Primul Grad Spiritual este cel mai greu. Un copil face un efort imens pentru a face primii pasi. El face efort sa apuce lucruri, sa spuna primul sau cuvant. Natura il determina sa faca un efort interior. De ce? De ce nu ne putem dezvolta in liniste, liberi?

Priviti cum tinerii lucreaza non-stop, sapte zile pe saptamana. Un copil care are febra se joca totusi, vrea ceva. Nimic nu il impiedica, nimic nu il opreste; el este atat de incapatanat si perseverent. Iar noi trebuie sa urmam exemplul sau. Noi trebuie sa facem acelasi lucru pentru a intra in lumea superioara, sa devenim maturi.

Ei bine, toate acestea sunt cunoscute si intelese, chiar daca nu in intregime. Acelasi copil care stie deja cum sa mearga si sa vorbeasca, la varsta de patru, cinci, sase ani, incepe un proces diferit de dobandire a cunostiintelor, mult mai constient. In procesul de ajungere la starea superioara, noi obtinem instrumente care ne ajuta la constientizare. Am trecut deja de primul stadiu, stim deja cum sa ne conectam, cu cine ne „jucam”, asemeni unui copil care la varsta de trei ani simte pe cei din jurul sau si incepe sa inteleaga ca mai bine se joaca cu altii decat singur.

Astfel, ne dezvoltam relatiile cu ceilalti: cum sa interactionam cu ei, cum ne putem dezvolta cu intelepciune, reciproc, creandu-ne propriile „jocuri”.

De aceea ne jucam mult. Pare ca este un non sens, dar de fapt, sunt jocuri serioase. Noi nu vrem asta, ne simtim ridicoli. In fond, suntem adulti, oameni seriosi! Ce facem? Merita oare sa ne consumam timpul asa?

De fapt, da, daca intelegem ca dezvoltarea noilor proprietati la fiecare nivel al procesului apare in acelasi mod ca la copii; prin joaca, workshop-uri, in actiunile pe care le facem impreuna, avem oportunitatea de a ne apropia unii de altii si astfel atragem Lumina Superioara la noi.

Desi mintile noastre egoiste vad aceste actiuni ca fiind irationale, lipsite de seriozitate si copilaresti, ele sunt de fapt cele mai importante exercitii pentru ca vrem sa ne ridicam impotriva naturii noastre.

Apoi, dupa ce ne-am inaltat la primul nivel, mintea  noastre este deja schimbata, intelegand schema initiala, asemeni unui copil care are deja o anumita experienta in aceasta lume si intelege oarecum ce este bine si rau, cum sa actioneze in viitor, de unde sa ia jucariile si cum sa le foloseasca, cum sa se dezvolte, sa invete ceva nou, etc. Copilul incepe sa inteleaga cum sa foloseasca aceasta lume in scopul avansarii ulterioare. Si in acelasi timp, suntem in relatie cu lumea superioara.

Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este sa ne ridicam la primul nivel. Si apoi, totul va deveni clar, inteligibil. Si nu ne vom mai indeparta de grupuri intorcandu-ne la acelasi stil de viata datorita faptului ca nu am avut rabdarea de a descoperi niveluri superioare.

Trebuie sa ne grabim sa ajungem la acel nivel, pentru a-i ajuta pe ceilalti. Pentru asta, primim un impuls de la urmatorul nivel. Scopul nostru este sa il revelam, sa il dobandim. Masura in care ne straduim sa facem acest efort de dragul celorlalti, va fi manifestarea atractiei noastre catre daruire. In acest mod, vom primi o portie mai mare a Luminii superioare.

Din Congresul de la Harkov “Uniti pentru Inaltare” 17/08/2012, Lectia 1

Filed under: Ateliere, Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne adresăm cu adevărat Creatorului, fără să facem un idol pentru noi?

Răspuns: Omul face un idol pentru sine, care să ţină locul Creatorului, deoarece îi este mai uşor în acest mod. Egoismul întotdeauna încearcă să manevreze scopul, semnificaţia şi valorile cu care să îi fie mai uşor.  El caută un fel de mulţumire pentru mândria lui, o umplere rapidă sau o recompensă. 

