The Times of Israel a publicat noul meu articol “Există o Jessica Krug în fiecare evreu”

Cu câteva zile în urmă, o profesoară de istorie africană a Universității George Washington a mărturisit că s-a prefăcut mulți ani ca fiind de origine afro-latină, când de fapt era albă și evreică. Ca parte a identității sale, ea chiar a vorbit împotriva statului Israel și a brutalității poliției și, potrivit JTA, „a depus mărturii, practic într-o ședință a Consiliului din New York, în care a criticat Departamentul de Poliție din New York, ca fiind instruit de către armata israeliană.”

Mărturisirea i-a șocat pe toți, iar ea însăşi, se pare, se află într-o stare profundă de remușcare. „Ar trebui să fiu total anulată”, a scris ea. „Ar trebui să mă desfiinţaţi de tot, iar eu mă anulez complet”, a continuat ea. Spre final, ea a scris: „Trebuie să-mi dau seama cum să fiu o persoană dspre care cred că nu ar trebui să existe”.

Cu toate acestea, Jessica Krug nu este o excepție. Ea este o expresie excentrică a unei probleme de care suferă majoritatea evreilor și din care evreii americani sunt exemplul cel mai proeminent. Problema despre care vorbesc este negarea esenței și a scopului iudaismului.

Am dori să credem că putem fi ca toți ceilalți, dar nu suntem. Lumea o știe și ne tratează diferit și este timpul să începem să facem la fel. Lumea ne învinovățește pentru războaiele și problemele sale și nu ne va ajuta să spunem „Nu este vina noastră”; nu ne vor crede.

Trebuie să înțelegem că „vina” noastră, așa cum am scris în “Alegerea evreiască: Unitate sau Anti-Semitism”, este că nu aducem unitate lumii, așa că națiunile ne urăsc pentru că le-am făcut să se urască reciproc. Reiterez: Lumea simte că îi facem să se urască reciproc și de aceea ei ne urăsc.

Desigur, noi nu încercăm să-i facem pe oameni să se urască, dar nici nu încercăm să ne unim între noi. Și pentru că toată lumea monitorizează îndeaproape fiecare pas al nostru, servim ca un exemplu constant de ură, dezbinare și rea-voință, prin relațiile noastre unul cu celălalt. Procedând astfel, instalăm o atmosferă de beligeranță și ură printre națiuni, iar aceștia, care simt că ura își are originea în noi, ne învinovățesc pentru provocarea războaielor dintre ei.

A fi „o lumină pentru națiuni” nu este un slogan metaforic, învechit. Am devenit o națiune tocmai în acest scop și nu pentru a fi americani, germani sau chinezi. Nu întâmplător am venit cu deviza imposibil de altruistă: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Aici se află unicitatea noastră – în încercarea de a trăi după acest motto. Chiar dacă eșuăm, prin simpla încercare vom deveni un exemplu, pe care lumea îl va admira și ar încerca să-l imite.

Dar nu suntem conștienți de asta, așa cum crede Jessica Krug, noi nu credem că ar trebui să existăm. În această credință, ea nu este excepția; ea este norma dintre noi! Eu, care am fost învățat de profesorii mei că evreii trebuie să se unească deasupra diferențelor dintre ei și să servească drept model de unitate pentru națiuni și că aceasta este vocația noastră ca națiune, sunt excepția.

Totuși, este ruga mea ca în curând să mă audă mai mulți evrei, astfel încât avertismentele mele să nu treacă neobservate, așa cum au fost avertismentele lui Baal HaSulam, tatăl profesorului meu, în Polonia, în anii 1930.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Războiul pe care îl purtăm toți”

Cozi lungi de vehicule care așteaptă ore în șir pentru a obține o cutie de provizii de la centrele de distribuție a alimentelor, au devenit o scenă obișnuită în toată America. Covid-19 subliniază dezechilibre sociale și inegalități profunde, până la punctul în care foamea poate ucide mai mulți oameni la nivel mondial decât pandemia în sine, până la sfârșitul acestui an, potrivit prognozei ONU. Situația este similară cu un război, dar inamicul cu care ne luptăm nu este doar economic; este un război de a stabili care ar trebui să fie cea mai înaltă valoare și stâlpul oricărei societăți: responsabilitatea reciprocă și grija unul pentru celălalt.

