Intrebare: La workshop-ul de ieri m-am simtit inspirat de sperantele tuturor prietenilor care au venit la congresul care va avea loc in cateva zile in partea de nord a Israelului. In urmatoarele cateva zile, vom incerca sa pastram motto-ul „insistati in mod repetat!” Astazi, insa, simt ca ma aflu intr-o stare complet opusa, si nu mai cer ca ieri. Ma simt ca si cum mi-ar fi fost tras presul de sub picioare.

Raspuns: Cred ca asemenea schimbari ar trebui sa aiba loc de la un moment la altul nu de la o zi la alta. Acum cateva clipe am simtit adeziunea cu scopul si mi-am dorit asta cu multa intensitate si energie pentru ca un moment mai tarziu sa ma simt in stare total opusa, ca si cum nu s-ar fi intamplat niciodata.

Ce se intampla? Ce inseamna asta? De ce se schimba dorintele noastre? Nu este nici o problema; asta este creatia. Suntem asemeni unui ecran TV unde ni se arata ce vedem si nu vedem ce nu ni se arata. Nu eu sunt cel care proiecteaza filmul, si oricare ar fi proiectul acesta nu depinde de mine.

Intrebarea este cum pot deveni cel care proiecteaza filmul daca vreau sa vad si nu cel caruia i se arata? Nu vreau ca in viata obisnuita sa fiu cel pe care il vad in film. Vreau alt film!

Intrebare: Insa pot proiecta eu acest film, cum ma pot pregati in mod corect de acum incolo?

Raspuns: Problema este ca imi pot schimba sentimentele fata de filmul care mi se arata doar daca ajung la forma sa reala. Mi se trimit in mod constant noi Reshimot-uri (reminiscente), semnale, noi imagini, care vin in mod constant la mine din Ein Sof (Inifinitatea). Este o cale foarte lunga si intre timp eu reactionez ca un animal tanjind dupa sentimente bune si scapand de cele rele.

Daca nu vreau sa avansez ca un animal, ca in imaginile si sentimentele care vin spre mine in care ma aflu in acest spatiu tri-dimensional care determina viata mea, daca vreau sa avansez repede si usor, trebuie sa ma identific cu Cel care imi proiecteaza filmul. Trebuie sa ma conectez cu El, cu planul Sau, sa fiu alaturi de procesul care se desfasoara, sa fiu de acord cu ce imi trimite El si sa inteleg ca ceea ce imi trimite si ce vad sunt doua lucruri opuse.

Exista de exemplu o imagine pe care o puteti vedea alb pe negru sau negru pe alb, negativ si pozitiv. Si aici trebuie sa imi schimb perceptia, insa pentru noi nu este doar alb si negru, ci forme care sunt opuse in multe si diferite proprietati ale perceptiei. Trebuie sa vreau sa percep imaginea in modul in care Cel care o trimite o vede. Imaginea vine de la ecranul tridimensional in care ma aflu, si pe care il pot simti asa cum El mi-l descrie, de modul in care El mi-l trimite. El imi trimite o imagine care este plina de bunatate si incantare, pentru ca El este bun si binevoitor, in timp ce eu vad totul absolut opus in perceptia mea, in dorintele mele si in gandurile mele.

Pentru a vedea forma reala, trebuie sa imi schimb perceptia, atributele si dorintele mele in sens opus. Acest lucru este posibil. Am o alta conexiune cu El in afara de aceasta imagine si prin imagine ma pot conecta cu El.

Daca iau aceasta imagine, ca intreg, tot ce se afla in fata mea si vreau sa ma conectez cu aceasta si sa ii atribui acest lucru Unicului, celui care proiecteaza acest film, ma conectez cu El si ii pot cere sa imi schimbe atributele.

Astfel, cu ajutorul lumii, aranjand-o in corecta concordanta cu aceasta metoda, ma conectez cu Creatorul si El face aceasta schimbare in mine. Apoi vad ca aceasta imagine se schimba si inteleg ce am de facut. Principalul lucru este sa accept pentru prima data aceasta schimbare. De acum stiti deja cum sa procedati, aveti o cale; aveti abordarea potrivita. Sa speram ca vom fi capabili sa implinim aceasta prima actiune.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 01/07/2012, Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, paragraful 15: Cand examinati cele trei stari, veti constatata ca persoana are nevoie de una in asa fel incat, daca de exemplu una ar fi anulata si celelalte vor fi anulate de asemenea.

Daca, de exemplu, starea trei- conversia de la forma primirii la forma daruirii- nu s-a materializat, atunci cu siguranta, acea prima stare din Ein Sof nu va putea niciodata sa apara.

