Medium a publicat noul meu articol “Supravieţuirea celui mai potrivit este o minciună cu care ne minţim singuri”

Cu fiecare zi care trece, trebuie să ne dăm seama că în ciuda tensiunilor crescânde, urâm inamicul greșit. Credem că dușmanul este acel bărbat care sprijină cealaltă parte, sau acea femeie care aparține celeilalte rase, sau acea persoană care este mai privilegiată într-un fel, care este mai bogat, mai inteligent, mai drăguț, mai norocos sau orice alt „mai” care aș vrea eu să fiu sau să am.

Nu va exista niciun câștigător în acest război, deoarece nu este războiul corect. Războiul corect este împotriva propriilor noastre ego-uri și le putem învinge numai dacă le înfruntăm, în mod specific alături de cei care sunt diferiți de noi, pe care nu-i placem și pe care îi dezaprobăm, deoarece aceasta este singura alianță pe care ego-urile noastre nu o vor susține niciodată.

Dar niciunul dintre ei nu este adevăratul meu dușman. Întotdeauna au existat oameni care au avut mai mult succes decât noi într-un fel, și vor exista întotdeauna astfel de oameni. Dar nu ei ne-au făcut să ne simțim rău și nici nu ne-au făcut să simțim că dorim ca ei să iasă din viața noastră și, dacă este posibil, din existență. Ei au fost mereu aici, dar noi eram diferiți. Am fost mai puțin autosuficienţi, mai puțin absorbiți de noi înșine sau, pur și simplu, mai puțin egoiști. Da, propriul nostru egoism este dușmanul nostru.

Nu îl putem controla; crește din interiorul nostru și face atât de mult parte din ceea ce suntem, încât nici măcar nu simțim că el este problema. Dar dacă nu învățăm cum să lucrăm cu ego-ul nostru, acesta ne va conduce la război civil, deoarece nu vom putea tolera existența nimănui, ci numai a noastră și a celor care gândesc ca noi și arată ca noi.

Nu va exista niciun câștigător în acest război, deoarece nu este războiul corect. Războiul potrivit este împotriva propriilor noastre ego-uri și le putem învinge numai dacă le înfruntăm, în mod specific alături de cei care sunt diferiți de noi, pe care nu-i placem și pe care îi dezaprobăm, deoarece aceasta este singura alianță pe care ego-urile noastre nu o vor susține niciodată.

Dar trebuie să fie o decizie comună, luată de întreaga societate, în toate facțiunile sale, altfel vom eșua. Și ar trebui să vă întrebați, ce îi va motiva pe oameni să coopereze cu cei pe care îi urăsc sau chiar să se raporteze pozitiv la ei? Răspunsul este că am rămas fără opțiuni. Dacă nu o facem, ne vom prăbuşi cu toții. Am ajuns într-o stare în care suntem total dependenți unul de celălalt și suntem dependenți cel mai mult de cei care ne displac mai mult.

De fapt, nu numai noi, ci toată realitatea constă din contrarii, care se completează reciproc. Nu se plac, dar sunt complet dependenți unul de celălalt, iar propria lor existență garantează și susține existența opusului sau „rivalului” lor. Gândiți-vă la „noapte” fără „zi”, „iarnă” fără „vară”, „uscat” fără „ud”. Sau când vine vorba de oameni, gândiți-vă la negru fără alb, republican fără democrat, liberal fără conservator. Vă puteți imagina o monedă care are o singură față? Atât de dependenți suntem unul de celălalt!

Credem că atunci când Darwin a descoperit principiul „Supraviețuirea celui mai potrivit”, el a vrut să spună că doar cei mai răi și mai războinici supraviețuiesc. Aceasta este o interpretare complet greșită a cuvintelor sale, pe care ne-o impun ego-urile noastre furioase. O carte recentă a lui Brian Hare și Vanessa Woods, intitulată Survival of the Friendliest (Supravieţuirea celui mai prietenos), scrie că „pentru Darwin și biologii moderni, „supraviețuirea celui mai potrivit” se referă la ceva foarte specific – abilitatea de a supraviețui și de a lăsa în urmă descendenți viabili. Nu este menită să meargă dincolo de asta”. Mai mult, ei adaugă că „Darwin a fost în mod constant impresionat de bunătatea și cooperarea pe care a observat-o în natură” și citează cartea sa Descendența omului, care afirmă: „Acele comunități, care includ cel mai mare număr de membrii empatici, ar înflori cel mai bine și ar crește cel mai mare număr de descendenți”.

