Religiile, știința, filozofia, tot ceea ce a dezvoltat omul , este destinat să-l aducă mai aproape de Creator. Dar această conexiune este de fapt împlinită de către înțelepciunea Cabalei.

Dacă am studia despre al cincilea nivel de „grosime” al dorinței mele și despre procesele care au loc în ea, în legătură cu diferite perioade sau valori, atunci aceasta este, în general, numită „știință”, „filosofie” sau „psihologie”. Într-un fel sau altul, studiez ceea ce se întâmplă în dorința mea de a primi.

Când învăț asta? În timpul exilului. Acesta este momentul potrivit și situația potrivită.

În plus, există oameni care tânjesc să se ridice deasupra dorinței lor de a primi, mai presus de exil. Astfel, ei dezvolta această abilitate pe plan intern –  studiază despre nivelurile mai ridicate, cu ajutorul înțelepciunii Cabalei. La acest nivel, dobândesc o legătură cu Creatorul, ceea ce înseamnă că construiesc dorința lor de a primi, astfel încât aceasta să aibă forma Creatorului.

Nu are nici o formă sau figură și, în scopul de a stabiliza această asemănare, chem Lumina Înconjurătoare care mă corectează. Aceasta Lumină intră în dorința mea și construiește forma dăruirii în mine, care este asemănătoare Creatorului, Luminii care se reîntoarce.

Deci știința, filozofia și psihologia vorbesc despre ceea ce se întâmplă în dorința noastră de a primi. Noi dezvoltăm aceste discipline, fără a ne schimba pe noi înșine, ci într-un mod rațional. Deci, chiar și cea mai rea persoană poate ajunge la înălțimi mari în fiecare domeniu științific. Un filozof poate fi un nazist sau, într-adevăr, orice. Astăzi este posibil să se aranjeze un concept filosofic, care va justifica tot răul din lume.

Înțelepciunea Cabalei, pe de altă parte, are o abordare diferită: o persoană se schimbă în bine, pentru a dărui și, în acest sens, ea descoperă Creatorul. Aceasta este o înțelepciune cu totul diferită, iar oamenii de știință obișnuiți nu o pot înțelege, deoarece se bazează pe transformarea unei persoane.

Astăzi este necesară o astfel de schimbare, deoarece dimensiunea superioară care ni se dezvăluie ne obligă la asta. De aici provine plânsul științei, filosofiei și omului. Dacă noi nu începem să ne schimbăm pe noi înșine în acord cu Divinitatea care ni se dezvăluie, ne vom găsi în opoziție cu aceasta. Problema reală nu este ascunsă în această lume, ci mai degrabă în faptul că Creatorul „aterizează” pe noi, rețeaua integrală a conexiunii reciproce generale. Acesta este agățat de noi, ca o farfurie zburătoare gigantică dintr-un film science-fiction și coboară, lăsându-ne astfel din ce în ce mai puține opțiuni de manevră. Să sperăm că oamenii vor înțelege acest lucru.

Deci, totul depinde de o persoană: dacă se schimbă pe ea însăși, în scopul de a-și continua dezvoltarea în mod corect acum, sau nu.

Să ne întoarcem la știință și filozofie: exilul poporului evreu și integrarea acestuia cu națiunile lumii a fost menit să ne furnizeze știință, informații despre dorința de a primi. Înțelepciunea Cabalei, pe de altă parte, ne învață despre realitatea externă, despre schimbarea dorinței noastre și este amenajată în acest fel, astfel încât Lumina să treacă prin dorință și să-i dea forma dăruirii. Fără trecerea Luminii, înțelepciunea Cabalei nu ar exista. Ea a apărut atunci când oamenii au început să-și exploreze dorința, structura sa și viața și după ce au examinat-o, ei au început să atragă Lumina care Reformează asupra lor, ceea ce înseamnă că ei au început să se reformeze (corecteze) și să se schimbe în bine, pentru a dărui în loc de a primi.

Lumina schimbă discernămintele mele și eu colectez datele și descopăr în cele din urmă o nouă știință numită „înțelepciunea Cabalei”.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 6/12/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ascensiune lui Malhut la Bina se numşte „sanctificarea lunii”. Asta înseamnă obţinerea credinţei prin care omul trebuie să purifice munca sa deasupra raţiunii. El înţelege că nu trebuie să lucreze cu dorinţa sa de a primi, ci toată munca sa trebuie să fie în interiorul vaselor de dăruire.