Avem ocazia să facem această conexiune reală astăzi, și trebuie să știm că natura ne provoacă în mod deliberat cu aceste situații incomode, cum ar fi pandemia de coronavirus și alte probleme care ne împing să facem această mișcare: unirea umanității. Astfel, doar lupta împotriva sciziunilor dintre noi va aduce mult așteptata victorie a unității, a abundenței și a unui viitor mai luminos.

Pachetele de milioane de dolari în stimulente au fost injectate în economia SUA, ca și în alte țări importante dezvoltate, totuși mulți oameni sunt încă fără loc de muncă și fără mijloacele necesare pentru a pune mâncare pe masa familiei. Datele ONU arată că peste 5 milioane de americani (2% din populația țării) nu își pot permite o dietă sănătoasă de bază care ar putea preveni malnutriția. Și, ca majoritatea provocărilor noastre actuale, criza alimentară este globală. Se așteaptă ca numărul persoanelor afectate drastic de insecuritatea alimentară să se dubleze la 270 de milioane în întreaga lume până la sfârșitul anului 2020, potrivit organizațiilor caritabile.

Dintr-o dată, comunități întregi nu-și mai pot satisface nevoile vitale de bază din cauza pandemiei, iar siguranța pe care o aveau în viață le-a dispărut printre degete. În același timp, există o tendință tot mai mare în rândul oamenilor de a se ajuta reciproc, și de a-şi dărui reciproc, deoarece aceștia nu mai cred (și pe bună dreptate) că fie clasele superioare, fie liderii, vor veni în ajutorul lor..

Chiar dacă cineva nu are altceva de oferit altcuiva decât dorința de a ajuta, acest lucru afectează déjà în bine situația generală. Preocuparea reciprocă îndulcește amărăciunea vieții. De fapt, am ajuns la un moment în care realizăm că nu ne putem aștepta la nimic de la nimeni, în afară de noi înșine.

Deci, dacă ajungem la un acord cu faptul că numai noi ne putem ajuta, acesta va fi deja un pas semnificativ în direcția corectă. Putem aborda problemele noastre numai printr-o conexiune corectă între noi. Dacă vom deveni conștienți de aceasta, vom fi cu siguranță pe o cale sigură. Învățând să punem în practică această conexiune, ne putem asigura că vom ajunge cu succes la destinația dorită.

Înfrângerea ego-ului, dușmanul dintre noi

Trebuie să ne străduim să ne unim, nu numai pentru a ieși din situația dificilă cu care ne confruntăm, ci și pentru a deveni cu adevărat „ca un singur om cu o singură inimă”. De ce? Pentru că tot ceea ce se întâmplă în sistemul global al naturii este condus în funcție de nivelul conexiunii benefice, integrale, dintre părțile sale. Cu cât ne conectăm mai mult, cu atât ne vom armoniza mai mult cu forța generală care operează sistemul, conform legii garanției reciproce. De fapt, toate problemele care apar, ne împing din ce în ce mai aproape de o stare de unificare finală. Când omenirea va atinge o astfel de stare de existență, nu vom mai suferi din cauza luptei pentru control, respect, dominație sau a foametei. Când vom ajunge în sfârșit la această stare, fericirea și mijloacele de a exista nu vor mai fi obținute în detrimentul altora.

Ar trebui să înțelegem clar că distribuirea alimentelor și a medicamentelor – în general, ajutorul reciproc numai la nivel material – nu va fi suficientă pentru a corecta dezechilibrele și disparitățile dintre noi. Trebuie să ne dăm seama că, în ceea ce privește natura, umanitatea este un singur sistem. Prin urmare, trebuie să ne ridicăm deasupra tuturor formelor de ură și respingere reciprocă, deasupra abordării noastre egoiste, care ne separă constant și ne distanțează unul de celălalt. Este vital să încercăm să ne apropiem unii de alții pe plan intern, de la inimă la inimă, și să evaluăm intenția din spatele tuturor acțiunilor noastre.

Avem ocazia să facem această conexiune reală astăzi, și trebuie să știm că natura ne provoacă în mod deliberat cu aceste situații incomode, cum ar fi pandemia de coronavirus și alte probleme care ne împing să facem această mișcare: unirea umanității. Astfel, doar lupta împotriva sciziunilor dintre noi va aduce mult așteptata victorie a unității, a abundenței și a unui viitor mai luminos.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Comentariu: Unii economiști susțin că societatea consumerista ajunge la finalul ei. Primul motiv pentru asta este lipsa încrederii, care cu seriozitate locuiește în relațiile de comerț și economice.