Noi ne îndreptăm în direcția opusă. Rupem țesătura noastră socială, ne rupem comunitățile și dezmembrăm țara. În astfel de circumstanțe, noi înșine nu vom supraviețui. Și singurul vinovat este ego-ul uman. Suntem acum într-un moment în care fie ne unim împotriva lui, fie ne ajutăm reciproc să îl depășim, încurajându-ne reciproc să ne conectăm și încercând să ne unim cu cei care nu se potrivesc cu noi, altfel ego-ul va câștiga și vom pierde totul, cu toții.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Formatorii de opinie şi generaţia Z ”

Înainte erau autori, gânditori, filozofi și oameni foarte educați, care ne inspirau. Acum, vloggerii, vedetele reality show-urilor, modele Instagram abia îmbrăcate și celebrități de pe YouTube sunt modelele oamenilor. Rar mai citim. Oamenii devin formatori de opinie în funcție de numărul de abonați și urmăritori pe care îi au pe rețelele de socializare și nu îi adună cu cuvinte, ci cu imagini care sunt de obicei provocatoare, evocatoare și emană un aer de autosuficienţă.

Ar trebui să ne uităm la modelele tinerilor de astăzi nu cu dezaprobare, ci cu îngrijorare, că i-am lăsat să ajungă la un astfel de vid, că nu le-am dat obiective care să-i facă cu adevărat fericiți. Ar trebui să-i privim și să ne schimbăm pe noi înșine, așa încȃt și ei să se schimbe.

Cu toate acestea, pentru toată superficialitatea generației Z, nu este neapărat rău că oamenii au încetat să citească, pentru că există un motiv întemeiat: sunt mult mai puțin naivi decât noi. Ei nu cred în bunăvoința oamenilor; vor răspunsuri clare și sunt foarte sobri cu privire la viața din fața lor. Sunt deziluzionați și acest lucru este bun. Vor lua ceea ce îi ajută și vor respinge ceea ce nu, și depinde de noi, cei care am construit lumea în care ei trăiesc acum, să le oferim răspunsuri și soluții utile.

Tinerii de astăzi au puțin respect pentru titlurile academice, politicienii sau persoanele puternice și super-bogate. În cea mai mare parte, nu au nicio aspirație de a fi ca oricare dintre aceştia. Vor să se distreze astăzi și nu cred că titlurile sau statutul social îl fac pe cineva fericit. Au dreptate și sunt deștepți.

Cu toate acestea, sunt și deprimați, pentru că nu văd niciun viitor. Dacă tot ce trebuie să cauți este ceva distractiv astăzi, atunci de ce să nu te apuci de ceva și să uiți de mâine? Dar când cad, ei cad în deznădejde.

Deși suferă, această durere produce întrebări, întrebări reale și profunde despre sensul vieții. Poate că cea mai bună mărturie a intensității acestei întrebări este creșterea tendințelor suicidare în rândul tinerilor. Potrivit unui eseu publicat în Business Insider, „sinuciderea este a doua cauză de deces a Generaţiei Z și este cea mai gravă epidemie decât orice au înfruntat milenialii la această vârstă”.

Este sarcina noastră, să le oferim răspunsuri Milenialilor și Generaţiei X. Noi suntem cei care trebuie să le prezentăm beneficiile conexiunii umane, încrederea și securitatea pe care le putem găsi doar în rândul oamenilor în care avem încredere. Noi suntem cei care trebuie să le arătăm, prin propriul nostru exemplu, că este mai plăcut să ne ridicăm privirea de pe ecranul telefonului mobil și să ne uităm unul la altul.

Noi, părinții lor, trebuie să demonstrăm cum comunicarea și discuția despre unitatea socială,  creează o comunitate puternică și solidă, în care socializarea este distractivă. Noi suntem cei care trebuie să ne dăm seama că tensiunile pe care le simțim astăzi, ura dintre taberele rivale și furia pe care o degajăm liber, nu contribuie la nimic pozitiv pentru noi sau pentru copiii noștri. Dimpotrivă, ele ne distrug societatea și, fără o societate puternică, noi și copiii noștri nu avem viitor, nici măcar la nivel fizic.

