Category Archives: Criza, globalizare

O viață nouă nr. 1161 – Unitatea și Guvernul

O viață nouă nr. 1161 – Unitatea și Guvernul

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Un guvern bazat pe unitate ar trebui să includă perspective opuse și capacitatea de a comunica. Unitatea nu este construită din opinii similare, ci, mai degrabă, din diferențe și concesii reciproce în jurul unui obiectiv comun. Problema guvernelor este că partidele nu simt că au proprietăți comune de îngrijit. Ei nu iau în considerare ceea ce este bun pentru țară. În schimb, fiecare se concentrează pe propriul beneficiu ca partid de guvernământ. Conducerea în spiritul conexiunii va oferi un bun exemplu tuturor oamenilor despre modul în care forțele opuse pot acționa împreună pentru binele statului.

Din „ New Life 1161 – Unitatea și Guvernul” de la KabTV, 24.09.19

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

“Moartea lentă a Americii prin implozie” (Newsmax)


Articolul meu pe Newsmax: “Moartea lentă a Americii prin implozie

Încotro merge America?

Se pare că nu există un colț în această țară vastă, care să nu sufere vreun fel de criză și de multe ori mai multe în același timp. Pe Coasta de Vest, al doilea și al treilea cel mai mare incendiu din istoria Californiei ard în același timp, împreună cu mai mult de 500 (!) de alte incendii.

Flăcările au început după ce California a fost lovită de 11.000 de fulgere în doar trei zile. De altfel, cele mai mari 10 incendii din istoria Californiei au fost toate în ultimii 17 ani, ceea ce vă spune ceva despre schimbările climatice. Dar California nu numai că arde.

Purtarea măștii de față devine și mai incomodă cu aerul plin de fum şi riscantă, pentru a fi protejaţi de COVID-19, care face ravagii în toate statele din America și care până acum a infectat aproape 6 milioane de oameni și a ucis peste 180.000.

Dar mult mai multe se întâmplă în America chiar acum, sau s-au întâmplat până de curând (în funcție de momentul în care citiți acest text).

În Oregon, anarhiștii au preluat centrul orașului Portland și au terorizat locuitorii, au jefuit magazinele, au întrerupt ritmul vieții și au încercat să înlăture Curtea Federală din oraș.

Golful Mexic, Louisiana și statele învecinate sunt lovite de două furtuni tropicale (dintre care una este un uragan) timp de două zile.

În Chicago, strada comercială de lux Magnificent Mile a fost jefuită, iar magazinele sale au fost distruse de anarhiști, adăugându-se unui val extrem, de violență armată.

Mulți oameni înstăriți din Chicago încearcă să se mute din oraș, dar nu pot găsi cumpărători pentru apartamentele lor din centrul orașului. Chiar la nord de Chicago, în Kenosha, Wisconsin, un ofițer alb a împușcat un bărbat negru neînarmat, în spate, în fața copiilor săi, astfel a reaprins protestele împotriva brutalității poliției.

În New York City, violența armată a crescut în acest an și până în prezent; peste 1.100 de persoane au fost ucise de focuri de armă de la începutul anului, doar în New York.

Și în timp ce toate acestea au loc, foamea se răspândește peste tot în SUA. Potrivit Forbes „Numărul gospodăriilor în care lipseşte … oferta alimentară stabilă, este cel puțin dublu și eventual chiar triplu [din aprilie 2018], ceea ce face ca ratele actuale de insecuritate alimentară [aproape 30%] să fie mai mare decât oricând, de când a început colectarea datelor”. Prin intermediul unui calcul simplu, acest lucru înseamnă că aproximativ 100 de milioane de oameni, numai din SUA, de multe ori sunt înfometaţi.

Dar aceste numere nu sunt cele mai grave lovituri. Conform Brookings Institution, începând cu luna aprilie a acestui an, 34% din gospodăriile cu copii sub 18 ani sufereau de lipsă de hrană, iar 41% din gospodăriile cu copii sub 12 ani sufereau din aceeași lipsă.

