De ce depinde sănătatea umană?

Întrebare: Sunt două tipuri de impact a societății asupra unei persoane.

Primul este un impact indirect, inconștient. De exemplu: poluarea atmosferei, apei, experimentele genetice care sunt făcute pe animale pentru hrană, etc. Toate acestea ne afectează în mod natural.

Al doilea este un impact direct, conștient al societății: media, tot felul de pârghii economice și norme sociale.

Crezi că sănătatea umană în cele mai multe cazuri depinde mai mult de societate sau depinde de genetică?

Răspuns: Sănătatea depinde de ambele.

În mare parte, fără îndoială, de la genetică. Dar totuși, așa cum spun ei, experiența determină conștiința. Prin urmare este imperativ să ne gândim la ce fel de mediu dăm unei persoane, deși în același mediu sunt oameni care îl tolerează relativ bine și mai sunt aceia care pier.

Remarcă: Doctorii spun că sănătatea umană depinde 10% de îngrijirea sănătății, 20% de ereditate, alți 20% de mediu, de ex. de la activitățile oamenilor. Și 50% sunt determinați de stilul de viață al unei persoane. Și modul vieții este dictat de media și de perioada istorică în care trăiește o persoană.

Adică, în principiu, noi putem spune că 80% din sănătate tot depinde de societate.

Comentariul meu: Desigur, așteptările de la viață și calitatea ei depind de relația dintre oameni, de comunicarea lor.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 5/14/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, in Quora: „Care sunt lecțiile cheie din această pandemie?”

O lecție esențială este că pandemia este doar o lovitură inițială din partea naturii și ne putem aștepta la multe lovituri în forme mai severe, deoarece a venit momentul să suferim o transformare majoră: o schimbare în întreaga noastră abordare a vieții, de la o o abordare competitivă autocentrată, la una în care împărtășim responsabilitatea și considerarea reciprocă și pentru natură.

Schimbările pandemice pe care le vedem deja în societate, de la condițiile de distanțare socială până la creșterea șomajului și afacerile în scădere, arata cum această schimbare a abordării noastre de viață ar trebui sa se transforme.

Mai ales pe tărâmul muncii, am construit o societate plină de afaceri și profesii de care nu avem o nevoie reală.

Prin pandemie, natura a început să filtreze neesențialul din esențial. Întreprinderile care ne-au servit nevoile de bază au continuat sa ne serveasca, în timp ce cele pentru care nu aveam nevoie reală s-au marginalizat.

Dacă privim sfera animalelor, vedem cum o anumită cantitate de animale dispar, iar altele se dezvoltă în locul lor, în funcție de diverse schimbări care apar în natură.

Este similar cu noi.

Suntem părți ale naturii, iar natura operează asupra noastră plasându-ne în noi condiții. În consecință, natura ajustează populația umană și accentul activității sale.

Sub influența coronavirusului, mulți oameni au devenit șomeri și se datorează faptului că există o necesitate scăzută semnificativă pentru o mare parte din profesiile pe care le-am ocupat cândva.

Ne putem aștepta ca întreprinderile și profesiile de care avem o nevoie reală să continue, ceea ce reprezintă doar aproximativ cinci procente din sectorul serviciilor care s-a dezvoltat în ultimii 70 de ani.

De asemenea, vom vedea că aproximativ 95 la sută din ceea ce ne-a preocupat va dispărea treptat. Oamenii vor simți că valorile materialiste pe care le-am deținut, care ne-au determinat să aspiram la îmbrăcăminte scumpa, mașini de prestigiu și călătorii neîncetate în jurul lumii, vor scădea și vom simți nevoi pentru realizări mai de bază și mai simple, împreună cu conexiuni sociale mai semnificative.

Prin urmare, societatea și autoritățile deopotrivă vor trebui să se gândească la ce să facă cu masa în șomaj în creștere din întreaga lume.

În acest punct, am propus o configurație în care oamenii să aibă nevoile lor de bază oferite de autorități în schimbul participării la învățare și activități care urmăresc să crească senzația de conexiune semnificativă în societate.

Pe de o parte, nu vom putea reînvia economia și stilul nostru de viață pre-coronavirus și, pe de altă parte, dacă pur și simplu îndeplinim nevoile de bază ale oamenilor fără să oferim premii sociale și obiective demne de aspirat, atunci societatea va stagna.

