În timpul atelierului, toată lumea trebuie să se verifice în mod constant, iar prietenii trebuie să se sprijine unul pe altul şi să îşi amintească unul altuia că prin acest atelier toată lumea va simţii frica de a părăsi conexiunea. Trebuie să ne menţinem în centrul grupului pe durata întregii noastre vieţi, nu numai în timpul lecţiilor sau a atelierelor.

Totuşi, o lecţie sau un atelier este principalul moment pentru a munci la gândul nostru colectiv, care determină totul. Aici, avem nevoie de sprijinul fiecăruia, fără cuvinte şi, în acelaşi timp, trebuie să simţim focul interior. Trebuie să descoperim un anumit câmp colectiv care ne îndeamnă şi ne ţine „în aer”. Totul depinde de noi.

Este ca şi cum am semna un contract cu prietenii, astfel încât ei vor avea constant grijă de tine ca să nu părăseşti niciodată gândul de la acest câmp. Plăteşte-i, ca să aibă grijă de tine. Asta se numeşte „cumpără-ţi un prieten”. Trebuie să dai ceva prietenului astfel încât să fie motivat şi să te îmboldească încontinuu.

Totuşi, cum poate el să te îmboldească dacă suntem cu toţi la acelaşi nivel şi el însuşi are nevoie de cineva ca să îl îmboldească? Aici, operează providenţa superioară, despre care este scris: „Creatorul este în interiorul poporului Său”.

Dacă ne decidem că suntem legaţi să ne îndemnăm unul pe altul, Creatorul ne va îmboldi pe toţi. Ne va da puterea ca măcar unul din grup să fie constant în contact cu spiritualitatea şi să fie conştient. Asta înseamnă de fapt „Creatorul locuieşte printre oamenii Lui”.

Dacă există o conexiune, se numeşte casa adunării pentru rugăciune (Beit-Knesset) în care este prezent Creatorul. Aşa cum este scris „Am venit la casa rugăciunilor şi nu am găsit niciun singur om?” Totuşi, dacă există o conexiune între noi, atunci Creatorul va veni şi va găsi „omul” în ea!

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, Studiul celor zece sfere

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În scopul de a înţelege imaginea corectă a realității, trebuie să fim familiarizaţi cu cele două puncte de vedere care sunt: unul care este perspectiva Creatorului şi unul care este perspectiva ființei create şi să înţelegem relaţia dintre ele . Pe baza acestor două stări putem determina atitudinea noastră faţă de dorinţă, astfel încât, în cele din urmă, toate aceste puncte să determine relaţia dintre Creator şi ființa creată în funcţie de opozitia și de similitudinea lor unul cu altul şi să ne ofere o nouă percepţie a realităţii .

Acesta nu va mai fi aceeaşi imagine falsă pe care o vedem acum, numită „lumea imaginară” care este unilaterală şi limitată numai la ceea ce trece prin noi, prin filtrul egoist, oferindu-ne astfel sentimentul acestei lumi. Cu realitatea largă şi infinită din afara noastră, dincolo de limitele percepţiei noastre, atunci când trece prin ego-ul nostru şi ajunge la sentimentele noastre, aceasta este limitată la dimensiunea unei imagini corporale din această lume pe care o simţim în cele din urmă. Dar, în scopul de a ajunge la o percepţie nelimitată, avem nevoie de noi puncte de vedere.

Realitatea noastră limitată şi egoistă este numită „animal” deoarece aceasta este percepută de către corpul nostru animal. În scopul de a simţi adevărata realitate, avem nevoie de cele două puncte de vedere: un punct, care este opus fața de Creator şi un alt punct, care este similar cu Creatorul. Între aceste două puncte, din diferite tipuri de conexiuni între ele, cum ar fi pentru şi contra, similare şi opuse, vom construi noua imagine a lumii noastre. Toate atributele opuse şi toate cele similare vor fi componente ale percepţiei noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 13/07/12, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot referi la Creator dacă El este proprietatea dăruirii?

