Există o fabulă bine-cunoscută, care descrie relația dintre o persoană și Creator. Aceasta este fabula despre oaspete și gazdă. Dupa ce gazda a pregătit masa și toate bunătățile pentru oaspete, oaspetele simte o mare rușine care pur și simplu îl roade. El este gata să facă orice, atâta timp cât nu simte acea rușine. Apoi gazda, simțind milă pentru oaspete, creează ascunderea.

Dar ce ascunde el? Dacă gazda doar s-ar ascunde pe sine, oaspetele ar mânca confortabil toate bunătățile de pe masă și acesta ar fi sfârșitul. Oaspetele ar rămâne un egoist nesimțitor, care doar știe cum să primească și ar exista numai în forma corporală, detașat total de gazdă.

Deci, se dovedește că doar ascunderea gazdei nu este suficientă. Plăcerile ar trebui să fie, de asemenea, ascunse, iar apoi, dezvăluite în măsura în care oaspetele poate răspunde gazdei cu aceeași atitudine pe care gazda o arată oaspetelui în porții mici.

Toate aceste trei componente: plăcerea, simțirea gazdei și apetitul oaspetelui ar trebui să fie dezvăluite treptat și toate trei ar trebui să fie compatibile una cu alta. Apoi, condițiile potrivite ar trebui să fie create pentru oaspete, în porții mici, în care el va fi capabil să stabilească aceeași atitudine față de Creator, cu aceeași dragoste cu care Creatorul îl tratează.

Cum este posibil? Cea mai mică măsură în care gazda dezvăluie plăcerea bunătăților și arată atitudinea sa față de oaspete este un grad mare pentru oaspete. Acest lucru se datorează faptului că pentru el este o viață nouă, pe care nu o simțea în ascundere. El ar trebui să dezvolte în el disponibilitatea de a trata gazda în acest fel în avans, la fel cum și gazda îl tratează încă de la primul nivel. Când aromele bunătăților sunt descoperite, oaspetele nu va trebui să aibă de-a face cu ele, ci le va folosi ca mijloace: să le primească și să construiască dragostea lui pentru gazdă deasupra lor.

Deci, se dovedește că restricția și Masach (ecranul) trebuie să preceadă revelația Luminii, Creatorului. Asta înseamnă că, în primul rând, avem nevoie de teama de Creator. O persoană trebuie să dezvolte acest atribut: venerația, teama de a nu reuși să dăruiască Creatorului, constanta îngrijorare în legătură cu asta; cum ar fi dacă Creatorul îmi este revelat brusc și nu sunt protejat de plăcerea egoistă și nu voi putea să-L iubesc în schimb? Pregătirea necesară pentru revelarea Creatorului este în această teamă.

Această venerație este pe toate nivelurile, dar în forme diferite și în intensități diferite, însă venerația este o condiție esențială. Dacă o persoană o dobândește, ea este gata pentru revelarea Creatorului.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala, 3/9/12, Shamati  38

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Shechina din exil. Acestea sunt acele stari in care omul simte ca este in exil fata de calitatea daruirii, de dorinta buna, de pamantul lui Israel, dorinta indreptata direct catre Creator (Isra-el).

Persoana trebuie sa se adanceasca un pic in sentimentele sale pentru a simti profunzimea dorintelor egoiste. In fond, daca nu sunteti pe pamantul Israel, inseamna ca sunteti in sclavia Egipteana! Este nevoie sa realizati cat de mare este ascunderea si ca nu puteti iesi prin propriile forte.

Insa, persoana nu trebuie sa isi piarda controlul propriei stari si dupa ce se verifica pe sine, trebuie sa se trezeasca si sa iasa din ea, sa se ridice si sa aiba grija de puterea sa, si sa nu se piarda total in sentimentul de exil.

Apoi, trebuie treptat sa se trezeasca si in intuneric, sa isi pregateasca dorintele in asteptarea Luminii. Amara nemultumire, pe care o simtiti in Egipt, trebuie sa se transforme de la sentimentul material ca va simtiti rau intr-o graba catre corectie. Este necesara pentru ca altfel nu va veti trezi.

