O parte din ele descrie munca noastră în sentimentele dintre noi şi explică cum atingem Creatorul prin aceasta, Creator care nu este undeva deoparte, ci este între noi.

Pe de altă parte, ni se dau texte Cabalistice precise, cum ar fi Introducere în Ştiinţa Kabbalah, Studiul celor Zece Sefirot şi Cartea Zohar, care sunt absolut de neînţeles pentru noi. Aceste cărţi vorbesc despre grade la care trebuie să ne ridicăm şi la acţiunile pe care o să le facem, astfel încât fiind uniţi şi primind proprietatea dăruirii, începem să simţim lumea superioară în proprietăţile ei.

De aceea, bazându-ne pe articolele şi sfaturile lui Baal Ha Sulam şi Rabash, trebuie să facem acţiuni de conexiune între noi şi în timp ce citim textele din cărţi despre lumile spirituale atragem Lumina superioară către noi.

Cu alte cuvinte, o parte a surselor primare este educaţională, de formare a relaţiilor corecte dintre noi până la punctul în care în cadrul lor vom simţi calitatea dăruirii, Creatorul.

A doua parte este dedicată urmăririi scopului unităţii dintre noi, în timpul studiului, până când Lumina superioară, forţa superioară, proprietăţile, gradele, lumile şi Lumina sunt revelate între noi.

Ar trebui să năzuim către asta ca un copil care doreşte să devină un adult şi care este condus de natura sa egoistă. Ea pune presiune pe el, învăţându-l cum să crească, şi se angajează din greu la acest proces. De aceea, în creşterea noastră spirituală, trebuie să încercăm să fim ca şi copii, şi cu aceeaşi energie la fel de greu, jucându-ne tot timpul cu nivelul următor, devenim adulţi, explorăm această lume  de relaţii ale adulţilor.

Pentru a face asta, pe de o parte, trebuie să ne anulăm în faţa prietenilor, şi pe de altă parte, să fim deasupra lor, să lucrăm la unitatea cu grupul, să căutăm fiecare oportunitate să adăugăm ceva, mai adânc, mai extins,  şi să ne concentrăm astfel încât scânteia fiecăruia să se adune şi să lumineze asupra noastră. Nu ar trebui să  ne fie frică că „ne vom freca” unii pe alţii ca şi nucile într-un sac pentru că această fricţiuneproduce de asemenea scântei. Dacă noi ştim de ce facem acest lucru, vom reuşi.

Mai important, trebuie să fim constanţi conştienţi de nevoia de a ne uni şi să aderăm la Creator şi să nu ne temem de nimic.  De îndată ce un grup sau o persoană individuală uită de ce este aici, imediat se transformă dintr-un grup kabbalistic într-un „ceată de batjocoritori”.

Aşa cum se spune în Psalmi: „Binecuvântat este omul care nu umblă în sfatul celor slabi sau stă în calea păcătoşilor sau stă cu cei batjocoritori”. Cu aceste cuvinte Regele David începe faimoasa Carte a Psalmilor, cartea omului care face pe plac şi se adresează Creatorului. Aceste cuvinte sunt acceptat peste tot în lume ca şi o cântare a inimii umane. Acest lucru este cel mai important! Acesta este începutul începuturilor!

Ştim că grupurile au multe condiţii, probleme, dar toate converg către un singur punct – realizarea legii „iubirii aproapelui ca pe tine însuţi” pentru că este legea Creatorului. Când egoismul se corectează pe sine în dragoste, persoana respectivă devine similară cu Creatorul.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 8.12.2012, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Corecţia noastră depinde de recepţia unui obicei nou numit Masach (ecran) sau o intenţie, pentru că noi am fost creaţi plecând de la materia dorinţei de a primi, ceea ce este în totală opoziţie cu Creatorul. Aceasta ne permite să utilizăm dorinţa de a primi în scopul de a oferi, în aceeaşi manieră în care Creatorul ne tratează, întrucât adeziunea  este posibilă doar prin echivalenţa de formă.

Deci, toată munca noastră este de a descoperi, mai întâi, în ce punct suntem opuşi Creatorului, apoi, în funcţie de tristeţea noastră cauzată de totala opoziţie, să cerem corecţia, echivalenţa de formă. Aceasta este, de fapt, tot ceea ce trebuie să facem.

