Întrebare: Să presupunem că o persoană vine la spital cu o problemă și trebuie să stea la rând foarte mult timp pentru a fi consultată. Sau, merge la bancă pentru a retrage bani, iar contul său a fost închis. Toate acestea sunt jocurile Creatorului? Ce ar trebui să înțeleg din acest joc?

Răspuns: O persoană se grăbește să se întrebe care este sensul vieții, care este scopul stării sale actuale: de unde vine și încotro se îndreaptă?

Întrebându-se despre acestea, se trezește dintr-o dată înconjurat de un mediu propice, cărți și evenimente care îl conduc spre aceeași întrebare: care este sensul vieții? Așteptând la rând la clinică timp de o jumătate de zi, sau, să zicem, se întâmplă ceva cu afacerea lui sau apar alte probleme, omul începe să se întrebe: „La urma urmei, pentru ce ne este dată această viață?!”

Adică, omenirea se confruntă cu aceste probleme la orice pas. Ele sunt destinate pentru ca generația noastră să înceapă să se întrebe: „Pentru ce existăm? Care este înțelesul vieții?”

Și oamenii se întreabă despre asta. Sunt depresivi, iau droguri pentru a scăpa cumva din această realitate. Dar, în principiu, acest lucru îi conduce treptat la descoperirea metodei de a percepe Forța Superioară care i-a creat, care guvernează și se joacă cu ei. Vor să știe de ce li se întâmplă toate acestea? Unde este acest Creator, dacă El există? Cine face toate acestea? În ce scop și de ce?

Nu există om care să ajungă la înțelepciunea cabalei fără să fi fost anterior într-o stare de depresie sau dezamăgire în viață. Oamenii vin la noi cu un sentiment de lipsă: „Îmi lipsește cel mai important lucru din viață”. Atunci când omul simte lipsa, chiar și fără să conștientizeze întrebarea și nici faptul că nu are răspuns la ea, începe deja să se apropie de Cabala.

Întrebare: Atunci găsește el mediul potrivit, cărțile potrivite? De ce în anume în cabala?

Răspuns: El poate trece prin reîncarnări multiple, dar toate la fel, până când soarta îl va conduce în cele din urmă la cabala. Dar, până acum, sunt doar câțiva. Suntem prima linie care începe să se apropie de Creator. Dar atragem după noi pe mulți alții. Aceștia se apropie, se îndepărtează, iar se apropie, se îndepărtează. Și aceasta este o cale naturală, o mișcare start-stop.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 25/03/19

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Jurnalul “The Times of Israel” a publicat noul meu articol ““Cum să folosim în mod optim perioada Coronavirusului”

Responsabilitatea reciprocă este legea fundamentală a naturii. Este ceea ce realizează conexiunea dintre toate elementele naturii, la nivel mineral, vegetal, animal și uman, sub forma unui sistem unic.

Conform legii responsabilității reciproce, ca elemente umane din sistem, fie că o știm sau nu, avem obligația de a înțelege care ar trebui să fie atitudinea noastră față de sistem, pentru a aduce o stare de echilibru: relaţii de considerare reciprocă, sprijin, iubire și grijă, între toate părţile sale.

Problema este că nu suntem capabili să percepem legea responsabilităţii reciproce și, prin urmare, nu avem nici o idee cum să răspundem cerințelor ei.

De ce nu suntem de acord cu legea responsabilității reciproce

Cum ar putea un individ să fie de acord să fie învinovățit de faptul că întregul sistem este dezechilibrat și produce suferinţă atâtor oameni?

Cum ar putea un individ să simtă că toate crizele care apar în lume se datorează neîmplinirii unui anumit rol în sistem?

O astfel de viziune este contrară însăși rațiunii noastre, care în mod implicit învinovățește alte persoane și alte lucruri din lume pentru neajunsurile noastre.

Cu toate acestea, conform funcționalității perfecte a naturii – un mecanism bine articulat, de grijă și responsabilitate reciprocă – fiecare element individual este echivalent cu întregul sistem. Astfel, fiecare element are o importanță și responsabilitate uriașă.

Dacă legea responsabilităţii reciproce a naturii ne-ar fi dezvăluită, am vedea că fiecare persoană este responsabilă pentru întreaga umanitate.