Trebuie sa vedeti de ce corectii aveti nevoie si sa incepeti sa va acordati la daruire pana cand veti ajunge la o cerere adevarata pentru daruire, adica spre obtinerea unui ecran anti-egoist.

Noi nu intelegem ca suntem in daruire; nu este simplu deloc. Unitatea, pe care omul a dobandeste cu Creatorul, ii da o mare implinire; ii mangaie inima si ii da sentimentul completei libertati fata de propriul egoism, si incepe sa il conduca. Lumina vine si ia in stapanire omul daca acesta ajunge la corecta unitate cu cel de langa el.

Si pentru asta, persoana trebuie sa aiba dorinte foarte puternice pentru a nu-si pierde capul, sa isi mentina controlul asupra sa si sa accepte acest sentiment in mod special de dragul daruirii placerii Creatorului. Pentru ca, aici exista un mare pericol de a incepe sa se bucure pentru sine si atunci omul nu va cadea pur si simplu in marunte dorinte egoiste pamantesti, ci in adevaratul Klipot.

De aceea  noi trebuie sa ne pregatim dorintele noastre pentru Lumina, in intunericul noptii si apoi chiar inainte de inceputul zilei  se uneste Partzufim spiritual superior Aba ve Ima. Toate placerile spirituale pe care le primim de la Lumina Superioara, toate acestea sunt consecinta unitatii, adica a Luminii, caldurii, care se naste acolo.

De aceea pe de o parte, persoana trebuie sa aspire cu pasiune catre unitate, dar pe de alta parte, sa se opreasca si sa se controleze pe sine pentru a nu se alipi in mod natural si egoist, ci constient si deliberat. Este ca si cum omul alearga cu viteza maxina, dorind sa ajunga la unitate, dar exact inainte de ajunge la ea, trebuie sa se opreasca brusc si sa se verifice! Acesta este intregul sens la razboaielor atunci cand se intra pe pamantul lui Israel.

Persoana trebuie sa identifice in mod clar daca va revela aceasta unitate de dragul daruirii sau nu. Pentru ca, atunci cand nu se afla inca in unitate, nu este speriat inca de intentiile pe care le va avea. Acum, actiunile sale sunt egoiste si intentiile sunt sparte. Insa, cand incepe sa patrunda in unitate, apare pericolul de a intra in fortele impure, Klipot.

Rezultatul unitatii si revelarii, care au fost atinse astfel, trebuie sa fie directionat doar inspre beneficiul Creatorului si nu catre propriul benficiu. Aici incepe cu adevarat razboiul impotriva dorintelor de placere ale persoanei.

Din partea a 1  Lectiei Zilnice de Cabala 02/09/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Lumina, atributul dăruirii, dă naștere la întuneric, la un vas, o dorință, atributul primirii. Apoi, Lumina o dezvoltă în patru niveluri-faze, stări- care vin una după alta, până când dorința decide să simtă că există și în cele din urmă înțelege ce așteaptă Lumina, Creatorul, de la ea.

Lumina dorește să se conecteze cu aceasta, pentru a ajunge la adeziune deplină, numită lumea Infinitului, dar dorința de a se bucura nu poate suporta această stare, deoarece simte opoziția sa față de Lumină, incapacitatea sa totală de a fuziona cu Lumina. După ce ființa creată s-a dezvoltat și ajunge să cunoască atributele Luminii, atunci, prin această opozitie, ea vine să se cunoască pe sine și vede că este absolut opusă Luminii în atributele sale. Creatorul vrea adeziune și iubire, iar o astfel de relație cu Creatorul este numită lumea Infinitului.

Este ca și cum un om bogat care-și invită prietenul sărac la casa lui, îi dă toată averea lui, și-l întreabă, „Ce mai vrei?” Omul sărac răspunde, „Vreau să câștig toată această bogăție de unul singur,” dar omul bogat nu-i poate da asta.

Apoi, Creatorul ajută ființa creată să-și împlinească dorința, să devină independentă, și să răspundă Creatorului cu o atitudine similară, prin liberul ei arbitru. De aceea, El coboară ființa creată de la prima stare, din lumea Infinitului, la cea mai joasă stare din lumea noastră, astfel încât să fie într-o stare în care totul depinde de ea.