Asta pentru ca perfectiunea s- a materializat acolo doar pentru ca starea trei era deja acolo, asa cume este si in prezent. Si toata perfectiunea care a fost imaginata in acea stare este ca o reflectie din viitor in prezent. Insa daca viitorul ar putea fi anulat, nu ar exista nici un prezent. Astfel, starea trei a necesitat existenta primei.

Intregul plan, inclusiv partea initiala, de mjloc si cea finala nu ar exista fara forma viitoare. Se spune: „Sfarsitul actiunii este gandul initial”, ceea ce este adevarat pentru orice plan si orice actiune- forma viitoare este obligatorie si in sine determina toate detaliile.

Inceputul este doar punctul fiintei create, care este separat de Creator. In forma viitoare, fiinta creata ar trebui sa fie ca si Creatorul, atunci cand se ridica la nivelul Adam, nivelul „uman”, rezulta din lumea Domeh (similar). Ceea ce determina procesul: de la inceput pana la sfarsit, noi trebuie sa incepem dezvoltarea noastra de la sfarsit la inceput. Ceea ce inseamna ca „sfaristul actiuni sta in gandul initial”. O „actiune” este deja sfarsitul sau, forma finala si completa, de la care noi stim cum sa abordam lucrurile. Este singura modalitate prin caree munca spirituala are loc.

In lumea noastra noi presupunem ca actionam diferit, dar nu este asa. Doar pare asa deoarece jumatate din actiunile si gandurile noastre sunt ascunse. Pare ca ceva nou se intampla, ca fac ceva, dar de fapt nu vad ce se intampla in spatele scenei unde totul este aranjat pentru mine, unde forma viitoare determina forma curenta din care se presupune ca apare.

Pare ca si cum as trece prin acelasi proces de dezvoltare si pare ca o pot influenta conform dorintei si planulul meu si sa ascult dorinta celor din jurul meu. Intre timp, eu pur si simplu nu vad ca totul este predeterminat si programat.

Forma viitoare determina acolo totul si tot ce va fi acolo, si doar atitudinea influenteaza sentimentele, maniera in care noi acceptam ce se intampla.

Deci nu trebuie sa ne gandim deloc la actiuni in sine. Intentia este actiunea. Atitudinea noastra fata de ceea ce se intampla este elementul nou pe are il putem adauga conform principiului „Aceia care m-au inconjurat si in fata si in spate.” Creatorul tine totul in mainile Sale si tot ceea ce fiintele create trebuie sa faca este sa schimbe perceptia realitatii, ca si cum o accepta si el ca fiind buna, in echivalenta de forma, sau in forma suferintei.

Intrebare: Cum se poate ca, desi faza finala exist deja, noi trebuie totusi sa facem eforturi?

Raspuns: Eforturile noastre independente sunt necesare pentru ca sa vrem sa ne formam noi valori interioare pentru noua perceptie. Daca va pierdeti energia pentru a schimba lumea, inseamna ca sunteti nesabuiti. Nu trebuie sa schimbati lumea in prezent ci in viitor. Animalele fac instinctiv asta, iar omul isi dezvolta aceasta abilitate atunci cand coboara din copac.

In fond, este imposibil sa avansam fara sa cunoastem viitorul. Credintele paganilor antici doreau doar sa se conecteze cu viitorul. Astazi noi pur si simplu nu le mai intelegem obiceiurile, dansurile, ritualurile si chiar artele martiale nu aveau ca scop sa dauneze cuiva ci doar sa „blocheze” viitorul deasupra noastra.

Omul s-a confruntat intotdeauna cu problema cunoasterii viitorului si simtirii lui. Daca trag cu sageata din arc, de exemplu, trebuie doar sa prind momentul in care pur si simplu ating tinta, simt momentul viitor in care sageata isi atinge tinta. Este suficient. Aceasta se numeste „a trai in viitor”, a fi in contact cu el. Apoi, prin acel sentiment, imi pot aranja actiunile in calea catre el.

Insa noi nu ne-am dezvoltat in aceasta directie de ceva timp deoarece egoul crescand a fost deprivat de percepria naturala care ne-a fost implementata si noi am pierdut contactul cu aceasta.

Daca nu cunosc forma viitoare si nu ma conectez cu el, nu actionez; este un semn ca dorinta mea nu este inca, clarificata. Deci nu trebuie sa plangem- trebuie sa ne indreptam toate actiunile catre conexiunea cu viitorul.

Viitorul nostru este atributul daruirii si eu trebuie sa il exprim prin diferite forme. Cand imi este clar cum trebuie sa imi determin viitorul, cer corectia sa si apoi il descopar.

