbă şi atunci simt un fel de gol. Deci încep să cercetez şi să investighez ce este dincolo de graniţele acestei vieţi corporale.

Dacă nu sparg graniţele barierelor mele, cum voi fi capabil să descopăr ce se întâmplă acolo? Aşa este cum intrăm în Lumea Superioară care este dincolo de graniţele acestei lumi şi lumea superioară este toate dorinţele de a primi, şi dacă le unim, rezultatul este Lumea Ein Sof.

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 15.01.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi atinsă intenția corectă?

Răspuns: Pentru intenția corectă, prima dată trebuie să te legi pe tine de întreaga lume, care este un rezultat al acţiunii Creatorului. Prin lume, Creatorul îşi arată acţiunile, astfel încât prin relaţia corectă cu lumea eşti capabil să te apropii de Creator.

Să presupunem că sunt proprietarul unei ferme mari unde deţin pământ şi cai. Şi te iau pe tine să lucrezi la fermă pentru că văd că mă tratezi bine şi că vei fi un muncitor loial sau chiar un sclav loial. Se dovedeşte că eu te evaluez nu datorită atitudinii tale faţă de mine, ci potrivit propriilor mele proprietăţi, în concordanţă cum îmi tratez eu caii, pământul şi grădinarii, adică cu „lumea mea”.

În acelaşi mod noi venim şi, mulţumită dorinţei venite de Sus, vrem să devenim muncitorii Creatorului. Atâta timp cât această dorinţă nu s-a trezit în noi, noi trăim ca şi caii de la fermă. Şi acelora cărora Creatorul le dă dorinţa devin muncitori în fermă. Şi ei sunt diferinţi muncitori: Sunt muncitori loiali care sunt devotaţi total către Creator ca şi sclavii şi sunt muncitori care nu sunt aşa de loiali.

Creatorul găseşte persoanele în care puntul din inimă s-a trezit care vor să adere la Creator, dar care nu pot fi ridicaţi la rang de ministru instantaneu. De aceea dă persoanei tot felul de oportunităţi, joburi mici, prin care urcă foarte încet . Exact aceste oportunităţi ne sunt date nouă: Prin acţiunile pe care le facem prin noi înşine, putem arăta Creatorului cât de mult dorim să ne apropiem de El, să aderăm la El şi să trăim cu El într-un singur gând şi intenţie, în o acţiune.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 1.01.2013, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul a asigurat în ultimul timp condițiile perfecte pentru noi, să ne exprimăm atitudinea noastră bună față de El, în cele două convenții viitoare: convenția femeilor „O femeie globală” și convenția bărbaților  “O flacără în Deșert”. Cum ar trebui să ne pregătim pentru a îndeplini cu succes oportunitatea ce ne-a fost dată ?

Răspuns: Este foarte important să se respecte convenția femeilor, și nu ne uităm arogant, în jos la ea. Acest lucru se datorează faptului că este o acțiune spirituală și nu una corporală. Este o acțiune foarte semnificativă în spiritualitate, care nu este mai puțin importantă decât convenția bărbaților. Le văd ca fiind total egale și chiar sper că deficiența generală pe care femeile o vor obține și stabiliza în această convenție, ne va influența și va acționa puternic asupra noastră, a bărbaților. Vom ajunge la convenția din deșert gata echipați cu această deficiență mare, bună și corectă, cu dorință pentru conectare, și vom fi în măsură să dezvăluim și să punem împreună prima parte a sufletului corectat din toate aceste părți.

Fiecare persoană are punctele sale slabe și punctele sale puternice. Dar spiritualitatea este un sistem perfect, și astfel fiecare care face o revelație, îi împlinește pe toți ceilalți. Ne împlinim reciproc unii pe alții. Sper că acest lucru va fi realizat cu adevărat. Dacă luăm măsuri serioase pentru conexiune, vom reuși.

Prima parte a sufletului corectat este scopul celor două convenții care urmează, în scopul de a ajunge la revelația Creatorului către ființa creată, pentru a-I aduce mulțumire Lui, pentru a descoperi primul nivel din cele 125 de niveluri spirituale.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 8/1/13, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Potrivit înţelepciunei Cabala, corpul Partzuf-ului este denumit dorinţa de a primi pentru a dărui şi sufletul este lumina care-l umple. Pentru a dobândi un suflet, noi construim o conexiune între noi, ceea ce înseamnă că noi avem o dorinţă de a dărui fără rezervă, plecând de la dorinţa de a primi.