În cuvinte simple, multe milioane de copii sunt în prezent flămânzi în ceea ce trebuia să fie țara posibilităților nelimitate.

Ce se întâmplă aici?

Este o coincidență faptul că ce este mai rău în natură și ce este mai rău în natura umană par a converge într-un singur loc? Nu este deloc o coincidență.

Există aici forțe în joc, care influențează fiecare nivel al vieții noastre: fizic, emoțional și social. La nivel fizic, ele se manifestă prin încălzire și răcire, tragere și împingere, răspândire și convergență.

Pe plan emoțional, ele se manifestă în iubire și ură, înstrăinare și afecțiune, apatie și simpatie. La nivel social, ele formează coeziune și dezintegrare, război și pace, toleranță și extremism.

Când o forță devine mai dominantă decât cealaltă, ea trage către ea cealaltă forță care o echilibrează și restabilește echilibrul sistemului. Pe măsură ce sistemul trece de la dezechilibru la echilibru, ondulările afectează toate nivelurile naturii. Cu cât restabilirea echilibrului este mai bruscă și mai puternică, cu atât impactul său este mai puternic asupra tuturor nivelurilor existenței.

Statele Unite ale Americii au fost mulți ani centrul civilizației umane, bazate pe ego. Așadar, atunci când sistemul începe să se echilibreze, impactul său va fi simțit în centrul acestuia mai mult decât oriunde altundeva.

În America nu lipsește mâncarea, dar este foame peste tot. Nu lipsesc fondurile, dar există sărăcie extremă. Ar putea exista o educație excelentă pentru toată lumea, dar este rezervată celor care își permit.

Nicăieri nu stăpânește ego-ul atât de ferm, cum o face în Statele Unite. Deci, când natura începe să impună echilibrul, cel mai mult suferă America.

Procesul de redirecționare afară din cultura bazată pe ego a început deja și ea doar se va accelera. Nu este cale de întoarcere. Iar SUA, care a fost în vârf în timp ce ego-ul a domnit, va fi jos atunci când egoul va cădea.

Cu toate acestea, nu este totul pierdut pentru America, deoarece încă depinde de ea însăși. Dacă americanii sunt suficient de curajoși pentru a-și contesta propriile credințe și sistemul în care au crescut, și merg împreună cu direcţionarea naturii spre echilibrarea primirii cu dăruirea, individualităţii cu reciprocitatea, egoismului cu altruismul, atunci vor ajunge din nou în vârf. Dacă refuză, natura le va arăta „cine este șeful”.

Noua eră nu respinge visul american. Este împotriva realizării acestuia în detrimentul altora. Noua eră promite abundență, dar cu condiția ca toată lumea să se bucure de ea.

Dacă, în viitor, vom susține tirania, agresiunea și superioritatea, natura nu o va tolera. Era echilibrului nu este una a lipsei; este o abundență pentru toată lumea, dar în primul rând, abundența de a ne îngriji unii pe alții în mod egal, mai presus de toate diferențele.

Aceasta este singura cale pe care o poate lua America, dacă vrea să se salveze din nefericire.

“Când alegătorii sunt scara către tron” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Când alegătorii sunt scara către tron

La câteva ore după anunţarea rezultatelor, câștigătorul alegerilor prezidențiale 2020 vine pe scenă, mulțumește susținătorilor săi, poate mulțumește rivalului său pentru o cursă grea, și promite că va fi președintele tuturor, nu doar al celor care l-au votat. Dar, atunci când o țară este divizată atât de adânc, cum a devenit azi America, nu sunt sigur că vreun președinte o poate face.

Se pare că toată lumea a uitat că unitatea nu este construită din opinii similare, ci din puncte de vedere diferite care se unesc în jurul unui scop comun prin concesii reciproce.