In consecinta, si acum, daca imi imaginez corect grupul, el imi arata viitorul in care sunt total conectat cu el in toate atributele sale. Acesta este primul nivel spiritual. La urmatorul nivel mi se da o dorinta egoista si mai mare, ma voi indeparta iar de prieteni, voi incepe sa nu ii mai respect si sa ii urasc mai mult pentru a ma reuni apoi cu ei dupa ce depasesc aceste intreruperi. Procesul continua pana cand devenim ca elevii lui Rabi Shimon, uniti deasupra cuptorului de ura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 7/1/12, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Dorinţa de a primi nu poate fi pintenată fără „frâul şi hăţurile” călăreţului său. Aceasta trebuie să fie sub controlul cuiva, ca un măgar, căruia îi este dat un sac de cereale, legat la ochi si dirijat într-o singură direcţie. Numai atunci poate dorinta de a primi să lucreze.

Progresul nostru şi corectarea noastră se întâmplă numai prin Lumină. Lumina ne conduce uneori prin presiune şi, uneori, permiţându-ne să simţim o oarecare libertate. Dar noi trebuie să simţim şi să înţelegem unde mai exact această libertate ne este dată. Este posibil ca unde credem că suntem liberi să nu fim liberi deloc. Dacă înţelegem unde putem reacţiona şi în ce mod mai exact, atunci ne îndeplinim participarea în dezvoltarea noastră independentă.

Dar, înainte de a putea face acest lucru, trebuie să descoperim modul în care lumina creează şi reînvie mereu dorinţa noastră de a primi, prin conducerea ei directă şi menţinerea ei intr-o lesă scurtă. Toate acţiunile sale sunt menite astfel încât dorinţa să fie impresionată de acţiunile Luminii asupra ei, şi, în loc ca doar să se simtă bine sau de rău, ea să înceapă să afle: „De ce mă simt bine şi de ce mă simt rău, de ce un sentiment se schimbă în alt sentiment, ce mi se cere şi cum pot evita sentimentul rău şi să atrag sentimentul bun?

„Acest lucru înseamnă că trebuie să ştiu ce e bine sau rău pentru mine şi care este planul Celui care schimbă sentimentele mele de la o extremă la alta. Cum îl pot găsi şi percepe, cum pot descoperi planul Său şi înţelege intenţia Sa? Pe ansamblu, toate aceste întrebări egoiste provin din faptul că mă simt prost în această viaţă, deoarece în caz contrar, dorinta de a primi nu ar fi evocată. Sentimentul rău este un sentiment de lipsă, care necesită o umplere.

La început, doar nu mă simt la fel de bine cum am făcut-o înainte. Apoi, devine din ce în ce mai puţin plăcut, până ce, în cele din urmă, nivelul de plăcere se reduce la zero. Apoi, devine din ce în ce mai rău, până când devine de nesuportat. Acest lucru înseamnă că stările în care sunt pot fi foarte diferite, de la foarte rele la foarte bune.

Astfel Lumina se joaca cu dorinţa mea de a primi şi aduce schimbări tot timpul, în aşa fel încât dorinţa va afla despre sine şi despre diversele umpluturi. După ce a perceput destul de multe discernăminte interne, o persoană poate stabiliza atitudinea sa faţă de Cel care le aduce şi vrea să-L descopere. Acest lucru se datorează faptului că El este sursa întregului bine şi rău din viaţa dorinţei de a primi. În acest mod avansăm.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12, Shamati # 8

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Când vom începe să simţim ceva în ceea ce priveşte sursa Luminii şi Lumina în sine, este un nivel avansat. Vrem s-o descoperim, s-o percepem, s-o gestionăm. Este un nivel înalt în dezvoltarea ego-ului numit „Faraon”, care întreabă: „Cine este Domnul ca să-L ascult? Vreau să-mi conduc propria-mi viaţă eu insumi! ”

 Sunt de acord că Creatorul există şi că El conduce lumea, dar vreau s-o conduc în locul Lui! După multe lovituri, când văd că n-o pot face, încep să-mi dau seama ce se întâmplă, adevăratul scop al conducătorului, ce vrea El şi în ce scop.

Apoi simt că ascunderea Conducătorului este din cauza dorinţei mele de a-L descoperi, în scopul de a-L conduce. Acesta este motivul pentru care conducătorul se ascunde până când încep să simt că nu există nici o alegere şi renunţ- decid să ajung la cunoaşterea Lui. Astfel, o atitudine specială faţă de Creator este născută în fiinţa creată, care vrea sa-i ia locul. Acum, ea îşi schimbă radical atitudinea într-o asemenea măsură încât vrea să se asemene Creatorului. Apoi, începe să descopere planul Creatorului. Până atunci a sperat că ar avea o şansă de a conduce lumea, de a-i cunoaşte legile şi de a o transforma în dorinta de a primi plăcere.