Deci, de ce trebuie să mergem pe un drum atât de lung ? Nu este posibil să-i cerem Creatorului să ne facă compleţi, chiar acum? De fapt, Creatorul a creat totul deja complet. Noi suntem în lumea Ein Sof (Infinitului), în identificarea totală cu El, egală cu El şi într-o aderenţă absolută cu Creatorul şi numai recunoaşterea acestei stări lipseşte. Această recunoaştere determină independenţa noastră.

Aderenţa a fost creată de Creator, dar din partea noastră, trebuie să fim ca o picătură de material seminal care este legat de uterul mamei, dar nu s-a dezvoltat într-o fiinţă umană, nu se simte pe sine, încă. Ea nu simte că există ca o fiinţă independentă. Pentru a descoperi existenţa în sine, o picătură din materialul seminal  trebuie să se depărteze de Creator în sentimentul unei existenţe independente, la o distanţă echivalentă de cea unde au fost  puternic ataşate.

Pe de o parte, din perspectiva naturii aceste picături, ne va îndepărta şi mai mult de Creator, în funcţie de dimensiunea dorinţelor, până când întreaga dorință se contractă într-un punct, în zero, în nimic şi dispariţia totală.

Pe de altă parte, călătoria de întoarcere va fi dezvăluită pentru noi: necesitatea de a depăşi această mare distanţă datorată diferenţelor naturii noastre şi atingerea echivalenţei de formă.

Atunci când vom atinge egalitatea şi conexiunea mai sus de distanţa care ne separă, vom atinge forma Creatorului şi vom începe Să-l atingem şi Să-l simţim, planul Său şi întregul program. De aceea, pe de o parte noi devenim independenţi şi pe de altă parte noi aderăm la El, conform dorinţei noastre şi liberul arbitru.

Astfel, vom descoperi toată creaţia. În acest proces, aceasta devine tot mai clară pentru noi. Este imposibil să realizăm dintr-o dată, deoarece inima trebuie să înţeleagă acest proces şi nu doar mintea rece.

Revelaţia nu este posibilă decât acolo unde este ascundere. Este întuneric, mai multă Lumină care vine poate ilumina peşterile întunecoase, formele opuse ale întunericului. Apoi, prin conectarea formelor directe şi inverse, recunoaşterea se naşte, realizarea, după cum este scris: Avantajul Luminii este cunoscut numai din întuneric.

Lumea noastră este construită exact în acelaşi mod. Dacă o persoană nu înţelege un anumit fenomen, poate trece peste acesta fără să-l observe. În scopul de a descoperi un nou fenomen natural, o persoană trebuie să studieze mult, să fie în vârf, în fruntea descoperirilor ştiinţifice. Ea trebuie să ştie ceea ce este revelat şi apoi, dintr-o dată, vede dincolo de graniţele atinse, ceea ce înseamnă descoperirea a ceva nou. Pentru a face aceasta, are nevoie să atingă şi să recunoască toate vasele dobândite până în prezent.

Aceleaşi reguli funcţionează în înţelepciunea Cabala. Oamenii dispuşi să fie în întuneric înainte de a atinge spiritualitatea, atrag asupra lor Lumina în întuneric, apoi, în prăpastia dintre ei, ei încep să desopere realizarea spirituală şi echivalenţa cu Creatorul şi aderarea la El.

Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 3.01.2013, Introducere în studiul celor 10 Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de-o parte avem nevoie de un foc intern perpetuu, pe de cealaltă parte avem nevoie de răbdare. Cum să combinăm aceste două lucruri?

Răspuns: Devi răbdător în măsura în care eşti răbdător. Este imposibil să obţii acest atribut în orice alt fel. Am trecut prin diferite stări alături de învăţătorul meu Rabash şi câteodata pur şi simplu ardeam de nerăbdare dar în final nu a fost că m-am obişnuit cu lucrurile căci nu există obişnuinţă în spiritualitate, pur şi simplu am primit recunoştinţa stării mele.