Prin urmare, oferind elementele esențiale ale vieții în schimbul participării la învățare și activități care urmăresc îmbunătățirea conexiunilor sociale, vom vedea o schimbare majoră a valorilor – de la egoiste la altruiste, de la individualiste la reciproc dependente și de la materialiste la cele concentrate pe oameni – ceea ce va face această tranziție sa apara avantajoasă pentru toată lumea.

Mai mult, prioritizând conexiunile sociale pozitive mai presus de toate celelalte angajamente, vom ajunge, de asemenea, mai aproape de echilibru cu forma interdependentă și interconectată a naturii și, astfel, vom experimenta feedback pozitiv de la natură: sentimente euforice armonioase, pe care le avem încă de experimentat.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Nu este nimic în neregulă cu egoismul (dacă este folosit corect)”

Atunci când vorbim despre egoism ca fiind urgia generației noastre, trebuie să înțelegem ce înseamnă asta. Până la urmă, unde am fi fără el? Nu am avea industrie, medicamente moderne sau comunicaţii. Nu am fi capabili să călătorim, să explorăm sau să ducem o viață plăcută și ușoară în comparație cu înaintașii noștri. Mai mult, egoul nu este creația omului; este inerent naturii noastre. Atunci când lăudăm natura, cum putem condamna egoul, propria creație a naturii?

Astăzi, America, ţara care a hrănit cultura ego-ului mai mult decât oricare altă țară, este copleşită de durerea de a rezista atracției naturii. Dar, din fericire, nu este nevoie să suferim. Dacă înțelegem că nu trebuie să ne ucidem egoul, ci pur și simplu să-l folosim corect, să împărtășim cu ceilalți și să ne întărim comunitățile, și noi vom evolua, viețile noastre vor fi în siguranță, iar conștiința noastră va cuprinde întreaga umanitate și toată realitatea.

Problema nu este cu ego-ul; este cum, cât de mult și când îl folosim. Într-un anumit sens, ego-ul este peste tot. Este ceea ce menține forma atomilor și nu îi lasă să se dezintegreze. Cu toate acestea, pentru ca atomii să se dezvolte, „renunță” la exclusivitatea unuia sau mai multor electroni și îi „împărtășesc” cu alți atomi pentru a crea molecule, care sunt următoarea etapă a propriei evoluții. Pe măsură ce moleculele „renunță” la o parte din exclusivitatea lor și „împărtășesc” părți ale lor cu alte molecule, ele creează structuri molecular, care în final devin celule, care încep să se dividă și să se înmulțească și, fără să ştii, ai viață.

Cu alte cuvinte, viața constă în elemente „egoiste” care „renunță” la exclusivitatea părților din ele și le împărtășesc cu alte elemente. Dar făcând acest lucru, atomii, moleculele și celulele nu se sting; dimpotrivă, își garantează supraviețuirea, deoarece acum existența lor este vitală pentru altcineva în afară de ele însele. Mai mult, participând la evoluția unui sistem mai complex, evoluează şi ele. Toată creația urmează același principiu evolutiv, și astfel a fost construit universul nostru, cu omenirea în el.

Şi noi suntem supuși acelorași legi ale dezvoltării. În plan social, am evoluat de la clanuri la sate, de la sate la orașe, de la orașe la regiuni, de la regiuni la țări și acum la un sat global. În timp ce societățile noastre au evoluat, spiritele noastre au rămas fără îngrijire; acum este rândul lor. Ele sunt ultimul element din creație care nu a fost atins, iar acum este rândul lor.

Suntem în zorii unei ere în care vom învăța să renunțăm la părți din noi înșine și să le împărtășim cu ceilalți pentru a crea conexiuni adevarate. Vom deveni o entitate, nu doar comunități de indivizi, ci oamenii se vor simți reciproc, ca părți ale lor. Este un nivel de conexiune pe care nu l-am experimentat niciodată, dar de care egourilor noastre le este frică, gândindu-se că acesta va fi sfârșitul lor.