Dar apoi începe să înţeleagă că este imposibil şi că este mai bine să contacteze Creatorul, în scopul de a cunoaşte planul Său şi de a încerca să-L urmeze, ceea ce se numeşte „a păstra legile naturii.” Acum ea înţelege că există reguli pentru întreaga cale pe care a experimentat-o. Totul este supus unei formule speciale şi prin ascundere o persoană primeşte şansa de a participa la propria ei dezvoltare.

În ciuda goliciunii pe care o simte în vasele sale de recepţie, ea se poate ridica deasupra lor şi se poate identifica cu planul superior, cu Conducătorul. Apoi, dorinţa sa de a primi nu va sta în calea sa, ci mai degrabă invers, sentimentul răului împinge o persoană de a se ieşi din ea însăşi, de a ieşi din ego-ul său, deoarece simte doar durere în ea. În acest caz, este mai uşor pentru o persoană să se ridice mai presus de această durere, mai presus de dorinţa sa de a primi, şi să adere la planul superior, în scopul de a avansa în mod conştient, prin cunoaşterea Conducătorului.

Apoi, vede ca umbra care a ascuns de ea plăcerile şi Creatorul a acţionat de fapt în favoarea sa. Se spune, „Îmi place să stau în umbra Lui şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele”, ceea ce înseamnă că primeşte deja plăcere din ascundere, deoarece vede că este renăscută din ea. Acest lucru se datorează faptului că niciodată Creatorul n-a vrut să-i provoace durere; Creatorul este bun şi binevoitor. Pântecele mamei (Rechem în ebraică), provine de la cuvântul ebraic Rachman (milostiv) şi, deşi naşterea unei persoane este sub mare presiune şi cu durerile naşterii, vine din dragostea şi mila pe care Creatorul le arată unei persoane.

O persoană trebuie să se verifice în mod constant pe ea însăşi şi să vadă în ce umbra este, dacă el este sub „umbra sfinţeniei” sau sub „umbra lui Sitra Achra ” (cealaltă parte). Acest lucru este determinat de modul in care o persoana iese din orice situaţie, şi în ce direcţie o duce această umbră, la ce acţiuni o conduce, şi la modul în care determină starea sa. Fie că simte că o ajută să se apropie de Conducător, ceea ce înseamnă că Conducătorul pare să se joace cu ea, atrăgându-i atenţia şi chemând-o să ajungă să-L cunoască. Apoi, vede că umbra nu a fost de la Conducător, nu de la Creator, ci mai degrabă de la propriul ego.

Dar este posibil ca o persoană să nu înţeleagă toate acestea şi să ceară doar un singur lucru: ca umbra să dispară din lume. Aici, problema principală este rezolvată- poate o persoană atribui toate umbrele dorinţei sale de a primi şi înţelege că acesta este modul în care Creatorul o ajută să-şi limiteze dorinţa şi să creeze un Masach (ecran) şi Lumina care se Reîntoarce la Sursă şi să se apropie de Creator?

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12,  Shamati nr. 8

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand primesc de dragul daruirii, abundenta se indreapta spre mine. Pot sa ma bucur de ea?

Raspuns: Tu nu te bucuri de abundenta care trece prin tine. Este un tip total diferit de abundenta, nu ca in implinirea egoista. Tu, ca oaspete, vrei sa incerci un tort delicios pentru a face o favoare gazdei care l-a pregatit. Ar fi de asteptat ca acel tort sa aibe acelasi gust, dar nu este asa.

Intrebare: Insa, atunci cand iubesc mult pe cineva, si uit de mine, acest sentiment apare oricum in mine. Iubirea este directionata catre celalalt, insa eu sunt cel care il simte.

Raspuns: Da, sentimentul apare in tine; insa, el consta din mai multi parametri. In fond, tu primesti placerea dorintei de a darui celui drag.

Imagineaza-ti asta. Exista o dorinta de primire a Creatorului si dorinta de a primi a creatiei, adica tu. Tu trebuie sa simti ca El primeste dorinta, sa simti cum El vrea sa iti daruiasca, sa asimilezi aceasta dorinta in tine si sa Il bucuri pe El.

In principal, experimentati o placere in „cap”, adica in dorinta pe care ati primit-o de la El. Rezulta deci ca aici, in interiorul dorintei Sale, va faceti un calcul, „Cum il pot implini pe el?- cel putin in masura in care veti implica dorinta voastra de a primi. „Cu alte cuvinte, in dorinta voastra voi simtiti gradul in care il impliniti pe El, si acesta este deja vesmantul Luminii Hassadim.

Ca rezultat, noi vorbim despre o placere de alt tip.

Intrebare: Deci cum poate avea loc separarea daca totul este in interiorul meu?