Pentru a uni din nou America, ai nevoie mai mult decât de cuvinte; ai nevoie de un obiectiv comun. Când oamenii cu puncte de vedere diferite împărtășesc un scop comun, punctele lor de vedere diferite contribuie la atingerea lui, deoarece acestea pot acoperi mai multe unghiuri, privește lucrurile din perspective diferite și reflectă probleme la care nu s-a gândit cealaltă parte înainte de a se materializa. Dar, când fiecare parte vede țara ca propria sa proprietate și dorește să o exploateze pentru a-și promova propriile interese, suntem împinşi spre adâncirea prăpastiei şi creşterea furiei.

În prezent, America se îndreaptă spre anarhie. Există o neîncredere între democrați și republicani, conservatori și progresiști, negri și albi. În general, America a devenit o țară în care fiecare decizie pe care o iei, te pune de acord cu jumătate din țară și în contradicție cu cealaltă jumătate, chiar dacă nu vrei să fii în contradicție cu nimeni. Parcă nu mai există mijloc, ci doar extreme.

În urmă cu patru ani, încă exista o slabă urmă de respect între cele două părți. Astăzi, nimeni nu se deranjează să-şi ascundă ura. Sunt cu toții pentru sinceritate, dar atunci când te mândrești cu amăgirea altuia și nu intenționezi să o repari, semeni vânt și vei culege furtuna.

Se pare că toată lumea a uitat că unitatea nu se construiește din opinii similare, ci din opinii diferite, care se unesc în jurul unui obiectiv comun, prin concesii reciproce. Dacă beneficiul Statelor Unite ar fi obiectivul ambelor părți atunci când vin să prezinte cazurile lor în fața publicului, ar fi fost o campanie electorală foarte diferită, iar întreaga țară ar fi într-o situație foarte diferită faţă de prezent. Dar când obiectivul este puterea, iar alegătorii sunt scara către tron, politicienii nu vor rata niciun pas, în timp ce calcă în picioare totul în drumul lor spre vârf.

O Viata Noua nr. 1268 – Preocuparea pentru problemele sociale din Israel

O viata noua nr. 1268 – Preocuparea pentru problemele sociale din Israel

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

Israelul se află într-o criză existențială, cu dușmani flămânzi de fiecare parte. Securitatea este prioritatea principală și a îndepărtat problemele sociale la vârstnici, bolnavi și săraci. Coronavirusul a pus problemele sociale în prim-planul vieții, astfel încât evreii au posibilitatea de a modela principiul „dragostea acoperă toate crimele”. Ura națiunilor lumii este ceea ce îi face pe evrei să se unească, deoarece avem forța conexiunii doar atunci când ne confruntăm cu războiul, frica și amenințările.

Israelul este unic prin faptul că destinul său este să ofere un exemplu de unitate și preocupare pentru ceilalți oameni ai întregii lumi. Unitatea este legea naturii și evreii determină relațiile din cadrul sistemului unic între nivelurile mineral, vegetal și animal ale realității. Trebuie să arătăm lumii cum să se ridice deasupra forței de separare cu forța de conectare într-o stare de „un singur om intr-o singură inimă”.

Din emisiunea KabTV  „O viata noua 1268 – Preocuparea pentru problemele sociale din Israel” 24/07/20

Germanii legilor lui Moise, prima parte

Întrebare: În 1871, Germania a fost unificată și evreilor li s-au acordat drepturi. Intrarea lor în societatea germană și înființarea celui de-al doilea Reich a fost o nouă etapă în asimilarea evreilor.

Una dintre cele mai puternice figuri de origine evreiască a fost industriașul Walter Rathenau care a devenit ministrul german de externe și a organizat economia de război care a împuternicit armata celui de-al treilea Reich. El a proclamat: „ religia [M]ea  [este] acea credință germanică care este mai presus de toate religiile.

Cu cât Evreii au încercat să fie Germani, cu atât mai mult s-au întors împotriva lor. După ce au pierdut primul război mondial în 1918, Germanii au ajuns la concluzia că nu forțele externe au învins Germania, ci trădarea internă a Comuniștilor și Evreilor.