Răspuns: Totuşi, serios, ce însemnă „proprietate”? Pot cu adevărat să iubesc sau să urăsc forţa de gravitaţie? De exemplu, îmi poate place dacă îmi aduce ceva bun. Dar asta nu înseamă că o iubesc sau o urăsc. Realizez că este ceva la nivel mineral şi de aceea mă refer la ea conform cu sentimentele mele, conform cu beneficiile pe care le primesc din asta.

Mă bucur de soare. Dar îl „iubesc” cu adevărat? Cum pot iubi soarele, în comparaţie cu o plantă, un animal sau un om?

Deci, cum mă refer la Creator? Mai întâi, se spune despre El: Eu nu îmi schimb HaVaYaH. Lumina superioară este în repauz total; este „Bunul care face bine atât celui bun cât şi celui rău”; Creatorul ne tratează cu iubire absolută.

Pe de altă parte, Creatorul este numită Măreţ, Teribil şi tot aşa. Tot răul vine de la El; tot binele îşi are originea în El. Totul este atât de contradictoriu încât devin confuz.

Dacă ceva este de neschimbat, este rău. De ce spun că Creatorul nu se schimbă?

Baal HaSulam explică în scrisoare numărul doi că dacă tatăl se relaţionează la fiul său cu iubire absolută, îl face pe acesta să îl urăscă în loc să îl iubească. De fapt, dacă nu există absolut nicio reacţie din partea tatălui, fiul vede că nu contează cum îşi tratează tatăl, pentru că oricum, tatăl său răspunde cu iubire absolută. Îl împiedică pe fiu să îşi dezvolte iubirea şi nu îi permite să se schimbe, să vadă conexiunea şi să stea în contact. Este ca şi cum ar avea în faţă un obiect nemişcat. Plantele au o anumită reacţie, animalele răspund chiar mai puternic, să nu mai vorbim de fiinţa umană. Apoi, reacţiile pozitive şi negative penetrează una în alta, creând o nouă legătură, o incluziune reciprocă.

Dar dacă Creatorul nu se schimbă şi, în acelaşi timp El este atât de iubitor şi de bun, atunci ce pot simţi pentru El? În niciun caz nu Îl pot lua pe El în consideraţie: Şi totuşi, dacă nu îl pot lua în consideraţie, atunci îl scot din imagine, ca şi cum El nu ar exista deloc. De ce aş lua în considerare pe cineva care nu se schimbă niciodată?

Este o noţiune foarte adâncă, care a fost explorată nu numai de Cabala. Totuşi, Cabalişti s-au străduit să demonstreze că tot timpul Creatorul este „Vino şi Vezi”; deci eu îl descopăr pe El. Nu Îl pot descoperi pe El Însuşi, Esenţa Lui, ci numai forma Lui care este îmbrăcată în materie. De aceea, când îl descoperim pe El în întregimea Lui, descoperim forma Lui ultimă şi perfectă şi îl vedem cu adevărat ca Absolutul, Perfectul, Eternul, Bunul care face bine.

În toate celelalte stări, vedem binele sau răul care vin de la El, funcţie de nivelul proprie corupţii, aşa cum este spus: „Fiecare judecă conform defectelor sale,” iar apoi, avem oportunitatea de a ne referi la El în măsura propriei deficienţe şi corecţii, iar astfel îl vedem pe El ca bun sau rău.

Şi totuşi, trebuie să credem ceea ce spun mari Cabalişti care l-au revelat pe El în adevarata Lui formă, că El este absolut bun şi dăruitor.

Deci trebuie să ne referim la el cu dorinţele noastre (Kelim): În acest moment, îl vedem pe Creator în măsură corectitudinii sau corupţiei dorinţelor noastre, dar atunci când îl descoperim pe El la capătul scării, vom revela faptul că El este Bunul care face bine.

