Întrebare: Patru luni de virus au trecut pe lângă într-o clipă și practic nu au fost știri particular pozitive. Au fost căderi de zăpadă, furtuni, incendii, cutremure. Iran dezvoltă din nou o bombă nucleară. Uite ce se întâmplă în America: revolte și argumente înflăcărate. Nu au fost știri bune. Omul trăiește în acest spațiu.

Cum poate el să trăiască printre toate știrile teribile care s-au abătut asupra lui în timpul acestor 4, 5 luni?

Răspuns: Haideți cel puțin să facem oamenii în jurul lumii să îmbrățișeze o săptămână de gânduri pozitive. Doar gânduri pozitive! Nimic altceva nu poate fi făcut. Doar gândește pozitiv despre alții.

Întrebare: Crezi că ar funcționa dacă noi am putea să ne ținem de asta pentru o săptămână?

Răspuns: Hai să încercăm. Ce putem să pierdem? Din asta, cred eu, că noi nu avem nimic de pierdut.

Nu costă nimic. Nimeni nu ar trebui să amâne nimic. Noi nu trebuie să oprim nimic; noi trebuie să continuăm să trăim exact cum o facem acum. Doar că pe parcursul acestei săptămâni noi vom vorbi doar despre relații bune. Și cât de mult, probabil, vom căștiga din asta. Hai să vedem. Noi avem toate aceste statistici. Și dintr-o dată noi vom vedea ce facem doar dacă spunem lucruri bune. Încercați.

Întrebare: Cum sunt aranjate toate acestea? De sus?

Răspuns: Desigur, de sus: Statele Unite, ONU, Organizația Mondială a Sănătății, UNESCO.

Întrebare: Adică să oprim jocurile politice și să spunem: “Haideți să încercăm să trăim așa pentru o săptămână”?

Răspuns: Da, desigur. Însă adevărul este că ei nu o vor vrea deoarece imediat va fi descoperit că noi nu avem nevoie de nimic altceva în afară de acest lucru.

Remarcă: Tu tot timpul ai un punct de turnură la final când spui: “Dar asta este imposibil”. Tu sugerezi: “Hai să o facem!” Și tu imediat spui: “Dar asta este imposibil”.

Răspuns: Este posibil, dar imposibil.

Întrebare: Adică nu va fi de acord cu asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și atunci care este sfatul nostru practic?

Răspuns: Dar nu este nicun sfat practic aici. Egoismul nostru nu ne va permite să facem asta.

Întrebare: Deci tu crezi că doar asta va ajuta, dar egoismul nostru nu ne va permite să o facem?

Răspuns: Da.

Remarcă: Este o înfundătură aici. Suntem în ea din nou. Te rog să ne scoți din acest impas.

Răspuns: Noi trebuie să anulăm toate relațiile egoiste. Vom vedea cât de mult stăm față în față în fața unui egoism uriaș și nu avem unde să ne ducem. Ce vom face fără el, dragul meu?

Remarcă: Adică noi vrem să vină această săptămână de gânduri bune, dar nu putem; stăm împotriva egoismului și el ne spune: “Nu veți face asta niciodată! Deoarece atunci voi mă veți anula”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este asta o stare bună? Este important ca o asemenea poziție să apară?

Răspuns: Desigur, bună. Atunci noi cel puțin ne-am mișca înainte un pic.

Întrebare: Vom înțelege ce ne împiedică în această viață?

Răspuns: Da. Dar nu putem, nu putem. Așa cum a spus faimosul comediant rus de stand-up despre deficit: “Ei bine, ar trebui cel puțin să lași ceva.”

Noi tot trebuie să încercăm să explicăm. Astfel încât atunci când vin vremuri chiar și mai rele – virusul pentru a doua oară, pentru a treia oară – ne va termina, slăbi și vom fi de acord. Cel puțin pentru asemenea jumătăți de măsură.

Întrebare: Adică să vorbim despre ce este acum imposibil. Este necesar să vorbim despre relațiile bune dintre persoană cu persoană, o săptămână de gânduri bune și așa mai departe?

Răspuns: Oricum, totul va ajunge într-un final la asta.

Întrebare: Egoismul într-un final va ceda?

Răspuns: Nu! Va fi un război imens, un război interior, un război spiritual al forțelor! Un război al forțelor negre și ale luminii. Acesta este un război biblic, care este descris în surse. Copiii luminii și copiii întunericului.

Întrebare: Acesta este un război între faptele bune și egoism?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, ce urmează? Ce spune la final?

Răspuns: La final forțele bune vor câștiga. Dar doar după o luptă interioară imensă, pe care ei trebuie să o realizeze interior.

Întrebare: Fiecare persoană din cele opt miliarde trebuie să treacă prin toate acestea?

Răspuns: Absolut toată lumea!

Remarcă: De fapt tu spui că scriptul a fost scris deja.

Răspuns: Noi vom termina acest scenariu.

Întrebare: Dar a fost scris deja?

Răspuns: Nu. Nu cel final. Sunt asemenea scene acolo!