Acesta este apropierea de submisiune care este absolut esenţială. Dacă Creatorul este bun şi darnic pentru cei buni atunci pentru cei răi în funcţie de percepţia Sa suntem deja la sfârşitul corecţiei, atunci tot ce ce întâmplă mă priveşte numai pe mine în sentimentele mele. Dacă totul depinde numai de dorinţă. Atunci tot ce se întâmplă mă priveşte doar pe mine, sentimentele mele, dacă totul depinde de dorinţă, atunci înseamnă că întreaga mea corecţie este de a accepta Providenţa Superioară corect, starea mea curentă.

Dacă statutul meu se schimbă şi devine ca un statut al meu la sfârşitul corecţiei, voi vedea o lume diferită? Voi vedea aceleaşi feţe în jurul meu? Baal HaSulam care era la sfârşitul corecţiei, nu vedea oare lumea în acelaşi fel în care o vedem şi noi, cu toate atrocităţile din ea? Dar el percepea lumea ca binele absolut şi în acelaşi timp se îmbraca în dorinţele noastre şi simtea că percepem lumea în mod diferit.

A fi răbdător însamnă că tu înţelegi că lumea este deja corectată, că totul este corectat, dar că sunt nivele ale corectării în raport cu care anumite persoane simt o nevoie în ceea ce priveşte corectarea lor. În final, o să primeşti înţelegerea asta. Este imposibil să sari peste nivele şi să atingi acest lucru direct. Poţi să te ajuţi doar încercând să stabilizezi mediul pentru tine însuţi şi asta este totul.

Sa fi rabdator inseamna sa intelegi ca lumea in care esti e deja corectata, ca totul este corectat inca ca mai exista nivele de corectie care vor fi vazute de cei care vad o nevoie in a le corecta.

Nu poţi să ai nicio plângere împotriva Creatorului din moment ce din start El a creat totul într-o formă corectă, la finalul corectării. Dar creaturile trebuie să dezvolte vasele în ele însele încât să atingă şi să înţeleagă bunătatea Lui. Este imposibil să dai acest lucru ca şi un cadou, din moment ce prin asta creatura nu va simţi această stare infinită.

Pentru a face asta, o persoană trebuie să treacă prin starea „recunoaşterii răului” din moment ce ajunge la recunoaşterea bunătăţii doar prin această stare. Asta înseamnă că prima dată trebuie să fie întuneric, ascundere, starea de „recunoaştere a răului”. Acest lucru nu este rău pentru că egoul tău suferă ca rezultat, ci pentru că nu există o conectare cu ceilalţi, nu există dăruire.

Din prima parter a Lecţiei zilnice de Kabbalah 02.01.2013, „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: De multe ori, cineva pare a fi un om mare dar când m-am apropiat de el şi l-am cunoscut, am descoperit că nu a fost nimic.  Când vom finaliza decepţiile şi vom descoperi adevărata măreţie ?

Răspuns: Măreţia se descoperă doar în Creator. Noi trebuie să muncim într-o manieră opusă faţă de grup, profesor şi Creator, trebuie să construim măreţia lor în noi înşine. Cu cât mai mult mă apropii de ei, mai mici, mai umili, mai inferiori vor părea. Ei nu vă vor permite să vă legaţi de ei şi să-i apreciaţi.

Se spune: Oriunde veţi descoperi măreţia Sa, acolo veţi descoperi modestia Sa.  Este dificil să rămâi la sentimentul de măreţie în spiritualitate. Prin urmare, religiile  utilizează atribute externe pentru a creşte importanţa şi fiecare rabin sau preot se prezintă ei înşişi mari şi importanţi în faţa oamenilor. Acest lucru este necesar pentru a atrage oamenii, deoarece sunt impresionaţi de aspectul exterior. În înţelepciunea Cabalei, totuşi, este opusul, aici totul este determinat de interior. Aşa că, uneori, grupul, studiul, prietenii şi profesorii se prezintă ca nefiind speciali, în niciun fel.

Apoi, o persoană trebuie să depăşească lipsa de respect şi să încerce să crească importanţa lor la un nivel mai intern, prin ea însăşi.

Noi nu acţionăm ca un mare grup Kotzk, care în mod deliberat a arătat confuzie şi lipsă de respect pentru spiritualitate, pentru a permite mai multă muncă. Noi trebuie să lucrăm asupra măreţiei prietenului, profesorului, Creatorului, chiar dacă, de fiecare dată, ne gândim că ei sunt mai mici. Noi trebuie să preţuim aceste momente cu atenţie, ca în ateliere de lucru, unde noi avem şansa de a fi impresionaţi de spiritul şi sentimentele prietenilor, atunci când nu ne aşteptam. Aceasta deoarece suntem obişnuiţi de a umili pe toată lumea şi de a ne vedea ca cei mai mari dintre toţi.