Acum, ființa creată are o șansă de a corecta această stare și de a o aduce la perfecțiune prin revenirea la prima stare ea însăși, la lumea Infinitului, la adeziunea creată de Creator. Astfel, ființa creată devine perfectă și obține adeziunea deplină cu Creatorul.

Creatorul vrea să ușureze munca ființei create și împarte influența Luminii asupra vasului în faze distincte numite „22 de litere”, astfel încât ființa creată să fie capabilă să efectueze această muncă cu privire la Lumină. Ființa creată își începe munca sa de jos, ca și cum ar fi în direcție opusă, în dăruire asupra Creatorului și construind intenția „în scopul de a dărui”, dar este împărțită în aceste faze, cele 22 de litere ale muncii. Ființă creată își construiește cele zece Sefirot ale Luminii care se reîntoarce, atitudinea sa față de Creator, bazat pe tot ceea ce ființa creată a învățat de la cele zece Sefirot ale Luminii Directe.

Creatorul a creat ființa creată ca pe „ceva din nimic”, dar ființa creată trebuie să înceapă nici măcar de la această stare, ci de sub acest nivel, iar apoi să se ridice din lumi, din Klipot (coji), care sunt opuse Creatorului . Creatorul acționează în intervalul de la zero la plus infinit, în timp ce ființa creată trebuie să înceapă de la minus și să avanseze către plus. De fiecare dată, descoperă și corectează un minus mai mare pe măsură ce-și adaptează vasul la Lumină, în tranziția de la minus infinit la plus infinit.

Se pare că tot ceea ce ființa creată primește de la Creator- putere, dorințe, vase („literele muncii”), toate nivelurile scării, care au fost deja create în prealabil și nu fac parte din contul ființei create- toate acestea devin parte a contului său personal acum. În momentul de față, toate acestea sunt considerate acțiunea ființei create, nu doar ceva care este gata-făcut de Creator.

La urma urmei, ea este cea care obține înțelepciunea modului de a efectua toate aceste acțiuni și a modului de a folosi material său în mod corect. Ea descoperă singură că forța primirii este activă în ea, nu forța dăruirii, și devine echivalentă în formă cu Creatorul, în toate acțiunile Sale. În scopul de a face acest lucru, ființa creată trebuie să pornească de la spargere, astfel încât să poată obține toate „literele muncii” ea însăși, în atributele opuse.

Aceasta se numește „vorbire”, „suflare”, acțiunile pe care dorința de a se bucura le efectuează cu Masach (ecranul) și cu Lumina care se reîntoarce. Ca urmare, Creatorul aparent sparge, iar cel drept reconstruiește și corectează. Astfel, datorită forței vorbirii, ființa creată obține o echivalență de formă cu Creatorul și o conexiune „gură la gură”.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 07/08/12, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Toata instruirea noastra este pentru a crea vasele, dorintele, in noi insine in care putem obtine Infinitatea, revelarea nelimitata a Creatorului. Deci trebuie sa ramanem in dorinta de a darui, in dorinte care nu sunt limitate de nimic si in care este posibila revelarea Creatorului.

Iubirea nu poate revela o stare limitata. Noi nu stim ce este iubirea adevarata, insa asta nu face ca proprietatea sa fie impotriva unei restrictii, granite, sau limite.

De aceea, pregatirea dorintei de a revela pe Creator este de a dobandi proprietatea daruirii. Si aici este o conditie: Noi trebuie sa fim capabili nu numai sa il simtim pe Creator ci si de a-l intelege! Pentru a face asta, trebuie sa avem un vas nelimitat.De aceea daruirea noastra trebuie sa fie manifestata in doua moduri: in sentimente si in minte.

Din Pregatirea Lectiei Zilnice de Cabala 03/09/2012

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Din articolul „Motivul pentru care Anularea de Sine in fata Creatorului este Dificila” (Shamati): Rezulta deci ca esenta muncii unei persoane sta doar in a ajunge la senzatia de existenta a Creatorului, adica a simti existenta Creatorului, ca ‚intregul pamant este plin de gloria Sa.”….Persoana nu ar trebui sa se gandeasca la nimic, adica singura recompensa pe care o doreste pentru munca sa ar trebui sa recompensa cu credinta in Creator.