Într-adevăr, singurul lucru care stă în calea acestei etape finale a evoluției este egoul nostru. Nu dorește să renunțe la nimic, indiferent de cost. Ca și cancerul, este dispus să moară, împreună cu gazda sa, atât timp cât nu împărtășește nimic cu nimeni. Dar natura nu va înceta să evolueze până când nu va aduce întreaga realitate la cel mai înalt nivel de dezvoltare, în care toate părțile împart și se susțin reciproc și, prin aceasta, își extind conștiința pentru a cuprinde întregul sistem al existenței.

Cei care rezistă procesului vor suferi pe parcurs, dar și ei îl vor atinge. Astăzi, America, ţara care a hrănit cultura ego-ului mai mult decât oricare altă țară, este copleşită de durerea de a rezista atracției naturii. Dar, din fericire, nu este nevoie să suferim. Dacă înțelegem că nu trebuie să ne ucidem egoul, ci pur și simplu să-l folosim corect, să împărtășim cu ceilalți și să ne întărim comunitățile, și noi vom evolua, viețile noastre vor fi în siguranță, iar conștiința noastră va cuprinde întreaga umanitate și toată realitatea.

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Umor, nu zeflemea”

Emisiune după emisiune, comedian după comedian, toată lumea încearcă să fie amuzantă, să ne facă să râdem. Dar ei nu trebuie să facă un drum lung pentru a face asta. Tot ce trebuie să facă este să găsească o problemă de actualitate, să invite o persoana cunoscută sau să vorbească despre o anumită persoană și să le treacă numele prin noroi, până când aceştia pierd orice strop de respect în ochii publicului.

Cu umorul, regula acceptării este aceasta: când apropie oamenii și crește afecțiunea, este bun. Când ne diferențiază și crește batjocura, este rău și trebuie să îl îndepărtăm.

Mai mult decât orice, umorul mass-media este semnul ruşinii pentru societatea noastră. Iar ratingul în creștere pe care îl obține, dovedește doar că suntem din ce în ce mai răi. Adevărul este foarte simplu: dacă mi se pare amuzantă durerea altcuiva, atunci nu sunt o persoană bună. Este posibil să nu ne fie ușor să recunoaştem, dar dacă nu cunoaștem adevărul, nu ne vom schimba niciodată.

Batjocura nu este umor; doar varsă veninul în atmosferă și otrăvește aerul cu reaua noastră voință. Mai târziu, nu ar trebui să ne surprindă că nu putem avea încredere în nimeni, că ne este frică de toată lumea și că ne simțim singuri și deprimați. Am ajutat să construim această atmosferă exact cu propriile noastre minți viciate.

Nici media, care prezintă „divertisment” sarcastic nu ne este prietenă. Aceste spectacole ne îndoctrinează să fim cinici, mediocri și insensibili – exact opusul a ceea ce avem nevoie pentru a construi o viață fericită. Nu ar trebui să oferim acestor emisiuni ratingul pe care îl obțin și, cu siguranță, nu ar trebui să idolatrizăm gazdele de spectacole sau comedianții care își bat joc de oaspeții lor. Nu sunt prietenii noștri și nu au interesul nostru în minte. Cu cât ne fac să fim mai cruzi unul față de celălalt, cu atât ei profită mai mult și cu atât noi devenim mai nefericiți.

Adevăratul umor este un dar. Când te uiți la un animal de companie care face lucruri amuzante sau când copilul face chestii de bebeluși, este foarte amuzant și este un umor bun, deoarece provine din dragostea noastră pentru ei și chiar o crește. De asemenea, când umorul ne ajută să facem față greutăților, acesta este un adevărat cadou.

Putem folosi umorul chiar pentru critici constructive, dar mai întâi trebuie să ne asigurăm că iubim persoana pe care o vom critica și apoi să folosim umorul ca cel mai inofensiv mod de a face sugestii. Totuși, aici trebuie să fim foarte atenți, deoarece reaua noastra voinţă se bucură de oportunitățile de a „da sfaturi solide”, atunci când de fapt se străduiește să patroneze și să mustre.

Cu umorul, regula acceptării este aceasta: când apropie oamenii și crește afecțiunea, este bun. Când ne diferențiază și crește batjocura, este rău și trebuie să îl îndepărtăm.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă 1266 – Cum să ieși din stres?