Răspunsul meu: Dar asta poate fi depășit.

Comentariu: Al doilea motiv este poluarea mediului deoarece noi încă nu avem suficientă tehnologie pentru a procesa tot deșeul pe care îl producem.

Răspunsul meu: Cui îi pasa de asta? Dacă este suficientă tehnologie va fi posibil să producem chiar și mai mult.

Comentariu: Al treilea motiv sunt resursele naturale limitate.

Răspunsul meu: Nimeni nu este interesat nici de asta. Le vom găsi. Hai să zburăm pe luna și să le aducem de acolo.

Comentariu: Al patrulea motiv este creșterea inegalității dintre saraci și bogați. Chiar și în perioada post-coronavirusului poate fi văzut că bogații devin mai bogați. Și toată lumea are un egoism uriaș și oamenii este puțin posibil să îl tolereze.

Răspunsul meu: Desigur că nu o vor face. Bogații va trebui să plătească un anumit procent din venitul lor uriaș pentru a atenua lipsa încântării săracilor.

Comentariu: Al cincelea motiv este incertitudinea. Ei spun că este un termen “efectele asupra veniturilor”. Chiar și oamenii care au bani se tem să îi cheltuie din cauza incertitudinii așa că economia consumerista ajunge la finalul ei.

Răspunsul meu: Nu ai unde să îi cheltui! Oferă-le ceva ca ei să poate să îl producă și să facă bani pe el.

Comentariu: Ei se tem să cheltuie banii deoarece ei nu stiu ce se va întâmplă mâine cu angajarea. Nu este nicio încredere în viitor.

Răspunsul meu: Atunci acești oameni nu sunt cu adevărat bogați. O persoană bogată este cel care are practic posibilități nelimitate să acopere mai mult decât nevoile sale vitale.

Comentariu: Al șaselea motiv este dezvoltarea tehnologiei, care va duce la o și mai mare divizare a bogaților și săracilor și în consecință cu șomajul.

Răspunsul meu: Desigur, deoarece nu este niciun consum. Prin urmare, războaie mari au loc periodic. Însă astăzi ele sunt foarte scumpe și nimeni nu știe cum se vor termina.

În principiu, cândva războaiele rezolvau problemele, dar astăzi nu deoarece nu sunt granițe: mergi unde vrei, trăiești unde vrei. Poți să cumperi orice pașaport. Prin urmare nu sunt motive obiective pentru războaie. Doar războaiele religioase, ideologice rămân.

Întrebare: Al șaptelea motiv este o schimbare în nevoile interioare ale omului. În opinia ta, acesta este principalul motiv?

Răspuns: Da. El omoară orice altceva. Acesta este finalul economiei consumeriste.

Acum virusul distruge un avion industrial uriaș care a fost condus de turism și călătorii. Hotelurile din jurul lumii, avioanele, vasele de croazieră, ghizii și mase imense de bunuri asociate cu această industrie, toate acestea nu mai există și nu vor exista. Oamenii nu vor să hoinărească în jurul lumii. Nu este nimic care să îi ademenească.

Ceva trebuie să fie făcut cu miile de avioane inutile. Poate să le ducă undeva în deșert. Ei spun că ele pot fi ținute bine acolo. Și ce va ieși acolo? Un muzeu al erei noastre? Dar nu poți să scapi de asta. Este gata! Trebuie să înțelegem că noi nu putem să construim o lume nouă cu jucării vechi.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt oameni care au murit și nimeni nu își va aduce aminte de ei. Și mai sunt oameni pe care noi îi studiem, amintim, chiar comemorăm datele nașterii și morții lor. Acest lucru are vreun înțeles?

Răspuns: Nu. Eu nu aș spune că este mai bine când oamenii își amintesc de tine. Cine își amintește de tine? Mici egoiști. Poate că oamenii de știință sau scriitorii faimoși au făcut ceva pentru umanitate, dar nimic pentru corecția sufletelor.

Comentariu: Totuși, oamenii constant vorbesc despre ei și îi studiază.