Egoul nostru evită suferinţa în mod inconştient, iar acest lucru este imperceptibil omului, care este incapabil să se elibereze de el. Şi dacă deja s-a blocat în asta, el nu poate ajunge la concluzii corecte. 

Aceasta este o problemă. Doar dacă omul primeşte definiţiile corecte, de la mediul înconjurător, de la prieteni şi din cărţi şi dacă ascultă sfaturile învăţătorului, atunci este posibil să fie capabil să se ferească de „deochi”. Se spune că în multe cazuri, moartea se datorează deochiului, cu alte cuvinte atunci când omul priveşte la spiritual, el nu se uită cu ochiul bun, ci cu ochiul egoist, urmărind propriul beneficiu. Aceasta demonstrează că el nu este capabil să se dezbare de propriul interes şi astfel se „îngroapă” pe sine.   

Deci cum poate cineva să se ferească de „ochiul cel rau”, care ucide omul? Încercaţi să priviţi la lume cu ceilalţi ochi, adică, cu ochii prietenilor. Şi atunci veţi vedea cu ei obiectiv, indiferent de propriul ego.
Din lecţia despre o scrisoare a lui Baal HaSulam, 8/8/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam – Scrisoarea nr.38: Dar cel mai important lucru este efortul, dorinţa de a trudi în munca pentru El. Aceasta deoarece munca obişnuită nu contează deloc, ci doar bucăţelele care sunt departe de a fi obişnuite, acelea care sunt numite „efort”. Este la fel ca atunci când o persoană mai are nevoie de o fărâmă de pâine pentru a se sătura – iar masa lui de până atunci nu este considerată a fi fost săţioasă, cu excepţia acelei ultime fărâmiţe de pâine. Acea bucăţică, în toată micimea ei, face ca masa să fie săţioasă. În mod similar, din fiecare muncă, Creatorul reţine doar surplusurile diferite de ceea ce este obişnuit şi ele vor deveni Kelim (vase) ale recepţiei Luminii Superioare. Ar trebui să înţelegeţi foarte bine acest lucru!

Nu observăm că fiecare acţiune a noastră se împarte în HaVaYaH, în patru faze: întregul proces, fiecare fragment al său, fiecare smişcare singulară, chiar şi cea mai mică.

În cele din urmă, fiecare persoană reuşeşte să realizeze că este incapabilă să facă ceva de una singură şi că doar Lumina Superioară poate acţiona, că doar Creatorul este capabil să facă o acţiune. Creatorul se revelează pe Sine şi începe să acţioneze doar în măsura în care acea persoană crează spaţiu pentru El, pentru stadiul numit „Nimeni înafară de El”. Dacă o persoană nu ajunge la acest rezultat, înseamnă că nu şi-a finalizat acţiunea.

Munca noastră este de a îndepărta ascunderea şi de a face loc pentru Rege, astfel ca El să guverneze peste tot. Aceasta se întâmplă doar la sfârşitul fiecărui efort, iar prin aceasta, o persoană vede că este singurul lucru pe care trebuie să-l înveţe.

Prin urmare, o persoană nu ajunge la sfârşitul străduinţei sale şi nici nu îşi atinge scopul, din moment ce a eşuat în a face loc Creatorului şi în a-L implora pe El să se reveleze pe Sine, în punctul de efort maxim, pe care persoana încearcă să-l depună de una singură.

Este important să dezvoltăm sensibilitatea şi un „contact”, pentru a putea spune dacă am reuşit să completăm acţiunile noastre de fiecare dată, cu alte cuvinte, dacă L-am determinat pe Creator să ni se reveleze pe Sine chiar şi mai mult şi dacă am reuşit să facem spaţiu mai mare pentru El – pentru proprietatea de dăruire pe care o preiau anumite calităţi ale noastre.
Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala – 01.08.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar,” punctul 68: Nu fi surprins de faptul că acţiunile unei persoane aduc ridicarea sau căderea întregii lumi, pentru că este o lege de neclintit că generalul şi particularul sunt la fel de egale ca două boabe de mazăre într-o păstaie. Şi tot ceea ce se aplică la general, se aplică și la particular. În plus, părţile fac ceea ce se găseşte în întreg, pentru că generalul poate apărea numai după apariţia părtilor în el, în funcţie de cantitatea şi calitatea părților. Evident, valoarea actului unei părți ridică sau declină întregul.