Faptul că mă apreciez mai mult este instinctiv. Dintr-o dată, descopăr că prietenii sunt mai importanţi decât mine şi asta mă scutură într-un anumit sens. La început, mă scutură în sens egoist, apoi încep să-i preţuiesc şi să-i invidiez iar apoi îi anexez la obiectivul dorit şi-i folosesc pentru a progresa.

Din prima parte a lectiei zilnice de Cabala, 31.12.2012. Introducere în studiul celor 10 Sefirot.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce vom ajunge la starea de Gmar Tikkun (corecția finală),  sentimentul cel mai maret, pentru  Creator, va ramane, pentru că aderam aici la El într-un singur întreg și devenim egali?

Raspuns: Metoda specială a Cabalei constă în faptul că aderarea la Creator, sentimentele noastre de opozitie fata de El nu se vor pierde.

Pe de o parte, devenim mai opusi Creatorului, ne distantam de la El, pentru că în timpul ascensiunii spirituale egoismul nostru crește. Dar, în același timp, devenim mai aproapiati de El, mai presus de egoismul nostru în creștere și de aceea opozitia noastră fata de El  nu se evaporă, nu dispare.

Adică, în starea de Gmar Tikkun (corecția finală), descoperim că suntem absolut opusi Creatorului în dorința noastră și absolut egali, la fel ca El, în adeziunea cu El, în intenția noastră.

Din Lecția virtuala 12/23/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal ha Sulam, „Înţelepciunea Cabalei şi filosofia”:… adevărul este că forţa în sine este considerată o materie originală, ca şi orice materie corporală în lumea concretă…”

Noi spunem că spiritualitatea este o „forţă”. Asta înseamnă că această lume este esenţa? Nu, nu este. O forţă în sine este o esenţă. Nu este nimic decât forţa. Fizica contemporană a ajuns la aceleaşi concluzii: în spatele atomilor, particolelor, fotonilor nu detectăm materia. Chiar şi când folosim metode tradiţionale de explorare ale universului şi când mergem la bază descoperim că fundația materiei dispare și ea lucrează de fapt ca și o forță. Noi suntem obișnuiți să desenăm o poză materială a lumii, dar în fapt aceasta există doar în percepția noastră, în fapt materia este doar o forță, nimic mai mult decât atât.

Această forță este împărțită în două categorii (două dorințe): dăruire și recepție. Dincolo de asta, multiplicitatea de forțe izolate crează o realitate pe care cabalistii o numesc imaginară, iluzorie. Este realistică, dar efemeră, ca şi un desen tridimensional desenat în aer de o rază de lumină. Şi noi trăim în el, şi cu adevărat „venim din această rază”. Fiecare dintre noi suntem pictaţi în spaţiu şi în fapt esenţa noastră este de asemenea o forţă, două dorinţe şi un ecran care le balansează.

Aceste forţe primesc şi dau dorinţe care trebuie să se încorporeze şi integreze una cu alta. Dar atât de mult una dintre ele o domină pe cealaltă, astfel încât că dorinţa rezultată are „acces la putere” şi cooperare, participare, înţelegere, împărţirea senzaţiilor comune până la dragoste, când toată lumea este gata să ofere un parteneriat, să fie în cooperare mutuală şi înţelegere, să împartă senzaţii comune inclusiv dragoste şi fiind gata să renunţe la tot ceea ce au de dragul unui faţă de celălalt şi în acelaşi timp să acepte totul de la celălalţi.

Forţa de primire trebuie să atingă aceeaşi putere ca şi putere dăruirii, să o simtă şi să se dezvolte în concordanţă să obţină calităţi similare cu Creatorul. Şi pentru asta trebuie să treacă prin stări speciale care îi permit să simtă că este în viaţă şi împuternicită să ia decizii, să planifice şi să implementeze planuri în realitate. În acest punct este imposibil să rămână fără această poză imaginară. Aici este iluzia numită „lumea noastră” în care dorinţele de primire prevalează.