Apoi toate contradicţiile vor dispărea; vom primi o „hartă a avansării” care este scalată la atitudinea noastră faţă de Creator. Aceasta ne va permite să vedem cum ne schimbăm şi cum, în concordanţă cu schimbarea noastră, se schimbă Creatorul în ochii noştri.

Ne exprimăm gratitudinea faţă de Creator pentru că ne-a dat această scară a ascunderii; cu ajutorul ei putem obţine conexiunea cu El. Altfel, nu am fi în stare să ne conectăm cu perfecţiunea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/9/12, “Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ştim că putem doar primi plăcere de la Creator, dacă este important pentru noi. Rezultă că, chiar dacă există un zid in fața mea, totul depinde de cât de important este pentru mine.

Răspuns: Atât Rabash, cât şi Baal HaSulam aduc exemplul miresei care este împlinită dacă cineva pe care îl consideră important este de acord să se căsătorească cu ea. Prin aceasta, este ca şi cum el o”cumpără”. Dar el nu a platit nimic, el nu i-a dat nimic ei, aşa că de ce este ea mulţumită cu asta? Pentru că el este important pentru ea.

Ce primește dorinţa noastră de la Creator? Nimic. Dar El este mare şi suntem gata pentru „nuntă”, suntem de acord să aderăm la El cu inima şi sufletul în adeziune infinită, absolută. Creatorul „te cumpără” doar cu importanţa Lui. Acesta este singurul lucru pe care îl dobândești pe măsură ce te dezvolți, iar asta este ceea ce te umple.

Dorinţa noastră- care a crescut datorită Luminii ce a primit dăruirea de la Creator- de ce anume dorește să se bucure? De fapt, vrea să se bucure de măreţie şi nimic altceva. Nu ne putem bucura de placerea propriu-zisă; acest lucru se întâmplă doar în lumea noastră cu placerile imaginare care vin de la Creator în punctul de ceva din nimic. Plăcerile acestei lumi sunt disponibile doar ca să ne susţină până când vom începe să înţelegem măreţia Creatorului. Toate nivelurile spirituale sunt recunoaşterea măreţiei Lui, şi, cu ajutorul Lui, te bucuri dacă dorești să-i dăruiești Lui.

Pe de altă parte, înclinaţia rea, Faraonul, este încercarea de a te bucura în mod direct, dar din nou numai de mareția Creatorului. Aceasta se numeşte plăcere spirituală.

Se pare că măreţia este necesară numai în scopul de a ne depăşi ego-ul si apoi vom fi capabili să ne bucurăm din daruire, dar nu este aşa, toată munca noastră este de a ridica maretia Creatorului în ochii noştri. Prin aceasta vom dezvolta noi dorinte, și accentul se mută de la primirea plăcerii egoiste directe către a primi plăcere din măreţia Sa; astfel, cel puţin vom găsi Klipot (cojile), iar acest lucru nu este simplu deloc.

Măreţia Creatorului ne cuprinde, şi este foarte dificil să ieşim din această captivitate. Pâna la urmă, toată creaţia este esenţa paşilor de pe scară. Când cineva de la un nivel mai ridicat straluceste peste mine cu o parte din măreţia sa, atunci mă predau, devin dependent de rădăcină şi de aici înainte  este „seful” meu, „regele”.

Dar vreau să acționez diferit, conştient şi inteligent. Vreau să rezist avantajului pe care cel superior îl are asupra mea; nu vreau să fiu mituit de importanţa şi puterea Lui.

Acest lucru înseamnă că nu este vorba de primirea de la El, ne luptăm peste nivelul de importanţă. Nu vreau doar să lucrez pentru beneficiul Celui Superior doar pentru că El este mare. Prin asta mă anulez pur si simplu in mod natural.

Întrebare: Aceasta înseamnă că toate cărţile de Cabala şi toate vârstele de dezvoltare au fost dedicate doar pentru un singur lucru, pentru recunoaşterea independentă a importanţei Lui?