Dar, între timp, nu are dorinţa de a dărui şi nici măcar nu înţelege ce înseamnă asta. De acea Creatorul indică, „cu degetul”: Uite, asta este forma dăruirii!. Adică, omul, gradual, începe să descopere forma dăruirii şi înţelege că asta este forma dorită.

Înainte de asta nu putea descoperi, aprecia sau imagina. La urma urmei, ceea ce numim dăruirie în lumea noastră nu este dăruirie ci primire latentă sau altruism fals.

Atâta timp cât omul este operat de dorinţa egoistă, trebuie să simtă ceva plăcere în acţiunile sale, altfel nu ar fi capabil să acţioneze.

Chiar şi când îi satisface pe alţii, trebuie să simtă ceva profit sau că celălalt îi este mai drag decât el însuşi. Apoi el simte dragostea naturală, ca o mamă care e gata să îi dea totul bebeluşului ei.

Altă opţiune este că suntem atât de mult conectaţi astfel încât bunăstarea altuia e inseparabilă de propriul meu beneficiu sau că sunt operat de frică.

Motivul poate fi de asemenea beneficiul, un profit adiţional sau o dorinţă de a-mi opri suferinţele.  De asemenea este perceput ca un motiv egoist şi de obicei ca un profit mai mare decât plăcerea.

Pot simţi un profit din ce este adiţional şi de asemenea pot simţi un profit din faptul că nu pierd. În acest caz, bucuria mea este chiar mai mare.

O persoană poate găsi o sută de dolari pe stradă, se poate simţi fericit dar la fel de repede poate uita asta. Dar dacă pierde o sută de dolari va regreta mult mai mult decât dacă ar fi găsit suma de bani, deoarece este ca şi cum ar separa ceva de propria persoană.

De aceea, trebuie să înţelegem că puterea credinţei este deasupra dorinţei de a primi şi este obţinută în două faze. Prima oară în vasele în care lucreză pentru profit, apoi în vasele în care simţim pierderea. Dorinţa noastră este divizată în două părţi. Nivelurile 0, 1 şi 2 (grosimea nivelului rădăcină, faza 1 şi faza 2 numite GE)  şi nivelele 3 şi 4 (grosimea fazele 3 şi 4 numite AHP). Prima dăruire este operată în vasele de dăruire iar apoi în vasele de recepţie. Este mult mai dificil să lucrezi pentru dăruire în vasele de recepţie pentru că omul simte imediat acolo o pierdere. Ar fi putut primi o plăcere directă în acele vase dar acum este total opus, intenţionează să dăruiască cu acele vase şi se dovedeşte o dublă pierdere pentru ego.

Dar el „ se purifică pe sine” adică obţine atributul dăruirii şi astfel avansează până când este recompenat cu „purificare lunii” când atributul dăruirii devine sfânt pentru el.

El însuşi nu poate străluci ca luna dar luminează în măsura în care aderă la forţa superioară, la sursa luminii, la soare, cu ajutorul forţei credinţei.

La fel ca şi pământul, luna nu poate genera nicio lumină dar cu loialitate aderă la soare, deasupra pământului şi, de aceea, începe să strălucească. Nu este propria sa lumină, dar străluceşte mulţumită faptului că nu primeşte nimic pentru sine ci doar pentru a ilumina pe alţii.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/30/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce transformă toate rugăciunile noastre într-o singură rugăciune? Cum putem noi să cerem împreună acelaşi lucru?

Răspuns: Pentru a face asta trebuie să clarificăm de fiecare dată faptul că este imposibil să ridici o rugăciune singur. O astfel de rugăciune nu este acceptată.

Scopul nostru este ca dorinţele de primire să se adune într-una singură cu o singură intenţie, aşa cum a fost înainte. A existat un întreg până când spargerea a introdus intenţia de dăruire în fiecare bob de dorinţă de primire. Acum, această fragment de intenţie este sub dominaţia egoului, dar prin asta, există o conexiune între două dorinţe, de primire şi de dăruire ca şi cum ar fi fost amestecate şi pot fi împreună.