Unele cuvinte au un dublu inteles. In fond, sensul original in Ebraica merge pana la Adam, primul om si Abraham, care a strans in vechiul Babilon un grup de oameni pe care i-a invatat cum sa il reveleze pe Creator. Initial, cuvantul a indicat radacina spirituala si a avut un sens spiritual. Insa astazi, in lumea noastra materiala, aceste cuvinte ar putea avea sensuri complet opuse.

De exemplu, faimoasa fraza din Ecleziastul „Desertaciune a desertaciunilor, totul este desertaciune (Avel Avalim)” inseamna ca totul este construit din Lumina Reflectata (Avel), rezultatele muncii umane in daruire. In lumea noastra de astazi, fraza a capatat un cu totul alt inteles, de ceva care nu are valoare.

Acelasi lucru s-a intamplat si cu cuvantul „credinta.” Cand oamenii lui Israel au devenit detasati de sentimentul spiritual, acest cuvant a inceput sa aiba sensul de ceva ascuns, despre care nu trebuie sa stim daca exista sau nu. Noi credem ca exista, desi nu avem nici o dovada. Adica, sensul cuvantului „ credinta” si-a pierdut sensul adevarat, senzatia Creatorului.

Acest lucru s-a intamplat cu multe alte cuvinte. Si de aceea noi nu intelegem ce este scris in textele Cabaliste pentru ca ele descriu starile spirituale.

Dificultatea muncii spirituale consta in faptul ca noi nu avem credinta in Creator, nu Il simtim. Si de indata ce o persoana incepe sa il simta pe Creator, are o alta problema; cum sa se ridice deasupra acestui sentiment si prin vointa sa sa prefere daruirea catre Creator. In fond, aceasta daruire nu ar trebui sa fie fortata sub influenta revelarii Creatorului, ci ar trebui sa se ridice deasupra acestei revelatii datorita valorii sale crescute. Altfel, va fi doar rezultatul muncii unei persoane care venereaza Creatorul si nu ar fi munca in asta.

Intre timp, dificultatea muncii noastre consta in faptul ca noi nu simtim forta superioara- singurul lucru vare controleaza lumea. In momentul in care persoana reveleaza acest sentiment, se preda si este de acord cu totul. Prin urmare, singurul nostru scop este revelarea Creatorului si trebuie sa ne concentram toate eforturile de a-l revela pe El in functie de similaritatea proprietatilor, care poate fi realizata in grup prin conexiune si garantie reciproca.

Din Pregatirea pentru Lectia Zilnica de Cabala 01/08/2012

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Acum, in timp ce ne aflam in perioada de pregatire, cerem sa obtinem puterea daruirii. Se va schimba oare aceasta cerere dupa intrarea in lumea spirituala, sau vom cere din nou acelasi lucru?

Raspuns: Este aceeasi cerere, dar in aceasta perioada de pregatire este prezenta natura egoista Lo Lishma. Eu cer sa mi se dea forta daruirii, dar subconstient eu sper sa obtin un beneficiu personal. Deci, se numeste “Lo Lishma” dar in sine cererea ramane aceeasi.

Perioada de pregatire incepe cu prima mea cerere pentru puterea daruirii. Aceasta perioada se incheie cand primim aceasta putere, pe care o folosim cand intram in lumea spirituala. Acolo, noi primim iar puterea daruirii.

In timpul pregatirii, eu cer pentru mine, Lo Lishma. Eu vreau sa obtim puterea daruirii si sper ca eventual voi primi ceva bun pentru mine. Intentiile mele egoiste de diminueaza treptat de la 100% la inceputul acestei perioade si ajunge la 0% la sfarsit. Astfel eu avansez in timpul perioadei de pregatire.

Atunci cand obtin puterea daruirii prin pregatirea dorintei pentru daruirea autentica, eu folosesc aceasta putere pentru a cere o mai mare putere a daruirii. La acest moment, este forta de la nivelul Bina, Hafetz Hesed, daruire de dragul daruirii. La urmatorul nivel eu cer iar puterea daruirii de a primi de dragul daruirii, insa acum este nivelul Hochma. In acest mod noi inaintam pana cand ajung la nivelul corectiei finale (Gmar Tikkun), starea Keter. In continuare, eu cer puterea daruirii si diferenta este peste ce va guverna dorinta si care este puterea sa.