Așadar, ar trebui să ne uităm la modelele tinerilor de astăzi nu cu dezaprobare, ci cu alarmă că i-am lăsat să ajungă la un astfel de vid, că nu le-am dat obiective, care să-i facă cu adevărat fericiți. Ar trebui să-i privim și să ne schimbăm pe noi înșine, așa încȃt și ei să se schimbe.

Ar trebui să-i învățăm că o persoană care nu este de acord cu mine nu este dușmanul meu, ci o parte inseparabilă a țesăturii societății și că doar dezacordurile mă ajută să-mi înțeleg propriile idei și sentimente. Ar trebui să dăm exemplu și să arătăm că numai atunci când îmbrățișăm diferenţele și ne prețuim diversitatea, construim o societate unită, care să fie un freamăt de a trăi și o bază solidă pentru viitor.

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Au trecut nouăsprezece ani şi am învăţat foarte puţin”

A solution will be found only if people decide that the unity of the nation is more important to them than the victory of their own view. At the moment, I don’t see it happening. I hope and pray that America will prove me wrong and the American people will rise above their numerous conflicts and bridge the deep chasms in their society. However, without understanding that cancelling the other side also cancels them, I don’t see what will be the impetus that will drive them to save their country from collapse.

AU TRECUT NOUĂSPREZECE ANI ȘI AM ȊVĂŢAT FOARTE PUȚIN

Marți dimineața, 11 septembrie 2001, America a suferit cea mai gravă lovitură a mândriei sale, de la Pearl Harbor încoace. În acea zi fatidică, acum nouăsprezece ani, nouăsprezece teroriști au deturnat patru avioane de pasageri. Au prăbușit două avioane în Turnurile Gemene din New York și au distrus World Trade Center, au trăsnit un al treilea avion asupra Pentagonului (sediul Departamentului Apărării al SUA) și i-au incendiat aripa vestică și au îndreptat un al patrulea avion către Washington DC. Ȋn acel ultim avion, eroismul pasagerilor, care au luptat împotriva teroriștilor, a împiedicat un dezastru și mai mare, deoarece au făcut ca avionul să se prăbușească într-un câmp din Stonycreek, Pennsylvania. S-au pierdut trei mii de vieți, 25.000 de persoane au fost rănite și încă nenumărate au suferit și încă suferă de consecințe substanțiale în sănătate, din ceea ce a devenit cel mai letal atac terorist din istoria omenirii.

America a ratat o șansă de a-și schimba viitorul în bine, pentru că nu a văzut că zilele sale de glorie erau trecute, că s-au prăbușit odată cu prăbușirea blocului sovietic, care a ținut America vigilentă. Acum, plină de autosuficienţă și de satisfacție, este în decădere și declin, dar încă nu o poate vedea. Astăzi încă se mai poate, dar nu sunt sigur că nu este prea târziu.

A lăsat nu numai America, ci întreaga lume, în stare de șoc. Nimeni nu a perceput SUA ca fiind vulnerabile, cu siguranță nu pe propriul teritoriu, și în cele mai sensibile și esențiale locuri ale sale. Oricine avea vârsta suficientă pentru a înțelege un buletin de știri, nu va uita niciodată unde se afla când a aflat ce s-a întâmplat.

Pentru mulți oameni, prăbușirea turnurilor a însemnat mult mai mult decât durerea pentru viețile pierdute și ruinate. Aceasta a sugerat că secolul al XXI-lea va fi foarte diferit de predecesorul său, și că nu va fi de bun augur pentru America.

SUA au făcut tot ce au putut pentru a preveni încă un 11 septembrie (nouă/unsprezece), după cum a devenit cunoscută acea zi. A întărit securitatea aeroporturilor și a avioanelor și a lansat o masivă vânătoare de oameni în Afganistan, unde se ascundea Osama Bin Laden, liderul al-Qaeda, organizația care a împlinit atacurile. În 2011, după aproape un deceniu de căutări frenetice, Bin Laden a fost găsit și ucis.