Raspuns: Intentia face vizibila diferenta dintre unul si altul. Cand impulsul catre Creator va stapaneste „capul”, si placerile sunt diferite.

Intrebare: Putem compara asta cu iubirea fata de propriul nostru copil? Ii pot da lui o prajitura fara ca eu sa o gust inainte?

Raspuns: Nu, placerea trece prin voi, insa acum totul este definit de dorinta lui, nu a ta.

Intrebare: Cum gestionez aceasta diferentiere in interior intre mine si el?

Raspuns: In prima faza, ne ridicam desupra propriei noastre dorinte si doar in stadiul urmator suntem capabili sa percepem ceva strain, sa il facem al nostru.

Pentru a face placere Gazdei, eu trebuie sa simt placerea Sa, sa simt cat de mult il bucura pe el daruirea catre mine si ce placere trebuie sa simt de la El. Eu trebuie sa simt ca aceasta placere a ajuns de la El si este un cadou din iubire si nu din ratiune.

Prin intermediul acestei iubiri, El ma obliga sa simt rusinea, care ma ajuta acum sa fac fata situatiei si sa o inteleg pentru a construi o relatie diferita. Eu iau placerile Lui, le primesc de la El, insa nu fac un calcul referitor la „prajitura”, ci in mod specific pentru aceasta daruire. „Prajitura” este cel mai jos nivel, Nefesh de-Nefesh si placerea, pe care o dau Lui, este intregul NRNHY.

Aici trebuie sa fie atent cineva sa nu considere despre sine: „Pentru ca ofer placere Creatorului, Insusi priviti doar cum se bucura El de mine!” Este aici, unde este situat principala estimare, si nu in insasi „prajitura”, care v-a fost data pur si simplu ca mijloc, ingaduindu-va sa construiti conexiunea cu toate lumile. Calculul din capul Partzuf-ului este directionat catre relatia cu Creatorul.

Si de aceea voi trebuie sa stiti cine este Creatorul, cum actioneaza El, si cum sa ii faceti Lui pe plac, deoarece vasele Sale, dorintele sunt infinite. Deci cum sa va protejati in asemenea situatie? In comparatie cu ea, placerile directe nu sunt mai mult decat o scanteie, care a creat dorinta, in timp ce orice altceva este conditionat de maretia Daruitorului.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 27/06/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: In “Introducere la cartea Zohar,” Baal HaSulam spune ca sufletele “devin demne de a primi bunatatea Sa, incantarea si placerea care este in gandul creatiei, iar impreuna cu aceasta va veni si adeziunea. “De ce avem nevoie de bunatate si incantare daca adeziunea cu Creatorul este mai de calitate si mai sublima?

Raspuns: Am vasele, adica dorintele in inima. In vase, primesc pentru a darui si astfel fac actiunea daruirii. Asa cum Creatorul imi daruieste, Ii daruiesc si eu.

Dac cum fac actiunea de a primi pentru a darui? Pentru ca simt o vina, o lipsa intre El si mine. Asta ma face sa daruiesc pentru a darui, iar apoi de asemenea de a primi pentru a darui, pentru a ma asemana Lui. Actionand pentru a semana cu El, imi umplu vasele cu placerea daruirii asupra Lui si in acelasi timp umplu rusinea, diferenta dintre noi, si astfel ating adeziunea.

Doua deficiente sunt parte a acestui proces:

1. Creatorul a creat in mine deficienta de a primi si bucuria. O umplu pentru ca El sa primeasca si sa se bucure.
2. A doua deficienta este rezultatul rusinii. Ma restrictionez pe mine si imi umplu dorinta cu dobandirea esentei Creatorului Insusi. Eu devin egal cu El si dobandesc adeziunea.

Creatorul imi este infatisat ca un Partzuf spiritual care este alcatuit din “corp” si “cap”. Dedesubt noi devenim egali cu El in “corpuri”, in dorinta Sa de a aduce bunatate fiintelor create si in dorinta mea de a primi placere. Deasupra noi devenim egali in “capete”, adica intentii. Astfel adeziunea este de fapt formata deasupra.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 28/06/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

In creatie exista doar Lumina si vasul pentru ea. Acest vas pentru Lumina nu este dorinta de a primi pe care a creat-o Creatorul, ci nazuinta pentru cel de sus care apare din insasi fiinta creata.

Creatorul trezeste fiinta umana prin scanteia de Lumina astfel incat fiinta creata sa fie capabila sa isi dezvolte aceasta nazuinta in interior. Fiinta creata trebuie sa isi foloseasca aceasta scanteie in mod corect, tinand cont de mediu, adica de forta exterioara, deoarece in interiorul sau are doar dorinta initiala si scanteia.