Dar noi ne trăim viața fără să cunoaștem această lege, în interiorul percepțiilor noastre egoiste individuale și înguste.

Pe de o parte, a trăi ignorând legii responsabilității reciproce a naturii ne oferă spațiu pentru libera alegere, deoarece, dacă am avea percepţia și senzația clară a strânsei noastre interdependențe, am fi cu toţii obligaţi să gândim și să acționăm involuntar în beneficiul comun al umanităţii, trăind ca animalele, care urmează instinctiv poruncile naturii.

Pe de altă parte, dezvoltarea umană, neținând cont de nevoia noastre de a stabili conexiuni reciproce de grijă și responsabilitate, ne-a adus într-o stare în care fiecare suntemgata să exploatăm, să manipulăm și chiar să abuzăm de ceilalți pentru propriul beneficiu- la polul opus al responsabilității reciproce.

Staţi și nu faceţi nimic – mai bine

Există o zicală cabalistă care spune: „stați și nu faceți nimic – mai bine”. Înseamnă că înainte de a ne ocupa de toate tipurile de activități, este mai bine să ne oprim și să analizăm dacă intenția din spatele acțiunilor noastre este corectă, dacă ceea ce urmează să facem ne va conduce pe toți într-o direcție pozitivă, dacă ne propunem beneficiul celorlalți oameni și a naturii și nu doar să ne trăim viața încercând să ne împlinim interesele egoiste.

Până de curând, eram într-o morişcă competitiv-egoistă încercând să profităm unul de celălalt, cât puteam. Eram angajaţi într-o încercare comună de a ne croi drum în viață, încercând să prosperăm din exploatarea altor oameni și ale nivelurilor natural, vegetal și animal, ale naturii.

Atunci, Natura însăși ne-a pus într-o nouă situație care ne-a obligat să intrăm în starea de „a sta și a nu face nimic – mai bine” despre care vorbesc cabaliştii.

Cum? Dȃndu-ne coronavirusul.

O dată cu răspândirea globală rapidă a coronavirusului, de la o țară la alta, printr-un efect de domino, natura ca un părinte grijuliu, dar totuși strict, ia copilul (umanitatea) cu comportament greșit de mȃnă și îl pune la colţ:

„Acum, ascultaţi-mă! Nu mai ieșiţi nicăieri o perioadă. Nu mai ieşiţi noaptea. Fără petreceri. Fără călătorii în străinătate. Nici o întâlnire cu prietenii. Puteți ieși doar pentru a lua ceea ce aveți nevoie, iar apoi trebuie să vă întoarceți direct acasă.”

“Vreau să vă gândiți de ce sunteți pedepsiţi, la ce ați făcut rău. Acum v-aţi maturizat și nu mai puteți continua să faceţi încurcături, gândindu-vă doar la voi, ca niște copii.”

Loviturile la scară globală cheamă la trezirea globală

Criza financiară globală din 2008 a fost un semnal important, ca umanitatea să-și dea seama cât de interconectați și interdependenți suntem la nivel global.

Faptul că o bancă intrată în faliment într-o țară a dus la căderea mai multor bănci din în alte țări, ceea ce a determinat în continuare  executarea silită a ipotecilor de case, șomaj în masă și, mai târziu, proteste în întreaga lume, a dus la apariția unor cuvinte precum „interconectare globală” și „interdependență globală”, folosite mai înainte în special de organizaţii new-age și alte tipuri spirituale, în cercurile de nișă, dar care acum au devenit cuvintele politicienilor și ale economiștilor, auzite frecvent la știrile zilnice.

Ni s-a oferit o lecție despre modul în care valoarea maximizării intereselor proprii în detrimentul altora, care s-a manifestat printr-un lanţ de împrumuturi, creditări, bănci de investiţii, investitori și agenţii de rating, a determinat prăbușirea infrastructurilor noastre financiare, având  în plus, efecte negative, resimțite de oamenii din întreaga lume. Cu alte cuvinte, am învățat o lecție despre faptul că trăind într-o lume interdependentă, atunci când ne gândim doar la beneficiile noastre personale ajungem la o criză.

Criza coronavirusului de astăzi vine să ne arate cât de interconectați și interdependenți suntem la nivel global, la un nivel cu totul nou.