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Lesed-Harel

Ne simțim presați și stresați în această eră coronavirus deoarece nu știm ce avem în față sau cum să echilibrăm lucrurile. Suntem ca oamenii care stau pe malul mării și se bucură de valuri, fără să realizăm că se apropie un tsunami până când un zid de apă de 20 de metrii este direct în fața noastră. Noi trebuie să ajutăm să se întâmple această tranziție într-o eră nouă, cu toate acestea suntem incapabili să digerăm ce se întâmplă. Avem nevoie de un sistem global, integral de educație să ne învețe cum putem să depășim toate încurcăturile și problemele prin unitate și conexiune. Trebuie să ne schimbăm atitudinea față de societate și de întreaga lume astfel încât să avem grijă de tot, ca un singur om cu o singură inimă. Natura vrea să devenim una cu singurul sistem în care trăiește toată natura.

De pe KabTV “O viață nouă 1266 – Cum să ieși din stres?” 7/21/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Patru luni de virus au trecut pe lângă într-o clipă și practic nu au fost știri particular pozitive. Au fost căderi de zăpadă, furtuni, incendii, cutremure. Iran dezvoltă din nou o bombă nucleară. Uite ce se întâmplă în America: revolte și argumente înflăcărate. Nu au fost știri bune. Omul trăiește în acest spațiu.

Cum poate el să trăiască printre toate știrile teribile care s-au abătut asupra lui în timpul acestor 4, 5 luni?

Răspuns: Haideți cel puțin să facem oamenii în jurul lumii să îmbrățișeze o săptămână de gânduri pozitive. Doar gânduri pozitive! Nimic altceva nu poate fi făcut. Doar gândește pozitiv despre alții.

Întrebare: Crezi că ar funcționa dacă noi am putea să ne ținem de asta pentru o săptămână?

Răspuns: Hai să încercăm. Ce putem să pierdem? Din asta, cred eu, că noi nu avem nimic de pierdut.

Nu costă nimic. Nimeni nu ar trebui să amâne nimic. Noi nu trebuie să oprim nimic; noi trebuie să continuăm să trăim exact cum o facem acum. Doar că pe parcursul acestei săptămâni noi vom vorbi doar despre relații bune. Și cât de mult, probabil, vom căștiga din asta. Hai să vedem. Noi avem toate aceste statistici. Și dintr-o dată noi vom vedea ce facem doar dacă spunem lucruri bune. Încercați.

Întrebare: Cum sunt aranjate toate acestea? De sus?

Răspuns: Desigur, de sus: Statele Unite, ONU, Organizația Mondială a Sănătății, UNESCO.

Întrebare: Adică să oprim jocurile politice și să spunem: “Haideți să încercăm să trăim așa pentru o săptămână”?

Răspuns: Da, desigur. Însă adevărul este că ei nu o vor vrea deoarece imediat va fi descoperit că noi nu avem nevoie de nimic altceva în afară de acest lucru.

Remarcă: Tu tot timpul ai un punct de turnură la final când spui: “Dar asta este imposibil”. Tu sugerezi: “Hai să o facem!” Și tu imediat spui: “Dar asta este imposibil”.

Răspuns: Este posibil, dar imposibil.

Întrebare: Adică nu va fi de acord cu asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și atunci care este sfatul nostru practic?

Răspuns: Dar nu este nicun sfat practic aici. Egoismul nostru nu ne va permite să facem asta.

Întrebare: Deci tu crezi că doar asta va ajuta, dar egoismul nostru nu ne va permite să o facem?

Răspuns: Da.

Remarcă: Este o înfundătură aici. Suntem în ea din nou. Te rog să ne scoți din acest impas.

Răspuns: Noi trebuie să anulăm toate relațiile egoiste. Vom vedea cât de mult stăm față în față în fața unui egoism uriaș și nu avem unde să ne ducem. Ce vom face fără el, dragul meu?

Remarcă: Adică noi vrem să vină această săptămână de gânduri bune, dar nu putem; stăm împotriva egoismului și el ne spune: “Nu veți face asta niciodată! Deoarece atunci voi mă veți anula”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este asta o stare bună? Este important ca o asemenea poziție să apară?

Răspuns: Desigur, bună. Atunci noi cel puțin ne-am mișca înainte un pic.

Întrebare: Vom înțelege ce ne împiedică în această viață?