Dorinta este pe seama Creatorului si nu poate deveni un vas pentru Lumina; este doar o dorinta generala de a primi. Scanteia isi directioneaza aceasta dorinta catre o forta exterioara, catre un factor exterior. Daca prin acest factor exterior fiinta umana isi dezvolta si un factor aditional, aceasta dorinta creata de fiinta umana devine un vas pentru Lumina.

Aceasta dorinta aditionala poate fi doar daruirea, pentru ca dorinta de a primi exista in natura fiintei create, ceva diferit fata de aceasta dorinta poate fi doar dorinta de a darui.

Pare ca Lumina Hochma este Lumina mintii care umple toate dorintele cu intelegere. Dar nu este asa. Lumina Hochma este Lumina vietii. Este Lumina care a creat dorinta de a primi opusul sau. Astfel ca umple aceasta dorinta si ii da vitalitate.

Vasul pentru Lumina Hochma este masura Hassadim, masura daruirii pe care fiinta umana o poate dezvolta in sine. Prin urmare se spune: „El da intelepciunea (Hochma) celor intelepti,” adica Lumina Hochma intra in vasul special pentru Hochma, dorinta de a primi care nazuieste sa daruiasca, adica doreste sa se asemene Daruitorului. Apoi Lumina Hochma se imbraca intr-un asemenea vas.

Cu cat fiinta umana face eforturi pentru a atinge deficienta Luminii vietii (viata simbolizeaza daruirea), cu atat mai mult Lumina vietii, Lumina Hochma, se imbraca in ea si se reveleaza in ea. Lumina nu vine de la distanta, este revelata in fiinta creata deoarece a fost intotdeauna acolo si acum este doar revelata.

Deci noi trebuie doar sa incercam sa nu fim nesabuiti si sa nu speram sa primi Lumina pentru a primi, ci sa intelegem ca scanteia pe care am primit-o ne-a fost data doar pentru ca sa dezvoltam in noi atributul daruirii cu ajutorul unei forte externe, adica cu ajutorul mediului. Aceasta forta externa ne va converti nazuinta de daruire, care simbolizeaza „viata” si „Lumina vietii.”

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 28/06/2012, Shamati #145

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, Articolul 208, „Munca”: Toate eforturile pe care le face o persoana sunt doar pregatirea pentru atingerea devotamentului. Deci, persoana creste in functie de devotament, deoarece nici un grad nu poate fi atins fara acesta si acesta este singurul instrument care califica pe cineva sa fie recompensat cu toate gradele.

Pentru a urca o noua treapta pe scara, persoana trebuie sa faca efort. Persoana atinge un nou nivel doar dupa ce face efort, insa cum are loc acest lucru?

In prezent, persoana are un anumit numar de calitati, insa pasul urmator implica un nivel mai inalt al calitatilor. Cum le putem dobandi? Ar trebui sa ne rugam ca Lumina care Reformeaza sa ne influenteze, sa ne corecteze, si astfel sa ne ridicam.

Toate eforturile noastre au ca scop trezirea Luminii. Cum facem asta? Noi obtinem Lumina doar prin incercarea noastra de a simula pasul urmator, altfel suntem total incapabili sa facem acest lucru pentru ca ne este ascuns. Cum putem deveni oarecum similari? Pentru ca acest lucru sa aiba loc, noi trebuie sa urmam anumite instructiuni definite de Cabalisti.

Pasul nostru urmator este de fapt un efort mai mare de a darui pentru ca este opus fazei curente. Inseamna ca trebuie sa investim in determinarea in unitatea cu prietenii, sa ne anulam pe noi in relatie cu grupul, si sa simtim cu toata fiinta noastra ca nu exista nimeni in afara de El in toate problemele noastre, provocarile, impedimentele si obstacolele. Totul imi este trimis de Creator, inclusiv interferenta care ascunde unitatea Sa si isi ascunde puterea nelimitata asupra universului. Noi trebuie sa conectam tot ce se intampla cu El; eforturile noastre ar trebui sa fie directionate pentru a vedea grupul ca pe un mecanism prin care El se reveleaza pe Sine noua.

Determinarea noastra trebuie sa ajunga la un punct in care trebuie sa simtim ca eforturile noastre nu pot creste mai mult; acela este momentul in care noi ne predam unei stari mai inalte pentru ca aceasta sa ne guverneze. Noi inca nu avem senzatia corecta, sau inca nu intelegem urmatorul pas spiritual; tot ceea ce facem este pur si simplu sa ne incredintam acestui pas urmator directionandu-ne toate eforturile doar pentru atingerea sa.