Raspuns: Este corect şi nu este întâmplător faptul că lumea modernă este atât de confuză şi că nimeni nu înţelege ce se întâmplă. Până la urmă, totul evoluează numai în jurul unui punct de adeziune.

Întrebare: Dar totusi, nu este nimic mai important în această lume. Eu nu încerc să ridic importanţa a ceva in mod artificial. Sunt toate lumile şi toate nivelurile destinate doar pentru asta?

Raspuns: Ele au fost create ca urmare a Luminii care a umplut dorinţa şi i-a dat diferite forme. Cu ce ne umple Creatorul? Ce plăcere a primit El din faptul că a creat ființa creată astfel încât El să vrea doar asta? Mai mult, are Creatorul altceva în afară de forţa de a darui? Nu. El a creat mecanisme de percepţie în fiinţă creată, niveluri speciale pentru această forţă a daruirii, ne dezvoltăm numai în funcţie de această importanţă.

Unde sunt plăcerile pe care El le-a pregătit pentru mine? Unde sunt bunătățile pe care gazda le-a pregătit în funcţie de celebrul exemplu?

Nu este nici măcar un dram de plăcere aşa cum îți imaginezi. Nu există bunătăți, deşi pare așa, este doar o iluzie. În lumea noastră, ești setat pentru o plăcere falsă, înghiţi delicatese, dar nu ești umplut. Așa că scapă de iluzii şi începe să discerni nivelurile măreţiei Dăruitorului. Atunci vei începe să calculezi lucrurile în limitele percepţiei tale.

Acum putem înţelege ce s-a întâmplat în prima restricţie. Malchut a început să se limiteze atunci când a descoperit că primeşte în relație cu Dăruitorul, a descoperit diferenţa dintre primitor şi Dăruitor şi nu dintre foame şi bunătățile delicioase. Este măreţia Dăruitorului cea care mă scoate din mine însumi. Nu calculez această „plăcere”, ci mai degrabă plăcerea de la Dăruitor. Când descopăr dăruirea din partea Lui şi primirea din partea mea, mă umplu de ruşine, dar nu din cauza bunătăților de care mă bucur, ci de ruşine când văd măreţia Lui în comparație cu micimea mea.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 17/07/12  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Este un principiu foarte simplu, insa este foarte greu de mentinut pentru ca dispare in mod constant. „Nu exista nimeni in afara de El” si „Onoarea sa umple pamantul” insa in acelasi timp toti se intreaba: „Unde este Creatorul? Unde il putem vedea, simti si descoperi?”

Revelarea sa este adevaratul scop in viata noastra, atfel noi nu intelegem sau simtim asta. Pare ca exista scopuri diferite pe cale, dar nu este adevarat. In spatele a ceea ce ne dorim, (mancare, sex, familie, bani, respect, control, cunoastere, dobandire spirituala si eventual tot ce atrage o persoana) exista o dorinta ascunsa pentru Lumina, pentru Creator, care include si aduce persoana spre realizare.

Deci chiar si cea mai mica dorinta care apare intr-o persoana este pentru Creator, dar acest lucru ne este ascuns. Eu nu percep sau simt ce doresc de fapt. Vreau sa ma odihnesc, vreau sa ma bucur de viata cu prietenii si familia, insa in spatele acestor lucruri exista intotdeauna Creatorul.

Noi urmarim diferite imagini si modul in care acestea sunt infatisate, insa adevarata noastra dorinta este pentru El. Ce putem face pentru ca sa nu mai fim pacaliti de aceste false vesminte si sa nu ne petrecem viata cautand in locuri lipsite de continut, lovindu-ne cu capul de perete si pierzand timpul? In fond acestea pot dura vesnic si duc nicaieri.