Pentru aceasta, ne conectăm la grup deasupra ego-ului, renunţăm la dorinţa de a primi şi realizăm sensul invers, astfel, dorinţa de a primi lucrează în sensul de a dărui.

Trecerea de la ego la dăruire se face de către Creator, eu Il oblig să facă acest lucru prin munca în grup, în mediu, aşa cum este spus: Fii Mei M-au învins. Aceasta lucrează în mine, apoi dorinţa mea de a primi poate lucra în dăruire.

În consecinţă, tratez prietenul în aceeaşi manieră şi stabilim legătura dintre noi prin construirea formelor de dăruire plecând de la grosimea dorinţei de a primi, care se tranformă în puritatea dorinţei de a dărui.

Dorinţa de a primi este divizată în cinci straturi de grosime, plecând de la faza rădăcină la faza a patra şi există, de asemenea, un embrion spiritual în el, un punct din inimă (l) care mă zguduie în mod constant.

Pentru a împlini punctul din inimă mă alătur grupului şi convoc asupra mea Lumina care Reformează, Lumina Înconjurătoare. În primul rând, ea realizează prima restricţie în mine, conform căreia nu pot lua în calcul dorinţa mea de a primi. Deci, nu pot lucra cu dorinţa mea de a primi pentru a dărui fără rezervă, nu în grosime, ci în puritate, care este divizată în cinci nivele. Prin urmare, am achiziţionat cinci Lumini: Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, şi Yechida, de jos în sus NRNHY.

Astfel, dorinţa mea de dăruire este formată din dorinţa de a primi, care era înainte în mine. Această dorinţă de a dărui este numită un vas pentru suflet. De ce suflet ? Pentru că, până la acest nivel, noi primim Lumina în mod regulat, folosind consistența rădăcinii, prima şi a doua fază, (NRN), în timp ce Luminile Haya şi Yechida nu pot primi Lumina în mod regulat şi ajung la noi ca o iluminare (HY).

Astfel, vasul sufletului este puritatea dorinţei de a dărui iar Lumina care-l umple este numită Lumina Neshama (suflet). Pe ansamblu, este sufletul meu care transformă puţin câte puţin egoul meu întreg, de la el, la puritate. Aceasta înseamnă că dorinţa de a primi nu dispare schimbăm numai utilizarea sa.

Partea a patra a Lecţiei zilnice Cabala, 06.01.2013, Corp şi suflet

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O parte din ele descrie munca noastră în sentimentele dintre noi şi explică cum atingem Creatorul prin aceasta, Creator care nu este undeva deoparte, ci este între noi.

Pe de altă parte, ni se dau texte Cabalistice precise, cum ar fi Introducere în Ştiinţa Kabbalah, Studiul celor Zece Sefirot şi Cartea Zohar, care sunt absolut de neînţeles pentru noi. Aceste cărţi vorbesc despre grade la care trebuie să ne ridicăm şi la acţiunile pe care o să le facem, astfel încât fiind uniţi şi primind proprietatea dăruirii, începem să simţim lumea superioară în proprietăţile ei.

De aceea, bazându-ne pe articolele şi sfaturile lui Baal Ha Sulam şi Rabash, trebuie să facem acţiuni de conexiune între noi şi în timp ce citim textele din cărţi despre lumile spirituale atragem Lumina superioară către noi.

Cu alte cuvinte, o parte a surselor primare este educaţională, de formare a relaţiilor corecte dintre noi până la punctul în care în cadrul lor vom simţi calitatea dăruirii, Creatorul.

A doua parte este dedicată urmăririi scopului unităţii dintre noi, în timpul studiului, până când Lumina superioară, forţa superioară, proprietăţile, gradele, lumile şi Lumina sunt revelate între noi.

Ar trebui să năzuim către asta ca un copil care doreşte să devină un adult şi care este condus de natura sa egoistă. Ea pune presiune pe el, învăţându-l cum să crească, şi se angajează din greu la acest proces. De aceea, în creşterea noastră spirituală, trebuie să încercăm să fim ca şi copii, şi cu aceeaşi energie la fel de greu, jucându-ne tot timpul cu nivelul următor, devenim adulţi, explorăm această lume  de relaţii ale adulţilor.

