Trebuie să analizăm ce fel de condiţii şi ce fel de reguli, şi ce tip de conexiune trebuie să fie între noi, astfel ca noi să simţim în general conexiunea mutuală ca pe un sistem spiritual. În acest sistem, fiecare se anulează pe sine şi se conectează cu ceilalţi prin încorporarea în dorinţele şi impresiile lor, în gândurile şi scopurile lor, ca şi cum ar fi ale sale.

Fiecare îşi schimbă şi îşi anulează dorinţa proprie, aceasta devenind lipsită de formă. „Personal, nu am nevoie de nimic. Vreau să primesc dorinţele tale şi să le umplu pentru tine.” Asta înseamnă că eu am „îmbrăcat” forma dăruirii ca pe un costum nou. Dorinţa mea devine materie primă, o masă fără formă. Ea are putere şi potenţial, dar acum tu eşti cel care mă ghidezi încotro vrei, către ceea ce este bine pentru tine.

Acesta este „slujitor al lui Dumnezeu”, un om care se dedică pe sine serviciului de dăruire. Asta ne permite să fim reciproc conectaţi unii cu alţii în reţeaua spirituală unde fiecare umple numai dorinţele celorlalţi.

Descopăr apoi că acestea nu sunt deloc dorinţe străine. Atunci încep să ies din mine şi să simt imediat că există doar o singură dorinţă generală, reciprocă şi colectivă.

Se dovedeşte că sistemul este armonios şi această dorinţă nu este tipică „piciorului” sau „braţului”, sau oricărei alte părţi mi-am imaginat eu, ci întregului. Descopăr că sistemul are o minte, o parte internă. O descopăr şi primesc instrucţiuni de la ea prin tot sistemul şi mă conectez la el printr-o conexiune inversă.

Aceasta este conexiunea cu Creatorul, dar ea vine după ce simt „trupul” general, armonia generală a dăruirii reciproce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cum putem ajunge la gradul următor pe calea revelației lumii superioare? Cum putem intra în starea următoare, mai corectată? Este clar că fiecare stare următoare suntem noi, dar doar mai corectați, și astfel este până când ne vom întoarce la infinit.

Rabash scrie despre acest lucru în articolul „Includerea calității milei în judecată”: Este cunoscut faptul că cel mai important lucru în muncă este alegerea, așa cum se spune, „Alege viața”.  „Viața” este uniunea pe care ne străduim s-o realizăm, cu alte cuvinte, o întoarcere la Infinit.

Prin aderarea la intenția Lishma, o persoană este onorată să adere cu Sursa vieții. Și nu există nici o alegere în acest management evident. Și de aceea cel superior a ridicat-o pe Malchut, adică, proprietatea judecății la „ochi.” Astfel, tăinuirea a apărut, iar cel inferior a constatat o lipsă în cel superior.

Cel superior este gradul următor. Deci, de ce este acolo tăinuirea? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost dezvăluit?

Să presupunem că dezvălui acum ceva măreț, puternic și frumos. Mă capturează complet, și, ca un copil, mă agăț de el, incapabil să-l las să plece. Cu toate acestea, prin aceasta, nu ajung la nimic.

Cel măreț m-a cucerit, m-a captivat, iar eu devin plin cu plăcerea apartenenței, dar nimic mai mult. La urma urmei, anulez diferența dintre mine și el, golul care mi-ar fi permis să înțeleg ceea ce se întâmplă, simțind și obținându-l independent, și nu „fiind cumpărat” de beatitudine.

Cum pot urca la gradul următor? Cum pot crește până la înălțimea lui, mai degrabă decât să mă agăț de această masă ca un bob de nisip?

Acesta este motivul pentru care cel superior nu se arată celui inferior. Cu alte cuvinte, gradul nostru următor nu ne este revelat, ci apare în ascundere.

Pe de o parte, există și ne raportăm la el, iar pe de altă parte, acesta nu este dezvăluit. În loc de aceasta, ne aduce tot felul de fenomene negative. Ca rezultat, presupun că-l vreau, și, în același timp, nu atât de mult.