Întrebare: Este un rol și pentru liberul meu arbitru?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Deci trebuie să aleg ceva?

Răspuns: Da. Ce comand. Mai mult, se va întâmplă în timpul celor mai critice scene. Nu în general ci pe de-a întregul, totul este direcționat spre victoria forțelor bune asupra forțelor negre, însă noi comandăm toate schimbările și stările speciale, noi le determinăm.

În fiecare secundă noi va trebui să dăm soluția noastră prin liberul nostru arbitru și presiune pentru a o face să devină adevărată. Totul va depinde de noi! Deși totul este predeterminat.

Întrebare: Dar asta este atât de neînțeles de o persoană! Adică ea va merge cu sentimentul că este bine ca lumina să câștige, constant stă în fața întunericului, înțelege că nu va depăși întunericul; asta este imposibil și noi tot vom continua cumva?

Răspuns: Desigur, da. Și vom creste, ca mugurii din pământ, într-o formă nouă, într-o societate altruistă. Asta nu mai este o societate pământeană. Acesta este un punct de vedere complet nou.

Aceasta este o naștere complet diferită. Și noi vom exista în ea într-un fel diferit – în forma forțelor, în forma unui plan, în forma gândurilor.

Întrebare: Tu tot timpul dai un exemplu că un copil se naște cu susul în jos. Eu înțeleg că nu voi ajunge niciodată la asta și dintr-o dată o răsturnare și eu mă regăsesc acolo?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ne împinge cineva afară sau noi înșine ne naștem?

Răspuns: Nu, desigur, toate acestea sunt făcute de natură, de o natură superioară. Ea ne împinge și ne dă naștere.

Întrebare: Doar eforturile sunt necesare de la noi?

Răspuns: Noi trebuie să ne conformăm acestui lucru, să-l acompaniem. Asta se va întâmpla foarte rapid, neanunțat. Și toți acești viruși ne vor acompania până la noua noastră naștere.

Întrebare: Deci se pare că acești viruși de fapt sunt o forță de încredere?

Răspuns: Da. Ei ne conturează. Ei fac totul.

Cel mai important lucru este nu ceea ce fac ei în lumea noastră din punct de vedere biologic, ci că ei oferă o creștere a unei atitudini în noi față de o nouă percepție. Este cel mai important.

În general, totul va fi în regulă.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 6/15/20

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

New Life 1262 – O singură cultură globală

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Istoria ne îndreaptă spre o cultură globală comună în care vom fi ca un singur om într-o singură inimă. Ne vom susține reciproc și vom valorifica conexiunea mai presus de toate. Doar eul uman ne separă. Vom învăța să restricționăm înclinația malefică în egoul uman care dorește să stăpânească și să se construiască pe sine pe ruinarea celorlalți. Orice instituție care restricționează oamenii cu forța, cum ar fi poliția, armata, instanțele și închisorile, va fi concediată. Ne vom ridica deasupra ego-ului și ne vom conecta cu alții deasupra războaielor noastre animalice pentru supraviețuire. Câștigurile în acest sens vor depăși pierderile. Nu avem de ales, deoarece natura ne obligă să ne mișcăm în această direcție. Ne vom da seama că este imposibil să fim drăguți unii cu alții prin propria noastră putere și vom striga împreună la natură pentru a ne deschide inimile.

Dorința noastră colectivă și eforturile noastre de conectare vor ridica o solicitare de forță pozitivă către natură. Întreaga lume va fi ca o casă mare și o singură familie. Vom trăi în armonie cu natura, fără teamă, într-un paradis ceresc.

Din „New Life 1262 – One Global Culture”, de la KabTV, 8/07/20

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 1265 – Sfârșitul erei capitaliste?

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Tânăra generație nu mai este interesată să obțină averea financiară și să se implice în sistemul competitiv, capitalist. Natura luptă împotriva ei din ce în ce mai mult. Capitalismul a fost alimentat de creșterea ego-ului uman și a devenit ca cancerul, distrugând planeta și resursele sale. Evoluăm spre o nouă formă circulară de legătură reciprocă bazată pe capitalul spiritual.

Capitalul spiritual este sentimentul libertății și al scopului nelimitat în a face bine altora. Este un nivel de dezvoltare umană peste nivelul egoist, animal. Fiecare va avea ceea ce are nevoie pentru a se întreține și va dori să dea și să împărtășească restul. Când vom fi acolo unul pentru altul în egalitate, întreaga lume va exista în beneficiul fiecăruia.

[267970]

Din „New Life 1265 – The End of the Capitalistic Era?” 7/13/20

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Remarcă: Miliarde de oameni care au stat acasă în timpul carantinei acum încet ies din ea. În același timp apar foarte multe probleme cu psihologia unei persoane, cu găsirea unui loc de muncă și ce să facă. Psihologii spun că principalul lucru este că reducerea pasului vieții ne va face să ne gândim la cum și de ce trăim.

De fapt ei spun că principala problemă este când o persoană începe să se gândească la sensul vieții, la pentru ce trăiește.