Datorita acestui nivel de auto-sacrificiu si completului devotament, persoana primeste un suflet de la nivelul superior. Eforturile noastre trebuie sa fie directionate la realizarea faptului ca nu exista nimeni in afara de El si a unitatii prin daruire si unitatea din grup. Sa Lasam superiorul sa ne guverneze simturile si intelectul fara a ne simti depreciati.

Aceasta stare vine treptat, pas cu pas, pana la gradul in care noi obtinem Lumina care Reformeaza ajungand la o similaritate mai mare cu nivelul superior. In mod similar fatul se intoarce catre mama pentru a-l hrani. Pas cu pas, ea sporeste dorintele lui (in aceasta lume ia forma adaosului de carne), insa „treaba” lui este sa refaca noile dorinte increzandu-se in totalitate in mama.

In mod repetat, el se uneste cu superiorul si admite ca nu exista nimeni in afara de El, de Acela care este bun si face bine in ciuda tuturor problemelor, dificultatilor si obstacolelor pe care noua „carne” (dorintele) le starneste in el.

Fatul „ataseaza” toate partile sale dar si lumea din jurul sau cand se afla in pantecele mamei sale cu forta superioara si ajunge eventual la nivelul devotamentului si auto-anihilarii, numit „noua luni de conceptie” dupa care se naste in aceasta lume. Procesul nasterii  este teribil; este acompaniat de imense dureri ale nasterii („contractiile nasterii”- tzirim) in conditii constrangatoare (Tzar) care cauzeaza numeroase afectiuni (tzarot). Prin presiuni enorme care izvorasc atat din forta superioara cat si din fat in sine, acesta se naste in lumea Luminii. In procesul nasterii, copilul trebuie sa „plece capul”. Apoi cand procesul nasterii ia sfarsit, el isi ridica din nou capul.

Toate acestea sunt rezultatele eforturilor noastre. Noi trebuie sa realizam ca nu vom ajunge niciodata singuri la urmatorul pas, sarcina noastra este de a provoca Lumina care Reformeaza astfel incat aceasta sa produca schimbari esentiale in noi, si astfel sa ne pregateasca pentru urmatorul pas.

Deci, munca noastra este de a face efectiv actiuni care obtin Lumina care Reformeaza. Acum noi vorbim despre unitate. Investind eforturi in conexiunea dintre noi, noi ii ridicam importanta cu ajutorul Luminii. In acelasi timp, Lumina ne demonstreaza ca nu suntem inca, capabili sa ne unim. Forta care ne inspira sa legam conflictele de situatiile neplacute care ne impiedica sa ajungem la unitate, sa recunoastem ca nu exista nimeni in afara de El. Noi continuam sa ne gandim:”daca nu eu, atunci cine?”

In acest fel ne apropiem de punctul critic, care ne ingaduie sa „ne nastem din nou” la fiecare nivel.

Din Lectia Zilnica de Cabala 10/05/2012 din America, Shamati #208

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Un comentariu →

Intrebare: Cum ar trebui sa ne directionam „Rugaciunea pentru cei multi” inainte de congresul din Nord astfel incat aceasta sa influenteze personal pe fiecare dintre noi si sa simtim importanta grupului si pentru lume?

Raspuns: Congresele de acest gen sunt foarte benefice. Am vazut asta si la grupurile pe care le-am vizitat ulterior. Noi trebuie sa mentinem intentia daruirii pentru toti prietenii nostri si in toata lumea. Este foarte influenta si ii avanseaza in mod semnificativ.

De fiecare data, eu descopar bucuros ca diferenta dintre grupuri se micsoreaza din ce in ce mai mult. In mod special acum pe masura ce grupul s-a deschis catre public in general, cand noi sprijinim unitatea congreselor, in mod special a work-shop-urilor, grupurile simt o mare, foarte mare schimbare. Distanta dintre noi dispare, totul devine in mod treptat un grup, si asta duce la fericire.

Congresul din Nord va incepe joia viitoare. Sper foarte mult ca prietenii nostri sa poata fi prezenti si de asemenea sper ca se vor implica. Astazi nu este simplu, deoarece exista presiuni din partea angajatorilor. Va avertizez sa nu va puneti in pericol slujba si nu plecati daca nu puteti sa va luati concediu.

Vom incerca sa transmitem in direct in mod continuu.

In ceea ce priveste pregatirea, cel mai important lucru este conexiunea. Asta inseamna o conexiune cu adevarat profunda intre toti, intre toate grupurile si toti prietenii astfel incat nici unul dintre noi sa nu fie uitat. Noi trebuie sa ne pregatim pentru o activitate mai consolidata si densa. De duminica viitoare vom dedica lectii speciale acestui lucru. Fiti alaturi de noi si totul va fi in ordine.