De exemplu, mă duc la un dealer pentru a cumpăra o mașină. Mă uit la modele noi. Le vreau și nu le vreau, deoarece prețul este mare. Apoi, încep să mă gândesc, „Merită sau nu? Ce câștig dacă o cumpăr sau ce câștig dacă nu o cumpăr? Ce este de preferat? ”

Prin aceasta, învăț ceva nou. Cresc și înțeleg acum, simt ceva, nu doar dau bani, ca și cum i-aș avea.

Este același lucru cu gradul următor. Vreau să-l obțin, și, în același timp, mi-e teamă; având probleme, ezit în acest decalaj între dorință și imposibilitatea de a obține spiritualitatea, și mă ajută să cresc.

La urma urmei, merg înainte. Trebuie să-mi imaginez gradul următor, fără a-l înțelege, ci prin intermediul a ce? Cine mă va ajuta sa concep ideea corectă? Cum pregătesc „formatul” eu însumi cu ajutorul acestei imagini pentru a intra în el? Toată munca mea grea constă în a-mi imagina gradul următor cât mai mult posibil și în a mă pune în cadrul care devine „sprijinul” pentru ridicarea la el.

Din Convenția unității, a doua zi, 21/09/12, Lecția 2

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nu e de ajuns să ne conectam pur și simplu la scânteile prietenilor noștri. De asemenea, trebuie să studiem; cunoașterea ne va modela, ne va învata cum să ne conectam cu scânteile. Până în prezent, nu avem nici o idee cum să ne unim, din moment ce nu suntem familiarizați cu sistemul spiritualitatatii. Deci, cititim despre el, ascultăm, studiem. Noi învățăm că trebuie să ne  conectam și să formam un sistem care constă in 10 Sefirot, Partzufim, lumi, Lumina Inconjuratoare si Lumina Directa. Toate aceste nume descriu legătura dintre noi pe care avem nevoie sa o realizam.

Principalul lucru este de a ne situa noi înșine pe frecventa potrivita pentru a primi ajutor de Sus. Nu e suficient doar să ne gândim la conectarea cu scânteile prietenilor nostri; avem nevoie de altceva care ne va lega împreună. Trebuie să apelam la forța superioară, ca sa faca acest lucru pentru noi.  Aducem legătura noastră gresita la forța suprema și ne plângem pentru incapacitatea noastră de a ne uni. Este similar cu plansetul unui copil, care se apropie de mama și tatăl său plângându-se că el nu poate face ceva, pentru că este lovit și nu mai funcționează.

Lumina superioara a rupt în mod deliberat legătura dintre noi, pentru ca sa cerem sa fie restaurata. Când cineva face apel la forța superioară cu această solicitare, împreună cu prietenii săi, aceasta înseamnă că este deja în interiorul sistemului corectat. Este numit „Israel, Tora si Creatorul sunt unul.”

Israelul este pentru noi toți, pentru cei care sunt orientati „direct catre Creator” (Yashar -. El) Tora este Lumina pe care o căutam, în scopul de a ne uni din nou. Noi studiem acțiunile sale cu ajutorul cărților. Creatorul este forța superioară, o sursă de lumină, care se întoarce la bunăvoință și ne asamblează din nou împreună. Asta explică de ce este numita întoarcea la sursa de buna stare care a existat înainte de zguduirea ce a stricat-o. Acesta este modul în care ne vom corecta.

Trebuie să clarificam numeroase faze în acest moment. Trebuie să înțelegem că o persoana este total incapabila să facă aceasta pe cont propriu, deoarece el va tinde întotdeauna să lucreze pe plan intern și sa presupuna că  are suficientă putere si calități pentru a face apel la Creator și a striga la El pe cont propriu.