Baal HaSulam oferă exemplul unui antrenor care obişnuia să locuiască cu soţia şi copii săi, câştigând destui bani să-şi întreţină bine casa şi care era destul de fericit până când necazurile au început: Calul lui i-a murit, casa a fost mistuită într-un incendiu şi soţia şi copii au murit de o epidemie. Ca şi rezultat, antrenorul a fost plătit să vină în faţa Curţii Supreme pentru care să devină sfătuitor din moment ce el a suferit atât de mult.

Ce i s-a dat? El a primit un cal, o căruţă, o soţie, copii şi o casă; acelaşi sentiment, care pentru el era fericirea. În această „poză”, viaţa lui este din nou minunată: el munceşte, aduce bani în familie, şi se bucură împreună cu ei. Totul este minunat! Dorinţa lui este mică, dar pentru el este un adevărat paradis unde toate sunt bune şi nimic mai mult nu este necesar. O iluzie perfectă.

Câteodată avem vise. Cum diferă ele de realitate? Dacă în câteva minute alarma ceasului sună şi te trezeşte şi realizezi că ce ai văzut era într-un vis? În fapt, acesta este modul în care este. Deci care este diferenţa dintre un vis şi realitate? Cum facem diferenţa între unul şi altul?

Este important să înţelegem că realitatea noastră este „desenată” de o forţă şi este destinată pentru noi, pentru a face ca dorinţa noastră de primire să se simtă independentă, puternică, competentă şi detaşată de cel care o operează. Acesta este singurul mod de a atinge echivalenţa de formă cu Creatorul. Altfel, ce fel de similaritate ar fi dacă am fi complet sub controlul ei?

În fapt, detaşarea noastră faţă de Creator este iluzorie, şi de aceea această lume este numită imaginară. Pe de altă parte spiritualitatea nu este imaginară, pentru că acolo noi suntem conştienţi de această iluzie, suntem de acord cu ea şi ne ridicăm deasupra raţiunii. Acolo noi lucrăm deasupra înţelegerii noastre proprii, ştiind că Nu Este Nimeni în Afară de El, fiind de acord cu acest lucru din ce în ce mai adânc. Noi deja lucrăm cu o forţă adevărată, în ciuda faptului că noi înşine de asemenea suntem o forţă, şi există numai forţă.

Întrebare: Dacă întreaga ta viaţă este doar un lung şi unic vis, ce concluzii practice putem trage din asta?

Răspuns: Se spune în Psalmi: „Am fost ca şi visătorii.” Practic trebuie să iau această viaţă serios. Îmi este dat să mă ridic deasupra ei, nu să o neglijez. Nimic nu trebuie neglijat. „Poza” curentă este desenată pentru mine de către forţa superioară şi până când îmi completez perioada de pregătire, nu pot să scap de ea. Trebuie să continui să simt această lume până la finalul corectării; de fiecare dată să mă întorc pentru noi corectări. Chiar dacă mă ridic până la treapta 124 din cele 125 de trepte, tot trebuie să mă reîntorc.

Nu este altă alegere. „Infrastructura de bază” este extrem de importantă, din moment ce doar bazându-ne pe ea putem face alegerea. Mulţumită ei, la fiecare pas, ni se pare că acţionăm independent şi că suntem egali cu Creatorul şi poate că suntem mai puternici ca şi El. Nu ar fi nici cea mai mică schimbare de a intra în adeziune cu El dacă nu ar fi aceast simt de independenţă. Altfel, nu există un „eu”, un eu care să fie capabil să se contopească cu El.

Acesta este modul în care noi muncim în această lume. Lasă să fie imaginară, noi suntem conştienţi de acest lucru, şi atunci noi o acceptăm. Începem să ne jucăm conştienţi cu „independenţa” noastră, şi la acest punct faptul că noi începem să fim guvernaţi de El nu mai este un secret pentru noi.

Din partea a 4-a a Lecţiilor Zilnice de Kabbalah 18/12/2012 „Înţelepciunea Kabbalah şi Filosofia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi trebuie să ne conectăm într-o formă interioară, în dorințele noastre. Dar cum să mă apropii de dorințele unui prieten?