Din percepţia realităţii ştim că lumea pe care o văd sunt eu însumi şi că vasul meu spiritual este divizat, sfărâmat, şi îndepărtat de mine în simţurile mele şi în recunoaşterea mea şi este răspândit în direcţii diferite. Nu există nicio lume, totul sunt eu. Dacă colectez părţile sale şi le aduc mai aproape una de alta la toate nivelurile: natura minerală, vegetală, animală si vorbitoare; dacă le conectez într-un sistem general integral, în care sunt conectate în întreagă reciprocitate, atunci conexiunea lor reciprocă, interdependenţa reciprocă, integrarea reciprocă, îmi permit să descopăr în aceeaşi măsură forţa care unește şi care le ţine în viaţă şi curenţii care curg între aceste organe.

Un doctor care implantează un organ, atașează diferite organe într-un corp şi ele se conectează la sistemele generale. În acelaşi fel şi eu, în măsura în care creez conexiuni noi, simt forţa superioară care curge între părţile mele şi care le aduce viata. Încep să simt ce este Creatorul prin vitalitatea corpului, în conformitate cu principiul „din acţiunile tale, te vom şti.” El este descoperit treptat în corpul meu corectat, până când sunt corectat în întregime şi ajung la adeziune deplină cu El .

Prin corectarea mea cu privire la întreaga lume, chem corecţia generală a lumii, desigur. Deoarece, în cele din urmă, eu şi lumea suntem la fel.

Întrebarea este de ce nu ar trebui ca toți ceilalți doar să aştepte, dacă eu corectez deja lumea? De ce ar trebui să ne conectăm cu toții şi să participăm la proces?

Ideea este că totul depinde numai de integrarea reciprocă a vaselor (dorinţelor), care se ajuta reciproc, aşa cum se spune: „Fiecare om ar trebui să-și ajute fratele.” Mă conectez cu alţii şi alţii se conectează cu mine şi noi toți ne conectăm cu Cabalistii din generaţiile anterioare şi cu cei care nu au ajuns încă la dorinţa de a fi corectați şi de a se conecta. Dacă ne pasă în mod activ de toţi, dacă vom acţiona cu privire la superior şi la inferior, dacă suntem egali, aşa cum ar trebui să fie între prieteni, atunci fiecare își va corecta întreaga sa lume.

Tu nu poți corecta ceea ce eu corectez şi ceea ce tu corectezi, altul nu poate corecta. Dar acest lucru nu anulează principiul de bază în conformitate cu care, prin corectarea ei însăşi, o persoană corectează întreaga lume. Fiecare om are propria sa lume şi prin conectarea cu alţii, trec Lumina către ei prin mine, ca un vas de sânge, în căi posibile diferite şi în sisteme diferite de conectare. Nimeni nu o va face pentru mine.

Dimpotrivă, dacă o persoană corectează lumea, asta o obligă şi o aduce la corectare. Astfel, diseminarea la scară largă, ne ajută să ne corectăm în conformitate cu acelaşi motiv: O persoană şi lumea sunt acelaşi lucru. Deci nu trebuie să abandonezi corecţia lumii ca întreg. Baal HaSulam spune că, cu cât mai mult o persoana avansează, cu cât mai mare şi mai sus este, cu atât preocuparea sa pentru lume este mai mare şi mai largă. Întâi este familia, apoi oraşul, apoi statul, iar în cele din urmă, ea îmbrăţişează întreaga lume şi este imposibil de evitat asta.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/08/12,  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cel superior îl poate ajuta pe cel inferior, cu condiţia ca cel aflat jos să încerce să se unească cu cel de sus. Dar este imposibil să se unească singur cu cel superior, deoarece adeziunea înseamnă că doreşti să aduci la El, vasul corupt de dăruire, pentru ca El să îl corecteze, deoarece noi suntem corupţi.