Dar, eu nu voi fi capabil să ma adresez Creatorului, fără presiunea vasului spart, care constă din cel puțin 10 prieteni care doresc sa se reconecteze. Eu voi fi unul dintre ei. Și dacă prietenii înțeleg că au nevoie să se conecteze, în scopul de a descoperi Creatorul și dacă încearcă să facă apel la Creator, pentru ca daruirea si iubirea să domnească între ei, aceasta se întâmplă.

Dintr-o convorbire la Rabash meselor Comemorarea, 9/20/12

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul duce crude bătălii în drumul spre obţinerea scopului creaţiei, atacuri şi zbateri cu problemele. Este aşa de greu de obţinut acest scop şi, de fapt, este practic imposibil, deoarece este împotriva naturii noastre. Nu putem transcede natura; nu avem puterea pentru asta.

Omul poate numai munci în gama opurtunităţilor care i-au fost date. Scopul pe care îl căutăm, încercând să descoperim lumea spirituală şi să atingem echivalenţa de formă cu Creatorul, este deasupra noastră şi este opus atributelor noastre, astfel încât, un om simplu, nu poate face asta.

De aceea, Rabash a spus că un grup unit de oameni ar trebui să se adune, într-un singur loc, sub conducerea unui singur om, sub influenţă de Sus, de la învăţător, Creator, grup şi de la toţi membrii grupului. Numai atunci va putea să facă un pas pentru a-şi schimba natura.

Nu este aşa de rău faptul că nu ne putem schimba singuri. Problema este că, în ciuda a tot, noi încercăm constant să ne atingem scopul singuri: devenim furioşi, simţim presiune şi acţionăm aşa cum suntem obişnuiţi în această lume – atacând din nou şi din nou, făcând un efort colectiv. Credem că vom lupta şi vom câştiga.

Dar nu putem câştiga în acest fel. Eventual, vom ajunge la o stare în care vom vrea cu adevărat scopul dorit, dar nu îl vom putea obţine. Aceasta este recunoaşterea la care ar trebui să ajungem.

Trebuie să luptăm, trebuie să încercăm, dar cu cât ne spunem unul altuia că avem nevoie de ajutor de Sus, cu atât vom pierde mai puţină energie în van.

De ce să luptăm în van împotriva acestui monstru, care este natura noastră egoistă? Nu vom putea să batem egoul prin propriile puteri, deoarece şi acestea provin din acelaşi ego. Este imposibil să învingi egoul cu puterii egoiste; omul se păcăleşte singur!

De aceea ni s-a dat un grup. Omul începe să înţeleagă că atâta timp cât luptă singur, va rămâne în acelaşi sistem, într-un singur vas, în propriul cocon. Se va învârti în jurul lui însuşi ca un câine care îşi urmăreşte propria coadă.

Dacă înţelege asta, începe să caute un grup. Se poate ca el să fie deja într-un grup de mult timp, dar nu este conştient că acest mediu i-a fost dat ca să lucreze cu el. A crezut că aceştia sunt doar prieteni cu care să studieze şi să ia masa, aşa cum este acceptat în lumea noastră. Dar eventual va ajunge la disperare datorită propriilo puteri şi va înţelege că are nevoie de Sus.

Nu îl vede pe Creator şi nu ştie cum să se întoarcă către El. Nu ştie dacă Creatorul aude sau nu cererile lui şi dacă El îi răspunde. Poate strigă doar în deşert, risipindu-şi eforturile şi chinuindu-şi inima. Dar nu simte că asta l-ar duce la vreun rezultat.

Când înţelge că este pierdut fără sprijinul prietenilor, are cu adevărat nevoie de un grup.

Altfel, nimic nu îl va ajuta şi îşi va termina viaţa la fel ca animalul care a fost de la naştere. Din acel moment începe să se uite la acest mediu în mod diferit. Înţelege că i-a fost dat pentru un motiv şi că Creatorul l-a adus la această soartă bună şi i-a spus: Ia-l!