Măsurile de securitate au ajutat, iar al doilea 11 septembrie nu a avut loc și nu pentru că teroriștii nu au încercat să le îndeplinească. Dar în ceea ce privește modul de viață american, nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Orice eveniment, mai ales unul traumatic, aduce oamenii împreună. Din acest motiv, chiar și cele mai tragice circumstanțe pot produce rezultate pozitive și pot construi o societate mai robustă și mai coezivă. O vreme, America s-a reunit. Oamenii au stat în spatele președintelui atunci când a lansat campania împotriva lui Bin Laden și când guvernul a introdus măsuri de securitate din ce în ce mai stricte. Dar unitatea nu a durat și nu a dus nicăieri pozitiv.

Lucrurile care au fost cel mai rănite în atac, au fost cele mai apreciate două active ale Americii: banii și puterea militară. Așadar, s-au vărsat bani din abundență pentru a restabili descurajarea militară și pentru a reconstrui WTC, dar nu s-a făcut nimic pentru a alimenta simțul în devenire al familiei, sentimentul că „Suntem împreună, toți americanii, ca o singură națiune”. Nu s-a făcut nimic pentru a uda lăstarul, iar acesta s-a ofilit și a murit. Astăzi asistăm la etapele finale ale dezintegrării sale.

America a ratat o șansă de a-și schimba viitorul în bine, pentru că nu a văzut că zilele sale de glorie erau trecute, că s-au prăbușit odată cu prăbușirea blocului sovietic, care a ținut America vigilentă. Acum, plină de autosuficienţă și de satisfacție, este în decădere și declin, dar încă nu o poate vedea. Astăzi încă se mai poate, dar nu sunt sigur că nu este prea târziu.

Scriitorul Robin Wright a exprimat elocvent senzația că America se destramă, într-un articol recent din The New Yorker: „Statele Unite se simt de parcă s-ar dezlănțui. Nu este doar din cauza unui sezon de alegeri toxice, a unei crize naționale de rasă, șomaj și foamete în țara oportunităților sau a unei pandemii care ucide zeci de mii de oameni în fiecare lună. Fundația națiunii noastre are crăpături adânci – posibil prea multe pentru a fi reparate în curând sau poate, deloc. Ideile și imaginile specifice din America se confruntă cu provocări existențiale … care nu mai vin doar din marginile societăţii. Furia îi consumă pe mulţi în America. Și s-ar putea ca, după alegeri, doar să se înrăutățească… indiferent cine câștigă. Fisurile noastre politice și culturale au generat îndoieli tot mai mari cu privire la stabilitatea unei țări care se considera pe sine de mult timp, o ancoră, un model și o excepție faţă de restul lumii”.

Intuiția lui Robin a murit; fisurile nu se remediază. Dar nu era menit să fie reparate. Oamenii doar se vor îndeparta unul de celălalt în timp, deoarece aceasta este traiectoria evoluției ego-ului, iar nicio altă țară nu cultivă ego-ul ca America.

O soluție va fi găsită numai dacă oamenii decid că unitatea națiunii este mai importantă pentru ei decât victoria propriei păreri. Momentan, nu văd că se întâmplă asta. Sper, și mă rog, ca America să-mi dovedească faptul că greșesc și poporul american să se ridice deasupra numeroaselor lor conflicte și să pună capăt prăpastiei profunde din societatea lor. Cu toate acestea, fără să înțeleagă că anularea celeilalte părți îi anulează pe ei înşişi, nu văd care va fi impulsul care îi va determina să-și salveze țara de prăbușire.

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Viaţa socială într-o piaţă a muncii în schimbare”

Gândiți-vă: o realitate în care aveți nevoie de doi întreținători pentru a susține o familie, pur și simplu nu are sens. Ambii părinți sunt ieşiţi aproape toată ziua și, când ajung acasă, sunt epuizați și abia au energie să-și dedice atenția copiilor lor. Și în familiile cu un singur susținător, situația este, desigur, mult mai gravă, atât pentru că există un singur părinte care să crească copiii, cât și pentru că părinții singuri trebuie adesea să lucreze în două locuri de muncă, doar pentru a asigura nevoile de bază ale familiei.