Răspuns: Da. Dar nu putem, nu putem. Așa cum a spus faimosul comediant rus de stand-up despre deficit: “Ei bine, ar trebui cel puțin să lași ceva.”

Noi tot trebuie să încercăm să explicăm. Astfel încât atunci când vin vremuri chiar și mai rele – virusul pentru a doua oară, pentru a treia oară – ne va termina, slăbi și vom fi de acord. Cel puțin pentru asemenea jumătăți de măsură.

Întrebare: Adică să vorbim despre ce este acum imposibil. Este necesar să vorbim despre relațiile bune dintre persoană cu persoană, o săptămână de gânduri bune și așa mai departe?

Răspuns: Oricum, totul va ajunge într-un final la asta.

Întrebare: Egoismul într-un final va ceda?

Răspuns: Nu! Va fi un război imens, un război interior, un război spiritual al forțelor! Un război al forțelor negre și ale luminii. Acesta este un război biblic, care este descris în surse. Copiii luminii și copiii întunericului.

Întrebare: Acesta este un război între faptele bune și egoism?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, ce urmează? Ce spune la final?

Răspuns: La final forțele bune vor câștiga. Dar doar după o luptă interioară imensă, pe care ei trebuie să o realizeze interior.

Întrebare: Fiecare persoană din cele opt miliarde trebuie să treacă prin toate acestea?

Răspuns: Absolut toată lumea!

Remarcă: De fapt tu spui că scriptul a fost scris deja.

Răspuns: Noi vom termina acest scenariu.

Întrebare: Dar a fost scris deja?

Răspuns: Nu. Nu cel final. Sunt asemenea scene acolo!

Întrebare: Este un rol și pentru liberul meu arbitru?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Deci trebuie să aleg ceva?

Răspuns: Da. Ce comand. Mai mult, se va întâmplă în timpul celor mai critice scene. Nu în general ci pe de-a întregul, totul este direcționat spre victoria forțelor bune asupra forțelor negre, însă noi comandăm toate schimbările și stările speciale, noi le determinăm.

În fiecare secundă noi va trebui să dăm soluția noastră prin liberul nostru arbitru și presiune pentru a o face să devină adevărată. Totul va depinde de noi! Deși totul este predeterminat.

Întrebare: Dar asta este atât de neînțeles de o persoană! Adică ea va merge cu sentimentul că este bine ca lumina să câștige, constant stă în fața întunericului, înțelege că nu va depăși întunericul; asta este imposibil și noi tot vom continua cumva?

Răspuns: Desigur, da. Și vom creste, ca mugurii din pământ, într-o formă nouă, într-o societate altruistă. Asta nu mai este o societate pământeană. Acesta este un punct de vedere complet nou.

Aceasta este o naștere complet diferită. Și noi vom exista în ea într-un fel diferit – în forma forțelor, în forma unui plan, în forma gândurilor.

Întrebare: Tu tot timpul dai un exemplu că un copil se naște cu susul în jos. Eu înțeleg că nu voi ajunge niciodată la asta și dintr-o dată o răsturnare și eu mă regăsesc acolo?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ne împinge cineva afară sau noi înșine ne naștem?

Răspuns: Nu, desigur, toate acestea sunt făcute de natură, de o natură superioară. Ea ne împinge și ne dă naștere.

Întrebare: Doar eforturile sunt necesare de la noi?

Răspuns: Noi trebuie să ne conformăm acestui lucru, să-l acompaniem. Asta se va întâmpla foarte rapid, neanunțat. Și toți acești viruși ne vor acompania până la noua noastră naștere.

Întrebare: Deci se pare că acești viruși de fapt sunt o forță de încredere?

Răspuns: Da. Ei ne conturează. Ei fac totul.

Cel mai important lucru este nu ceea ce fac ei în lumea noastră din punct de vedere biologic, ci că ei oferă o creștere a unei atitudini în noi față de o nouă percepție. Este cel mai important.