Dar această conexiune aduce întrebarea: Cum vom munci? Cum ar trebui să clarificăm lucrurile dacă luăm în considerare că dorinţele sunt în tine? Astfel trebuie tu să-ţi analizezi partea „proprie”. Corecţia nu este când dorinţa de dăruire controlează dorinţa de primire, ci atunci când, după spargere, dorinţele de primire sunt conectate prin dorinţele de dăruire.

Suntem înclinaţi să muncim individual: „sunt dispus să fac tot ce îmi cere Creatorul”. Dacă El vrea de la mine să dăruiesc, voi dărui, dacă vrea de la mine să mă alipesc Lui, mă voi alipi. Sunt gata de orice în vasele mele individuale, „numai spune-mi ce am de făcut”. Dar să mă conectez cu alţii prin calităţile dăruirii moştenite în timpul spargerii – în niciun caz!

Între timp, Creatorul se bucură de acţiunea ta îndreptată spre conexiune, fiindcă atunci, tu foloseşti puterea Lui, şi, în loc de ură faţă de ceilalţi, tu îi iubeşti. Prin asta, tu te dezvolţi spre forţa iubirii, dorind să semeni cu Creatorul, chiar dacă ţi se pare că nu ai nicio relaţie cu El. Până la urmă, tu încerci să-I aduci mulţumire, dar acţiunea în sine este împlinită între noi, unitatea ta cu colegii de grup este plăcere pentru Creator.

Noi am fost făcuţi ca dorinţe de primire ce vor să fie umplute, şi, de asemenea, cu dorinţe de dăruire care caută şansa să aducă profit în detrimentul dăruirii asupra celorlalţi, să-i folosească pe ceilalţi într-un mod cât mai viclean. Tu trebuie să schimbi toate astea în scopul de a te conecta cu ceilalţi „ca un om cu o singură inimă”. Dacă tu te conectezi cu colegii pentru a aduce plăcere Creatorului şi, dacă, în acelaşi timp, tu devii ca El în dorinţa ta de primire, atunci tu îi aduci prin asta Lui mulţumire, şi astfel obţii ceea ce este dorit.

Copilul pe care El l-a creat şi pregătit, în sfârşit vrea să se alipească Lui, să fie ca tatăl lui; el vrea să fie independent să adere la El în acţiunile lui. Tu nu poţi, şi nu e nevoie, să faci nimic decât să-i aduci Lui plăcere crescând datorită conexiunii cu ceilalţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/11/2012 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: In articolul “Pacea,” Baal HaSulam aduce un citat din Isaia: “ Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara, si vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna si un copil le paste.” Cand acest timp va veni, pentru cine va fi mai greu, pentru lup sa aiba de a face cu mielul sau pentru miel sa se descurce cu lupul?

Raspuns: Exista un lup si un miel in fiecare dintre noi, o dorinta de a primi si una de a darui, vointa de a darui e numita “miel” iar cea de a primi “lup.”Ei nu pot trai impreuna din cauza lipsei de intelegere. Lupul stie ca se poate satisfice numai prin miel, iar mielul se teme ca lupul l-ar putea manca.. Dar, pe de alta parte, lupul stie ca nu poate trai fara miel, iar mielul e constient ca fara lup nu va fi capabil sa avanseze si intotdeauna va ramane un miel.

Asa ca se dovedeste, ca ei nu pot exista unul fara celalalt, dar nici unul cu celalalt, deci cum pot ei gasi balanta. Cum poate exista starea”lupul va locui laolalta cu mielul?” Cum pot doua dorinte opuse – a primi si a darui-  exista impreuna?

Asta e ceea ce intelepciunea Kabbalah ne explica: cum lupul si mielul se accepta unul pe altul si sunt incorporati unul in celalalt. Cand o persoana nu e nici in primire, nici in daruire, primeste aceste doua forte ca doi “ingeri” si ii combina corect astfel atragand imaginea Creatorului. De asta Creatorul este numit Bo-re ( “Bo-reh,” ”Vino si vezi”in ebraica). Imaginea aceasta este construita din forta primirii si din cea a daruirii.