Umanitatea a ajuns să se izoleze în carantină, fiecare persoană și familie în casele lor, pentru o perioadă considerabilă de timp, pentru a avea  spațiul necesar introspecției și învățării.

Astăzi, însă, ni se oferă o șansă nu numai să vedem cât de interconectați și interdependenți suntem și în ce fel paradigma noastră de creştere a intereselor personale în detrimentul celorlalți, ne-a condus către o stare periculoasă. De data aceasta, ni s-au oferit condiții și timp pentru a învăța cum putem realiza interdependența într-o manieră pozitivă,  învățând cum să acționăm cu grijă și responsabilitate, unul față de celălalt.

Având în vedere limitările impuse astăzi, ar fi benefic pentru noi să aflăm cum ne putem schimba interdependența dintr-una la care ne obligă natura, trezindu-ne prin mijloace pe care le simțim nedorite și chiar dureroase, într-alta pe care să o percepem ca fiind de dorit.

Cu alte cuvinte, astăzi putem învăța cum să dorim să ne asumăm responsabilitatea pentru ceilalți, cum putem găsi plăcere în a gândi și a acționa în beneficiul altora și cum o astfel de formă de conexiune este mult mai satisfăcătoare decât modul nostru anterior de a gândi și de a acționa, doar pentru propriul beneficiu.

Dacă facem un pas către implicarea noastră într-o astfel de formă de învățare integrală – educația care îmbogățește conexiunea dintre noi, și cu natura – vom descoperi că există o viață superioară, în afara dorințelor noastre, pentru beneficiul personal.

Punerea în aplicare a conexiunilor de grijă si responsabilitate reciprocă dintre noi ne va aduce „într-o clipă” în echilibru cu natura, iar apoi vom simți natura în perfecțiunea și integralitatea ei.

Treziți-vă și simțiți schimbarea către o nouă fază a evoluției noastre

„Stați și nu faceți nimic – mai bine” este următoarea fază a evoluției umane pe care natura ne-a determinat să o realizăm, odată cu debutul coronavirusului.

Este o fază necesară, pe care trebuie să o parcurgem, pentru a ne îndepărta de cursa fără speranţă, ca aceea a unui șoarece care aleargă în interiorul roții sale,  cursă bazată pe interesul propriu și în care alergăm întruna.

Astăzi, în condițiile de carantină la scară enormă, impuse de pandemia coronavirusului, natura ne încurajează să ne stabilizăm și să începem un nou proces de învățare introspectivă, despre cine suntem, ce este această realitate în care ne aflăm, care îi sunt legile, în ce măsură depindem unul de celălalt și de natură, în ce măsură natura depinde de noi și cum putem folosi în mod optim această stare pentru a ne îmbunătăţi, pentru a acționa mai armonios unul cu celălalt și cu natura ?

În această conjunctură ne vine în ajutor educația integrală de îmbogățire a conexiunii 

Pentru a realiza starea în care am intrat, cel mai mult am beneficia absorbind înţelepciunea conexiunii la fel de regulat precum consumăm știrile, pe cât de mult jucăm jocuri video sau ne implicăm în social-media, adică să ne hrănim cu materiale educaționale, exemple și activități practice care ne întăresc nevoia și importanța de a deveni mai atenți, mai responsabili și mai grijulii unul faţă de celălalt.

Făcând acest lucru, vom deschide o dimensiune cu totul nouă a existenței, unde vom experimenta perfecțiunea, pacea, unitatea, împlinirea completă și fericirea.

Ni s-a oferit o ocazie importantă de a creşte considerabil în relațiile noastre, unul cu celălalt și cu natura și de a aprofunda cunoașterea sistemului naturii și a legilor sale.

Sper astfel că vom folosi în mod constructiv această perioadă unică în care am intrat și, într-adevăr, o vom folosi pentru a deveni mai echilibraţi și a trăi în armonie cu natura.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne aflăm într-o perioadă specială, de pregătire pentru a părăsi Egiptul. Aceasta este o pregătire multilaterală, deoarece trebuie să ne dăm seama că suntem ținuți în sclavie Egipteană, sub stăpânirea Faraonului, egoismul nostru, care ne încurcă și nu ne permite să scăpăm.