Procesul prin care trecem ne invata ca niciodata nu vom putea sa ne umplem pana la refuz in mod egoist! Toate aceste vesminte sunt imitatii si sunt false. Cum putem sa descoperim ce in spatele acestor vesminte, chiar si atunci cand vreau sa ma bucur impreuna cu copiii si familia, sa mananc sau sa ma odihnesc, ma bucur de prezenta Creatorului? Diferenta va fi simtita imediat.

Daca prin primirea placerii prin intermediul unei umpleri obsnuite realizez ca de fapt ma bucur de prezenta Creatorului, bucura mea va fi intregita. Este posibil, insa noi trebuie sa ne bucuram la fel ca El, sa anulam vesmintele exterioare pentru a-i darui Lui, sa ii daruim prin aceasta placere, astfel incat sa ne bucuram unul de prezenta celuilalt in mod reciproc. Atunci aparentele (vesmintele) vor disparea si in loc veti vedea placerea in forma revelata care va fi revelata in vesmintele voastre.

Deci noi trebuie ca in mod constant sa evocam in grup adevarul reamintindu-ne reciproc, ca tanjim dupa revelarea Creatorului, revelarea atributelor daruirii pentru ca de fapt asta ne bucura si nu invesmantarea lor. Cel mai important lucru este onoarea Creatorului, adica maretia Sa, maretia atributului daruirii care are grija in mod constant de noi.

Creatorul a creat scopuri false si vesminte care ne indruma in mod constant pentru a ajunge la El. Aceste haine false ne atrag pe calea suferintei. Daca aceste haine ne ajuta sa primim vesmantul daruirii, Lumina Hassadim, noi avansam pe calea Torei, pe calea Luminii.

Noi lucram intotdeauna vis-a-vis de Creator si ar trebui sa ne schimbam hainele: sa preluam vesmintele Creatorului in care acesta se ascunde si sa ne ascundem dorinta de a primi sub aceste haine. Atunci vom adera la Creator, ceea ce inseamna ca vom sari peste vesmintele false. Eu anulez vesmintele in care El se ascunde, si este ca si cum m-as apropia mai degraba de El decat de aceste vesminte ale Lui prin faptul ca imi imbrac dorinta mea de primi cu aceste vesminte. Atunci intentia mea, sufletul meu adera la Creator.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 08/07/2012, Scrierile luif Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Primim vreo plăcere la nivelul „a dărui pentru a dărui”, Hafetz Hessed, dacă acolo nu ne folosim dorinţele?

Răspuns: Hafetz Hesed, Bina pură, nu înseamnă o viaţă de călugăr în mânăstire. Aici este important pentru cine şi pentru ce sunt în starea de Hafetz Hesed, ceea ce înseamnă că vreau Hassadim, numai dăruire. Omul primeşte plăcere deoarece împlinirea lui vine de la Creator.

Se pare că ceva lipseşte în starea de Hafetz Hesed deoarece dacă nu primeşti, atunci ce poţi dărui? Nimic! Totuşi, dăruieşti sentimentul adeziunii. Spui că vrei să aderi la Creator în orice fel în care poţi.

Nu este la fel ca un sihastru care locuieşte în pădure şi nu are nimic de ce să se îngrijoreze pentru că dorinţele lui nu sunt dezvoltate şi este satisfăcut să trăiască o viaţă foarte simplă, ca un animal. Există cerşetori care trăiesc pe stradă şi care şi ei nu vor să trăiască o viaţă diferită.

Dacă te oferi să faci dintr-un asemenea cerşetor un om de afaceri bogat, de succes, el ar refuza. Ar întreba: „De ce am nevoie de toate acestea?” Tu i-ai răspunde „Vei face mulţi bani şi apoi vei putea să te odihneşti şi să nu mai faci nimic.” El ar răspunde: „Dar şi acum, mă odihnesc şi nu fac nimic.” Nu înţelege diferenţa, Hafetz Hessed, când nu are nimic şi trăieşte pe stradă şi când cineva vrea numai dăruire după ce a primit deja totul.