De ce se întâmplă că cu cât evreii încearcă să-și dovedească mai mult patriotismul, cu atât sunt mai urâți?

Răspuns: Acest lucru este firesc. Acest paradox există în orice moment, deoarece națiunea evreiască este formată din două rădăcini. Rădăcina lor animală dorește să fie solidară și să se dizolve în toate popoarele lumii, iar rădăcina spirituală cere să fie realizată, deși acestea o suprimă.

Se dovedește că evreii există pe două planuri complet diferite. În efortul de a se asimila fizic cu oamenii in mijlocul cărora trăiesc, în acest caz poporul german, ei i-au adoptat cultura, au adus o contribuție uriașă la dezvoltarea sa și nu au dorit să vadă cât de mult au fost disprețuiti, urâti, respinsi, și disprețuiti.

A existat un număr mare de evrei in armată, știință, filozofie, finanțe și politici care au participat la renașterea Germaniei.

Mai mult, rețineți că Germania, destul de ciudat, spre deosebire de restul Europei de Vest, a fost împărțită în municipalități și județe separate care nu erau prietenoase unul față de celălalt. Poate că problema cât de mult au contribuit evreii la unificarea pământurilor germanice în secolul al XIX-lea nu a fost încă investigată pe deplin. Drept urmare, până la sfârșitul secolului XIX, Germania s-a declarat unificată.

Pentru mai multe despre acest subiect, citiți cartea mea Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflecție a discordiei sociale evreiești.

Din emisiunea KabTV „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel”, 12/08/19

Sănătatea și medicina, partea 2

De ce depinde sănătatea umană?

Întrebare: Sunt două tipuri de impact a societății asupra unei persoane.

Primul este un impact indirect, inconștient. De exemplu: poluarea atmosferei, apei, experimentele genetice care sunt făcute pe animale pentru hrană, etc. Toate acestea ne afectează în mod natural.

Al doilea este un impact direct, conștient al societății: media, tot felul de pârghii economice și norme sociale.

Crezi că sănătatea umană în cele mai multe cazuri depinde mai mult de societate sau depinde de genetică?

Răspuns: Sănătatea depinde de ambele.

În mare parte, fără îndoială, de la genetică. Dar totuși, așa cum spun ei, experiența determină conștiința. Prin urmare este imperativ să ne gândim la ce fel de mediu dăm unei persoane, deși în același mediu sunt oameni care îl tolerează relativ bine și mai sunt aceia care pier.

Remarcă: Doctorii spun că sănătatea umană depinde 10% de îngrijirea sănătății, 20% de ereditate, alți 20% de mediu, de ex. de la activitățile oamenilor. Și 50% sunt determinați de stilul de viață al unei persoane. Și modul vieții este dictat de media și de perioada istorică în care trăiește o persoană.

Adică, în principiu, noi putem spune că 80% din sănătate tot depinde de societate.

Comentariul meu: Desigur, așteptările de la viață și calitatea ei depind de relația dintre oameni, de comunicarea lor.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 5/14/20

„Care sunt lecțiile cheie din această pandemie?” (Quora)

Michael Laitman, in Quora: „Care sunt lecțiile cheie din această pandemie?”

O lecție esențială este că pandemia este doar o lovitură inițială din partea naturii și ne putem aștepta la multe lovituri în forme mai severe, deoarece a venit momentul să suferim o transformare majoră: o schimbare în întreaga noastră abordare a vieții, de la o o abordare competitivă autocentrată, la una în care împărtășim responsabilitatea și considerarea reciprocă și pentru natură.

Schimbările pandemice pe care le vedem deja în societate, de la condițiile de distanțare socială până la creșterea șomajului și afacerile în scădere, arata cum această schimbare a abordării noastre de viață ar trebui sa se transforme.