Din discuţie dedicată zilei memoriale a lui Rabash din 20.09.2012

Filed under: Egoism, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Totul începe și se termină cu vasele pe care le avem de pregătit. Lumina superioară există într-o stare de repaos absolut, ceea ce înseamnă că starea de împlinire există de la început. Cu toate acestea, motivați de deficiențele noastre, prin efortul nostru, vom stimula această stare de implinire să părăsească sursă și să urmeaze a fi dezvăluită de 620 de ori mai mult decât forma de scântei în care se ascunde.

Toată Lumina din Ein Sof (Infinit) reprezintă cel mai mic nivel, nivelul minim, Nefesh de Nefesh, care exista înainte ca noi să începem să îl solicitam. Prin cererea noastră, prin deficiența din vasele pe care le-am extins, transformăm aceasta Lumină în NRNHY de NRNHY.  Deci, totul depinde de măsura în care ne-am pregătit deficiențele noastre.

Suflarea Shofar simbolizează Rosh Hashanah (Anul Nou). Aceasta înseamnă apariția, răsărirea  frumuseții (Shufra) din daruire, iubire, și conectarea la atributele Creatorului. Acest lucru este un motiv pentru o vacanță: capacitatea noastră de a ne ridica în noi insine și de a prefera atributul de a darui, în locul atributului de a primi.

Astfel, vom pregăti vasul corect în interiorul nostru, pentru a începe noul an, o nouă fază, un nou nivel. Aceasta este o lege pentru Israel, adică pentru cei care doresc să urce la Yashar El (direct la Creator), în conformitate cu cele trei linii.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/19/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Actuala educație egoistă șterge unicitatea unei persoane. Ziarele, filmele, mass-media și internetul, toate au ca scop asta.

Ai presupus că internetul te ajută să păstrezi legătura cu ceilalți, dar adevărul este că te ajută să fii la fel ca oricine altcineva. Blochează întreaga noastră lume egoista integrală, în sine, în cel mai rău mod posibil, și, ca urmare, suntem toți conectați unul la celălalt și suntem toți identici.

Trebuie să recunoaștem că internetul ajută dezvoltarea noastră și ne aduce mai aproape de sfarsitul corectiei, deoarece relevă răul-  dar într-un mod rău. Vedem exemple standard prin net și consumăm o semnificație standard. „Mașina virtuală” ne duplică ca pe niște piese pe linia de asamblare.

În spiritualitate, este opusul; nu te asemeni cu alții în nici un fel. Ești absolut special și nimeni nu poate interveni. Până la urmă, toți avem direcții diferite; lucrăm pe frecvențe diferite și nu ne întâlnim, nu atingem calitățile celuilalt. Toată lumea are zece Sfirot, dar acestea sunt împărțite în alte zece, apoi tot mai mult. În cele din urmă, toată lumea face o încurcătură mare de conexiuni întrețesute, fiecare în funcție de măsura sa și de calitatea sa. Te poți aseamana cu un altul, dar nu ești egal cu el în nici un fel.

Întrebare: Dar mediul influențează, de asemenea, o persoană în spiritualitate?

Răspuns: Acolo, mediul doar te inspiră să-ți folosești unicitatea și nimic mai mult decât atât. În lumea noastră, publicitatea îți impune în mod constant ceva, în timp ce în spiritualitate, prietenii doar te stimulează prin invidie, poftă și dorință de respect, iar tu operezi intern, pe cont propriu. Este ca și cum ei îți dau o baterie, dar motorul, mijloacele de percepție, sunt ale tale.

Întrebare: În lumea noastră, eu folosesc, de asemenea, dorințele care sunt trezite în mine, de unul singur, nu-i așa?

Răspuns: Nu. Aici ești atras să reproduci un exemplu care este arătat la toată lumea; ești prezentat cu un anumit standard și, fie că îți place sau nu, îl îndeplinești prin felul in care te îmbraci, în comportamentul tău, și, în principal, în percepțiile tale interioare. Exemplul te influențează, fie că îți place sau nu.