Dar când simt în acest mod? – Când doresc să mă unesc cu cineva şi sunt incapabil să fac acest lucru. Atunci iau acest vas spart şi îi cer celui superior: „Corectează-l!”. Acesta îl corectează şi atunci dobândesc un vas întreg, cu un anumit grad de dăruire. Fac o acţiune în interiorul lui – acţiunea actuală într-un vas corectat – şi apoi ating un grad spiritual.

Cu alte cuvinte, am avut un pahar mic şi spart. Am cerut celui superior să îl repare şi El l-a corectat; adică, El mi-a dat tăria de a lipi paharul, pentru a reface întregul.Acum pot să-l umplu făcând un act de dăruire. Aceasta înseamnă că am atins nivelul Nefesh de-Nefesh al lumii Assiya.

Şi iarăşi mă întorc către prieteni, către grup şi încă odată analizez lipsa dorinţei mele de a continua avansarea, analizez gradul de spargere al vasului meu. Şi iar cer celui superior să îl corecteze. Dar trebuie să-i dau Acestuia, ceva să corecteze. Altfel, ce Îi voi aduce, care este cererea mea? Trebuie să vin şi să mă plâng în legătură cu vasul spart, la fel precum un copil mic vine şi plânge într-o cană spartă. Şi atunci cel superior va face corecţia şi încă odată umplu vasul corectat,  cu dăruirea pe care am dorit-o şi ating astfel următorul grad spiritual,  Ruach de-Nefesh al lumii Assiya. Astfel urc cele 125 de grade.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 07-08-2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ceri Creatorului?

Răspuns: A cere Creatorului înseamnă că eşti conştient de puterea care operează în întreaga creaţie, că realizezi că depinzi de ea şi că nimeni nu acţionează în afară de această putere. Începi să simţi că această putere există cu adevărat, operează şi conduce totul; apoi, ai la cine să te întorci şi cu ce.

Pentru a face asta, trebuie să descoperi faptul că nu eşti tu cel care acţionează, ci El, pentru bine sau rău, în ce acţionează El. El face ceea ce ai nevoie că El va face. Iar El este cauza la tot răul posibil, pentru ca tu să acorzi atenţie la cine eşti şi în ce măsură nu eşti capabil de nimic. Asta se revelează lumii în criza curentă.

Iar apoi începi să avansezi în această trezire şi să înveţi de ce depinzi cu adevărat, până îl descoperi pe El, mai întâi ca rău, pentru că te simţi rău. Apoi, te muţi încet înainte, începi să creşti mai deştept şi realizezi că toate sunt pentru propriul tău bine şi, chiar dacă te simţi rău, ştii că El acţionează asupra ta pentru a te duce către bine, ca un învăţător. Şi, cu toate că în senzaţiile pământeşti nu crezi că este bine, începi să recunoşti proprietăţile Lui, să devi conştient de acţiunile Lui şi să înţelegi că sunt bune.

Te identifici cu el, în ciuda sentimentele rele. Iar asta îţi dă o nouă minte şi noi senzaţii, spirituale şi nu pământeşti. Şi cu toate că corpul suferă, vrei să aderi la planul creaţiei, pentru acest scop, mai mult decât corpul tău. Apoi îi ceri Lui să te ridice, faci asemenea acţiuni, pentru ca cel superior să îţi dea noi valori pentru a adera la mintea şi sentimentele Lui, la planul Lui, la tot ceea ce face El, în lco să rămâi în dorinţa ta de a primi plăcere. În măsura în care ceri asta, în această măsură, valoarea dăruirii şi iubirii devine mai înaltă decât primirea şi respingerea altora. Astfel, avansezi mai departe şi mai departe.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 8/1/12, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, volumul II, Scrisoarea 8: Și o dată ce am dobândit această îmbrăcăminte mai sus-menţionată, scântei de iubire încep imediat să strălucească în mine. Inima începe să tânjească să se unească cu prietenii mei şi mi se pare că ochii mei îi văd pe prietenii mei, urechile mele aud vocile lor, gura mea le vorbeşte, mâinile mele îi îmbrăţişază, picioarele dansează într-un cerc, în iubire şi bucurie împreună cu ei, şi transcend limitele mele corporale. Uit distanţa mare dintre prietenii mei şi mine, iar terenul întins pe mai multe mile, nu va sta între noi.