Mai ales pe tărâmul muncii, am construit o societate plină de afaceri și profesii de care nu avem o nevoie reală.

Prin pandemie, natura a început să filtreze neesențialul din esențial. Întreprinderile care ne-au servit nevoile de bază au continuat sa ne serveasca, în timp ce cele pentru care nu aveam nevoie reală s-au marginalizat.

Dacă privim sfera animalelor, vedem cum o anumită cantitate de animale dispar, iar altele se dezvoltă în locul lor, în funcție de diverse schimbări care apar în natură.

Este similar cu noi.

Suntem părți ale naturii, iar natura operează asupra noastră plasându-ne în noi condiții. În consecință, natura ajustează populația umană și accentul activității sale.

Sub influența coronavirusului, mulți oameni au devenit șomeri și se datorează faptului că există o necesitate scăzută semnificativă pentru o mare parte din profesiile pe care le-am ocupat cândva.

Ne putem aștepta ca întreprinderile și profesiile de care avem o nevoie reală să continue, ceea ce reprezintă doar aproximativ cinci procente din sectorul serviciilor care s-a dezvoltat în ultimii 70 de ani.

De asemenea, vom vedea că aproximativ 95 la sută din ceea ce ne-a preocupat va dispărea treptat. Oamenii vor simți că valorile materialiste pe care le-am deținut, care ne-au determinat să aspiram la îmbrăcăminte scumpa, mașini de prestigiu și călătorii neîncetate în jurul lumii, vor scădea și vom simți nevoi pentru realizări mai de bază și mai simple, împreună cu conexiuni sociale mai semnificative.

Prin urmare, societatea și autoritățile deopotrivă vor trebui să se gândească la ce să facă cu masa în șomaj în creștere din întreaga lume.

În acest punct, am propus o configurație în care oamenii să aibă nevoile lor de bază oferite de autorități în schimbul participării la învățare și activități care urmăresc să crească senzația de conexiune semnificativă în societate.

Pe de o parte, nu vom putea reînvia economia și stilul nostru de viață pre-coronavirus și, pe de altă parte, dacă pur și simplu îndeplinim nevoile de bază ale oamenilor fără să oferim premii sociale și obiective demne de aspirat, atunci societatea va stagna.

Prin urmare, oferind elementele esențiale ale vieții în schimbul participării la învățare și activități care urmăresc îmbunătățirea conexiunilor sociale, vom vedea o schimbare majoră a valorilor – de la egoiste la altruiste, de la individualiste la reciproc dependente și de la materialiste la cele concentrate pe oameni – ceea ce va face această tranziție sa apara avantajoasă pentru toată lumea.

Mai mult, prioritizând conexiunile sociale pozitive mai presus de toate celelalte angajamente, vom ajunge, de asemenea, mai aproape de echilibru cu forma interdependentă și interconectată a naturii și, astfel, vom experimenta feedback pozitiv de la natură: sentimente euforice armonioase, pe care le avem încă de experimentat.

“Nu este nimic în neregulă cu egoismul (dacă este folosit corect)” (Medium)


Medium a publicat noul meu articol “Nu este nimic în neregulă cu egoismul (dacă este folosit corect)

Atunci când vorbim despre egoism ca fiind urgia generației noastre, trebuie să înțelegem ce înseamnă asta. Până la urmă, unde am fi fără el? Nu am avea industrie, medicamente moderne sau comunicaţii. Nu am fi capabili să călătorim, să explorăm sau să ducem o viață plăcută și ușoară în comparație cu înaintașii noștri. Mai mult, egoul nu este creația omului; este inerent naturii noastre. Atunci când lăudăm natura, cum putem condamna egoul, propria creație a naturii?