Totuşi, aceasta este întreaga diferenţă pe care nu o înţeleg oamenii. Hafetz Hessed în lumea spirituală este starea unui om care s-a ridicat deasupra marii sale dorinţe şi nu este vorba de dorinţele mici, ca dorinţele unui cerşetor pe stradă. Deasupra tuturor marilor dorinţe, el are puterea să stea în adeziune cu Creatorul într-o formă numită „micime”. Apoi, este ca un copil care aderă la tătăl lui, Creatorul. Anulează toate celelalte vase. Asta se numeşte Hafetz Hessed.

O persoană atinge acest nivel cu vase mari, crude, dar este gata să le anuleze şi să renunţe la ele numai ca să adere la Creator, deoarece asta este singura cale prin care poate fi în dăruire şi adeziune cu Creatorul. Este gata pentru totul dar nu are nimic ce să dăruiască.

El îi cere Creatorului, „Cel puţin dă-mi o şansă să fiu lângă tine, doar să ader într-o oarecare măsură, astfel încât să nu te scap.” În acel moment, nu îşi poate exprima loialitate într-o modalitate mai puternică.

Din partea a treia a Lecţiei zilinice de Cabala din 11.07.2012, Studiul celor zece Sfere.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Acest congres nu numai că ne-a unit ci, ne-a şi împărţit în aceia care au îndeplinit cerinţele grupului (studiu sistematic, diseminare şi Maaser) şi aceia care nu le-au îndeplinit.

Trebuie să ajungem la starea în care centrul  grupului, prietenii care ne ajută cel mai mult, vor îndeplini cerinţele Creatorului de a deveni similari cu El, în primul grad al scării către revelaţia Lui, 1 din 125. În acest caz, ei vor putea să devină partea grupului mondial Bnei Baruch prin care Lumina va trece către restul (vezi Introducere la Cartea Zohar).

Astfel, în jurul acestei părţi, cealaltă parte se va forma, ca undele care se îndepărtează, în conformitate cu legile similarităţii cu Creatorul, proprietate dăruirii.

Legile nu sunt inventate de mine ci sunt stabilite de Cabalişti; le ştim foarte bine, dar nu considerăm că este obligatoriu să le îndeplinim cu exactitate, gândindu-ne că ele nu sunt necesare pentru revelarea Creatorului. Acum, ni se dă această înţelegere pentru prima dată.

Mă refer la aceia care nu sunt satisfăcuţi de aceste cerinţe pentru Creator; poate El ar putea să schimbe condiţiile contractului pentru ei: „Legea echivalenţei de formă”.

Aceia care recunosc nevoia acestor condiţii, pot alege unde să fie, în care cerc: cel central sau cel extern. În viitor, vom specifica condiţiile pentru fiecare cerc.

Vă iubesc pe toţi şi toată lumea îmi este dragă, iar toate acestea sunt făcute pentru a atrage pe toată lumea către scop şi a evita confuzia pământească pe drumul spiritual.

Îmbrăţişări,

Rav

Filed under: Diseminarea Cabalei, Maaser, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În urma tuturor pregătirilor de sus, a spargerilor și a coborârilor, dorința de a primi plăcere este împărțită în trei părți: partea interioară, potrivită pentru corecție și cele două părți exterioare, care pot fi corectate dacă încetăm să le mai folosim. Aceste două părți se numesc ”carcasa lui Noga” și ”pielea de șarpe”. Dar partea interioară se numește ”corpul interior”.

Întreaga corecție pe care trebuie să o îndeplinească o persoană, are loc în gândire. Dacă cineva se concentrează la asta, este în afara corpului său, ceea ce înseamnă că aspiră să dăruiască altora – prietenilor, grupului și lumii întregi, așa după cum este scris, ”De la dragostea pentru oameni, la dragostea pentru Creator; de la dragostea pentru creaturi, la dragostea pentru Creator”, – atunci nu își mai hrănește ego-ul său și, ca urmare, dorințele sale egoiste mor. În fond, acestea nu poate exista fără mâncare, așa încât dispar!