Comentariul meu: Asta este natural. Când își vede viața atât în carantină cât și fără carantină, înainte de coronavirus și după coronavirus și cu noii viruși, el tot vă începe să simță “Ce se întâmplă cu mine? De ce se joacă natura cu mine?” Aici trebuie să începem să organizăm o persoană.

Întrebare: Ce îi vei spune ca ea să audă, ca dintr-o dată să simță lumina de la capătul tunelului?

Răspuns: Natura ne oferă soluția ultimă: Voi, voi toți împreună, va trebui să vă corectați în asemănarea cu natura, adică să creați o comunitate umană bună pe acest Pamanat. Prin corecția relațiilor dintre oameni voi veți începe să simțiți lumea noastră ca fiind infinită, perfecțiunea eternă.

Întrebare: Educația ar trebui să fie direcționată spre asta?

Răspuns: Hrăniți relația dintre oameni astfel încât să creați o umanitate armonioasă comună.

Remarcă: Eu alergam tot timpul prin împrejur, căutând de muncă, umplându-mă cu muncă. Și acum tu îmi spui “Ai ajuns la un impas. Stop. Nimic din acestea nu vor exista. Începe să te gândești la cum să construim conexiuni bune între oameni”.

Comentariul meu: Da. Asta este munca. Exact asta este munca unei persoane!

Întrebare: Te referi la acest lucru pentru fiecare persoană?

Răspuns: Absolut toată lumea.

Întrebare: Nu doar la aceia care manageriază oamenii?

Răspuns: Nu. La toți oamenii. Nu este niciun management aici. Aici este mai mult ajutor reciproc decât management.

Întrebare: Asta înseamnă că cea mai simplă, de neobservat persoană va începe să se gândească, cum construiesc relații bune cu alți oameni – cu cercul interior, cercul îndepărtat și așa mai departe?

Răspuns: Da.

Întrebare: Numești asta muncă?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Ar trebui să primească un fel de compensație pentru asta? Până la urmă el trebuie să aibă ceva după care să trăiască.

Răspuns: El va primi compensație. Societatea umană va fi aranjată într-un asemenea fel că va plăti pentru asta, dând tuturor un fel de stipendiu.

Întrebare: Adică o persoană este plătită pentru construirea conexiunilor bune cu alții? Asta este ceva nou, asta este o revoluție pentru umanitate.

Răspuns: De ce? Asta este munca! Poate vei putea să o măsori.

Întrebare: Umanitatea va fi de acord cu asta? Până la urmă cineva trebuie să plătească pentru asta.

Răspuns: Va trebui să fie de acord.

Întrebare: Întâi de toate, de unde putem să luăm bani pentru a plăti oamenii pentru o asemenea muncă, care în principiu înainte nu a fost considerată muncă?

Răspuns: Banii sunt tipăriți; nu sunt probleme cu asta. Putem să tipărim notițe sau poate obiecte.

Oamenii vor lucra la companii necesare-pentru-societate, care vor fi constant recunoscute astfel încât ei să fie pe cât de mult posibil că prietenoși cu mediul. Atât!

Să spunem că 20% din oameni, constant înlocuindu-se unul pe altul, va trebui să lucreze la aceste companii care produc ce au nevoie oamenii. Doar pentru oameni și doar ce au nevoie oamenii. Ei vor petrece tot restul timpului și efortul pe crearea unei conexiuni corecte între ei.

Întrebare: Pentru a face asta, o persoana va trebui să studieze. Așa cum ai spus deja, 20% din oameni vor lucra, înlocuindu-se între ei. Și 80% vor sta în bănci, de la tânăr la bătrân. Vor fi plătiți pentru învățarea despre cum să construim conexiuni bune între noi?

Răspuns: Da. Vă fi un standard de viață necesar și asta este tot. Și va fi o atmosferă foarte amabilă, bună.

Întrebare: Nu va fi depresie?

Răspuns: Nu. În primul rând, invidia va dispărea. Invidia va rămâne doar în forma de “Pot să fac pentru societate la fel de mult că alții și nu mai puțin?” Însemnând invidie pozitivă.

Întrebare: Atunci în ce va simți o persoană sensul vieții?

Răspuns: Va dobândi Creatorul într-o conexiune corectă dintre el și ceilalți. Asta este recompensa care este elevată și perfectă decât oricare alta. Va simți viața sa ca eternă, perfectă și completă.

Întrebare: De ce Creatorul va veni la o persoană în momentul în care ea construiește conexiuni bune cu alții? De ce Creatorul va fi revelat ei?

Răspuns: În conformitate cu legea echivalenței de formă dintre Creator și o persoană care se construiește pe ea însăși în relațiile bune cu alții.

Întrebare: Să spunem că Creatorul este revelat mie, unei persoane obișnuite. Ce înseamnă pentru mine? Ce este?

Răspuns: Sentimentul că tu exiști într-un spațiu etern, perfect. Întregul cosmos, totul în jurul tău, se simte precum casa ta, starea ta eternă, perfectă. Tu percepi asta nu prin corpul tău, nu prin starea ta animalică ci mai degrabă printr-o altă stare mai elevată, care este numită “sufletul”. Asta este natural și accesibil pentru toată lumea.