Răspunsul meu: Și ce? Oamenii moderni pe care îi studiază îi fac să se simță mai bine? Ei corectează natura și pe ei înșiși prin asta? Acesta este principalul lucru. Și ceea ce scriu ei sunt pur și simplu povești.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 5/14/20

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Viață nouă, 1273 – Puterea de a schimba realitatea

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum

Undele cerebrale sunt cea mai puternică armă a noastră împotriva coronavirusului. Gândurile și dorințele noastre au puterea de a schimba realitatea și de a ne vindeca fizic. Adevăratul vaccin împotriva coronavirusului și a tuturor virușilor este să ne schimbăm atitudinile unul față de celălalt. Trăim într-un câmp de forțe care influențează întregul univers. Virușii vin la nivel de gândire și dorință, prin aer. Eul uman care își propune să fie mai bun decât alții, în detrimentul altora, este rău în așa măsură că ne slăbește și ne îmbolnăvește.

Avem nevoie de un sistem special de educație care să ne învețe pe toți cum să fim buni unii cu alții și să ne conectăm mai presus de toate tulburările dintre noi. Trebuie să ne schimbăm pentru a ne angaja în relații inimă-la-inimă cu ceilalți. Experimentăm o nouă viață și o nouă vitalitate atunci când ne schimbăm natura de la egoist la altruist și de la ură la iubire.

Din KabTV „Viață nouă 1273 – Puterea de a schimba realitatea”, 03.08.2020

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Viața nouă 1272 – Cum să prevenim un război civil
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Tal Mandelbaum

Când două grupuri egoiste s-au blocat, fiecare consideră că are dreptate, ar trebui să se angajeze în discuții sau ar trebui să devină și mai radicali, să se omoare între ei? În primul rând ar trebui să fie educați pentru a înțelege în ce stare au ajuns și de ce. Atitudinile noastre față de noi înșine și față de alții trebuie să fie upgradate pentru a înțelege răul inerent din dezvoltarea noastră egoistă dar și remediul care ne ajută să extragem forța bună din natură. Prevenirea războiului ne solicită să învățăm cum să-i iubim pe alții în ciuda opiniilor noastre diferite, prin concesii mutuale, deoarece „iubirea acoperă toate păcatele.” Vom învăța că toți venim dintr-o forță superioară unică, iubitoare, care ne pune într-o situație conflictuală unii față de alții pentru a ne dezvolta la un nivel superior. Trăim într-o lume specială în care noi, oamenii, avem oportunitatea de a evolua și de a deveni creaturi sociale mai avansate, unele care știu cum să se ridice peste adevărurile lor personale, identificându-se cu forța superioară a naturii, cu adevărul care este mai presus de toți.
[268759]
Din emisiunea KabTV “Viața nouă 1272 – Cum să prevenim războiul civil,” 8/3/20

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Când digul se rupe”

Nu a fost deloc surprinzător să descoperim că Jacob Blake Sr., tatăl americanului negru Jacob Blake Jr., care a fost împușcat pe 23 august de către un ofițer de poliție alb din Kenosha, Wisconsin, are o lungă istorie de postări rasiste și antisemite pe social-media. Antisemitismul crește peste tot; tensiunea este în aer și chiar și acolo unde este încă liniște, se simte ca și cum pământul ne tremură sub picioare. Când digul se sparge și începe inundația, nimănui nu îi va părea rău să-i vadă pe evrei înecându-se.

Nivelul antisemitismului crește nu numai în America, ci în întreaga lume. Dar SUA, unde comunitatea evreiască este cea mai proeminentă și puternică din lume, va fi epicentrul cataclismului.

Este greu de spus când va veni punctul critic, dar dacă traiectoria nu se schimbă, el va veni cu siguranță, și evreii americani vor experimenta ceea ce a trăit fiecare diaspora evreiască de când a început exilul, acum două mii de ani: dispariția și expulzarea.

Într-o lume atât de plină de ură și atât de lipsită de umanism, nu putem ignora obligația noastră față de națiuni: de a fi „o lumină pentru națiuni”, de a da un exemplu de unitate și responsabilitate reciprocă. Nu trebuie să facem plăcere națiunilor sau să le liniștim. Nu ne judecă după modul în care ne raportăm la ei; ei ne judecă după modul în care ne raportăm unii la alții! Când ne urâm, ne învinovățesc pentru răspândirea războiului între ei. Pur și simplu, fără un exemplu de unitate, ei nu se pot uni și să înceapă să lupte. Și adânc, în interior, ei simt că este din cauza noastră.

