Întrebare:Ce pot eu să dau Creatorului când eu nu am nimic de dat Lui?

Răspuns: Ce are de dat un bebeluş mamei lui? Dar uite câtă bucurie îi aduce ei, ce mulţumire îi dă el ei! Dacă ne imaginăm că Creatorul ne tratează cu iubire infinită, absolută şi perfectă, ce putem să-i dăm noi Lui? Cel puţin un oarecare răspuns, un zâmbet mic. Dacă El ne iubeşte, nu contează ce paşi facem noi către El, ei vor fi o plăcere pentru El. Singura întrebare este ce înseamnă „către El”?

Există un singur scop: să facem plăcere Creatorului. Acest lucru este posibil numai prin dăruire, numai devenind asemenea Lui.

Ce vrea mama de la copil? Vrea să simtă de la el o reacţie, ca de la un om mic, un zâmbet, o mişcare către ea. Acestea sunt pentru ea o plăcere. Mama vrea să vadă manifestarea calităţilor umane în bebeluşul ei, semne de progres. Şi noi trebuie să învăţăm din acest exemplu. Asta este ceea ce vrea Creatorul să facem, şi astfel putem noi să aducem Lui plăcere.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din „24/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este Creatorul? Care este semnificaţia măreţiei Lui cu care eu trebuie să-mi impresionez colegii?

Răspuns: Creatorul este proprietatea de dăruire, de iubire, de conexiune şi de respingere a interesului personal. Obţinerea unor astfel de proprietăţi este primul pas pe calea asemănării cu Creatorul.

Vezi sau simţi acum Creatorul? Nu! De ce? Este una din proprietăţile care guvernează totul şi face totul, dar nu se revelează pe sine. De fapt, ea nu are o manifestare individuală. Nu este un individ ca tine care ocupă loc în spaţiu şi vrea să fie remarcat de toată lumea. Creatorul este proprietatea opusă. De aceea El pare să nu existe…

Vrei să revelezi acest aer gol? Pentru acest scop tu trebuie să devii de asemenea un mic „aerat”.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 26/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nu putem niciodată imagina şi aprecia nivelul de mai sus, fiindcă este o nouă dimensiune de fiecare dată şi noi intrăm într-o altă lume. Toate datele noastre interioare se schimbă, elementele noastre se schimbă şi, de fiecare dată este o nouă creatură, o nouă creaţie. În acest fel sunt revelate noile Reşimot (gene informationale spirituale).

Deci, cum putem chema avansarea noastră şi să ne gândim la măreţia Creatorului de la înălţimea nivelului următor, în comparaţie cu cel pe care suntem acum? De aceea noi muncim indirect, cu ajutorul mediului, fiind impresionaţi de el şi primind de la el noi valori, astfel că, omul poate imagina dăruirea ca fiind conexiune şi iubire peste egoul său.

Mulţumită mediului, noi putem cumva să ne descriem această imagine, dar pentru a avansa, trebuie să cerem mai mult decât această imagine, cel mai de sus nivel care înseamnă două nivele mai sus decât suntem noi acum. Dacă următorul nivel este deja Ein Sof pentru noi, cum putem imagina ceva ce este peste Ein Sof?

Dar, noi trebuie să ne imaginăm că acest cel mai înalt nivel, care înseamnă revelarea Creatorului, este încă şi mai înalt decât orice ne putem imagina noi. Este atunci când chemarea mea pentru Creator este corectă. Asta fiindcă nivelul superior este acelaşi cu starea pe care eu vreau să o obţin. Nivelul care este deasupra, este acela de la care eu cer ajutor pentru obţinerea nivelului superior.

Mă adresez celui de deasupra celui de sus pentru a obţine pe cel de sus. Dacă eu prezint chemarea mea în acest fel, atunci este exact pe linia directă care vizează Creatorul. Eu vreau să obţin nivelul de dăruire, de conexiune, iubirea pentru ceilalţi şi adeziunea. Dar pentru a obţine asta, nu mă adresez pentru ajutor unui factor necunoscut, ci direct Creatorului. Totul este în nivelul superior conectat într-un întreg: Israel, Tora (Lumina care reformează) şi Creatorul.

Israel sunt eu, cel care obţin nivelul superior datorită Luminii pe care o primesc de la Creator, care este cel mai de sus nivel, dar care „vine” să mă întâlnească la nivelul următor. Dacă noi avem acest aranjament, putem fi siguri că suntem pe linia directă.

Nivelele importante pentru noi sunt: cel de jos (nivelul curent), cel de sus, şi cel de deasupra celui de sus. Aceasta este ordinea nivelelor.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 25/10/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei): Înţelepţii noştri spun despre asta că, lumea nu a fost creată decât în scopul păstrării Torei şi a Miţvot (porunci), adică, după cum au explicat înţelepţii noştri, că scopul Creatorului, în momentul când El a creat creatura Sa este să dezvăluie celorlalţi Dumnezeirea Sa. Este aşa, pentru că revelarea Dumnezeirii Lui ajunge la creatură ca recompensă plăcută care este în continuă creştere până când ajunge la măsura dorită.