Răspuns: Pentru tine, înclinația ta către Creator este de ajuns. Doar cu această înclinație, fără a încerca să sapi mai adânc, tu te conectezi. Voi doi nu înțelegeți această dorință pe care Creatorul a plantat-o în fiecare dintre voi. Dar precis această dorință din prieten și doar ea, este importantă pentru tine. Aceasta este o înclinație subtilă pentru rafinarea sufletului. Iubești scânteia spirituală din prieten, înclinația lui către Creator. Caracterul lui și obiceiurile lui nu sunt importante pentru tine, doar Creatorul vă conectează, pentru că „în El inima ta se va delecta”. Este în El. Vrei să-l întâlneşti în Creator.

Celelalte dorinţe sunt conectate în moduri diferite; ele rămân în tine şi pur şi simplu cautaţi împlinire împreună. Dar practic aceasta nu este o unitate cu celălalt, este doar a profita de celălalt.

Şi noi, pe de altă parte, nu ne conectăm numai între noi. Lumina vine către noi şi ne dăruieşte deasupra dorinţelor noastre, ne conectează şi sălăşluieşte în conectarea noastră. Şi atunci noi toţi împreună suntem bucuroşi că i-am dat Creatorului posibilitatea de a fi revelat.

Atunci, pentru tine, este de ajuns să ai înclinaţia către adevăr, către Creator, către scop. Tu însuţi nu ştiu unde mergi, dar aspiraţia există deja şi tu trebuie permanent să te ridici şi să ţii la asta. Cum? Prin conectarea cu prietenii. Ca şi rezultat al acestui lucru, va apărea o aspiraţie suficientă în tine astfel încât lumina te va corecta, te va conecta într-o mare şi singură dorinţă în care vei revela pe Creator şi te vei delecta în asta.

Din zi în zi îţi va fi mai clar cum să foloseşti tot felul de motive pentru a te pregăti către noul stadiu. Nu vei reuşi să înţelegi în avans şi nu trebuie să ceri să înţelegi, ci să ceri forţa dăruirii „deasupra raţiunii”. Doar din această aspiraţie pentru dăruire deasupra raţiunii, înţelepciunea se va revela către tine şi tu o să ştii atunci.

Din partea întâi din Lecţiile zilnice de Kabbalah, 12/12/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În loc să țin de principiul „Nu este nimeni în afară de El” gândurile mele depind de alţi factori pe care îi văd în faţa mea. În loc să ne uităm înainte şi să vedem dincolo de oameni, în spatele mecanismului, dincolo de toate fenomenele naturale şi să-l vedem doar pe Creator şi pe mine, eu, ca un miop, mă uit la obiectele care sunt mai aproape de mine şi le văd ca şi factori de care depinde libertatea mea. Ca şi Don Quijote, lupt cu morile de vânt, într-un scenariu fără viaţă.

Ca şi rezultat Creatorul trebuie să intensifice răul şi suferinţele, ca să pot avea o privire mai bună cu privire la ce depinde viaţa mea. El face aşa încât să nu fiu capabil să mă opresc din această căutare.

Vedem asta în exemplul statului Israel: Ahmadinejad, Hamas, ameninţări, rachete, Mubarak în loc de Sadat, Mursi în loc de Mubarak… Creatorul înăspreşte inima Faraonului. De ce asta? Pentru că poporul evreu nu vrea să vadă motivul real pentru ce se întâmplă toate aceste lucruri. Între timp, toate motivele minore, au scopul pentru un singur lucru – a-l aduce pe Israel la Creator, deci trebuie să le fim recunoscători pentru asta. Sunt doar motive.

În concordanţă, oamenilor li se cere să fie un pic mai deştepţi pentru a vedea cu cine au de-a face şi cine conduce lumea. Problemele doar ne reamintesc care este scopul, şi este uşor să scăpăm de ele dacă ne întoarcea către Creator. Dar nu ne întoarcem la El ca să primim „recompense”, ci pentru a ne corecta pe noi, în funcţie de a fi în adeziune cu El şi astfel să-i aducem mulţumire. Atunci „semnalele de amintire” vor fi anulate, şi atunci „îngerul morţii” se va transforma în „îngerul sfânt”.

Întrebare: Deci cu cine muncim, cu un grup sau cu lumea exterioară?