Cu toate acestea, omul trebuie să se păzească tot timpul, căci tentațiile care vin dinspre ”pielea șarpelui” și dinspre ”carcasa lui Noga” îl atrag mereu, încercând să se prindă de el, să se agațe de gândurile de invidie, ambiție și dominare. Ele fac asta cu viclenie și, din această cauză, omul poate decide, în fiecare clipă, că nu vrea să aibă asemenea gânduri, ci dorește să lucreze în afara propriului său interes, fără nici un beneficiu personal, ci  doar în scopul de a dărui.

Daca își clarifică suficient aceste lucruri, după un număr de astfel de acțiuni, el își separă corpul interior, sufletul sfințeniei, de corpul exterior, în care nu se poate îmbrăca nici o intenție de a dărui. Dacă încetează să se mai gândească la ele, atunci sufletul sfințeniei se îmbracă în corpul interior, despre care este scris: ”Din interiorul cărnii mele Îl voi vedea pe Dumnezeu”. Aceasta înseamnă că o persoană începe să descopere Lumina, pe Creator, Divinitatea și revelația Creatorului, în carnea sa, în corpul său, în pielea sa.

Totul se datorează faptului că persoana a reușit să se mențină în gânduri și clarificări exterioare corpului său, ceea ce înseamnă în afara propriului său beneficiu. El s-a prins de Creator, pentru a fi sigur că totul vine de la El și că nu există nimeni în afară de El. Creatorul a aranjat totul astfel încât omul să poate fi capabil să-și clarifice aceste trewi corpuri după păcatul Arborelui Cunoașterii.

Rezultatul acestor clarificări insistente este acela că persoana își lipsește, treptat, cele două corpuri externe, carcasa lui Noga și pielea de șarpe, de hrana lor, iar acestea pleacă de la el și dispar. Atunci când diferența dintre corpul corpul interior și cele două corpuri exterioare devine evidentă, Lumina celui dintâi nivel se poate îmbrăca în corpul său interior, iar asta înseamnă să te naști, în lumea spirituală.

Dacă o persoană aspiră constant la dăruirea către ceilalți – prieteni, grup și Creator, adică dorește să se afle ”în afara pielii sale”, în afara dorinței sale de a se delecta – atunci Lumina Superioară se îmbracă în această dorință, așa după cum este scris, ”Din interiorul cărnii mele Îl voi vedea pe Dumnezeu”.

From the 1^st part of the Daily Kabbalah Lesson 6/29/12, Shamati #36

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Munca noastră majoră este persistenta. Nu neglija nici un moment sau mică oportunitate pe care principiul „am muncit şi am găsit” se bazează.

O persoană, de obicei, începe să cântărească lucrurile şi sa faca calcule egoiste, la fel ca şi în viaţa de zi cu zi: Merită să te ridici şi să mergi la lucru acum? Şi ea decide că pentru 200 de dolari este gata să se ridice, dar pentru 50 de dolari nu are nici un sens sa se scoale şi sa faca un efort.

Poate că din perspectiva ego-ului acesta este un calcul corect, dar dacă vorbim despre munca în scopul de a darui, atunci trebuie să luăm în considerare faptul că profitul nostru este în cât de mult vom darui, în cât de mult avansam spre Creator! Şi aici, chiar si un penny poate valora, nu un penny, ci miliarde de dolari. Totul depinde de cât de mare este cel caruia ii daruim.

Astfel, contul ar trebui să fie un cont al daruirii, şi nu un cont al primirii. În contul daruirii, cu cat mai nesemnificativ şi neimportant poate părea un lucru, cu atat mai plin de satisfacţii poate fi. Acest lucru se datorează faptului că efortul nostru şi depăşirea lipsei de respect face aceasta munca minora cu mult mai importanta.