Sunt sigur că asta va deveni o nevoie foarte urgentă în anii următori.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 5/25/20

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, facebook, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Anulaţi cultura sau învăţaţi să vă acceptaţi unul pe celălalt ”

Ar trebui să anulăm oamenii și ideile lor, dacă nu suntem de acord cu ei? Aceasta a devenit dilema erei noastre. Așa-numita „cultură de anulare” care constă în eliminarea sprijinului pentru persoanele publice, pentru opiniile sau acțiunile lor, este deja o tendință care invadează Internetul. În momentele în care viața tuturor se învârte în jurul acelorași lupte și provocări, ceea ce trebuie să anulăm sunt sciziunile dintre noi. În schimb, trebuie să îmbrățișăm diferențele dintre noi și să creăm un mediu de acceptare. Destinul nostru comun este în joc.

Societatea umană continuă să se deterioreze și trebuie să înțelegem că mântuirea noastră din această situație nu poate veni decât prin învățarea a cum să ne tratăm corect reciproc.

Reacția publică împotriva celebrităților, savanților, oamenilor de știință, persoanelor publice sau companiilor, pentru ceva ce au exprimat, că ar putea fi considerat ofensator – aceasta este noua normă pe social-media. Nimeni nu este scutit de astfel de apeluri de a-și încheia cariera sau de a primi alte pedepse, chiar până la punctul de boicot total, dacă opiniile lor nu sunt pe placul anumitor sectoare. De unde începe libertatea de exprimare și de unde libertatea de a anula pe ceilalţi?

Trăim într-o perioadă în care ego-ul nostru – viziunea noastră centrată pe sine – sparge orice graniță, nu are nicio restricție sau control. Egoul nu dorește să-i audă pe ceilalți sau să ia în considerare opinii diferite. Nu dorește să discute despre fapte sau probleme controversate într-un mod civilizat. Cu alte cuvinte, nu avem niciun interes să ne formăm o idee comună, să ne întâlnim la jumătatea drumului (sau chiar la o parte din el) pentru a găsi un teren comun. Egoul nu renunță ușor, pentru că ceea ce contează pentru noi este propriul nostru punct de vedere. Acesta este singurul adevăr.

Desființarea celuilalt a pătruns atât de profund în societatea modernă, încât nu există nicio șansă de acord, a unui schimb civilizat de idei sau a unui discurs roditor și îmbogățitor. Este regretabil să vedem cât de departe am deviat de la cultura discuției, cât de departe suntem de deschidere și cât de aproape de încăpățânare. „Voi domni” este strigătul momentului.

Tendința de a anula alte persoane este de asemenea frecvent întâlnită în emisiunile TV și la mesele rotunde. Oaspeţii strigă frânturile lor de sunete cât pot de repede, deoarece altfel, ceilalti nu-i vor lăsa să fie deloc auziţi. Este încurajată exprimarea opiniilor mai tare, mai ascuțit, mai rapid decât celălalt. Logica nu mai contează și nu mai există niciun interes pentru conținutul celor spuse.

Intimidare publică sau vigilență socială colectivă

Promotorii culturii anulării consideră că este un instrument util pentru păstrarea parametrilor acceptabili ai justiției sociale, dar cum poate societatea să judece pe baza unor standarde obiective, dacă propria sa perspectivă este părtinitoare și bazată pe o viziune îngustă? Un dialog echilibrat nu poate fi garantat decât atunci când învățăm să comunicăm și să ne ascultăm unii pe alții – nu prin intimidare, ci prin receptivitate.

Aceasta nu înseamnă că este nevoie să anulăm ceva, nici să renunțăm la vreo opinie. Tot ce avem nevoie este să învățăm cum să aranjăm argumentele și confruntările, astfel încât acestea să fie exprimate fără a zgâria nervii. În orice subiect de interes, trebuie să ținem o conversație îndreptată spre beneficiul publicului și al lumii, în locul unei lupte. Dacă vorbim cu intenția de a ajuta, nu ne vom dărâma unii pe alții, ci împreună vom căuta calea potrivită. Trebuie să descoperim în fiecare întâlnire o cale de a merge mai departe, către o lume mai bună și mai amabilă pentru toți.

Vă rog să nu greșiți aici, adoptând o politețe artificială, deoarece bunele maniere de astăzi nu sunt potrivite pentru egourile în creștere de mâine. Noul mod de comunicare ar trebui să se bazeze pe construirea abilităților noastre interioare de a ne conecta cu ceilalți. Aceasta înseamnă să ne schimbăm intenția și modul de a gândi: mai degrabă către beneficiul și progresul celorlalţi, decât de a-i diminua și a-i exploata.