Eu realizez ca pentru a dobandi puterea daruirii, trebuie sa simt maretia Creatorului. In masura in care am capacitatea de a o simti, voi fi capabil sa imi „aplec” dorinta. In timpul perioadei de pregatire si in functie de maretia Creatorului, eu reusesc sa corectez dorinta pentru urmatorul stadiul al daruirii pentru daruire cat si dorintele mele de a primi pentru starea de daruire de dragul daruirii.

Totul depinde de realizarea maretiei Creatorului, care ma ajuta sa ma ridic peste egoismul meu. Tranzitia de la cererea verbala la cea interioara din inima este posibila cu ajutorul Luminii. Aceasta are loc prin Lumina care Reformeaza.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/07/2012, Scrierile luif Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este bucuria? Cum pot lucra în mod constant în bucurie?

Răspuns: Am vorbit despre un sentiment de încredere și de securitate care ar trebui atins, atunci când unul pierde noţiunea timpului, deoarece la acel moment el simte în sinea sa Creatorul. Aceastǎ permanență pe care o simte îi permite ca el să fie în afara timpului existent, sǎ înceapǎ să simtă lumea de sus care nu are defecte, fără modificări și așa acest sentiment este constant. El vine treptat.

Încrederea unei persoane care se îndreaptă spre scop ar trebui să fie cauza unor astfel de sentimente de bucurie pentru că nu pot simți că pot rezolva unele dintre problemele mele, reușesc în ceva, sǎ-mi urmǎresc în mod clar aspiraţiile și sǎ îmi fac griji în același timp. Aceasta înseamnă că ceva este greșit. Bucuria este rezultatul acțiunii mele corecte.

Din Convenția de la Harkov “Unindu-ne pentru a ne ridica” 19/08/12, Lecția 7

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Daca prietenii devin mai importanti pentru voi decat propria persoana si prima voastra preocupare este ca ei sa descopere spiritualitatea si nu voi, acest lucru arata o maretie mai mare decat voi fata de Creator deoarece prin asta voi vreti sa Il multumiti. Pentru El, a se revela pe Sine este o placere. El poate fi revelat doar prin dorinta care I se aseamana, adica dorintele daruirii care sunt compatibile cu daruirea Sa. O persoana care daruieste ajunge la adeziunea cu Creatorul in functie de legea echivalentei de forma.

Dar vasele daruirii nu pot exista in persoana insasi. Ele pot exista doar daca luati dorintele straine voua si cu cat sunt mai straine, cu atat mai bine.  Discipolii lui Rabbi Shimon au simtit o ura atat de intensa unii fata de altii inainte de a incepe sa studieze. Imaginati-va ce dorinte mari au corectat ei ridicandu-le in daruire catre Creator astfel incat El sa poata implini daruirea sa cu ei.

Este la fel ca atunci cand voi dorind sa ajungeti la iubirea Creatorului incercati sa ii iubiti pe ceilalti, pe prieteni. Voi sunteti de acord sa luati toate dorintele lor si sa le ridicati la Creator pentru corectare. Asta inseamna ca voi sunteti pregatiti sa ii serviti, sa fiti conductorii dintre ei si Creator. Voi folositi doar Masach (ecranul) si astfel deveniti ca mama, Bina, care nu are nimic.

Aceasta poarta numele „regatul preotilor” care nu au o stare pentru ei. Creatorul este singura lor proprietate. Voi doar conduceti Lumina Lui prin voi pentru ceilalti si astfel ajungeti la adeziune cu El.

Din partea a 3 a Lectiei Zilnice de Cbala 27/08/2012, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

In ascundere, am o singura varianta: sa imi imaginez maretia superiorului care ma conduce si imi determina toate starile. Cel superior pretinde intentionat ca este mic pentru a da celui inferior oportunitatea de a lucra.

Daca, Creatorul, forta superioara care domina totul, devine revelata, atunci nu ar mai fi loc pentru credinta, daruire, pentru ca vad ca totul de afla in mainile Sale si eu nu mai am pentru ce munci. De aceea eu cer ascunderea.