În general, totul va fi în regulă.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 6/15/20

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

New Life 1262 – O singură cultură globală

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Istoria ne îndreaptă spre o cultură globală comună în care vom fi ca un singur om într-o singură inimă. Ne vom susține reciproc și vom valorifica conexiunea mai presus de toate. Doar eul uman ne separă. Vom învăța să restricționăm înclinația malefică în egoul uman care dorește să stăpânească și să se construiască pe sine pe ruinarea celorlalți. Orice instituție care restricționează oamenii cu forța, cum ar fi poliția, armata, instanțele și închisorile, va fi concediată. Ne vom ridica deasupra ego-ului și ne vom conecta cu alții deasupra războaielor noastre animalice pentru supraviețuire. Câștigurile în acest sens vor depăși pierderile. Nu avem de ales, deoarece natura ne obligă să ne mișcăm în această direcție. Ne vom da seama că este imposibil să fim drăguți unii cu alții prin propria noastră putere și vom striga împreună la natură pentru a ne deschide inimile.

Dorința noastră colectivă și eforturile noastre de conectare vor ridica o solicitare de forță pozitivă către natură. Întreaga lume va fi ca o casă mare și o singură familie. Vom trăi în armonie cu natura, fără teamă, într-un paradis ceresc.

Din „New Life 1262 – One Global Culture”, de la KabTV, 8/07/20

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 1265 – Sfârșitul erei capitaliste?

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Tânăra generație nu mai este interesată să obțină averea financiară și să se implice în sistemul competitiv, capitalist. Natura luptă împotriva ei din ce în ce mai mult. Capitalismul a fost alimentat de creșterea ego-ului uman și a devenit ca cancerul, distrugând planeta și resursele sale. Evoluăm spre o nouă formă circulară de legătură reciprocă bazată pe capitalul spiritual.

Capitalul spiritual este sentimentul libertății și al scopului nelimitat în a face bine altora. Este un nivel de dezvoltare umană peste nivelul egoist, animal. Fiecare va avea ceea ce are nevoie pentru a se întreține și va dori să dea și să împărtășească restul. Când vom fi acolo unul pentru altul în egalitate, întreaga lume va exista în beneficiul fiecăruia.

[267970]

Din „New Life 1265 – The End of the Capitalistic Era?” 7/13/20

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Remarcă: Miliarde de oameni care au stat acasă în timpul carantinei acum încet ies din ea. În același timp apar foarte multe probleme cu psihologia unei persoane, cu găsirea unui loc de muncă și ce să facă. Psihologii spun că principalul lucru este că reducerea pasului vieții ne va face să ne gândim la cum și de ce trăim.

De fapt ei spun că principala problemă este când o persoană începe să se gândească la sensul vieții, la pentru ce trăiește.

Comentariul meu: Asta este natural. Când își vede viața atât în carantină cât și fără carantină, înainte de coronavirus și după coronavirus și cu noii viruși, el tot vă începe să simță “Ce se întâmplă cu mine? De ce se joacă natura cu mine?” Aici trebuie să începem să organizăm o persoană.

Întrebare: Ce îi vei spune ca ea să audă, ca dintr-o dată să simță lumina de la capătul tunelului?

Răspuns: Natura ne oferă soluția ultimă: Voi, voi toți împreună, va trebui să vă corectați în asemănarea cu natura, adică să creați o comunitate umană bună pe acest Pamanat. Prin corecția relațiilor dintre oameni voi veți începe să simțiți lumea noastră ca fiind infinită, perfecțiunea eternă.

Întrebare: Educația ar trebui să fie direcționată spre asta?

Răspuns: Hrăniți relația dintre oameni astfel încât să creați o umanitate armonioasă comună.

Remarcă: Eu alergam tot timpul prin împrejur, căutând de muncă, umplându-mă cu muncă. Și acum tu îmi spui “Ai ajuns la un impas. Stop. Nimic din acestea nu vor exista. Începe să te gândești la cum să construim conexiuni bune între oameni”.

Comentariul meu: Da. Asta este munca. Exact asta este munca unei persoane!

Întrebare: Te referi la acest lucru pentru fiecare persoană?

Răspuns: Absolut toată lumea.

Întrebare: Nu doar la aceia care manageriază oamenii?

Răspuns: Nu. La toți oamenii. Nu este niciun management aici. Aici este mai mult ajutor reciproc decât management.

Întrebare: Asta înseamnă că cea mai simplă, de neobservat persoană va începe să se gândească, cum construiesc relații bune cu alți oameni – cu cercul interior, cercul îndepărtat și așa mai departe?

Răspuns: Da.