Trăim vremuri transformatoare. Putem trece prin ele cu ușurință și cu bucurie, dacă ne reunim și ieșim de cealaltă parte, ca o societate unită și grijulie. Sau le putem experimenta ca fiind dureroase și apăsătoare, și, în cele din urmă, ne dăm seama că au fost doar pentru binele nostru. Oricum ar fi, coronavirusul ne va face să învățăm să ne pese

Aceasta este o situație nefirească și nesănătoasă, al cărei rezultat este o generație de copii neglijați, abandonați de părinții lor captivi, care se luptă să păstreze un acoperiș deasupra capului copiilor lor și să pună pâinea pe masă. Dar cea mai mare ciudățenie a acestei stări nefericite este că am ajuns să o considerăm „normală” și chiar „dezirabilă”.

Din fericire, coronavirusul ne obligă să ne reconstituim lumea. Suntem rebeli, contestatari, dar ne va înclina brațele și ne va obliga să ne conformăm. Covid va distruge economia, şi oricât de greu am putea rezista, ne va forța să-i sprijinim pe cei care au fost loviți de prăbușire și ne va obliga să începem să ne gândim mai degrabă unul la celălalt, decât doar la noi înșine. Va trebui asta, sau prăbușirea ne va lovi și pe noi.

Covid va lăsa foarte puțină îngăduință pentru lucrurile pe care odinioară le credeam necesare, dar nu ne va lăsa cu mâinile goale. Dimpotrivă, ne va arăta ceea ce am avut cu adevărat tot timpul, dar nu am observat: ne avem unul pe celălalt. Virusul ne va învăța ceea ce este evident – că nimic nu contează mai mult decât familia și prietenii grijulii și nimic nu ne face mai fericiți decât să îi avem în preajmă. Ne va face să ne reconstruim viața și să punem oamenii în centrul atenției noastre, mai degrabă decât banii; așa ar trebui să fie, pentru că numai atunci când vedem alți oameni și ei ne văd pe noi, putem fi fericiți.

Lumea produce și va continua să producă din abundentă hrană și restul necesităților vieții. Acestea nu ne vor lipsi. Singura întrebare este cât de repede vom învăța să le distribuim tuturor și să garantăm că toată lumea este hrănită, îmbrăcată, trăiește într-o casă adecvată și primește educație și îngrijire medicală adecvate. Când învățăm acest lucru și acționăm conform acestei percepții, singurul lucru pe care va trebui să-l facem este să învățăm cum să ne raportăm favorabil unul la altul, ceea ce am neglijat să facem în ultimele decenii. Iar această învățare ne va face fericiţi în cele din urmă.

Trăim vremuri transformatoare. Putem trece prin ele cu ușurință și cu bucurie, dacă ne reunim și ieșim de cealaltă parte ca o societate unită și grijulie. Sau le putem experimenta ca fiind dureroase și apăsătoare, și, în cele din urmă, ne dăm seama că au fost doar pentru binele nostru. Oricum ar fi, coronavirusul ne va face să învățăm să ne pese.

Filed under: Copii, Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Lumea a trecut deja prin toate etapele pregătitoare: regimurile ultra-dreapta și ultra-stânga și a ajuns la confuzie și neînțelegere complete. Nimeni nu știe ce să facă în continuare și, aici se descoperă calea directă.

În timpul istoriei omenirii, pe calea evoluției, ne gândeam încotro să mergem: spre stânga sau spre dreapta. Dar, în cele din urmă, vedem că nu rămâne nimic, suntem într-un punct mort din punct de vedere al tuturor domeniilor: ecologie, societate umană, educație, întreaga noastră viață.

Am încercat toate metodele și ne-am asigurat că nu rămâne o singură metodă sau program cu care să mergem mai departe. Nu există nimic care să ne atragă din față sau să ne împingă din spate. Nu este clar ce să facem.

Aici este dezvăluită metoda științei Înțelepciunii Cabala, explicându-ne că suntem în așa-numita „ultima generație” tocmai pentru că am experimentat deja toate căile. Am încercat să ne folosim egoismul atât pe partea dreaptă cât și pe cea stângă, totul într-o formă egoistă.