Am dat lumii știință și tehnologie, artă și cultură, cunoaștere și înțelepciune, totuși lumea ne urăște din ce în ce mai mult și nu ne arată nici o recunoștință.

Este timpul să ne dăm seama că nu acestea sunt ceea ce se așteaptă de la noi; se așteaptă de la noi să dăm un exemplu de Arvut Hadadit (responsabilitate reciprocă).

Am devenit o națiune doar odată ce ne-am unit „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai (muntele urii). Imediat după aceea, ni s-a ordonat să fim „o lumină pentru națiuni”, pentru a aduce lumii unitatea pe care noi am câștigat-o. Absența acelei lumini a unității este cauza lumii haotice în care trăim, iar obligația noastră este de a aduce acea unitate, dând un exemplu.

Putem nega asta, însă negarea nu ne va elibera de datoria noastră, sau nu va convinge lumea că nu suntem de vină. Așadar, putem alege să ne unim deasupra urii noastre, să facem ceea ce lumea așteaptă de la noi și să câștigăm favoarea pentru prima dată în istorie sau să primim biciul omenirii, așa cum am făcut în Europa acum optzeci de ani.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Sfârșitul erei ego-ului și declinul regatului ego-ului”

Statele Unite sunt o țară unică. Oamenii săi au imigrat acolo cu singurul scop de a-și construi o viață bună și de a scăpa de viața rea pe care o avuseseră în patria lor. În multe privințe, pionierii săi au fost evadați. Au venit din Anglia, Olanda și Germania și au construit o țară care idolatriza valori precum „Fiecăruia, al lui” și „Ce-i al meu este al meu și ce-i al tău este al tău”.

Virusul ne-a spus că civilizația noastră exploatatoare, unde oamenii sunt înstrăinați unii de alții, nu poate continua, că trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unii la alții și la natură și că predominanța ego-ului trebuie să se încheie. Firește, țara cea mai influențată de egoism a suferit cea mai gravă lovitură: Statele Unite ale Americii.

Și America a reușit. În timp ce alte țări erau înlănțuite de religie, tradiție, maniere și cultură, americanii erau liberi să-și construiască propria viață și o făceau cu vigoare. Au făcut din religie o treabă personală, în care statul nu trebuie să se amestece, au sfințit proprietatea privată mai mult decât sfințenia vieții, iar țara a continuat să crească pe măsură ce veneau tot mai mulți oameni, de mai multe naționalități și culturi.

În cele din urmă, chiar și sclavia a fost abolită, diversitatea etnică a atins apogeul și America a prosperat. Se părea că munca grea ar oferi fiecărei persoane o casă în suburbii, o mașină pe alee și un gard de pichet în jurul gazonului sau, pur și simplu, realizarea Visului American.

Dar ceva s-a schimbat în ultimele decenii. Decalajele salariale au crescut, prețurile au crescut și taxele de școlarizare au crescut. Treptat, Țara Oportunității a devenit un ținut al dezamăgirii, frustrării și disperării. Egoul, pe care Declarația Drepturilor Omului l-a încoronat drept conducător în America, nu reușește să-și țină promisiunea de a trăi ușor și în lux. Acum, în a treia decadă a mileniului trei, viața în America a devenit grea, dură și fără speranță.

Dar nu pentru că americanii au făcut ceva rău. De mult timp, calea americană a fost calea de urmat. Pentru o lungă perioadă de timp, America a fost dovada că etnii și culturi diverse ar putea trăi cot la cot (mai mult sau mai puțin) pașnic. Diversitatea societății americane a fost o dovadă a devizei americane a posibilităților nelimitate și i-a conferit forță și flexibilitate, pe care nicio altă țară nu le-a avut.

Dar ego-ul nu este pasiv.

Este un monstru care continuă să crească și, dacă nu îl îmblânzești, se va ridica împotriva proprietarului său. Aceasta este o parte a necazurilor Americii. Egoul neînfrânat a făcut inegalitatea să crească la astfel de niveluri, încât unii oameni nu își pot hrăni copiii, iar alții au mai multe miliarde de dolari decât pot număra. O astfel de societate este nesustenabilă.