Apoi, un copil ii va conduce. Ceea ce inseamna ca omul din mine simte ca este mic si in acelasi timp organizeaza totul construindu-se constant pe sine cat si lumea din jurul lui prin combinarea corecta a acestor doua forte, lupul si mielul; linia mijlocie e determinata intre aceste 2 linii, dreapta si stanga, pe diferite nivele de grosime, iar un “copil mic” manipuleaza aceasta intreaga imbinare.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30.11.2012, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cei care au punctul din inimă, pe care l-au primit înapoi în Babilonul antic și care au trecut prin multe reîncarnări până în prezent sau cei în care se trezește abia acum – sunt de fapt singurii care au liber arbitru. Aceasta se datorează faptului că există două forțe în ei: forța primirii și forța dăruirii. În toți ceilalți, există doar forța primirii, dorința de a primi, care îi conduce în totalitate; scânteia dăruirii este in stare latenta pentru moment și nu se arată.

Ei nu au aceste două forțe între care este posibil să se judece pe ei înșiși și întregul la o scara sau alta. Dar, dacă scânteile dăruirii se trezesc în oameni, ei își pot schimba soarta și soarta întregii lumi. Astfel de oameni se numesc Yashar-El (direct la Creator), deoarece prin atributul pe care l-au primit de la Creator ei pot alege și judeca pe ei înșiși și lumea întreagă la scara corecției.

Ei sunt foarte diferiți de alții chiar și prin natura lor corporală, ca rezultat al scânteii care operează în ei. Numai cei care au scânteia forței dăruirii, au liber arbitru. De aceea, ei sunt partea cea mai intimă a lumii, deoarece sunt aproape de Lumina care este peste tot. Prin ei Lumina poate ajunge la întregul sistem, la toate celelalte vase, la toți ceilalți oameni pe care-i vedem în această lume.

Ei trebuie să efectueze corecția și sunt responsabili pentru starea lumii, pentru modul în care lumea avansează în direcția corectării generale. Prin urmare, trebuie să adunăm toți oamenii în care punctul din inimă s-a trezit și să încercăm să-i formăm într-un grup puternic și unificat. Această uniune va fi numită centrul interior, inima lumii.

Venind împreună și anulându-ne ego-ul, venim mai aproape de Creator, de Lumină, de forța dăruirii. Pe de altă parte, influența Luminii se va răspândi prin intermediul nostru peste tot în lume. Aceasta este toată munca noastră. Toate aceste eforturi sunt doar pentru a aduce mulțumire forței superioare. Prin asta descoperim forța superioară și ne identificăm cu ea, ceea ce înseamnă că obținem scopul creației.

Cel mai important lucru este conexiunea dintre noi, în scopul de a crește forța dăruirii si de a-i ridica importanța, să venim cât mai aproape posibil de Lumină, de atributul său, și, astfel, să avansăm.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 29/11/12

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam „Introducere în studiul celor zece Sfirot” paragraf 42: Într-adevăr, va trebui să ştii că motivul distanţei noastre mari faţă de Creator, şi că suntem atât de predispuşi să călcăm voia Lui, este dintr-o singură cauză, care devine sursa tuturor chinurilor şi suferinţelor pe care le suferim şi pentru toate păcatele şi greşelile  în care am eşuat..”lipsa noastră de înţelegere a Providenţei Lui peste creaturile Lui”, este fiindcă noi nu-L înţelegem cum trebuie.

Dacă am fi putut înţelege Providenţa Superioară, am fi descoperit Forţa Superioară şi am fi învăţat ce vrea de la noi, prin clarificarea relaţiilor dintre noi şi Creator, şi atunci: în mod evident, prin eliminarea acestui motiv, am fi scăpat imediat de orice supărare şi durere. Ne-ar fi fost acordată imediat alipirea cu El în inimă, suflet şi minte.

Dar noi nu-L revelăm pe Creator în sine, cum greşit cred oamenii. Orice obţinere este posibilă numai prin comparaţia de calităţi, şi deci, atingerea Creatorului se referă la asemănarea şi echivalenţa cu El, în funcţie de calităţile noastre. Eu pot doar să verific, să măsor, şi să-L simt raportat la mine însumi.