Cum facem noi, cei de jos, să urcăm la perfecţiune? O facem prin înţelegerea adevărului. Noi înşine nu ştim asta, însă, depunând efort în circumstanţele date, noi acţionăm într-o formă „alternativă”, şi, cu toate că nu acesta este scopul nostru, noi formam vasele pentru obţinerea adevărului prin activităţi „secundare”. Apoi descoperim ce înseamnă asta.

Asta este ceea ce înseamnă ridicare de la nivelul cel mai de jos la nivelul Creatorului. Acest lucru este făcut numai prin ajutor special de Sus. Noi nu avem nicio conexiune directă cu acele grade la care urcăm şi, numai indirect noi iniţiem această ridicare, după principiul „munceşte şi găseşte”.

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei), par. 7: Cel care mănâncă şi se bucură din munca tovarăşului său se teme să se uite la faţa acestuia fiindcă făcând aşa, el devine din ce în ce mai umilit, până când îşi pierde forma sa umană. Şi pentru că ceea ce provine din întregul Lui nu poate fi lipsă, El ne dă loc pentru a ne câştiga noi înşine exaltarea prin munca noastră în Tora şi Miţvot.

Creatura este opusă Creatorului în calitatea sa internă, în dorinţa egoistă de „eu ar trebui să conduc”. Singurul lucru care poate sta în opoziţie este ruşinea care provine din defectul din propriul „eu”.

În fapt, aceste două judecăţi fuzionează în una şi este aproape suficient pentru a aduce fiinţa creată la corecţie. Asta pentru că, un om este gata să facă orice astfel încât să nu simtă defectul de ruşine în dorinţa lui de primire. Noi putem sta în ruşine numai dacă este posibil să acoperim dorinţa de primire, astfel încât ea să nu poată fi de fapt rănită. Chiar dacă dorinţa de primire poate fi rănită la primele nivele, noi nu putem accepta asta la al patrulea nivel fiindcă atunci ea va forţa imediat omul să termine starea curentă şi să oprească sentimentul de ruşine, imediat, în orice fel poate.

În mod normal, noi compensăm din defecte prin învăţarea de la mediul nostru. Întregul sistem este astfel construit astfel că, în cele trei linii opuse, noi vom face faţă cumva ruşinii. Dar în fapt, acesta este un sentiment extraordinar care a fost pregătit pentru sufletele înalte.

Întrebare: Cum se relaţionează ruşinea la adeziunea pe care noi trebuie să o obţinem?

Răspuns: Ruşinea şi adeziunea, frica şi anxietatea, tot ceea ce vrei, toate sunt componente ale adeziunii. În adeziune fiecare din ele participă în cel mai înalt, complet şi deschis mod.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare:Ce înseamnă conceptul de „unu”?

Răspuns: „Unu” înseamnă că există o formă care guvernează şi conectează pe toţi împreună, întregi şi părţi, totul bazat pe numărul infinit de proprietăţi interne care sunt opuse una alteia în toate sensurile posibile.

O astfel de conexiune este numită „Unu”. El subliniază numărul infinit de părţi individuale incluse în El, forma lor de conexiune şi unicitatea fiecăruia în El. Toate acestea sunt incluse în noţiunea de „Unu”.

Unu include intreaga realitate. Când El a fost un întreg şi apoi s-a divizat în multe părţi şi a trecut prin toate corectările. Tot ce a fost obţinut în timpul acestor corectări, toate acestea se cheamă Unu. Asta înseamnă că El include absolut pe toţi în interiorul Lui. El nu este simplu Unu, ci El este Unu fiindcă totul este inclus în interiorul Lui.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul trebuie să facă eforturi cât de mult poate, să se joace în scopul anulării de sine şi să aprecieze mediul cât de mult poate. Ca rezultat al jocului său, linia dreaptă este construită în el şi, în care el crede că vrea să rămână pentru tot restul vieţii. În momentul în care atinge „saturaţia”, el însuşi se taie de la această stare şi îşi dedică timpul liniei stângi.

În linia stângă el se autoverifică: „Gândesc într-adevăr aşa? Obţin în felul acesta? Simt cu adevărat recunoaşterea măreţiei Creatorului în interiorul vaselor mele, simt recunoaşterea acestei umpleri? Am obţinut cu adevărat o astfel de înţelegere şi simţire în inima şi în mintea mea, ca un embrion care se anulează pe sine total în uterul mamei sale? Sau e doar o impresie externă?”