Cealaltă parte a necazurilor Americii este natura însăși.

A devenit intolerantă la egoism. Dacă, până de curând, ați putut scăpa poluând oricât de mult aţi dorit, aţi minerit și forat cât ați putut, și aţi stins specii în stânga și în dreapta, anul acesta, natura a oprit sărbătoarea umanității printr-un mic servitor cu un nume mare: SARS-CoV-2, alias Covid19.

Coronavirusul a oprit civilizația și ne-a arătat pentru doar câteva săptămâni de carantină cât de frumoasă ar putea fi lumea dacă doar am înceta să o distrugem. Mai mult decât atât, virusul ne-a spus de unde să începem, urmărind sănătatea celuilalt prin purtarea măștilor și stând la o distanță de doi metri.

Virusul ne-a spus că civilizația noastră exploatatoare, în care oamenii sunt înstrăinați unii de alții, nu poate continua, că trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unii la alții și la natură și că predominanța ego-ului trebuie să se încheie. Firește, țara cea mai influențată de egoism a suferit cea mai gravă lovitură: Statele Unite ale Americii.

Toate țările suferă și toate țările vor continua să sufere de loviturile economice, sociale, fizice și emoționale, forțate de Covid-19. Dar America, a cărei populație este cea mai diversă și a cărei cultură este cea mai individualistă, va suferi cel mai mult.

Asistăm la apariția unei noi ere, în care oamenii învață să coopereze și să se gândească unii la alții, unde grija și considerația iau conducerea, iar acumularea și îndreptăţirea de sine devin demne de dispreț. Bineînțeles, țara care a condus lumea în auto-îngăduință va fi ultima, când va începe noua eră.

Dar nu este pierdută orice speranță.

America este o țară a pionierilor, a oamenilor înflăcărați, care au îndrăznit să provoace necunoscutul și au învins încercările. Va trebui să se reinventeze, să-și restructureze societatea și să-și reeduce oamenii, iar dacă o țară o poate face, aceasta este America.

În acest moment, SUA suferă o dezintegrare civilă, care ar putea deveni un război civil. Dar dacă există dorință, există o cale. Dacă poporul american dorește să-și salveze țara, trebuie să se unească și să-și schimbe societatea într-o entitate coezivă, reciproc responsabilă, care servește ca exemplu al modului corect de a trăi, într-o eră de dependență reciprocă. Singura întrebare este dacă americanii au această dorință.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ În vremuri împrumutate”

La câteva ore după anunţarea rezultatelor, câștigătorul alegerilor prezidențiale 2020 vine pe scenă, mulțumește susținătorilor săi, poate mulțumește rivalului său pentru o cursă grea, și promite că va fi președintele tuturor, nu doar al celor care l-au votat. Dar, atunci când o țară este divizată atât de adânc, cum a devenit azi America, nu sunt sigur că vreun președinte poate petici America.

Îmi dau seama că un an electoral este întotdeauna tensionat, dar convergența alegerilor, pandemia Covid-19, dezastrele naturale, escaladarea tensiunilor rasiale și neîncrederea dintre forțele de ordine și cetățeni, au creat o furtună perfectă, care pune America în pericol de prăbușire. Cred că țara este într-un timp împrumutat, care se epuizează rapid.

Pentru a uni din nou America, ai nevoie mai mult decât de cuvinte; ai nevoie de un obiectiv comun. Când oamenii cu puncte de vedere diferite împărtășesc un scop comun, punctele lor de vedere diferite contribuie la atingerea lui, deoarece acestea pot acoperi mai multe unghiuri, privește lucrurile din perspective diferite și reflectă probleme la care nu s-a gândit cealaltă parte înainte de a se materializa. Dar, când fiecare parte vede țara ca propria sa proprietate și dorește să o exploateze pentru a-și promova propriile interese, suntem împinşi spre adâncirea prăpastiei şi creşterea furiei.

În prezent, America se îndreaptă spre anarhie. Există o neîncredere între democrați și republicani, conservatori și progresiști. Încrederea a fost deja spartă acum patru ani, dar anul acesta dușmănia și ura au devenit evidente. Sunt cu toții pentru sinceritate, dar când eşti mândru cu derâderea ta faţâ de altul și nu intenționezi să o remediezi, semeni vânt și vei culege furtuna.