Trebuie să ne simțim conectați, ca și cum am fi într-o cămașă de forţă, în captivitatea propriului egoism, care stăpânește peste toate gândurile, dorințele și mișcările noastre. Cu cât vom simți mai mult această putere străină, cu atât vom putea avansa spre ieșire și ne vom împlini dorința de a scăpa de egoism.

În fiecare zi vom simți din ce în ce mai mult puterea egoismului. Coronavirusul ne va ajuta să ne dăm seama că am fost întotdeauna sclavi ai Faraonului, chiar dacă nu am observat asta. Întreaga noastră viață trecută a fost stabilită în conformitate cu legile, regulile de conduită și programul Faraonului.

Întreaga lume este Egiptul, dar oamenii nu se simt ca sclavi ai unui conducător rău. În schimb, ei consideră că viața lor este normală, sub un rege bun, căruia îi pasă de ei. Faraonul nu cere nimic de la noi, decât să-i onorăm legile și să-i venerăm valorile.

Așa stăteau lucrurile. Deodată, a apărut o putere străină, numită coronavirus și ne arată cât de dezgustătoare sunt relațiile noastre și cât de insuportabilă este puterea Faraonului. Acest lucru devine evident dacă cineva îl părăsește și îl privește din exterior, în loc să-l accepte ca fiind inevitabil și ca lege a naturii.

Este nevoie ca noi să revizuim toate legăturile de lucru și familiale pe care le-am construit înainte, precum și atitudinile noastre față de viață și de moarte. Nu trebuie să ne întoarcem la vechile noastre abordări Acest virus ne oferă o oportunitate de a rezolva starea noastră trecută. Să o analizăm și să aflăm dacă vrem să continuăm cu viața noastră, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

Ne-a plăcut acel fel de viață? Ce fel de bucurie am experimentat călătorind din loc în loc, cumpărând tot ceea ce reclamele ne-au încântat să cumpărăm? Toată viața noastră a fost construită conform șablonului impus nouă de mass-media și reclame, care ne dictau cum să gândim, ce să cumpărăm și cum să acționăm.

O revizuire completă este primul pas în corectarea noastră. Vom încerca să evaluăm ce a fost bun și ce a fost rău. Apoi, ne vom imagina o nouă stare, o nouă viață și cum am putea să ne schimbăm spre ea.. Până la urmă, chiar înainte de epidemie, viața noastră nu era senină.

Noi nu am ales cum să trăim; egoismul nostru a ales pentru noi și ne-a împins să construim tipul de societate, mediu și lume care îi era convenabil. Ne-a transformat în dușmanii naturii. Am distrus-o; am ars și ucis plante și animale, astfel încât nu mai există niciun loc pe pământ unde să putem trăi normal.

Am construit case de beton în care ne ascundem de toată lumea și ne este frică unul de celălalt. Copiii noștri au mers și mai departe și se ascund în calculatoare, astfel încât nu a mai rămas decât lumea artificială pe care am creat-o pentru ei.

Coronavirusul, care ne-a zguduit atât de tare, ne oferă posibilitatea de a vedea unde suntem, unde am ajuns și cine suntem, atât de mândri de mintea noastră, de iluminare și libertate, care ar putea construi un alt tip de viață pentru noi înșine.

Poate că suntem doar animale care se dezvoltă conform programului egoist al naturii instalat în noi? Egoismul ne obligă să construim relații care duc la război, distrugere și crize globale.

Ne-am așteptat de multă vreme la o criză. Dar deodată, coronavirusul a apărut la locul său. Asta este ceva nou: nu o criză financiară și nici un război, ci o criză a relațiilor noastre. În primul rând, virusul ne rupe legăturile. Obligă pe fiecare să se izoleze și să se teamă de o amenințare comună. Astăzi, toți locuitorii acestei lumi se tem de un lucru comun. Este bine că nu ne temem unul de celălalt, ci de un dușman comun.

Poate, pe fondul fricii de coronavirus, ne putem conecta mai bine între noi, să ne ajutăm unii pe alții, să ne apropiem și să simțim că aparținem unei singure umanități? Se dovedește că astfel, coronavirusul este prietenul și ajutorul nostru, indicatorul Creatorului de sus? La urma urmei, El a fost capabil să ne rezolve discordia și să ne unească!