Dacă vreau să-L revelez pe Creator, trebuie să fiu într-un fel, egal cu El în calităţi, fiindcă altfel, nu voi fi în stare să-L simt. Dar în momentul când mă trag mai aproape de El, în funcţie de echivalenţa de calităţi, încep să-L judec, iar atunci, din momentul în care eu voi face cu siguranţă mai puţine greşeli, cert mă voi schimba mai repede.

Chiar şi în scopul de a avansa către prima revelaţie, către prima simţire a Creatorului, trebuie să mă schimb. Astfel, întregul meu drum este divizat în etape, prima din ele fiind în „întuneric”, când eu acţionez şi îndeplinesc sfaturile cabaliştilor, crezând în faptul că astfel mă voi apropia de Creator. Eu cred ce spun cărţile, mă integrez şi particip în grup, luând exemplu de la colegii mei şi, în cele din urmă, încep să simt şi să discern puţin Forţa Superioară.

Se revelează în mine un fel de înclinaţie către Creator, şi apoi se dezvoltă din ce în ce mai mult. Apoi deja încep să înţeleg ce spun cărţile şi ce înseamnă cabalişti. Până atunci, va fi bine dacă doar am citit o vreme, fiindcă abia acum încep oarecum să gust fiecare cuvânt.

Textul îmi devine apropiat ca o parte din mine. Înţeleg că vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în interiorul meu.

Pentru astfel de momente, astfel de situaţii, noi va trebui să ne dorim mult să nu facem greşeli şi să înţelegem ce vrea Forţa Superioară de la noi.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 29/11/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot,” Punctul 25: Examinează prima întrebare, în care ei își imaginează că pot păstra toată Tora, fără cunoașterea înțelepciunii Cabalei. Eu le spun: Într-adevăr, dacă puteți să vă păstrați studiul Torei și respectarea poruncilor corespunzător, Lishma, adică numai în scopul de a aduce mulțumire Creatorului, atunci, într-adevăr, nu aveți nevoie să studiați Cabala. Acest lucru se datorează faptului că, atunci se spune despre voi,”sufletul lui îl va învăța.” Dar dacă ați practicat Tora în Lo Lishma pentru mai mult de trei ani, așa cum Rabbi Yosi spune, și cinci ani, așa cum Tana Kama spune, atunci Braita vă avertizează că nu veți vedea un semn bun în această cale pe care mergeți! De ce vă înșelați sufletele cu sperante false, atunci când aveți o astfel de tactică apropiată și sigură precum studiul înțelepciunii Cabalei.

Ne putem corecta dorința, astfel încât aceasta să fie complet îndreptată către dăruire numai unindu-ne „ca un singur om cu o singura inima.” Apoi, vom deveni un vas, o dorință care este gata pentru dăruire, și va atinge în cele din urmă scopul: adeziunea cu Creatorul.

Întrebarea este dacă acest lucru este posibil, fără a studia înțelepciunea Cabalei? După cum știm, răspunsul este nu, este imposibil, deoarece Lumina care vine să corecteze o persoană este revelată numai prin înțelepciunea Cabalei. Aceasta este ceea ce aduce Lumina pentru sufletele noastre necioplite și corupte, și nici o altă înțelepciune nu ne poate ajuta aici.

În plus, fără înțelepciunea Cabalei nu știm nici măcar pentru ce studiem. Acest lucru se datorează faptului că Cabala include prezentări, explicații despre motivul pentru care omul a fost creat, de ce Torah este necesară, și cum s-o folosim în mod corect – numai pentru corectarea naturii umane, pentru stabilirea unor relații mai strânse între oameni, astfel încât să  devină un întreg și, astfel, să se asemene Luminii, astfel încât partiția numită „Faraon”, care ne separă unul de altul și ne conduce, să se rupă.

Prin studierea înțelepciunii Cabalei vom înțelege ce este libera noastră alegere și unde exact ar trebui să aplicăm toate eforturile noastre. Dar, dacă o persoană doar studiază Sfânta Scriptură: Biblia, Talmudul, și așa mai departe, nu este suficient pentru a înțelege ceea ce i se cere.