Întrebare: Numești asta muncă?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Ar trebui să primească un fel de compensație pentru asta? Până la urmă el trebuie să aibă ceva după care să trăiască.

Răspuns: El va primi compensație. Societatea umană va fi aranjată într-un asemenea fel că va plăti pentru asta, dând tuturor un fel de stipendiu.

Întrebare: Adică o persoană este plătită pentru construirea conexiunilor bune cu alții? Asta este ceva nou, asta este o revoluție pentru umanitate.

Răspuns: De ce? Asta este munca! Poate vei putea să o măsori.

Întrebare: Umanitatea va fi de acord cu asta? Până la urmă cineva trebuie să plătească pentru asta.

Răspuns: Va trebui să fie de acord.

Întrebare: Întâi de toate, de unde putem să luăm bani pentru a plăti oamenii pentru o asemenea muncă, care în principiu înainte nu a fost considerată muncă?

Răspuns: Banii sunt tipăriți; nu sunt probleme cu asta. Putem să tipărim notițe sau poate obiecte.

Oamenii vor lucra la companii necesare-pentru-societate, care vor fi constant recunoscute astfel încât ei să fie pe cât de mult posibil că prietenoși cu mediul. Atât!

Să spunem că 20% din oameni, constant înlocuindu-se unul pe altul, va trebui să lucreze la aceste companii care produc ce au nevoie oamenii. Doar pentru oameni și doar ce au nevoie oamenii. Ei vor petrece tot restul timpului și efortul pe crearea unei conexiuni corecte între ei.

Întrebare: Pentru a face asta, o persoana va trebui să studieze. Așa cum ai spus deja, 20% din oameni vor lucra, înlocuindu-se între ei. Și 80% vor sta în bănci, de la tânăr la bătrân. Vor fi plătiți pentru învățarea despre cum să construim conexiuni bune între noi?

Răspuns: Da. Vă fi un standard de viață necesar și asta este tot. Și va fi o atmosferă foarte amabilă, bună.

Întrebare: Nu va fi depresie?

Răspuns: Nu. În primul rând, invidia va dispărea. Invidia va rămâne doar în forma de “Pot să fac pentru societate la fel de mult că alții și nu mai puțin?” Însemnând invidie pozitivă.

Întrebare: Atunci în ce va simți o persoană sensul vieții?

Răspuns: Va dobândi Creatorul într-o conexiune corectă dintre el și ceilalți. Asta este recompensa care este elevată și perfectă decât oricare alta. Va simți viața sa ca eternă, perfectă și completă.

Întrebare: De ce Creatorul va veni la o persoană în momentul în care ea construiește conexiuni bune cu alții? De ce Creatorul va fi revelat ei?

Răspuns: În conformitate cu legea echivalenței de formă dintre Creator și o persoană care se construiește pe ea însăși în relațiile bune cu alții.

Întrebare: Să spunem că Creatorul este revelat mie, unei persoane obișnuite. Ce înseamnă pentru mine? Ce este?

Răspuns: Sentimentul că tu exiști într-un spațiu etern, perfect. Întregul cosmos, totul în jurul tău, se simte precum casa ta, starea ta eternă, perfectă. Tu percepi asta nu prin corpul tău, nu prin starea ta animalică ci mai degrabă printr-o altă stare mai elevată, care este numită “sufletul”. Asta este natural și accesibil pentru toată lumea.

Sunt sigur că asta va deveni o nevoie foarte urgentă în anii următori.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 5/25/20

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, facebook, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Anulaţi cultura sau învăţaţi să vă acceptaţi unul pe celălalt ”

Ar trebui să anulăm oamenii și ideile lor, dacă nu suntem de acord cu ei? Aceasta a devenit dilema erei noastre. Așa-numita „cultură de anulare” care constă în eliminarea sprijinului pentru persoanele publice, pentru opiniile sau acțiunile lor, este deja o tendință care invadează Internetul. În momentele în care viața tuturor se învârte în jurul acelorași lupte și provocări, ceea ce trebuie să anulăm sunt sciziunile dintre noi. În schimb, trebuie să îmbrățișăm diferențele dintre noi și să creăm un mediu de acceptare. Destinul nostru comun este în joc.