De aceea, dezvoltăm educația integrală în conformitate cu care exemplul este un sistem „rotund”, în care suntem cu toții conectați. Astfel, trebuie să expulzăm toate celelalte exemple. În caz contrar, pur și simplu nu vom supraviețui.

Întrebare: Dar, conform educației integrale, eu voi dori, de asemenea, să fiu ca altcineva.

Răspuns: Toată lumea trebuie să fie ca cineva care are mai mult succes. De exemplu, atunci când se angajezi în culturism în lumea noastră, Schwarzenegger este exemplul de urmat, iar imboldul este mediul care-l respectă.

Îți pui dorințele sub presiunea externă și le împlinești. Cu alte cuvinte, ego-ul te împinge înainte și te sculptezi în conformitate cu modelul general acceptat- potrivit cu exemplul lui Schwarzenegger. Ți s-a spus că ar trebui să fii ca el și lucrezi asupra ta, în scopul de a-ți egaliza forma cu a lui.

Pe de altă parte, în munca internă îți împlinești atributele atunci când le concentrezi din nou de la egocentrism spre exterior. Acest lucru îți permite să le folosești în mod diferit și să fii în contact cu cei din jur. Primești o oportunitate pe care nu o aveai înainte și construiești ceva nou.

Deși grupul este omogen, te conectezi cu fiecare membru prin atributele tale și aceste conexiuni sunt diferite pentru fiecare. La urma urmei, fiecare își are propria structură internă.

Ți se spune că trebuie să ajungi la o echivalența de formă cu Cel care dăruiește. Dar unde este El? Ți se cere să te conectezi cu prietenii ca un singur om într-o singură inimă, dar unde este exemplul? Care este standardul?

Auzi de la mediu foarte clar: „Dacă nu faci asta, ești inutil.” Deci, ce ar trebui să fac? La urma urmei, nu există exemple pe care să le pot urma. Ai citit fiecare articol de o mie de ori și tot nu intelegi nimic.

Este totul astfel încât să te privești pe tine. Mediul doar te provoacă și asta e tot. Prietenii nu lipesc afișe ca cele cu Arnold Schwarzenegger pe perete. Nu există nici un exemplu real și nu știi ce să faci. Este o problemă reală.

Astfel mereu ești în căutare: „Poate că în acest fel? Poate că în acel fel? Cum arată Creatorul? Ce este atributul dăruirii? Cum pot transcende mintea? Nu știu nimic! Așa că lasă-mă să văd și aud ceva, cel puțin! „Dar nu. Este imposibil să percepem spiritualitatea prin organele noastre senzoriale.

Așa este exact „auto-împlinirea”: Nimeni nu te presează, nici măcar profesorul. În timpul lecției, el poate vorbi deschis, dar niciodată personal cu tine- niciodată. Este interzis să se invadeze lumea interioară a unei persoane.

Întrebare: Asta înseamnă că trebuie să ajung la disperare că nu găsesc exemple?

Răspuns: Caută; nu renunța. Exemplul este în grup și-l vei găsi, dacă te dedici acestei căutări. „Trebuie să-l găsesc. Imaginea Creatorului este ascunsă acolo, printre prieteni, în legătura dintre ei. ” Tu nu-l vezi, dar dacă te concentrezi, va apărea ca într-o imagine tridimensională.

Aceasta este munca ta internă și nimeni nu are acces la ea. Numai tu construiești atitudinea față de ceea ce noi numim un „grup.” Intri în el și acționezi acolo până găsești o imagine, o formă, atributul dăruirii, limitele sale, amprenta sa, impresia pe care o lasă.

Întrebare: Dar este acest exemplu ascuns de mine?

Răspuns: Și cum îl vei vedea fără o echivalență de formă? Creatorul este în fața ta. Atributul dăruirii, Lumina superioară, umple totul. Daca vrei un exemplu, ajungi la nivelul minim de compatibilitate cu ea, fă eforturi (aceasta se numește o rugăciune), iar El te va ajuta.