Astăzi, America, ţara care a hrănit cultura ego-ului mai mult decât oricare altă țară, este copleşită de durerea de a rezista atracției naturii. Dar, din fericire, nu este nevoie să suferim. Dacă înțelegem că nu trebuie să ne ucidem egoul, ci pur și simplu să-l folosim corect, să împărtășim cu ceilalți și să ne întărim comunitățile, și noi vom evolua, viețile noastre vor fi în siguranță, iar conștiința noastră va cuprinde întreaga umanitate și toată realitatea.

Problema nu este cu ego-ul; este cum, cât de mult și când îl folosim. Într-un anumit sens, ego-ul este peste tot. Este ceea ce menține forma atomilor și nu îi lasă să se dezintegreze. Cu toate acestea, pentru ca atomii să se dezvolte, „renunță” la exclusivitatea unuia sau mai multor electroni și îi „împărtășesc” cu alți atomi pentru a crea molecule, care sunt următoarea etapă a propriei evoluții. Pe măsură ce moleculele „renunță” la o parte din exclusivitatea lor și „împărtășesc” părți ale lor cu alte molecule, ele creează structuri molecular, care în final devin celule, care încep să se dividă și să se înmulțească și, fără să ştii, ai viață.

Cu alte cuvinte, viața constă în elemente „egoiste” care „renunță” la exclusivitatea părților din ele și le împărtășesc cu alte elemente. Dar făcând acest lucru, atomii, moleculele și celulele nu se sting; dimpotrivă, își garantează supraviețuirea, deoarece acum existența lor este vitală pentru altcineva în afară de ele însele. Mai mult, participând la evoluția unui sistem mai complex, evoluează şi ele. Toată creația urmează același principiu evolutiv, și astfel a fost construit universul nostru, cu omenirea în el.

Şi noi suntem supuși acelorași legi ale dezvoltării. În plan social, am evoluat de la clanuri la sate, de la sate la orașe, de la orașe la regiuni, de la regiuni la țări și acum la un sat global. În timp ce societățile noastre au evoluat, spiritele noastre au rămas fără îngrijire; acum este rândul lor. Ele sunt ultimul element din creație care nu a fost atins, iar acum este rândul lor.

Suntem în zorii unei ere în care vom învăța să renunțăm la părți din noi înșine și să le împărtășim cu ceilalți pentru a crea conexiuni adevarate. Vom deveni o entitate, nu doar comunități de indivizi, ci oamenii se vor simți reciproc, ca părți ale lor. Este un nivel de conexiune pe care nu l-am experimentat niciodată, dar de care egourilor noastre le este frică, gândindu-se că acesta va fi sfârșitul lor.

Într-adevăr, singurul lucru care stă în calea acestei etape finale a evoluției este egoul nostru. Nu dorește să renunțe la nimic, indiferent de cost. Ca și cancerul, este dispus să moară, împreună cu gazda sa, atât timp cât nu împărtășește nimic cu nimeni. Dar natura nu va înceta să evolueze până când nu va aduce întreaga realitate la cel mai înalt nivel de dezvoltare, în care toate părțile împart și se susțin reciproc și, prin aceasta, își extind conștiința pentru a cuprinde întregul sistem al existenței.

Cei care rezistă procesului vor suferi pe parcurs, dar și ei îl vor atinge. Astăzi, America, ţara care a hrănit cultura ego-ului mai mult decât oricare altă țară, este copleşită de durerea de a rezista atracției naturii. Dar, din fericire, nu este nevoie să suferim. Dacă înțelegem că nu trebuie să ne ucidem egoul, ci pur și simplu să-l folosim corect, să împărtășim cu ceilalți și să ne întărim comunitățile, și noi vom evolua, viețile noastre vor fi în siguranță, iar conștiința noastră va cuprinde întreaga umanitate și toată realitatea.

“Umor, nu zeflemea” (Linkedin)


Noul meu articol pe Linkedin “Umor, nu zeflemea

Emisiune după emisiune, comedian după comedian, toată lumea încearcă să fie amuzantă, să ne facă să râdem. Dar ei nu trebuie să facă un drum lung pentru a face asta. Tot ce trebuie să facă este să găsească o problemă de actualitate, să invite o persoana cunoscută sau să vorbească despre o anumită persoană și să le treacă numele prin noroi, până când aceştia pierd orice strop de respect în ochii publicului.