Răspuns: Toată realitatea, inclusiv lumea externă, inclusiv eu şi grupul, sunt în Creator. Lumea exterioară îmi dă un impuls negativ (1), prin constanta îndreptare a mea către Creator (2). Dar eu ştiu că nu mă pot întoarce către El în mod direct. Prima dată trebuie să mă întorc către grup, apoi împreună cu ei către Creator. Doar atunci voi avea un vas, o dorinţă pentru acest lucru, şi nimic nu mă va ajuta dacă muncesc individual.

Din partea a 3-a a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 12/12/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Articolul „Nu este nimic în afară de El” vorbeşte de nevoia de a face propriile noastre eforturi în munca spirituală, dar toate stările vin de la Creator. Când putem deveni independenţi?

Răspuns: Independenţa noastră este exprimată prin devenirea asemănători Creatorului din interiorul egoismului nostru, incluzând astfel în noi două forţe opuse. Dacă dai deoparte forţa egoului nu-ţi va mai fi lăsat nimic. Vei exista în El ca în punctul de început, când El a creat ceva din nimic şi, nu vei avea nicio senzaţie proprie despre nimic.

Iniţial, întrebarea Creatorului a fost cum să creeze o creatură independentă care să fie similară şi egală Lui. Asta este ce face El în toată creaţia. Noi suntem angajaţi în încercarea permanentă de a obţine o stare de alipire completă la El, cu sentimentele şi mintea pe care El le cheamă în noi.

Alipirea la El înseamnă că amândouă, şi sentimentele şi mintea mea, vin de la El, aşa că, prin ele, eu voi urca peste egoul meu şi voi începe efectiv să simt în mine dăruirea Lui.

Este greu de exprimat. Nu sunt astfel de cuvinte în limbajul nostru.Pe ansamblu, trebuie să tânjim după conexiunea cu această singură rădăcină, cu această sursă – în fiecare moment, în fiecare parametru şi în fiecare secţiune, în inimă şi în minte, în dorinţele şi în gândurile noastre.

Apoi, o nouă inimă şi minte vor fi create în noi, care muncesc în scopul dăruirii într-un alt sistem de coordonate, într-o altă dimensiune.

Numai atunci vom începe să înţelegem din ce spaţiu operează această forţă. Noi vom intra deja în acest spaţiu, dar numai munca sistematică asupra sinelui nostru aduce recunoaşterea faptului că totul în mine şi în jurul meu, totul, vine de la El, în fiecare secundă, în fiecare moment.

Din Lecţia 3 de la Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Noi constant trebuie să ne focusăm pe faptul că „Nu există Nimeni în afară de El” – doar pe acest subiect şi că nu există nimic în afară de el. Toate celelalte subiecte sunt pentru a susţine acest subiect în diferite moduri individuale.

Mai mult, aprofundez acest subiect pentru că Creatorul a produs toate sentimentele din mine. Acum, el îmi vorbeşte mie prin învățător, care este mesagerul lui şi nimic mai mult. Totul în jurul meu este manifestarea Creatorului în mine; eu însuşi sunt manifestarea Lui şi trebuie să răspund la ce se întâmplă în concordanţă cu acest lucru.

Cu cât o persoană înţelege şi ştie unicitatea acestui lucru, nu se deconectează de prieteni, de lume, sau de orice altceva, atunci cu atât mai mult va încerca să-l simtă în realitate.

Aceasta este unica forţă a naturii care se manifestă pentru noi în acest mod. În fiecare zi noi mărim revelarea integrităţii, interconectivităţii. Natura este integrală şi noi nu ar trebui să interferăm în niciun mod. Din contră, ar trebui să ne adaptăm la acest sistem. De aceea Kabbalah spune că trebuie să acţionăm în lumea externă: să oferim fiecăruia un nivel de trai normal, rezonabil, în general. În afară de asta trebuie să căutăm unitatea, şi prin unitate la cel Unic.

În acest mod, orice schimbări pe care ai vrea să le vezi, pot să vină doar prin acest subiectal unicităţii Creatorului. El determină totul: de ce noi ar trebui să fim uniţi, de ce ar trebui să reacţionăm la ceva în acest mod şi nu în altul, etc. Vom ajunge la răspunsul corect tot timpul în acest mod.

Din Convenţia Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→