Apoi, Îl vei vedea, dar prin vederea ta interioară, mult mai clar și „suculent”, decât simți temporar în toate simțurile tale, care penetrează departe și profund și este de o mie de ori mai clară decât vederea noastră obișnuită, prin care doar vedem externalitatea , fără a învăța măcar puțin despre internalitate …

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 9/9/12,  „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Modul in care toate ființele create se raporteaza la mine este numit Creatorul? Unde il descoper? În atitudinea mea față de ființele create!

Când mi se va revela? Când ma voi raporta la toate ființele create cu dragoste și dăruire.

Ce voi afla despre ființele create? Voi afla ca ele sunt părți ale mele, inseparabile de mine, care sunt utile pentru mine, de care am nevoie. Nu exista nimic in lume care mi-ar face rău și ar putea fi dusmanul meu.

Acest lucru înseamnă că imi dau seama ca toate fiintele create relationeaza cu mine fie cu daruire de dragul daruirii, ceea ce se se numește „Ceea ce este rau pentru tine , nu face aproapelui tău”, fie primind de dragul celui care daruieste, adica cu iubire pentru celalalt asa ca pentru sine. În esență, aceasta este manifestarea atitudinii Creatorului fata de mine, ca și cum El generalizează toate aceste atitudini ca si gradul lor cel mai înalt.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 8/8/12, Studiul celor Zece Sfere

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul este o ființă socială, ceea ce înseamnă că depinde de toată lumea și toată lumea depinde de el, dar acest lucru este dezvăluit treptat.

Întreaga istorie a omenirii este în esență revelația dezvoltării omului din punct de vedere social. Când a coborat din copac a trăit în societatea  familiei sau a tribului și apoi și-a extins treptat granițele sociale. Pe de o parte, ego-ul care-l separă de ceilalți s-a dezvoltat în el și astfel a avut propriile sale proprietăți –  casă proprie, teren propriu, cămile, cai, oi, funcționari … pe de altă parte, a devenit mai dependent de ceilalti, o persoană fiind fierar, altul cizmar, croitor, fermier, toți fiind dependenți unii de alții la nivelul uman ce reprezintă schimbul de bunuri și servicii. Acest lucru se petrece în ciuda faptului că o persoană de fapt nu vrea să dea nimic, ci vrea doar vrea să primească.

Astfel, roțile mecanismului global au început să se miste, deoarece nu a fost nici o altă opțiune, deși nimeni nu a vrut să-și coordoneze acțiunile sale cu ceilalți. Societatea s-a dezvoltat de-a lungul istoriei pe două linii: o dependență mutuală crescândă și o crestere a repulsiei egoiste. Oamenii s-au inchis intre  zidurile orașului și în frontierele politice până când acest proces ireversibil ajuns la un punct mort.  Avem un ego mare si depindem unii de alții, aceasta este ceea ce ne este revelat astăzi la finalul celor două tendințe, care au început în trecut și au dat o formă omenirii.

Astăzi nu avem de ales: suntem total dependenți unii de alții și in același timp ne urâm unii pe alții, deși nici unul din aceste aspecte nu a fost încă revelat pe deplin, și avem de descoperit acest lucru. Per ansamblu, acestea sunt relevate de Lumina superioară care Reformează atunci când încercăm să ne conectăm, astfel încât să ne putem ridica spre ea.

Să presupunem că dorim să ne conectăm la nivel mondial, care va fi beneficiul unei astfel de acțiuni? Vom vedea avantajele inițiale ale conexiunii, vom vedea, de asemenea, faptul că suntem foarte departe de aceasta, absorbiți de rău. Acest lucru se datorează faptului că binele și răul sunt măsurate în contrast unul față de altul. Deci, de fiecare dată, tânjind spre bine, spre unitate, vom redescoperi un rău nou, care se numește „războiul lui Gog si Magog”- Armaghedon…

Per ansamblu, mecanismul nostru colectiv funcționează și acum, dacă ne uităm de pe un nivel diferit de clarificare. Roțile se învârt, iar piesele sunt în lucru. Întrebarea este dacă sunteți de acord cu acțiunile acestui mecanism, atunci când sunt descoperite de voi. Acesta este modul în care ar trebui să examinam situația, de la un nivel mai matur.