Dar eu nu vreau să mă anulez. Am anulat doar dorinţele în linia dreaptă şi vreau să simt măreţia Creatorului direct în dorinţa pe care acum o descopăr în linia stângă.

Apoi simt o lipsă, dar ţin aceste două linii astfel încât ele se vor echilibra una pe cealaltă şi niciuna din ele nu va fi înclinată pentru a ţine echilibrul. Nu este o limită specifică de timp pentru linia dreaptă sau pentru cea stângă, deşi se spune că omul ar trebui să petreacă douăzeci şi trei de ore şi jumătate în linia dreaptă şi numai jumătate de oră în linia stângă.

Noi trebuie să adăugăm cât mai mult posibil în linia dreaptă şi în linia stângă. Noi nu va trebui să decidem că am făcut destul şi că acum trebuie să aşteptăm ca Bore să înceapă să acţioneze şi să completeze aceste două linii pentru mine.

Omul se schimbă constant de la o linie la alta până când face destul efort, şi, atunci, se revelează cea de a treia linie. El cheamă această revelaţie prin înălţarea de lipsă din linia stângă către înâlţimea liniei drepte, cerând ca Bore (Creatorul) să-i reveleze măreţia Lui ca răspuns la această cerere. Omul vrea să i se dezvăluie măreţia Creatorului, măreţia dăruirii, doar pentru că aceasta îi va permite să lucreze în dăruire, „deasupra raţiunii”, cu dorinţa care s-a revelat în el.

Dorinţa lui egoistă se predă în faţa măreţiei dăruirii care este revelată şi este de acord să muncească sub dominaţia Creatorului. Asta înseamnă că omul construieşte „capul Parţuf-ului spirirual”, unde calculează lucrurile care-i permit să dăruiască şi să primească în scopul dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Stabilirea relațiilor reciproce corecte în grup este cel mai important lucru pe care avem nevoie să-l punem în aplicare, deoarece înțelepciunea Cabalei este o înțelepciune foarte practică. Putem folosi alte înțelepciuni alte chiar și fără a le înțelege. De exemplu, stau în mașină și mi se arată ce este în jurul meu, ce butoane să apăs și să plec. Asta se întâmplă de fapt în tot ceea ce facem. Este suficient să știm câteva lucruri în scopul de a utiliza diferite evoluții științifice. Uneori, tot ce avem nevoie sunt câteva cunoștințe de bază: De exemplu, să intri în și să stai jos și trenul sau cu autobuzul te va duce la destinație, cu toate că nu ai nici o idee cum se face. Mă mut din loc în loc, mănânc, beau și particip la diferite evenimente, neștiind nimic despre baza tehnică a lucrurilor, la fel ca un copil nou-născut, care este purtat în brațele adulților sau împins într-un cărucior.

În spiritualitate, cu toate acestea, este diferit. Acolo pot folosi anumite lucruri numai dacă le știu și le înțeleg. Nu am nici un control asupra lucrurilor pe care nu le-am atins și nu le-am descoperit. Eu nu pot doar sta într-un „transport spiritual” și merge undeva. Nu, trebuie să știu cine sunt, ce este acest „transport”, cum se mișcă, cum să-l operez, de unde până unde ar trebui să-l călăresc, cum este locul din care am pornit și natura destinației mele finale, etc. Trebuie să știu ce se întâmplă, să fiu în controlul situației și nu doar „să apăs butoanele.”Numai dacă pot să pun în aplicare pe deplin aceasta, după ce stăpânesc totul, pot efectua un anumit act spiritual . Altfel, pur și simplu nu exist în lumea spirituală.

De aceea, trebuie să ne întrebăm imediat: Ce mijloace ne permit să descoperim, să cunoaștem și să înțelegem realitatea spirituală și să învățăm cum s-o gestionăm? Cabaliștii ne explică faptul că totul în lumea noastră este pregătit pentru asta. Este pe deplin pregătit doar pentru această misiune, în așa fel încât de aici să învăț cum să lucrez cu lumea spirituală, să trăiesc în ea și s-o controlez în întregime.

De la această lume învăț despre lumea superioară. Principalul instrument aici este de a practica iubirea. O putem numi practica conexiunii, concesiune, dar pe ansamblu este vorba de dragoste.

De ce? Pentru că totul este despre asta. Acum mă iubesc pe mine însumi, dorința mea de a primi. Îmi place s-o împlinesc și s-o satisfac. Așa m-a făcut Creatorul, El a conectat împlinirea cu plăcerea. Dragostea pentru alții înseamnă că eu nu absorb plăcerea, ci mai degrabă o simt în El și din asta mă bucur. Acesta este modul în care o mamă se bucură de fiecare linguriță pe care o  poate pune în gura copilului ei …

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 14/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Scopul societăţii (grupului) este este să ne ridicăm la nivelul uman. Acest lucru este posibil doar prin măreţia Creatorului, pe care noi, în întunericul nostru, nu-l vedem. Dar în întuneric putem stabili între noi, valori noi care nu au fundamente egoiste.