Suntem cufundați în egoismul nostru și putem fie să primim în el, fie să dăm. Dar ambele acțiuni, produse în cadrul egoismului, duc la distrugere: în cazul primirii – ca în Germania nazistă și cu dăruirea – ca în Rusia comunistă. Am epuizat deja complet aceste forme egoiste, atât la dreapta, cât și la stânga. Nu mai rămâne nimic altceva.

Acum trebuie doar să ne ridicăm la etajul al doilea, la ceea ce se numește credință deasupra rațiunii, la forța de dăruire, în locul forței de a primi. Am stors deja această forță de primire până la ultima încercare de a găsi căi de dezvoltare. Nu există nicio modalitate de a se dezvolta în continuare în egoism. Nu mai este nimic de făcut pe acest plan egoist; toate încercările ne vor conduce la o nouă distrugere.

Chiar dacă nu mai facem nimic, am făcut deja atât de mult rău pentru planeta noastră, încât inevitabil vom continua să alunecăm din ce în ce mai jos, chiar și fără a adăuga nimic la daune. Au mai rămas câteva decenii și viața pe acest Pământ va fi terminată.

Egoismul uman poate fi corectat numai prin metoda Cabala cu ajutorul forței primite de Sus, care ne ridică deasupra egoismului nostru. Așa construim conexiunea corectă între oameni. În Germania au vrut să o facă în felul lor, în Rusia în felul lor: unii pe partea dreaptă, alții pe stânga. Ambele încercări au dus la distrugere.

Acum întrebarea este: ce să facem? Să ne ridicăm la nivelul spiritual, deasupra egoismului, și să începem să lucrăm de dragul dăruirii – doar asta rămâne de făcut pentru umanitate. A te ridica la nivelul spiritual înseamnă a face totul pentru binele oamenilor.

Nu ne mai putem folosi egoismul. Toți oamenii trebuie să înțeleagă, să simtă și să tragă concluzii din viața lor că utilizarea egoismului ne distruge la nivelurile mineral, vegetal și animal din domeniul ecologiei și la nivel uman în sfera societății.

Nu există altă cale de ieșire. Dacă vrem pur și simplu să trăim, atunci nu mai putem să ne balansăm nici la stânga, nici la dreapta ci, trebuie să ne ridicăm deasupra naturii noastre.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 28/08/20, „Bnei Baruch , ca stare de tranziție”

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă 1275 – Altruismul în era egoului mare

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Toată natura, inclusiv nivelele mineral, vegetal, animal și vorbitor, este făcută din două forțe: altruism și egoism. Cele două forțe, plusul și minusul, sunt una deoarece fiecare nu poate exista fără cealaltă în orice formă, nici măcar într-un atom. Deși altruismul există în lumea noastră în relație cu datul nașterii și cu grija pentru rude, este în mare parte ascuns și lucrează din spatele scenelor. Egoismul este mai evident și crește în măsura în care natura cere realizarea și corecția lui.

Pentru a evolua, umanitatea trebuie să recunoască răul, care este înnăscut în ego, în măsura în care îl folosim. Noi trebuie să vedem cât de incapabil este egoul în oferirea rezultatelor de durată. Vom vedea că este mai bine să murim decât să trăim în conformitate cu egoul. Apoi noi vom vrea ca forța altruistă să crească în noi și să construim echilibru între noi și în toată societatea umană. Noi vom învață să folosim ambele forțe; ne vom umple pe noi înșine pentru a da altora. Natura vrea să ne construim pe noi noi înșine ca să putem descoperi forța superioară și să trăim într-o lume întreagă, eternă, perfectă, nelimitată de încântare și împlinire reciprocă deasupra timpului, spațiului și mișcării.

De pe KabTV “O viață nouă 1275 – Altruismul în era egoului mare”, 8/5/20

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că noile valori ar trebui să includă cunoașterea legilor globale ale naturii și respectarea lor în relațiile de familie, în special în cazurile de conflict între generații. Poți numi cel puțin o astfel de lege?

Răspuns: Aceasta este legea finalizării reciproce. De exemplu, într-o familie, există într-un anumit volum la nivel natural: cele mai mici sunt cele mai importante. Și cu cât o persoană este mai în vârstă și mai puternică în familie, cu atât restul îi datorează. Acest tip de lege ar trebui să existe și în societate.