Este ca şi cum prietenii mei stau chiar în inima mea şi văd tot ce se întâmplă acolo, şi mi se face ruşine de faptele mele mărunte faţă de prietenii mei. Apoi, ies pur şi simplu din vasele mele corporale, şi mi se pare că nu există nici o realitate în lume, cu excepţia prietenilor mei şi a mea. După aceea, chiar şi „eu” sunt anulat şi scufundat, amestecat în prietenii mei, până când stau şi declar că nu există nici o realitate în lume- decât prietenii.

Desigur, este imposibil să realizez o astfel de stare prin propriile mele eforturi simple. Doar Lumina superioară ne poate aduce la această stare, deoarece funcţionează în noi pentru o lungă perioadă de timp până când se evocă în noi dorinţa colectivă. Apoi, cu toţii suntem încorporați într-o reţea, iar apoi fiecare simte societatea.

Fiecare va vedea că acest lucru este centrul vieţii sale, iar aici este locul în care el primeşte forţa vitalității şi impresia sa. În această legătură reciprocă, el descoperă treptat forma Creatorului, deoarece prin dăruire reciprocă, prietenii stabilizează un câmp din care, ca şi în materia care se dezvoltă şi se descoperă, forma Creatorului este reprezentată şi dezvăluită.

Astfel, atunci când ajungem la o dorinţă colectivă, condiţiile corporale încetează să existe. Dorința este singura materie de la care, prin daruire reciprocă, vom începe să stabilizăm şi să sculptăm imaginea Creatorului,  dezvăluind-o la toată lumea. O persoana vede că în afara acestei reţele generale, nu este nimic, doar prietenii.

Acesta este motivul pentru care suntem în această stare într-o astfel de lume, iar prin acţiuni şi prin intermediul stărilor corporale, putem obține lumea spirituală. În caz contrar, nu am fi putut face nimic.

Poate fi doar în acest fel, prin acţiuni corporale şi Lumina înconjurătoare, care ne ridică la acţiuni spirituale, dar impresia vine din legătura generală dintre toţi. Eu cred că este deja printre noi într-o anumită măsură.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 25/07/12

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”, Paragraful 46: Malchut este cea mai bruta acoperire, ascunzand Lumina Ein Sof. Lumina trece prin El catre primitori doar in mici fractiuni, in functie de purificarea corpului uman.

Lumina este filtrata si slabeste in drumul sau catre dorinta iar nivelul intensitatea si puterea conexiunii pe care o poarta depinde de aceasta. Cand trece prin Malchut, poate purifica dorinta doar la nivelul naturii nemiscate.

Persoana care primeste Lumina de la Malchut se anuleaza pe sine. Ea nu poate face actiuni independente si sa se anuleze pe sine, ingaduind astfel Luminii sa actioneze prin ea. Daca Lumina vine prin Zeir Anpin, o purifica la nivelul vegetativ si in afara de anularea de sine ii ingaduie prntru prima data sa se miste.

Apoi, mai tarziu, Lumina care vine prin Bina ridica dorinta la nivelul animat. Acum, poate actiona prin sine, sa dea nastere unui nou nivel si sa se asemene cu Creatorul. In final, cand persoana primeste Lumina Hochma, nu exista limita la ceea ce poate face cu dorinta sa si cu natura sa, cu propriul potential.

Deci, totul depinde de nivelul de la care vine Lumina care Reformeaza. Noi trebuie sa fim sub acest nivel si sa ii semanam cumva.

Intrebare: In ce fel este nivelul vegetative diferit de cel animat?

Raspuns: In primul rand masurati cresterea de la inceput sau cu alte cuvinte, comparati-o cu nivelul naturii minerale. Natura neisufletita nu se poate misca de la sine putere. Este total anulata de Lumina si este in absolut repaos.

Pe de alta parte, la nivelul vegetal, dorinta care a crescut poate avea mai multe forme avansate si se poate schimba, insa aceasta inertie trebuie atinsa si astfel nivelul natirii neinsufeltite se dezvolta pe masura ce rezista schimbarilor.

Dorinta de a primi se schimba, dar persoana isi pastreaza structura si atributele. Astfel, dobandeste o baza care este creata din toate cele patru faze prin faptul ca nu isi anuleaza dorinta ci mai degraba o lasa sub Masach (ecran) si restrictie.