Cu umorul, regula acceptării este aceasta: când apropie oamenii și crește afecțiunea, este bun. Când ne diferențiază și crește batjocura, este rău și trebuie să îl îndepărtăm.

Mai mult decât orice, umorul mass-media este semnul ruşinii pentru societatea noastră. Iar ratingul în creștere pe care îl obține, dovedește doar că suntem din ce în ce mai răi. Adevărul este foarte simplu: dacă mi se pare amuzantă durerea altcuiva, atunci nu sunt o persoană bună. Este posibil să nu ne fie ușor să recunoaştem, dar dacă nu cunoaștem adevărul, nu ne vom schimba niciodată.

Batjocura nu este umor; doar varsă veninul în atmosferă și otrăvește aerul cu reaua noastră voință. Mai târziu, nu ar trebui să ne surprindă că nu putem avea încredere în nimeni, că ne este frică de toată lumea și că ne simțim singuri și deprimați. Am ajutat să construim această atmosferă exact cu propriile noastre minți viciate.

Nici media, care prezintă „divertisment” sarcastic nu ne este prietenă. Aceste spectacole ne îndoctrinează să fim cinici, mediocri și insensibili – exact opusul a ceea ce avem nevoie pentru a construi o viață fericită. Nu ar trebui să oferim acestor emisiuni ratingul pe care îl obțin și, cu siguranță, nu ar trebui să idolatrizăm gazdele de spectacole sau comedianții care își bat joc de oaspeții lor. Nu sunt prietenii noștri și nu au interesul nostru în minte. Cu cât ne fac să fim mai cruzi unul față de celălalt, cu atât ei profită mai mult și cu atât noi devenim mai nefericiți.

Adevăratul umor este un dar. Când te uiți la un animal de companie care face lucruri amuzante sau când copilul face chestii de bebeluși, este foarte amuzant și este un umor bun, deoarece provine din dragostea noastră pentru ei și chiar o crește. De asemenea, când umorul ne ajută să facem față greutăților, acesta este un adevărat cadou.

Putem folosi umorul chiar pentru critici constructive, dar mai întâi trebuie să ne asigurăm că iubim persoana pe care o vom critica și apoi să folosim umorul ca cel mai inofensiv mod de a face sugestii. Totuși, aici trebuie să fim foarte atenți, deoarece reaua noastra voinţă se bucură de oportunitățile de a „da sfaturi solide”, atunci când de fapt se străduiește să patroneze și să mustre.

Cu umorul, regula acceptării este aceasta: când apropie oamenii și crește afecțiunea, este bun. Când ne diferențiază și crește batjocura, este rău și trebuie să îl îndepărtăm.

O viață nouă 1266 – Cum să ieși din stres?

O viață nouă 1266 – Cum să ieși din stres?

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Lesed-Harel

Ne simțim presați și stresați în această eră coronavirus deoarece nu știm ce avem în față sau cum să echilibrăm lucrurile. Suntem ca oamenii care stau pe malul mării și se bucură de valuri, fără să realizăm că se apropie un tsunami până când un zid de apă de 20 de metrii este direct în fața noastră. Noi trebuie să ajutăm să se întâmple această tranziție într-o eră nouă, cu toate acestea suntem incapabili să digerăm ce se întâmplă. Avem nevoie de un sistem global, integral de educație să ne învețe cum putem să depășim toate încurcăturile și problemele prin unitate și conexiune. Trebuie să ne schimbăm atitudinea față de societate și de întreaga lume astfel încât să avem grijă de tot, ca un singur om cu o singură inimă. Natura vrea să devenim una cu singurul sistem în care trăiește toată natura.

De pe KabTV “O viață nouă 1266 – Cum să ieși din stres?” 7/21/20