Întrebare: De mii de ani au existat conflicte între femei și bărbați, între tați și copii, între națiuni și țări. Ce vrea să ne arate natura?

Răspuns: Natura vrea să demonstreze că trebuie să ne ridicăm deasupra acestor conflicte pentru a deveni o singură familie. Și în familie, există finalizare reciprocă. Toată lumea își aduce propria contribuție fezabilă la pușculița comună: un copil mic cu participarea și căldura sa, adultul cu o participare mai mare, o contribuție mai mare.

Din „Era post-Coronavirus” KabTV, 21.05.2020

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

O viata noua 1157 – Cunoaște-te pe tine însuți

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Astăzi, punem întrebări sufletesti, precum: Cine sunt eu? Pentru ce m-am născut? Unde merg? Unii spun să renunț la marile întrebări, să găsesc un hobby și să ma bucur de el, în timp ce alții explorează luna și Marte. Cea mai internă parte a omului care construiește emoția, mintea și gândirea, ne rămâne necunoscută și ascunsă. Natura interioară a omului sau a sufletului ne determină să ne dezvoltăm la cel mai înalt nivel și să descoperim forța superioară.

Din emisiunea KabTV „O viata noua 1157 – Cunoaște-te pe tine însuți”, 20.08.19

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Se separă apele – Sciziunea israeliană și evreiască este o veste proastă pentru lume”

Acum vreo șase luni, primul pacient Covid-19 a murit în Israel. Acum, după ce am doborât un alt record în numărul de cazuri noi confirmate și ne-am lărgit „conducerea” ca țară cu cele mai multe infecții pe cap de locuitor, începem în cele din urmă să ne dăm seama că există o problemă reală aici, că oamenii mor cu adevărat, și că pierdem controlul asupra pandemiei.

Am avertizat despre asta acum câteva luni; am spus că, dacă nu facem ceea ce trebuie, vom fi printre țările care vor fi lovite cel mai tare. Și nu numai în cazuri Covid confirmate, ci și în șomaj și dezintegrare socială.

Nu ar trebui să ne mirăm că se întâmplă acest lucru. Nu am făcut ceea ce trebuie, așa că pandemia se răspândește în Israel și în întreaga lume, mai repede decât incendiile forestiere din California. Și dacă oamenii ne învinovățesc pentru asta, este doar ecou la ceea ce au spus înțelepții noștri cu mii de ani în urmă: „Nici o nenorocire nu vine în lume, decât din cauza Israelului” (Yevamot 63a). Covid-19 este cu siguranță o nenorocire, dar se va înrăutăți dacă nu vom începe să acționăm ca israelieni.

Iată ce înseamnă a fi israelieni: națiunea noastră a fost fondată când am convenit să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”. Nu ne-am plăcut; nu am fost de acord; și nu am vrut să fim împreună. Am venit din diferite clanuri și triburi din toată Semiluna Fertilă, și ne-am alăturat grupului lui Avraam pentru că ne-a plăcut ceea ce ne-a învățat, că ar trebui să ne iubim mai presus de diferențele dintre noi. Cu toate acestea, nu este ca și cum am fi avut grijă unul de celălalt, oricum, nu la început. Dar acolo, la poalele Muntelui Sinai, după ce am scăpat din Egipt, am acceptat în cele din urmă să ne unim ca unul, deasupra diferențelor și disputelor noastre.

În acel moment, am devenit o națiune. Și, deși la scurt timp după aceea am căzut în razboaie și în lupte, am știut întotdeauna ce trebuie să facem, din cuvintele regelui Solomon, „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Proverbele 10:12).

Cu toate acestea, nu am devenit o națiune pentru propriile noastre scopuri, ci pentru a fi „o lumină pentru națiuni”, pentru a arăta lumii cum iubirea poate acoperi toate crimele, toată ura, și prin propriul nostru exemplu să conducem calea către unitate, astfel încât lumea să poată face la fel.

Astăzi, deși am recâștigat suveranitatea, Israelul este orice altceva numai unit, nu. Este sfâșiat în secte și facțiuni, clase, puncte de vedere politice, sectorul privat vs. sectorul public și cel religios vs. cel laic. Fiecare facțiune a națiunii își dorește ca bucata sa de plăcintă să fie cât mai mare, indiferent de dimensiunea sau nevoile sale și indiferent de nevoile altor facțiuni din națiune.