La sfârșitul exilului, am ajuns la astfel de dorințe inferioare, încât chiar și cu ajutorul intelepciunii Cabalei, este dificil să se evalueze și să se traducă termenii și definițiile în mod corect, directionându-le către persoana însăși, la ceea ce se întâmplă în interiorul său. Din partea numită „Percepția realității”, știm că totul este, de fapt, în interiorul nostru. Și totuși, este foarte greu pentru noi să ne schimbăm perspectiva, să ne uităm din exterior spre interior, și să vedem că întreaga lume este aici, și că acesta este locul care are nevoie de corecție.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 22/11/12, „Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea nu va recunoaște importanța înțelepciunii Cabalei până când nu va ajunge la nevoia de corecție. Dar această necesitate este pe punctul de a fi descoperită, iar acest lucru este ceea ce se întâmplă astăzi. Am ajuns la un punct mort; suntem împotriva unui perete, neajutorați, neștiind ce să facem.

Până acum am reușit întotdeauna să depășim problemele, îmbunătățindu-ne viața, dar astăzi este opusul. Ne scufundăm într-o criză care nu se termină, ci crește.

Acest lucru indică faptul că oamenii deja încep să descopere nevoia de o schimbare reală.

Aici ne confruntăm cu întrebarea despre sensul vieții, pe care nu ne-am pus-o înainte. Toate generațiile anterioare au aspirat pentru mai mult: să înțeleagă mai mult, să simtă mai mult, să zboare pe lună, să se scufunde în ocean, să construiască. În cele din urmă, tot ceea ce construim este distrus, iar lucrurile devin atât de rele încât, uneori, pare că este mai bine să mori. „Pentru ce avem nevoie de această viață?” Astăzi este o întrebare generală și va deveni din ce în ce mai clară.

Aici vine nevoia de corectare și poate fi împlinită numai de către Lumina care a creat-o.

Metoda care ne permite să convocăm Lumina care ne corectează dorința este numită înțelepciunea Cabalei. Ea conectează Lumina care a creat dorința și care o poate corecta și umple cu dorință în sine. Deci, pentru că nu există altă soluție, omenirea va trebui în cele din urmă să descopere această metodă și s-o folosească în funcție de destinul său.

Între timp, în perioada de tranziție, lumea nu știe despre asta încă. Nu știm multe, dar cel puțin încercăm să auzim. Trebuie să înțelegem esența înțelepciunii Cabalei cât de repede putem și s-o prezentăm cât de bine și cât de mult putem la toată lumea. Apoi, lumea va ajunge la corecție.

Prin definiție, înțelepciunea Cabalei este revelarea Creatorului către ființa creată, sau o schimbare a dorinței cuiva datorită căreia va primi forma Creatorului și-L va descoperi. Ideea este aspectul pe care l-am explicat: fie din aspectul Luminii, fie din aspectul vaselor. Vorbim fie despre revelația Luminii către vas, fie despre vasul căruia îi va fi dezvăluită Lumina numai în măsura în care sunt egali în formă. Pe ansamblu, nu este Lumina cea care este revelată în vas, ci vasul care primește o formă similară Luminii, numită „Creator”. Astfel Creatorul este revelat ființei create și acesta este scopul .

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 14/11/12, „Esența Înțelepciunii Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este cea mai incredibilă şi fantastică dorinţă pe care o putem avea şi care să-i facă pe ceilalţi să exclame: „Uaau!”.

Răspuns: Noi suntem în stare de orice! Putem fi nemuritori, fără sfârşit, atotştiutori, atotputernici, dar numai în măsura în care dorim să transmitem toate acestea celorlalţi, şi nu să ţinem totul pentru noi înşine (pentru uzul nostru intern), adică, dacă acceptăm să ne transformăm in „transmiţători”.

Comentariu: Am fost la şcoală cu un coleg deştept care au spus că el a vrut să fie Dumnezeu. El a declarat că a vrut plăceri fără de margini care să crească cu acceleraţie exponenţială. Oare acest tip de avansare există cu adevărat pe acest tărâm?

Răspuns: Sigur că există. Însă nu există niciun Dumnezeu! Nivelul pe care îl obţinem în Guvernarea Generală este de fapt nivelul lui Dumnezeu, nivelul Creatorului. Este greu să fii Dumnezeu? Poate…dar sigur este posibil.