Apoi, de la nivelul naturii inerte, persoana poate construi urmatoarele trei niveluri: vegetal, animat si vorbitor. Totul provine de la nivelul mineral . Prin urmare, la nivelul naturii minerale persoana trece prin toate fazele doar in forma naturii minerale. Apoi, pe fiecare nivel, exista anumite niveluri ale naturii minerale si toate acestea sunt rezultatul Keter a naturii minerale care a fost stabilit la inceput.

Cat priveste nivelul vegetal, poate genera miscari independente sub influenta Luminii . Cu alte cuvinte, daca la inceput puteam doar admira anumite delicatesuri, acoperindu-mi gura cu mana, adica acoperind dorinta cu Masach, acum pot deja sa gust un pic pentru a darui.

Acolo este deja nivelul animat care deja poate da nastere unor forme noi. Se poate misca si extrage materialul irosit si il poate organiza in grupuri, insa doar in acord cu propria natura . Nu urmeaza inca exemplul Creatorului si actioneaza ca un copil in care nivelul animat este exprimat pentru moment.

Aceasta este diferenta. Nivelul vegetal nu se poate misca independent, nu da nastere la nimic nou si raspunde doar la influenta Luminii superioare . In acest punct, persoana incepe treptat sa lucreze cu dorinta de a primi, ceea ce inseamna nu doar ca o restrictioneaza ci o foloseste pentru a darui. Pe de alta parte, nivelul animat este gata sa primeasca pentru a darui.

Nivelul vorbitor urmeaza deja exemplul Creatorului si este diferit de restul. Ideea este sa semene cu Creatorul.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 25/07/2012, “Introducere la Carte Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Noi ajungem la Creator, adica dobandim atributul daruirii, revelarea lumii spirituale, doar daca dobandim doua discernaminte.

• O mare dorinta care are un scop, care este destul de clar si care este cu un grad mai jos decat nivelul dobandit. Persoana isi imagineaza ce este revelarea Shechina (Divinitatii), fata Creatorului, ce este  Lumina si care sunt atributele daruirii.
• Persoana simte o mare durere pentru ca nu are atributele daruirii. Persoana sufera si stie ca aceste atribute simbolizeaza ridicarea deasupra propriului ego si o totala detasare de viata sa trecuta si de toate preocuparile sale.

Este foarte greu de obtinut deoarece noi actionam impotriva naturii noastre. Asadar persoana inainteaza pe doua picioare, pas cu pas, intre doua linii; dreapta si stanga, dreapta si stanga….persoana ar trebui sa inceapa cu linia de dreapta si apoi cu cea de stanga. Dar de Sus, i se da intotdeauna linia de stanga, mai intai intunericul. La fiecare nivel, prin intuneric si Lumina ‘literele muncii” sunt inregistrate in persoana, relatiile care se formeaza intre tipurile de intuneric si Lumina, atributele primirii si daruirii in diferte feluri.

Literele sunt diferite la fiecare nivel. De fiecare data intunericul si Lumina ii sunt infatisate in atribute diferite in conformitate cu criterii diferite. Prin urmare literele iau diferite forme. De accea de fiecare data persoana are o noua Tora, un nou Creator, o noua lume, totul este nou si persoana de asemenea.

In acest fel persoana isi creste consistenta care indica gradul de rabdare pe care il are si astfel avanseaza si se apropie de formele corecte ale marii deficiente care tind spre daruire adevarata. Aici vedem principiul “am muncit si am gasit” adica persoana cauta fata Creatorului, maretia atributului daruirii. Prin conectarea la atributul daruirii, forta acesteia trezeste in persoana sentimentul de apartenenta, caldura, pana la sentimentul de iubire. Deoarece a-l iubi pe Creator inseamna a iubi daruirea, a iubi atributul iubirii, aceasta incepe sa umple persoana si ii ingaduie sa ramana acolo.

Natura noastra a trecut prin mari schimbari prin detasarea noastra de vechile valori, de la intelegerea initiala a ceea ce insemna efortul si care este scopul, cine este Creatorul si ce este Tora. De fiecare data  reevaluam marea dorinta care se cere de la noi si suferinta pe care o experimentam. Valorile se schimba in mod natural in tranzitia noastra de la o stare la alta si persoana se schimba in mod constant si devine alta, o noua persoana.