Noi ştim că aceste valori sunt total nejustificate, fiindcă altfel, ele izvărăsc din egoul nostru. Dar fundamentul spiritual este peste ego, ca Sfira de Yesod care este peste Sfira de Malhut. Astfel, totul depinde de fundamentul pe care îl alegem: este doar praf, care este complet fără viaţă, sau praf de pamânt (Adama) care deja uneşte mineralul (Dome) cu superiorul ca om (Adam), asemănător Creatorului?

Totul depinde de priorităţile noastre şi de ceea ce considerăm noi important. Începem să ne jucăm cu importanţa Creatorului, a profesorului, a grupului, a studiului şi a scopului şi jocul devine cel mai important şi serios joc în grup. Este aşa, fiindcă în egoul nostru, în dorinţa noastră, vedem doar întuneric. Egoul creşte constant şi asta produce întuneric. Dar dacă deasupra acestui întuneric dezvoltăm măreţia scopului nostru comun, fiecare din grup primeşte combustibil şi energie pentru a avansa prin întuneric.

Asta înseamnă că, în loc să avansăm prin băţul cu care suntem mânaţi de la spate, noi alegem ca prin noi înşine să fim traşi mai departe de măreţia de Sus, de măreţia calităţii de dăruire, de ajutorul reciproc, de conexiune, iubire şi de toate valorile supreme specifice naturii Creatorului.

Pe acest scop este bazat grupul cabalistic şi, ca atare, trebuie să păstreze din ce în ce mai exact, constant, scopul său, baza lui. Membrii grupului cabalistic sunt eroi în calitate şi nu în  cantitate. Numai oamenii care pot înainta în acest fel ar trebui să i se alăture. Aici se află puterea noastră, pentru că dorim să obţinem cât mai mult posibil similitudinea cu Lumina, să creştem în înâlţime şi nu în lăţime.

Şi de aceea ne-am adunat aici – ca să stabilim o societate în care fiecare din noi urmează spiritul dăruirii către Creator. Şi pentru a oţine dăruirea către Creator, trebuie să începem să dăruim către om, ceea ce se numeşte „iubire pentru ceilalţi”. (Din  „Scopul societăţii” – Rabash)

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Scopul nostru este să ne ridicăm la nivelul uman. Acest lucru este posibil numai datorită maretiei Creatorului, pe care noi nu o vedem in intunericul in care ne aflăm. Dar chiar aflandu–ne in cadrul nostru intunecat putem stabili noi valori ce nu au nici un fundament egoist.

Noi considerăm că aceste valori sunt total nejustificate , de vreme ce nu pornesc din ego-ul nostru. Dar fundamentul spiritual este deasupra ego-ului, ca si Sefira de Yesod care este mai presus de Sefira de Malchut. Deci totul depinde de fundamentul pe care il alegem:este doar praful inanimat sau praful din pamant (Adamah) in care deja se insamantează (Domeh) partea superioara, precum omul(Adam), in analogie cu Creatorul?

Totul depinde de prioritatile noastre, de ce consideram noi că este important. Incepem prin a ne juca cu importanta Creatorului, a profesorului, a grupului,s scopului, si devine cel mai important si mai serios joc in cadrul grupului. Daca ne raportăm numai la ego-ul nostru, la dorinta noastra, vedem numai intunericul. Ego-ul creste contant, incluzand si intunericul din el. Dar daca in cadrul intunericului dezvoltăm măretia scopului comun, toata lumea primeste combustibil si energie pentru a avansa prin intuneric.

Aceasta inseamnă că in locul avansarii manati de bătul de la spate, alegem singuri să fim dusi mai departe către maretia superioară, măretia atributului dăruirii, a ajutorului reciproc, a conexiunii, a iubirii, si a tuturor valorilor supreme ce sunt specifice naturii Creatorului.

Acesta este scopul pe care este bazat grupul Kabalistic , in asa fel incat să isi pastreze scopul, baza, cu din ce in ce mai multă acuratete. Numai oamenii care pot avansa in acest mod ar trebui să se alature. In aceasta consta puterea noastra, caci noi dorim să obtinem similaritate cat se poate de mult cu Lumina, să crestem in inaltime , nu in latime.

De aceea ne-am adunat aici – să stabilim o societate unde fiecare dintre noi urmează spitul dăruirii catre Creator . Pentru a obtine dăruirea către Creator trebuie să incepem cu daruirea către om, care este numită „ iubirea pentru ceilalti”. ( Din „Scopul Societatii”, Rabash)

Din prima parte a Leccției zilnice de Cabala 10/09/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→