Societatea umană continuă să se deterioreze și trebuie să înțelegem că mântuirea noastră din această situație nu poate veni decât învățând cum să ne tratăm corect reciproc.
În final, singurul comportament pe care trebuie să-l anulăm este desfiinţarea reciprocă; aceasta este tot ceea ce ne separă. Când vom ajunge la o astfel de conștientizare și vom face eforturi pentru a ajunge la o înțelegere reciprocă, societatea noastră va fi un loc mult mai plăcut pentru a trăi.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Articolul meu din Newsmax: “Progresişti şi conservatori – o interdependenţă şovăitoare”

De la protest la contraprotest, la contra-contraprotest, nu ajungem nicăieri. Nimic nu va ieși din niciunele dintre ele, cu excepția intensificării urii, până la prăbuşire.

Ne putem învinovăţi unii pe alții pentru toate necazurile noastre și să ne simțim bine cu noi înșine, dar indignarea îndreptăţită nu a dus niciodată pe nimeni, undeva bine. Dacă nu recunoaștem simplul fapt că ura duce la mai multă ură, care în cele din urmă duce la moarte, vom ajunge la vărsare de sânge.

Am construit o societate care nu intenționează să atingă unitatea, în care fiecare trebuie să simpatizeze un anumit punct de vedere, partid, ideologie, școală etc., iar o parte din această simpatie este exprimată în respingerea cu o intensitate crescândă a meritului celeilalte părți. Astăzi, respectiva repudiere a ajuns la un nivel în care fiecare parte crede că cealaltă parte este un pericol pentru națiune, un pericol pentru țară, pentru democrație, pentru statul de drept, pentru libertatea de exprimare și, prin urmare, trebuie să înceteze să mai existe .

Când construim o societate în care meritul este de partea cu cea mai mare forță, partea care este în prezent în vârf, ne condamnăm să trăim prin sabie și să murim de sabie, sau de glonț. Motivul căderii oricărui mare neam, încă din începuturile istoriei, a fost tocmai acesta: conducătorii lui au considerat numai propriile perspective ca fiind demne și au negat meritul oricărui alt punct de vedere.

Dar, contrar credinței comune, atunci când îți elimini rivalul, nu te odihnești pe lauri, ci te condamni pe tine însuţi la dispariție.

Fiecare dintre noi crede că el sau ea are dreptate. Aceasta este natura noastră: “cred, de aceea am dreptate”, ca să parafrazez cuvintele lui Descartes. Dar uităm că toți suntem făcuți din aceleași lucruri. Același program care m-a proiectat, modelat și generat, a proiectat, modelat și generat pe toți ceilalți.

Programul, cunoscut sub numele de „natură”, ne-a proiectat pe toți ușor diferiți, nu ca să ne luptăm unii cu alții până la moarte, ci ca astfel, să completăm imaginea împreună. Natura are nevoie de toate fațetele sale, și mai ales de cele mai extreme opuse, pentru a-și defini și exprima toate subtilitățile. Nu veți putea defini „zi” în absența „nopţii”, „rece” în absența cuvântului „fierbinte”, „iubire” în absența „urii” și „viață” în absența „morţii”.

La fel, nu veți putea defini „progresist” în absența „conservator” sau „credincios” în absența „agnostic”. Contrariile noastre sunt vitale pentru noi, deoarece fără ele, nu putem ști cine suntem sau chiar să articulăm gânduri despre noi înșine.

Rezultă că suntem dependenți de toate cele pe care le detestăm, le disprețuim și le demonizăm, deoarece fără ele, noi înșine nu am exista ca ființe umane. Trăim printr-un sistem dual și în el.

Există însă un motiv întemeiat pentru disensiunea perpetuă: Ne obligă să ne îndreptăm atenția către programul comun care ne-a creat – spre natură.

Natura este o integralitate care este făcută din opuse unite. Când ne gândim la unitate, ne gândim la apropierea inimilor și a minții. Dar aceasta nu este unitate; este similitudine. Și la fel cum nu te unești cu propria ta reflectare din oglindă, nu te unești cu cineva care seamănă cu tine în toate felurile. Te simți aproape de persoana respectivă, dar nu pentru că ești unit, ci pentru că ești similar cu ea. Acest lucru poate fi simțit ca bine, dar duce la stagnare și eventuală decădere. Pentru a realiza creșterea, trebuie să existe două opuse care se contestă reciproc.

Prin urmare, unitatea este efortul comun a două opuse, de a se conecta unul cu celălalt, în ciuda animozității lor inițiale. Opoziția lor nu poate și nu trebuie ștersă, sau va deveni similitudine. Pentru a se uni, cele două părți trebuie să pună în valoare existența celuilalt, deoarece, fără cealaltă parte, niciuna nu ar exista. Și această apreciere creează un nou tip de apropiere, care există alături de animozitate.