Din partea a 4 a  Lectiei Zilnice de Cabala 26/06/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Tot ceea ce simtim este esenta dorintei de a primi in care o anumita forma este revelata. Cu alte cuvinte, dorinta primeste o forma sau alta sub influenta Luminii care actioneaza asupra sa. Aceeasi dorinta este fundatia tuturor lumilor, insa exista diferite forme la diferite niveluri.

Tot ceea ce vedem acum este la cel mai scazut nivel al dorintei. O forma mai avansata apare atunci cand dorinta preia intentia de a darui, daca prima este inlocuita de forma sa pentru a modela forma spirituala. Altfel, nu exista diferente intre diferitele parti din diferitele lumi si diferitele grade. De fiecare data, este la fel de simplu, ca si cum am privi prin ochelari diferiti si astfel vedem lumea  altfel.

Dorinta ramane neschimbata si exista 620 de sub-dorinte in ea si care toate sunt conectate in acelasi mod. Toate aceste grade vin pana la Malchut a Ein Sof (Infinitatea). Si acum si noi vedem Malchut a Ein Sof, dar de la nivelul nostru in conformitate cu vasul nostru de perceptie. Acesta este sensul frazei:  „Persoana judeca in functie de imperfectiunile sale.”

Intrebare: Cum sa explicam asta unei persoane care nu studiaza Cabala?

Raspuns: Conteaza dorinta de a primi. Un atom consta din particule care sunt de fapt energie, sau cu alte cuvinte dorinta de miscare. Daca particula nu vrea sa se miste, dispare. Aceste particule sunt de fapt energie, lumina. Ele interactioneaza una cu cealalte, conectandu-se si creand diferite alte conexiuni. Dorinta colectiva este formata din aceste conexiuni, in conformitate cu cele patru faze sau cele patru tipuri de naturi: neanimata, vegetala, animata si vorbitoare.

Totul este o dorinta. Care se poate ridica, poate cobora, se imparte in „plus” si „minus”, insa esenta sa nu se schimba. Aceste imagini ale materiei noi nu am fost invatati sa le comparam cu, conceptele stiitifice, si nu numai cu fizica cuantica, ci de asemenea cu campurile care lucreaza cu perceptia realitatii. Intr-un fel sau altul, astazi este clar ca materia este energie. Ceea ce are legatura cu noi si cu modul in care percepem realitatea. Desigur, nu oricine poate intelege asta, dar cel putin vor crede in evidentele prezentate de stiinta. Noi percepem multe lucruri din viata ca fapte fara a ne obosi sa le verificam.

Deci, daca toata creatia este o dorinta de a primi, noi putem vorbi despre similaritate sau diferente sau departare doar in termeni de dorinta de a primi. Dorintele egale sunt impreuna. Cu cat difera  mai mult, cu atat mai departe sunt una de alta. Dorintele opuse sunt infinit mai distantate unele de altele- de la adeziune pana la totala opozitie, si toate celelalte stari intermediare care sunt intre ele. Totul este masurat in functie de dorinta.

Asta inseamna ca munca noastra este simpla. Noi trebuie sa verificam dorintele si sa inaintam in consecinta. Ca un psiholog, ma uit la mine, imi examinez dorintele din afara, verificand parametrii lor: ce forme de dorinta sunt in mine, in ce masura ma controleaza si in ce masura le controlez eu? In functie de nivelul actual de intelegere, eu determin forma dorintei si o egalizez cu forma curenta.

Apoi caut o cale sa ma indepartez de forma curenta a dorintei. Cabalistii spun ca noi putem face asta cu ajutorul Luminii care Reformeaza. Ceea ce inseamna ca eu trebuie sa imi determin starea mea curenta ca indezirabila iar starea viitoare ca buna si dorita. Distanta dintre aceste doua stari imi cauzeaza o durere mare si in acelasi timp starneste un dor in mine si ma ajuta sa ma manifest in grup.

Totul este determinat de proportia dintre ce doresc si ce exista. Descopar amarul adevar din starea curenta si tanjesc dupa noua stare si Lumina superioara isi face treaba, deoarece este Lumina care poate face schimbarile necesare pentru a ajunge la forme mai avansate ale dorintei.

Deci este o metoda simpla, desi include mai multe componente: grupul, profesorul, cartile, maretia Creatorului, studiul, imaginea realitatii, lumile, etc. Daca in cele din urma atribuim toate acestea exteriorului, ramanem la starea prezenta, pe care o socotesc atat de indezirabila pe cat o socotesc pe cea urmatoare de minunata si pe care daca nu o ating, atunci mai bine mor decat traiesc. Si unde este Lumina? Ea vine prin grup, deoarece urmatoarea stare este esenta conexiunii la un nou nivel. Aceste conditii ma fac sa actionez.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 26/06/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→