Îmi dau seama că un an electoral este întotdeauna tensionat, dar convergența alegerilor, pandemia Covid-19, dezastrele naturale, escaladarea tensiunilor rasiale și neîncrederea dintre forțele de ordine și cetățeni, au creat o furtună perfectă care pune America în pericol de prăbușire. Cred că țara este într-un timp împrumutat, care se epuizează rapid.

Singura cale de ieșire din situație este de a pune pe primul loc beneficiile societății americane în ansamblu și, prin această abordare, să vedem cum să sprijinim fiecare segment al țării. Niciun segment nu va prospera dacă nu vor prospera toate. Dar dacă poporul american se poate ridica peste secole de diviziune și ajunge să se simtă ca o singură națiune, va deveni un far de speranță pentru umanitate. Dacă nu, lumea va urmări cum se prâbuşeşte America.

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Comentariu:  Se spune că cel mai accesibil remediu pentru stres atunci când lucrurile sunt rele, este cântatul. Chiar mai bine, să cânți într-un cor. Italienii și spaniolii ies pe balconul lor și cântă.

Oamenii de știință spun că atunci când cântăm, o mare parte a creierului nostru este activată. Creierul are o rețea de neuroni cântătoare, care este distribuită destul de larg. Acesta este un fel de aerobic, în care corpul produce endorfine, hormoni ai bucuriei. Acest lucru reduce nivelul de stres și îmbunătățește starea de spirit.

Răspunsul meu:  Evident.

Întrebare:  Când cânt, parcă ies emoțional și prin simţuri din mine și lucrez pentru altcineva?

Răspuns:  Pentru alții, pentru toată lumea!

Întrebare:  Înseamnă că melodia are un sens profund, chiar spiritual?

Răspuns:  Ei cântă împreună. Dacă muzica este corală, atunci, desigur, acesta este un efect complet diferit.

Corul îi conectează pe toți împreună, într-un întreg comun! Dacă în același timp cântă ceva de genul Psalmilor, atunci există un impact foarte puternic.

Lăudăm comunitatea noastră, unitatea noastră și vrem să apelăm din interiorul nostru, din întregul nostru comun, către forța superioară a naturii, către Creator, pentru a-L contacta. Suntem pentru El și El este pentru noi.

În Italia, oamenii au încercat să facă acest lucru și, ca urmare, nu au aproape nimic.

Comentariu:  În primul rând, trebuie să ne rezolvăm noi înşine, în Israel.

Răspunsul meu:  Nu vom putea fi capabili să ne rezolvăm singuri! Omenirea va suferi, dar vom suferi şi mai mult.

Întrebare:  Dacă am începe să cântăm?

Răspuns:  Dacă Israelul începe să cânte împreună, în cor, toată omenirea se va alătura și va fi cu adevărat un apel al întregii umanități către forța superioară. Ne vom ridica la nivelul spiritual, ne vom regăsi în perfecțiune, în sănătate, în eternitate.

Întrebare: Când spui: „Israel va cânta în cor”, ce vrei să spui prin asta? Ce este Israelul? Cine este acesta?

Răspuns:  Ei sunt doar poporul Israel. Toți cei care se asociază cu noi și nu neapărat de origine evreiască. Dacă cântăm, întreaga lume va fi imediat vindecată absolut și imediat de toate bolile, de toate problemele, interne și externe, și în principal de cele psihologice.

Întrebare:  Spui: „Vom cânta”. Ce vom cânta?

Răspuns:  Inima cântă! Cântă că vreau să mă unesc cu toată lumea și că împreună cu toată lumea ne îndreptăm către Creator. Doar cu un singur lucru: să ne ajute să fim împreună unii cu alții și cu El.

Întrebare:  Întorcându-mă spre Creator, ce spun? Ce Îi cânt cu inima mea?

Răspuns: Doar să simt conexiunea dintre mine, umanitate și Creator, nimic mai mult.

Întrebare:  Simt că aceasta este iubire, că aceasta este dăruire?

Răspuns:  Desigur, aceasta este iubire, aceasta este dăruire și este ca sentimentul unui făt în pântecele mamei.

Întrebare:  Cu alte cuvinte, fătul cântă o binecuvântare pentru mama sa?

Răspuns:  Da, desigur. Cea mai bună stare. Nu există nimic mai bun! ”

Din KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 06.07.2020

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→