De asemenea, cele două părți trebuie să aprecieze unitatea lor, mai mult decât animozitatea lor inerentă, sau vor reveni la distrugerea reciprocă. Regele Solomon a exprimat succint în cuvintele sale nemuritoare, „Ura stârnește cearta și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Este foarte ușor să cazi pradă urii. Ura se simte grozav; nu există multe emoții mai satisfăcătoare decât îndreptăţirea de sine. Dar trebuie să ne amintim mereu că este o momeală din care nu trebuie să mușcăm. Dacă o facem, vom cădea în decădere și ne vom dezintegra. Dacă ne opunem tentației de a urî și recunoaștem că cealaltă parte există, astfel încât să ne îndreptăm atenția asupra naturii care ne-a creat pe amândoi, ne vom conecta la acea natură și vom realiza potențialul nostru de ființe umane.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Societatea ne afectează în totalitate. Întâi de toate ea promovează consumul fără rețineri, iar individul nu are nicio libertate de alegere. El trebuie doar să tot cumpere.

În al doilea rând, opinia publică afectează mintea oamenilor. De exemplu, au fost experimente unde oamenilor le-a fost dat vin ieftin, dar le-a fost spus că a fost scump, costând câteva sute de dolari și ei s-au bucurat de el.

Ești de acord cu afirmația că întâi noi formăm mediul nostru și apoi el ne formează pe noi?

Răspuns: Întrebarea este, conturăm noi mediul nostru? Până la urmă sunt mulți alți factori în jur precum familia, prietenii, societatea și timpul. Totul fără excepție împinge o persoană spre o anumită alegere.

Cu toate acestea, în general, dacă este libertate de alegere, este doar în alegerea mediului. Prin urmare, noi trebuie să educăm oamenii ca ei să înțeleagă cum să folosească această alegere.

Întrebare: În viața noastră, totul este determinat de scala de valori acceptată de societate. Aceste valori, în schimb, sunt determinate de dorințele noastre.

Care este calea de schimbare a valorilor sociale dacă totul depinde de dorință și dorința depinde de natură și de perioada în care noi trăim?

Răspuns: Eu pot cu toate acestea să aleg o anumită societate, un grup în care eu mă voi dezvolta și el va fi foarte diferit de alte grupuri.

De exemplu, sunt oameni care obțin o anumită profesie și lucrează asupra lor conform cu un anumit program, dar ei toți sunt foarte diferiți unii de alții. Până la urmă societate e cuprinsă din multe mini societăți fractale uneori în totalitate fără să fie în legătură una cu alta.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 5/7/20

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, On Quora: „Este Dumnezeu legile naturii?”

Pentru început, aș dori să citiți un extras al Kabbalistului Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) din articolul său „Pacea”:

Este cel mai bine pentru noi să ne întâlnim la jumătatea drumului și să acceptăm cuvintele Kabbaliștilor, că natura (הטבע – HaTeva) are aceeași valoare numerică (în ebraică) ca și cuvântul Dumnezeu (אלה-ים – Elohim) – optzeci și șase. Atunci voi putea numi legile lui Dumnezeu poruncile naturii și invers, deoarece acestea sunt una și aceeași, și nu trebuie să o discutăm mai departe.

Problema cu societatea de astăzi este că urmăm legi opuse legilor naturii. Natura umană, care este egoistă, adică, preocupată doar de beneficiul personal, este o forță distructivă care se opune naturii.

Cu alte cuvinte, în timp ce legile naturii sunt legi ale dragostei și dăruirii, care se conectează armonios între toate părțile naturii și consideră beneficiul întregului, ego-ul uman exploatează divizibil alți oameni și natura pentru câștigul personal.

Prin urmare, în loc să urmăm legile naturii, am inventat propriile legi – etică, civilă și religioasă – și am descoperit peste 200 de legi fizice.

Este ca și cum am încerca să ne găsim drumul în întuneric și să alunecăm, să ne rănim pe obiecte ascuțite, să ne lovim unul de celălalt și să dărâmăm din greșeală mobilierul. Adică intrăm în crize din ce în ce mai mari, cu cât ne dezvoltăm mai mult, fără conștientizarea legilor naturii.

Ce înseamnă, așadar, să obții conștientizarea legilor naturii?

Înseamnă să învățăm și să exersăm cum să ne conectăm pozitiv în societate, astfel încât să existe un înveliș de dragoste și grijă în relațiile noastre. Cu alte cuvinte, conectându-ne ca un întreg în societatea umană, ne potrivim cu totalitatea naturii și apoi experimentăm armonie nouă, fericire, încredere și pace care ne umple viața.

Mai ales în vremurile noastre actuale, deoarece experimentăm o înăsprire a interdependenței în întreaga lume, avem nevoie de legile naturii sau de poruncile lui Dumnezeu – legi ale iubirii – pentru a deveni revelate între toți și toate. Trebuie să vedem o astfel de atitudine ca ceva în afara atingerii noastre actuale și pe care trebuie să le învățăm și să le implementăm pe noi înșine, dacă dorim să experimentăm vieți mai bune. În caz contrar, ne putem aștepta la dureri și suferințe din ce în ce mai nefericite pentru a ne duce la aceeași concluzie inevitabilă: că trebuie să învățăm și să exercităm iubirea unii pentru alții.