Comentariu: Acest tip a spus de asemenea că el ar vrea să creeze „propriul său univers”, cu oameni reali care să trăiască în el.

Răspuns: Cineva poate să-şi creeze de fapt propriul univers, mai mult, el poate să facă o serie de universuri, care sunt incluse unul în altul. La sfârşit, el va obţine o stare de revelare absolută şi de împlinire care este numită „Lumea Infinitului”, peste care nu mai există nicio dorinţă. Aici, el trebuie să se oprească! Asta este!

Ce va veni în continuare? Noi nu putem răspunde la această întrebare fiindcă starea de „Infinit” este dincolo de graniţele noastre limitate. Vezi, noi încă vorbim de „sfârşit”, tot ceea ce putem face este să facem noţiunea de „un sfârşit” un pic mai largă, să o împingem puţin mai departe. Nu există un astfel de lucru ca „ce mai urmează?”. Categoriile de distanţă şi limite pur şi simplu dispar dincolo de aceste limite.

Din emisiunea KabTv ”Discuţii cu Michael Laitman” 3/11/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem racorda la o singură forţă, la o singură Lumină şi să nu ne abatem de la cale?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai prin adeziunea reciprocă a membrilor care vor să clarifice totul numai în ceea ce priveşte conexiunea dintre ei. Toată Tora este istoria aceste conexiuni, şi nimic altceva.

Treptat, noi ajungem să cunoaştem dorinţa de primire, care la început pare să fie bună. Asta se cheamă „şapte ani de belşug” în Egipt. Apoi descoperim că dorinţa noastră este rea. Asta este evidenţiat prin oraşele Pitom şi Ramses. Poziţia egoului nu se schimbă şi, dacă tu te identifici cu el, trăieşti o viaţă confortabilă. Dar dacă te identifici cu Israel, este rău, fiindcă apare punctul care nu te lasă să te odihneşti şi te forţează să te detaşezi de atitudinea precedentă. Astfel, tu nu schimbi realitatea, ci numai o împarţi şi o prelungeşti în funcţie de egoul tău sau de Lumină.

Întâi tu consideri că dorinţele şi gândurile care te rup de proprietatea ta sunt rele. Această abordare este numită „opinia proprietarilor de pământ”. Apoi, răul devine ceva care te rupe de Creator şi este numit „opinia Torei”. Aceste două opinii sunt opuse una celeilalte, iar Tora ne spune cum poate omul să treacă dintr-o lume în cealaltă. Dacă un om consideră că totul trebuie să existe în interiorul dorinţei de primire, este starea numită „această lume”, ceea ce înseamnă nivelul corect. Din acest punct, omul păşeşte în „lumea cealaltă”, la starea următoare , în care totul trebuie să existe în Creator.

Povestea exodului din Egipt este povestea generală, care se repetă din timp în timp, de fiecare dată într-o altă calitate, la un nou nivel de percepţie care dezvăluie straturile mai profunde şi expune detaliile mai mici şi face o evaluare mai precisă. În această poveste, noi părăsim Egiptul dar suntem încă departe de punctul final. Egiptul se întoarce în noi în timpul rătăcirii prin deşert. Cu alte cuvinte, se întoarce la noi la un nivel mai înalt, aşa cum vezi şi trăieşti „filmul”, dar la o „rezoluţie mai înaltă”. Asta în plus faţă de diferite războaie şi probleme. Totul se reîntoarce şi redescoperim detaliile mai fine ale clarificării noastre.

Totdeauna totul se rezolvă în triunghiul: „Eu – Grupul – Creatorul”. Noi lămurim punctul de unitate, adeziunea dintre mine şi grup. Eu sunt vasul şi Creatorul este umplutura. Apoi examinăm ce ne deranjează şi ce ne ajută. Constant noi lămurim acest lucru, clarificăm atributele necesare în fiecare secundă, pentru a le corecta şi a le conecta. În acest fel, noi urcăm scara spirituală. Deci, dacă tu cauţi modul cel mai eficient, există un singur loc asupra căruia trebuie să te concentrezi.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 26/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→