Eu incep sa apreciez ascunderea pentru ca eu traiesc in ascunderea Sa. Eu dispar daca El este revelat. Daca, Creatorul este revelat, ma intorc la zero, simtind ca El controleaza si determina totul si eu nu am nimic de facut, ca si cum nu as exista.

Daca, Creatorul este ascuns, atunci am sansa de a face eforturi, de a munci, de a cauta puterea. Este clar ca eu iau putere de la El, insa simt ca exist datorita ascunderii si construiesc ceva. Acesta este primul pas.

Odata ce m-am construit pe mine in aceasta forma de ascundere, pe care o cer si ma ridic la intregul Partzuf spiritual, ajung la Galgalta veEynaim, intreaga dorinta care daruieste. Atunci pot cere Creatorului sa inceapa sa se reveleze.

Chiar daca El este revelat, eu nu voi disparea pentru ca exist deja in lumea spirituala si ma pot adauga revelarii Sale, chiar daca El contiuna sa fie ascuns. Eu imi arat independenta in ciuda revelarii Sale. Acum, revelarea Sa nu ma deranjeaza; ci dimpotriva, imi da posibilitati aditionale de a lucra. In fond, in ciuda faptului ca, Creatorul este revelat, pot sta fara sa ma anulez inaintea Sa. Aceasta este denumita primirea pentru daruire, gradul iubirii.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 29/08/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Suma recunostiintei pentru trecut ne da vasul total (Kli) pentru dezvaluirea Creatorului, totala senzitivitate, putere, intensitate, suferinta, inaintare. De ce este recunostiinta atat de importanta? Pentru ca in acest mod o persoana are o atitudine pozitiva fata de Creator, de Lumina, vede acest lucru in mod pozitiv si Lumina straluceste asupra sa asa cum este gata sa straluceasca in Lumina.

Atunci cand multumim trecutului si toti fac eforturi sa se conecteze cu prietenii in grup pentru a dobandi puterea de a se conecta corect la trecut, atunci ne unim si formam o dorinta comuna pentru a intelege si revela pe Creator. Asta pe de o parte.

Pe de alta parte, aceasta dorinta este plina de recunostiinta, constienta si apreciere a trecutului pentru ca noi incepem sa simtim ca acest lucru a fost absolut necesar pentru a ajunge la starea prezenta de unde incepem sa intram in lumea superioara. De ce este aceasta stare pe care o obtinem prin anularea trecutului negativ un mijloc de revelare a Creatorului? Pentru ca ne da incredere absoluta ca lumea este condusa doar de forte pozitive. Astfel, noi ne putem simti ca un copil in bratele mamei sale. Nimic altceva nu este necesar, totul este complet aranjat. Un copil isi poate simti mama si se simte astfel in siguranta in bratele sale.

Odata ce am ajuns la aceasta stare de siguranta si incredere, lumea devine infinita; pur si simplu. Persoana simte ca este nelimitata. Nimic nu ne constrange; nu suntem sub nici o autoritate, presiune, nici constienti sau subconstienti! Si de aceea lumea superioara este revelata, acest univers total si adevarat in care traim a fost comprimat la nivelul, marimea acestei lumi de catre constanta, alarmanta, teama de neplacut si prin lipsa caracteristicilor proprii ale Creatorului care conduce si domina totul. In acest fel are loc revelarea. Este posibil sa ajungeti la revelarea finala a guvernarii superioare doar prin munca asupra voastra, a trecutului, prezentului si viitorului. Astfel, noi eliminam timpul in totalitate, cel mai limitativ factor al lumii noastre. In totalitate! Daca eu cred ca ma aflu intr-o constanta forta care controleaza totul si tine totul intr-o stare absolut pozitiva, atunci nu exista timp. Ce se schimba? Nu exista miscare sau deplasare, nici sus si nici jos, nici o coordonata, doar spatiul, lumea Infinitatii.

Desigur, noi trebuie sa ajungem la aceasta stare. Eu inca nu stiu ce este asta. Insa exista cel putin, expansiunea sferei in care existam prin obtinerea garantiilor, securitatii, sentimentului de sine in mila proprietatii daruirii care ne da miscarea de inaintare spre expansiunea sferei.

Din Congresul de la Harkov “Unirea spre Inaltare” 18/08/2012, Atelier 7

Filed under: Ateliere, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→