De aceea se spune in Tora, “ Avram este un om batran”. “Om batran” este acela care a dobandit cunoastere, care a parcurs si a razbit pe cale. O persoana dobandeste treptat atributul daruirii, mintea si intelegerea de a lucra cu acestea, sentimentele, loialitatea, sacrificiul de sine si cum sa se identifice cu Creatorul. Astfel persoana ajunge la nivelul “omului batran” adica la punctul de adeziune cu Creatorul. Apoi atributele daruirii umplu persoana iar aceasta simte iubire si apreciere.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 13/07/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aşa cum este scris: „Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină.” Dorinţa de a primi este baza a tot, dar dorinţa însăşi nu face nimic dacă Lumina nu o operează.

Cei mai mari oameni drepţi, cei care au obţinut multe niveluri spirituale, cad dacă Lumina încetează să îi mai ilumineze, şi se întorc la starea animală. Ajung chiar mai prost decât restul, cu toate că aceasta este o stare bună, deoarece este o stare mare, dar cu un minus şi opusă Sfinţeniei.

Atâta timp cât Lumina luminează, există încredere şi, dacă Lumina încetează să mai strălucească, nu mai este încredere. Totul depinde numai de Lumina care luminează omul. Doar aşa are puterea să se ridice şi să spună ceva.

Când Lumina dispare, omul îşi pierde chiar memoria, aşa cum i s-a întâmplat lui Baal Shem Tov care nu a putut să îşi amintească nici literele alfabetului. Omul nu poate înţelege în ce lume este şi dacă există o lume superioară sau un Creator.

Asta înseamnă căt totul depinde de intensitatea Luminii care vine la noi şi ne iluminează materia, dorinţa noastră. De aceea, este scris: „Nu este nimeni mai deştept decât cel care este experimentat”, şi „am muncit şi am găsit”.

Totuşi, toată această muncă, efortul şi depăşirea, toate sunt aţintinte numai la o singură acţiune: de a grăbi influenţa Luminii asupra noastră. De fapt, totul depinde de asta, în timp ce încercăm să ne pregătim pentru ca Lumina să nu dispară. Chiar dacă dispare, toate stările dificile vor fi totuşi în favoarea noastră, dar trebuie să facem tot ce ne stă în putere să fim aproape de ea, să aderăm la ea şi să ne asemănăm cu ea.

Calea ne-a fost deja pavată în avans şi este în puterea noastră să ne accelerăm dezvoltarea şi avanseara de-a lungul drumului. Accelerarea depinde de cât de mult vrem să ne împlinim noua formă, următorul nivel, astfel încât el va fi împlinit în noi. Aici trebuie de fapt îndreptat tot efortul nostru.

Încrederea este o iluminare de Sus şi, dacă se opreşte, nu mai avem încredre, nu mai avem sentimente şi nici înţelegere. Aşa cum este scris în Cartea Psalmilor de către Regele David: „Dar atunci când îţi întorci faţa, eu sunt lovit de teroare.” Trebuie să obţinem o asemenea conexiune între noi, o conexiune care va obliga Lumina să fie constant printre noi.

Împreună, prin efortul nostru colectiv şi cu ajutorul Luminii, putem crea un asemenea atribut al dăruirii, al iubirii şi conexiunii, printre noi, prin care Lumina să nu înceteze să ne ilumineze. Asta se numeşte garanţie reciprocă.

Astfel, obţine starea în care superiorul ne iluminează în mod constant. Şi cu toate că fiecare dintre noi va coborî sau urca şi se va balansa în direcţii diferite datorită diversităţii acţiunilor reciproce care au loc în fiecare şi toţi împreună, noi obţinem stabilitatea. Nu numai că nu cădem ci, din contra, noi numai ne ridicăm în sus.

Căderile noastre devin şi ele urcări, deoarece suntem conectaţi cu toţi într-un singur fond. Astfel, obţinem încrederea şi nu este nicio altă cale de a obţine asta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala’ 7/25/12, Shamati nr.72

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→