Ceea ce pare ca minor şi lipsit de importanţă din perspectiva mea egoista devine o mare oportunitate pe care am primit-o în schimb pentru un pic de efort, dar asta dacă am transformat totul in daruire. Pana la urma,  totul va fi clarificat în gândire. Trebuie să fac un mic efort, în scopul de a depăşi îndoielile mele; ar trebui să ma ocup cu ceva care pare lipsit de importanţă? Dar dacă fac acest lucru şi încep să lucrez la ceea ce pare ochilor mei fizici ca neimportant, efectuez deja o acţiune spirituală.

Astfel, deşi la nivel egoist, pare că am făcut ceva mic şi neimportant, la nivel spiritual are o mare valoare. Dacă aş începe să gândesc cui daruiesc, as fi capabil să-mi pretuiesc profitul. Principalul lucru este măreţia Creatorului. Dorinta mea nu este să-L obtin pe El, ci mai degrabă măreţia Lui. Acest lucru Il dezvăluie şi-mi permite să obtin revelatia.

Diferenţa dintre ascunderea Creatorului şi revelaţia Lui este determinată doar de un singur lucru: Il dezapreciem sau încercam să simtim măreţia Lui. Acesta este singurul lucru care schimbă vasul nostru şi ne aduce la revelatie.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 03/07/12, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: In ce fel este diferit congresul din Nord de cel care a avut loc in desertul Arava?

Raspuns: Noi am vorbit deja despre asta in workshop-ul de ieri, atunci cand am discutat despre cum se schimba sentimentele noastre ca rezultat al workshop-urilor si cand am discutat despre atitudinea noastra fata de ele. Noi am vazut ca de fiecare data inceputul este mai dificil- este mai greu sa vii la workshop- insa intrarea si conexiunea vin mult mai repede si impresiile noastre cresc si devin mai clare si mai stabile.

La fel se intampla la congrese, deoarece un congres este un fel de workshop, insa mult mai complex deoarece este facut din mai multe parti si noi trebuie sa ne acordam cu acesta.

Desigur, este mai greu sa ne pregatim pentru congresul care urmeaza si impresiei pe care ar trebui sa o primim de la acesta in comparatie cu congresul de la Arava, la care ne-am simtit ca si cum paraseam Egiptul si ne apropiam de muntele Sinai. Exista o legenda aici, un fel de aventura. Astazi ne aflam in fata unei munci de rutina: ajungem la un alt loc, constatam ce este necesar, avem lecturile….prima impresie lipseste, a fost schimbata cu o „procedura standard”, cu rutina.

Si asta este bine pentru ca este modul in care natura ne da o atitudine mai matura astfel incat sa incercam sa penetram sentimentele noastre si sa fim impresionati de lucruri mai profunde.

Noi spunem ca in Arava am ajuns la nivelul Shoresh (nivelul radacina) al vaselor noastre. Focul a ars in noi si noi ne-am simtit ca niste eroi cautand aventura. Acum ne-am mutat la nivelul unu sau doi, dorinta este de asemenea mai „densa” si atitudinea noastra ar trebui sa fie mai serioasa. Nu exista spatiu aici pentru euforia aeriana, pentru impresiile copilaresti; ar trebui sa cautam toate acestea in interiorul nostru, in adancimea sentimentelor si intelegerii noastre. Asta este important.

Astazi noi trebuie sa atingem conexiunea in conditii dificile,  fara prima impresie,  cu o dorinta care este mai densa. Noi trebuie sa fim recunoscatori pentru ca am primit o dorinta mai densa. Aparent am reusit sa facem ceva in trecut si acum trebuie sa ajungem la o impresie mult mai puternica decat inainte si care nu mai este copilareasca ci mult mai matura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 02/07/2012, “Intrebari despre Congresul de Consolidare din Nordul Israelului”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→