De aceea, eu și organizația mea, Institutul de Educație și Cercetare Bnei Baruch Kabbalah, investim atât de mult în răspândirea mesajului de conectare pentru lume. Oferim cursuri și un întreg cadru de studiu și comunitate pentru oricine dorește să studieze aceste legi ale naturii la un nivel mai profund. Cu toate acestea, chiar întâlnirea unor mesaje precum articole scurte, videoclipuri și alte mijloace de comunicare online are valoare pentru a adăuga conștientizarea atât de necesară a umanității despre legile naturii din vremurile noastre.

Sper că o astfel de conștientizare în creștere va scuti umanitatea de multă suferință viitoare și că, în locul ei, vom descoperi o lume a dragostei și legăturii pozitive, echilibrate cu natura.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Un tratat de pace este măreţ, acum însă avem nevoie de pace”

La 40 de ani de la tratatul de pace cu Egiptul și la 26 de ani de la tratatul de pace cu Iordania, Israelul a semnat un alt tratat de pace cu o țară arabă: Emiratele Arabe Unite (UAE). Spre deosebire de fostele două tratate, acest tratat pare pregătit să creeze o relație caldă cu o țară pregătită și dispusă să conducă relații diplomatice și comerciale complete și calde, cu ambasade, investiții în tehnologie și turism. Și în absența disputelor teritoriale și legate de refugiați, drumul pare pavat către implementarea cu succes a acordului.

Dar, pentru toate meritele unui tratat de pace, există o mare diferență între pace și un tratat de pace. Un tratat de pace va dura doar atât timp cât părțile au interesul să îl păstreze. Se bazează pe calcule înguste, care s-au acumulat între țări, suficient pentru a semna un accord, din care va beneficia de aceste interese. Dar, atunci când interesele nu vor mai exista, nimic nu va menține pacea.

Cuvântul ebraic pentru „pace” este shalom, din cuvântul shlemut (integralitate). Acest lucru este interesant, deoarece integralitatea nu implică lipsa urii, ci mai degrabă includerea ei sub guvernarea iubirii. Ne putem gândi în acest fel: nu putem dori nici măcar să ne unim cu cineva, înainte să simțim durerea despărțirii de acea persoană. La fel, pentru a construi iubirea cu cineva, trebuie să o dorim și nu putem ajunge să o dorim decât dacă simțim mai întâi că urâm persoana respectivă și dorim să scăpăm de ură, și să o transformăm în iubire.

Când se trezește pentru prima dată un sentiment pozitiv pentru cineva, încă nu este iubire; este încântare. Prin natură, încântarea este intensă, dar de moment. Dacă dorim să continuăm să simțim iubire după ce s-a stins farmecul, trebuie să lucrăm asupra ei și să ne ridicăm deasupra dezamăgirii și a altor sentimente negative care apar în noi spre persoana admirată anterior. Dacă vom reuși, acesta va fi începutul iubirii. De aici înainte, evoluția sau involuția iubirii va depinde de dorința noastră de a transcende stări recurente de ură și respingere, prin construirea unei iubiri mai puternice decât ura manifestată.

Se dovedește că intensitatea iubirii depinde de intensitatea urii care o precede. Când ați ajuns într-o stare în care ura dintre voi s-a expus la maxim și tot ați reușit să o acoperiţi cu iubire, atunci ați obținut o stare de shlemut, și anume integralitatea, pacea. Ai simțit cea mai intensă ură și totuși ai ales iubirea peste ea. De aici înainte, nimic nu poate divide pe cei care se îndrăgesc; au atins shalom, pacea.

Iar ceea ce este adevărat pentru oameni este la fel de adevărat și pentru națiuni. Tratatul de pace cu Emiratele Arabe Unite nu are motive să eșueze. Așa cum am spus mai devreme, avem interese economice comune și nu avem motive de dezacord. Însă pentru a obține o pace adevărată, solidă și de durată în Orientul Mijlociu, națiunile vecine vor trebui să se ridice peste ura uriaşă.

Știu că în final, pacea va câștiga. Toată creația se îndreaptă către o unitate crescândă, astfel încât în cele din urmă toate națiunile vor trebui să-și transcendă ostilitatea și să aleagă pacea. Singura întrebare este câți oameni nevinovați vor trebui să sufere până se va întâmpla asta.

Oamenii cred că pentru a face pace este nevoie de concesii. Nu cred asta. Dacă faceți concesii, vă veți aștepta mereu rândul pentru a prelua totul. Dar pacea, așa cum tocmai am spus, înseamnă integralitate, iar integralitatea înseamnă că fiecare persoană trebuie să se simtă pe deplin mulțumită. Acest lucru este posibil numai dacă toți oamenii simt că împărtășesc un obiectiv comun, care este mai mare decât ambițiile lor individuale: obiectivul unității.

În timp ce fiecare persoană rămâne în religia sau credința sa, oamenii vor dori să se unească peste aceste diferențe. Și la fel cum ura mai mare formează baza unei iubiri mai mari între oameni, o diviziune mai mare constituie baza pentru o mai mare unitate între națiuni. Atunci când națiunile își împlinesc integral obiectivul cel mai mare, ele învață să își pună în valoare atât perspectivele individuale, cât și capacitatea de a se uni cu alte perspective, pentru a crea un întreg comun. Atunci, și numai atunci va fi pace. Iar când se va întâmpla asta, cea mai puternică conexiune va fi cu cei care sunt în prezent cel mai mare dușman.