Din partea a patra Lecția zilnică de Cabala 9/10/12, “Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nu este nimic în Creator decât iubire. Dar, pentru că nu avem nici o idee despre ceea ce este iubirea, Creatorul a realizat diferite posibilitǎţi în creaturǎ prin care putem atinge iubirea.

Iubirea este ceva ciudat, ceva ce ego-ul nostru nu înțelege, e nefiresc. Cum se face că degustând diferite arome pe care gazda mi le-a servit, voi simţi iubirea gazdei? Ce are una cu cealatǎ?

Aceasta este esența creației, „ceva din nimic. ” În „nimic” este ceva din „ceva.” Și astfel din „nimic”, din dorinţa de a primi, eu pot ajunge la „ceva”, ceea ce înseamnă cǎ de la impresia din dorinţa de a primi eu pot ajunge la iubire, o calitate ce este total separatǎ de creaturǎ în fiecare aspect.

Dintr-o dată, este un fel de miracol, atunci când, ca urmare a unor acțiuni și fenomene în cadrul dorinţei de a primi aceasta atinge o calitate care aparține naturii superioare divine.

Acest lucru rămâne total de neînțeles pentru noi, cum poate un astfel de miracol numit „iubire” sǎ se nascǎ din acțiunile „a da și a lua”? Nu are nimic de-a face cu dorinţa de a primi.

De fiecare dată, la fiecare nivel, trebuie să completǎm acțiunile și impresiile pe care le experimentăm în dorinţa de a primi şi astfel vom fi capabili sǎ le aducem împreunǎ pe toate şi sǎ le ridicǎm pânǎ la atingerea calitǎţii de dǎruire.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala, 9/3/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati #211 „Ca Si Cum Ar Sta In Fata Regelui”: Cine sta in casa cuiva nu este asemeni celui care sta in fata Regelui. Asta inseamna ca, ar trebui sa simta credinta pentru ca sta in fata Regelui toata ziua. Atunci iubirea si frica sa vor fi cu siguranta complete. Atata vreme cat nu a dobandit aceasta credinta, nu ar trebui sa se odihneasca, „pentru ca este viata noastra si lungimea zilelor noastre, „ si nu vom accepta nici o recompensa.

Scopul nostru principal este de a ajunge la Creator ca si cum am sta in fata Regelui, fara a avea cel mai mic sentiment de respingere atunci cand primim diferite recompense de la El: cunoasterea a ceea ce este scris in carti, respect, onoare si alte impliniri. Dimpotriva, doar revelarea Creatorului ne garanteaza  intelepciunea Cabala împreuna cu adevarata sa implementare.

Acest scop ar trebui sa fie in mod constant in fata omului si nimic mai mult! Acesta este singurul scop catre care ar trebui sa tinda. Daca  persoana incepe sa simta Creatorul, ego-ul său nu se conformează si il incurca în mod repetat consolidând astfel obiectivul său final.

„Cine sta in casa cuiva”, inseamna ca omul este inca in interiorul propriului ego si nu realizeaza exact ce se intampla si vede mai degraba lumea prin prisma propriului egoism. Lumea pe care o vede este adecvata nivelui sau de egoism; e plin de dezavantaje care inlocuieste imaginea autentica a lumii din jururul sau. Din momentul in care iese din „casa sa”, descopera pe Rege si Il atinge; astfel, el dobandeste credinta care il corecteaza.

De aceea intreaga perioada de pregatire pe care o experimentam acum este destinata doar pentru obtinerea dorintei de revelare a Regelui, a proprietatii dăruirii, de a sta in aceasta proprietate si eventual de a iesi din „casa” noastra. Este singurul scop catre care ar trebui sa apiram!

Din Pregatirea pentru Lectia Zilnica de Cabala 31/08/2012

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→