Mai mult, societatea israeliană în ansamblu este la oceane distanţă de evreii americani, nu doar fizic, ci în principal emoțional. Există o prăpastie profundă între modul în care evreii americani percep iudaismul și Israelul și modul în care israelienii îi percep. Acest lucru face ca cele două cele mai predominante comunități evreiești din lume să fie mereu în contradicție una cu alta.

Cartea Sefat Emet scrie: „Adevărul este că totul depinde de copiii lui Israel. Pe măsură ce se corectează, toate creațiile îi vor urma”. În prezent, nu ne corectăm; zi de zi, ne separăm mai profund.

Covid-19 ne-a salvat. Ne-a oprit din drumul spre anihilare. Ne-a permis să reflectăm asupra societății noastre și să începem să o reparăm, făcând-o mai coezivă și mai grijulie și, prin aceasta, în cele din urmă a dat un exemplu pozitiv lumii.

Nu am profitat de ocazie; am ratat-o. Deci, pe măsură ce lumea părea înfricoșată, în timp ce noi dominam asupra virusului la început, acum lumea pare uluită, în timp ce rămânem în spatele tuturor celorlalte țări, din cauza predării noastre în faţa capriciilor facțiunilor și sectelor noastre. Încă o dată, diviziunea este sursa necazurilor noastre, dar suntem prea ocupați răsfățându-ne în dreaptă indignare, pentru a o recunoaște.

Este scris că Israelul este un popor cu gât rigid și, într-adevăr, suntem foarte încăpăţânați. A fi încăpăţânat poate fi avantajos, dar asta are și limitele sale. La un moment dat, o masă critică de oameni va arăta cu degetul învinuitor asupra Israelului și va spune că noi suntem cauza tuturor necazurilor lor și nimic din ceea ce putem spune nu îi va convinge că este altfel. Dacă ajungem acolo, Israelul va avea mari probleme. Înainte ca aceasta să se întâmple, trebuie să facem ceea ce am fost meniți să facem din prima zi: să ne unim și să dăm astfel un exemplu, aşa încât întreaga lume să se uite la noi și să facă la fel.

În mod surprinzător, Cartea Zohar (Aharei Mot) a scris despre situația noastră, și soluția pentru ea, în urmă cu aproape două mii de ani: „„ Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună”. Aceștia sunt prietenii, în timp ce ei stau împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubire frățească. … Iar voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost în ataşament și iubire înainte, de acum încolo nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Banii sunt echivalentul valorii bunurilor și serviciilor. În ultimii 200 până la 300 de ani, oamenii au luptat pentru egalitate, inclusiv în salarii.

Totuși, cum putem vorbi despre egalitate dacă nu cunoaștem calitățile inițiale ale unei persoane? La urma urmei, cantitatea de efort pe ora de lucru pentru fiecare persoană este diferită. Înseamnă că nu poate exista egalitate economică?

Răspuns: Nu contează. Separăm ceea ce o persoană ar trebui să ofere societății de ceea ce ar trebui să primească de la societate și nu punem nicio legătură între ele.

Ce pot oferi societății depinde de educația pe care o primesc: mi-e rușine să dau mai puțin. Ceea ce primesc de la societate depinde de faptul că sunt o persoană care există în această lume și trebuie să obțin un anumit număr de beneficii, pe care le folosesc și pot exista și îmi pot da seama.

Astăzi, lumea a ajuns deja la punctul în care, dacă am vrea, am putea da asta practic tuturor.

Întrebare: Cât va dura pentru a-și schimba paradigma vieții?

Răspuns: Acest lucru depinde de diseminarea pe scară largă a educației corecte. Dacă în jurul nostru există o societate care va face acest lucru și va trăi așa, atunci oamenii, în special generația tânără, vor înțelege că aceasta este atmosfera în care ar trebui să existăm.

Vom ajunge la ea ca rezultat al educației, dintr-un sentiment de necesitate și nu pentru că trebuie să ne suprimăm.

Din „Era post-coronavirus” a KabTV, 04.06.2020

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→