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup - Niciun comentariu→

Mediuma a publicat noul meu articol “The End of the Ego Era”

Egoul a fost măreţ atât timp cât ne-a servit. Dorința de putere, cunoaștere și bogăție a determinat civilizația să inoveze, să creeze și să conteste propriile limite. Datorită ego-ului, acum trăim mai mult, ducem vieți mai ușoare și ne angajăm mult mai mult în realizarea viselor noastre decât în supraviețuire.

Însă acum, când natura a demonstrat cum poate fi umanitatea, putem să ne ridicăm deasupra egoului și să punem capăt erei lui. O putem păstra ca o amintire a ceea ce putem fi dacă nu suntem conștienți, dar în loc de ego, este timpul să ne deschidem către era grijii reciproce.

Dar în ultimele câteva decenii, ego-ul uman şi-a depăşit limitele. Nu mai funcționează în favoarea noastră; a devenit toxic și nociv. Astăzi ego-ul ne face intoleranți la alte păreri, exploatăm alți oameni și întreaga natură și ignorăm ruina pe care o lăsăm copiilor noștri. De fapt, în unele țări, chiar și copiii devin oarecum o raritate, deoarece oamenii consideră creșterea copilului ca o sarcină nesatisfăcătoare.

Prin astfel de tendințe nefirești și prin concentrarea excesivă pe sine, ego-ul distruge planeta pe care trăim, societatea în care trăim și chiar propriile noastre corpuri. Egoul, într-un cuvânt, ne omoară.

Astăzi, ego-ul le spune multor persoane să nu poarte măști de față și să lupte pentru libertatea lor de alegere. Dar în timpul unei pandemii globale, ce ar putea fi mai dezastruos pentru noi și pentru ceilalți, decât să nu respectăm cerința minimă de a evita contaminarea? Cu toate acestea, egoismul ne orbește prin faptul că riscă viețile noastre și viața celor dragi, în numele libertății false atunci când, de fapt, egoul este stăpânul iar noi suntem sclavii lui.

Sau, luați naționalismul, de exemplu, un tip clasic de egoism. Demonizează o altă țară sau națiune și ne convinge că dacă distrugem, sărăcim sau cucerim acest monstru, viața noastră va fi roz. Ne invită să lansăm o campanie împotriva perceputului nostru dusman și atunci când îi punem capăt, lăsându-ldevastat și sfâșiat, ne spune că am fost folosiți din nou de politicieni oportuniști și de magnaţi fără inimă. Așadar, sfârșim dărâmați, asupriţi și lipsiți de speranță. Dar în spatele ecranului, ego-ul uman este cel care derulează emisiunea, râzând în spatele nostru, al tuturor.

Este timpul să punem capăt erei ego-ului. Este timpul să vedem că dacă ridicăm capul și ne privim reciproc, în loc să ne ocupăm de dorințele noastre, vom descoperi că nu avem dușmani. Fiecare persoană care este diferită de mine îmi arată ceva pe care nu l-aș putea vedea niciodată singur. Ne arătăm reciproc frumusețe, ne învățăm idei noi și introducem noi moduri de a gândi, doar prin a fi diferiți. Diversitatea face ca lumea în care trăim să fie frumoasă și diversitatea este cea care o face să avanseze.

Nu trebuie distruse nici chiar cele mai extremiste păreri. Sunt extreme, deoarece extrema lor opusă există de asemenea și, împreună, ne permit să exprimăm binele din rău, să alegem unitatea peste separare, grija deasupra nepăsării și conexiunea peste înstrăinare. Dacă nu ar fi extremele, nu am fi capabili să ne dezvoltăm noi înșine.

De fapt, dacă încercăm să le anihilăm, acestea doar vor crește în profunzime și vor infesta întreaga noastră societate. Atunci este momentul în care devin periculoase, când nu le folosim pentru a cultiva unitatea, ci încercăm să le dezrădăcinăm prin forță.

Aceeași natură care conduce lumea în care trăim, creează cele mai bizare fenomene în umanitate. Și la fel cum nu greșește atunci când creează copaci, nu face greșeli atunci când creează oameni diferiți. Noi suntem cei care avem perspective greșite. Noi suntem cei care credem că o părere este bună, atât timp cât este a mea și nu putem vedea că, în natură, nimic nu este uniform, diversitatea guvernează și, datorită acesteia, putem prospera. Dacă natura ar face umanitatea uniformă, nu am ști că trebuie să ne schimbăm și am continua să ne ducem stilul de viață nesustenabil, până la sfârșitul nostru trist.

Însă acum, când natura a demonstrat cum poate fi umanitatea, putem să ne ridicăm deasupra egoului și să punem capăt erei lui. O putem păstra ca o amintire a ceea ce putem fi dacă nu suntem conștienți, dar în loc de ego, este timpul să ne deschidem către era grijii reciproce.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→