Pentru a face asta, pe de o parte, trebuie să ne anulăm în faţa prietenilor, şi pe de altă parte, să fim deasupra lor, să lucrăm la unitatea cu grupul, să căutăm fiecare oportunitate să adăugăm ceva, mai adânc, mai extins,  şi să ne concentrăm astfel încât scânteia fiecăruia să se adune şi să lumineze asupra noastră. Nu ar trebui să  ne fie frică că „ne vom freca” unii pe alţii ca şi nucile într-un sac pentru că această fricţiuneproduce de asemenea scântei. Dacă noi ştim de ce facem acest lucru, vom reuşi.

Mai important, trebuie să fim constanţi conştienţi de nevoia de a ne uni şi să aderăm la Creator şi să nu ne temem de nimic.  De îndată ce un grup sau o persoană individuală uită de ce este aici, imediat se transformă dintr-un grup kabbalistic într-un „ceată de batjocoritori”.

Aşa cum se spune în Psalmi: „Binecuvântat este omul care nu umblă în sfatul celor slabi sau stă în calea păcătoşilor sau stă cu cei batjocoritori”. Cu aceste cuvinte Regele David începe faimoasa Carte a Psalmilor, cartea omului care face pe plac şi se adresează Creatorului. Aceste cuvinte sunt acceptat peste tot în lume ca şi o cântare a inimii umane. Acest lucru este cel mai important! Acesta este începutul începuturilor!

Ştim că grupurile au multe condiţii, probleme, dar toate converg către un singur punct – realizarea legii „iubirii aproapelui ca pe tine însuţi” pentru că este legea Creatorului. Când egoismul se corectează pe sine în dragoste, persoana respectivă devine similară cu Creatorul.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 8.12.2012, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Corecţia noastră depinde de recepţia unui obicei nou numit Masach (ecran) sau o intenţie, pentru că noi am fost creaţi plecând de la materia dorinţei de a primi, ceea ce este în totală opoziţie cu Creatorul. Aceasta ne permite să utilizăm dorinţa de a primi în scopul de a oferi, în aceeaşi manieră în care Creatorul ne tratează, întrucât adeziunea  este posibilă doar prin echivalenţa de formă.

Deci, toată munca noastră este de a descoperi, mai întâi, în ce punct suntem opuşi Creatorului, apoi, în funcţie de tristeţea noastră cauzată de totala opoziţie, să cerem corecţia, echivalenţa de formă. Aceasta este, de fapt, tot ceea ce trebuie să facem.

Deci, de ce trebuie să mergem pe un drum atât de lung ? Nu este posibil să-i cerem Creatorului să ne facă compleţi, chiar acum? De fapt, Creatorul a creat totul deja complet. Noi suntem în lumea Ein Sof (Infinitului), în identificarea totală cu El, egală cu El şi într-o aderenţă absolută cu Creatorul şi numai recunoaşterea acestei stări lipseşte. Această recunoaştere determină independenţa noastră.

Aderenţa a fost creată de Creator, dar din partea noastră, trebuie să fim ca o picătură de material seminal care este legat de uterul mamei, dar nu s-a dezvoltat într-o fiinţă umană, nu se simte pe sine, încă. Ea nu simte că există ca o fiinţă independentă. Pentru a descoperi existenţa în sine, o picătură din materialul seminal  trebuie să se depărteze de Creator în sentimentul unei existenţe independente, la o distanţă echivalentă de cea unde au fost  puternic ataşate.

Pe de o parte, din perspectiva naturii aceste picături, ne va îndepărta şi mai mult de Creator, în funcţie de dimensiunea dorinţelor, până când întreaga dorință se contractă într-un punct, în zero, în nimic şi dispariţia totală.

Pe de altă parte, călătoria de întoarcere va fi dezvăluită pentru noi: necesitatea de a depăşi această mare distanţă datorată diferenţelor naturii noastre şi atingerea echivalenţei de formă.

Atunci când vom atinge egalitatea şi conexiunea mai sus de distanţa care ne separă, vom atinge forma Creatorului şi vom începe Să-l atingem şi Să-l simţim, planul Său şi întregul program. De aceea, pe de o parte noi devenim independenţi şi pe de altă parte noi aderăm la El, conform dorinţei noastre şi liberul arbitru.

Astfel, vom descoperi toată creaţia. În acest proces, aceasta devine tot mai clară pentru noi. Este imposibil să realizăm dintr-o dată, deoarece inima trebuie să înţeleagă acest proces şi nu doar mintea rece.