Societatea umană continuă să se deterioreze și trebuie să înțelegem că mântuirea noastră din această situație nu poate veni decât prin învățarea a cum să ne tratăm corect reciproc.

Reacția publică împotriva celebrităților, savanților, oamenilor de știință, persoanelor publice sau companiilor, pentru ceva ce au exprimat, că ar putea fi considerat ofensator – aceasta este noua normă pe social-media. Nimeni nu este scutit de astfel de apeluri de a-și încheia cariera sau de a primi alte pedepse, chiar până la punctul de boicot total, dacă opiniile lor nu sunt pe placul anumitor sectoare. De unde începe libertatea de exprimare și de unde libertatea de a anula pe ceilalţi?

Trăim într-o perioadă în care ego-ul nostru – viziunea noastră centrată pe sine – sparge orice graniță, nu are nicio restricție sau control. Egoul nu dorește să-i audă pe ceilalți sau să ia în considerare opinii diferite. Nu dorește să discute despre fapte sau probleme controversate într-un mod civilizat. Cu alte cuvinte, nu avem niciun interes să ne formăm o idee comună, să ne întâlnim la jumătatea drumului (sau chiar la o parte din el) pentru a găsi un teren comun. Egoul nu renunță ușor, pentru că ceea ce contează pentru noi este propriul nostru punct de vedere. Acesta este singurul adevăr.

Desființarea celuilalt a pătruns atât de profund în societatea modernă, încât nu există nicio șansă de acord, a unui schimb civilizat de idei sau a unui discurs roditor și îmbogățitor. Este regretabil să vedem cât de departe am deviat de la cultura discuției, cât de departe suntem de deschidere și cât de aproape de încăpățânare. „Voi domni” este strigătul momentului.

Tendința de a anula alte persoane este de asemenea frecvent întâlnită în emisiunile TV și la mesele rotunde. Oaspeţii strigă frânturile lor de sunete cât pot de repede, deoarece altfel, ceilalti nu-i vor lăsa să fie deloc auziţi. Este încurajată exprimarea opiniilor mai tare, mai ascuțit, mai rapid decât celălalt. Logica nu mai contează și nu mai există niciun interes pentru conținutul celor spuse.

Intimidare publică sau vigilență socială colectivă

Promotorii culturii anulării consideră că este un instrument util pentru păstrarea parametrilor acceptabili ai justiției sociale, dar cum poate societatea să judece pe baza unor standarde obiective, dacă propria sa perspectivă este părtinitoare și bazată pe o viziune îngustă? Un dialog echilibrat nu poate fi garantat decât atunci când învățăm să comunicăm și să ne ascultăm unii pe alții – nu prin intimidare, ci prin receptivitate.

Aceasta nu înseamnă că este nevoie să anulăm ceva, nici să renunțăm la vreo opinie. Tot ce avem nevoie este să învățăm cum să aranjăm argumentele și confruntările, astfel încât acestea să fie exprimate fără a zgâria nervii. În orice subiect de interes, trebuie să ținem o conversație îndreptată spre beneficiul publicului și al lumii, în locul unei lupte. Dacă vorbim cu intenția de a ajuta, nu ne vom dărâma unii pe alții, ci împreună vom căuta calea potrivită. Trebuie să descoperim în fiecare întâlnire o cale de a merge mai departe, către o lume mai bună și mai amabilă pentru toți.

Vă rog să nu greșiți aici, adoptând o politețe artificială, deoarece bunele maniere de astăzi nu sunt potrivite pentru egourile în creștere de mâine. Noul mod de comunicare ar trebui să se bazeze pe construirea abilităților noastre interioare de a ne conecta cu ceilalți. Aceasta înseamnă să ne schimbăm intenția și modul de a gândi: mai degrabă către beneficiul și progresul celorlalţi, decât de a-i diminua și a-i exploata.

Societatea umană continuă să se deterioreze și trebuie să înțelegem că mântuirea noastră din această situație nu poate veni decât învățând cum să ne tratăm corect reciproc.
În final, singurul comportament pe care trebuie să-l anulăm este desfiinţarea reciprocă; aceasta este tot ceea ce ne separă. Când vom ajunge la o astfel de conștientizare și vom face eforturi pentru a ajunge la o înțelegere reciprocă, societatea noastră va fi un loc mult mai plăcut pentru a trăi.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→