Revelaţia nu este posibilă decât acolo unde este ascundere. Este întuneric, mai multă Lumină care vine poate ilumina peşterile întunecoase, formele opuse ale întunericului. Apoi, prin conectarea formelor directe şi inverse, recunoaşterea se naşte, realizarea, după cum este scris: Avantajul Luminii este cunoscut numai din întuneric.

Lumea noastră este construită exact în acelaşi mod. Dacă o persoană nu înţelege un anumit fenomen, poate trece peste acesta fără să-l observe. În scopul de a descoperi un nou fenomen natural, o persoană trebuie să studieze mult, să fie în vârf, în fruntea descoperirilor ştiinţifice. Ea trebuie să ştie ceea ce este revelat şi apoi, dintr-o dată, vede dincolo de graniţele atinse, ceea ce înseamnă descoperirea a ceva nou. Pentru a face aceasta, are nevoie să atingă şi să recunoască toate vasele dobândite până în prezent.

Aceleaşi reguli funcţionează în înţelepciunea Cabala. Oamenii dispuşi să fie în întuneric înainte de a atinge spiritualitatea, atrag asupra lor Lumina în întuneric, apoi, în prăpastia dintre ei, ei încep să desopere realizarea spirituală şi echivalenţa cu Creatorul şi aderarea la El.

Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 3.01.2013, Introducere în studiul celor 10 Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de-o parte avem nevoie de un foc intern perpetuu, pe de cealaltă parte avem nevoie de răbdare. Cum să combinăm aceste două lucruri?

Răspuns: Devi răbdător în măsura în care eşti răbdător. Este imposibil să obţii acest atribut în orice alt fel. Am trecut prin diferite stări alături de învăţătorul meu Rabash şi câteodata pur şi simplu ardeam de nerăbdare dar în final nu a fost că m-am obişnuit cu lucrurile căci nu există obişnuinţă în spiritualitate, pur şi simplu am primit recunoştinţa stării mele.

Acesta este apropierea de submisiune care este absolut esenţială. Dacă Creatorul este bun şi darnic pentru cei buni atunci pentru cei răi în funcţie de percepţia Sa suntem deja la sfârşitul corecţiei, atunci tot ce ce întâmplă mă priveşte numai pe mine în sentimentele mele. Dacă totul depinde numai de dorinţă. Atunci tot ce se întâmplă mă priveşte doar pe mine, sentimentele mele, dacă totul depinde de dorinţă, atunci înseamnă că întreaga mea corecţie este de a accepta Providenţa Superioară corect, starea mea curentă.

Dacă statutul meu se schimbă şi devine ca un statut al meu la sfârşitul corecţiei, voi vedea o lume diferită? Voi vedea aceleaşi feţe în jurul meu? Baal HaSulam care era la sfârşitul corecţiei, nu vedea oare lumea în acelaşi fel în care o vedem şi noi, cu toate atrocităţile din ea? Dar el percepea lumea ca binele absolut şi în acelaşi timp se îmbraca în dorinţele noastre şi simtea că percepem lumea în mod diferit.

A fi răbdător însamnă că tu înţelegi că lumea este deja corectată, că totul este corectat, dar că sunt nivele ale corectării în raport cu care anumite persoane simt o nevoie în ceea ce priveşte corectarea lor. În final, o să primeşti înţelegerea asta. Este imposibil să sari peste nivele şi să atingi acest lucru direct. Poţi să te ajuţi doar încercând să stabilizezi mediul pentru tine însuţi şi asta este totul.

Sa fi rabdator inseamna sa intelegi ca lumea in care esti e deja corectata, ca totul este corectat inca ca mai exista nivele de corectie care vor fi vazute de cei care vad o nevoie in a le corecta.

Nu poţi să ai nicio plângere împotriva Creatorului din moment ce din start El a creat totul într-o formă corectă, la finalul corectării. Dar creaturile trebuie să dezvolte vasele în ele însele încât să atingă şi să înţeleagă bunătatea Lui. Este imposibil să dai acest lucru ca şi un cadou, din moment ce prin asta creatura nu va simţi această stare infinită.

Pentru a face asta, o persoană trebuie să treacă prin starea „recunoaşterii răului” din moment ce ajunge la recunoaşterea bunătăţii doar prin această stare. Asta înseamnă că prima dată trebuie să fie întuneric, ascundere, starea de „recunoaştere a răului”. Acest lucru nu este rău pentru că egoul tău suferă ca rezultat, ci pentru că nu există o conectare cu ceilalţi, nu există dăruire.

Din prima parter a Lecţiei zilnice de Kabbalah 02.01.2013, „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→