Imaginează-ți că ai mulți copii care se ceartă în permanență unii cu alții, se luptă și strigă și nu știi cum să îi calmezi. Acum, dintr-o dată, apare ceva care rezolvă lupta, îi îndepărtează pe copii unul de celălalt și, în loc de pretențiile unuia împotriva altora, ceva extern le dă o atenționare generală. O nenorocire comună ne reunește și ne oferă un motiv să ne gândim la un singur lucru și să ne simțim la unison.

Să vedem în acest virus un mijloc de apropiere unul de celălalt; că ne înmoaie inimile. Deși îl asociem cu privări și temeri, nu este așa, el iese din dragoste. Vine la noi cu iubire, nu cu băţul, cu ură sau cu amenințare.

În loc să ne despărțim unul de celălalt, virusul ne va oferi posibilitatea de a construi noi relații între noi. Virusul ne exprimă egoismul, deoarece se stabilește acolo unde există egoism. Se dovedește că trebuie să căutăm nu un virus, ci egoismul și, astfel, vom descoperi tot mai mult răul și ne vom îndepărta de el. Și după ce ne-am transformat atitudinea într-una bună, cu această atitudine vom vindeca totul,.

Ne vom putea îmbrățișa reciproc fără teamă de infecții sau viruși. Întreaga lume va fi conectată cu legături bune, prietenoase. Fiecare se va gândi, în primul rând, la ceea ce înseamnă bine în ochii celuilalt și apoi se va apropia de el, în consecință.

Adică, mă ridic deasupra egoismului meu, aflu ce este bine în opinia altor oameni și construiesc legături cu ei, pe această bază. Aceasta seamănă cu ordinea muncii spirituale: restricție, ecran (refuzul de a lucra cu dorinţele cuiva) și lumina reflectată (dorința de a dărui conform percepției binelui).

Se pare că fiecare criză a fost dată în beneficiul nostru. Este scris că „Nimeni nu este crud pe domeniul regelui.” Cineva trebuie doar să avanseze rapid, zi de zi, iar cel mai important lucru nu sunt acțiunile fizice, ci cele spirituale.

În caz contrar, oportunitatea de corectare pe care ne-o oferă acest virus va dispare. Atunci natura ne va împinge prin măsuri mai dure iar noi nu ar trebui să le așteptăm. Haideți să înaintăm în direcția noastră și să o ajutăm prin propria noastră alegere liberă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de |Cabala 3/18/20,, Lecția pe tema „Pesach (Paște)”

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

KabNet a publicat noul meu articol: “Coronavirus: Vaccinul Naturii pentru vindecarea egoismului”

Cu toată carantina de acasă și ordinele date de departamentul de sănătate, de a rămâne acasă, cu excepția nevoilor esențiale, care se ridică în întreaga lume în acest moment, în timp ce aceste mișcări sunt menite să ne protejeze sănătatea fizică, ele pot servi, de asemenea, ca un nou mediu pentru a ne vindeca pe noi, ca indivizi și ca societate.

Faptul că mulți dintre noi am fost blocați în casă ar trebui să ne servească în descoperirea adevăratei noastre stări: că suntem îndepărtaţi interior, unul de celălalt. O aşa revelație poate servi astfel, pentru a ne arăta în ce fel îndepărtarea fizică și izolarea materială au nevoie de apropiere interioară și conexiune spirituală.

Ȋndepărtarea fizică și izolarea materială cer apropiere interioară și conexiune spirituală

Datorită coronavirusului, care ne închide în casele noastre, în întreaga lume, obținem acces la un spațiu nou, unde putem participa cu toții, la același gând. În acest spațiu, avem ocazia de a căuta mai mult contactul interior unul cu celălalt, și cu forța conexiunii, care anterior era ascunsă de noi. Datorită stilului nostru de viață competitiv și materialist, oprit brusc, am fost incluşi într-un mediu nou, în întreaga lume, unde avem șansa să ajungem mai aproape de natură.

„Virusul ego-ului nu ne-a dat febră și tuse uscată; ne-a atacat gândurile și dorințele. Ne-a făcut să ne gândim la noi înșine tot timpul, făcându-ne să acționăm numai pentru beneficiul personal, folosind orice și pe oricine din jurul nostrum, pentru a ne satisface.”

Ce este natura? Natura este la bază, un gând, care are calitatea de conexiune, iubire și dăruire. Cu cât atitudinile noastre unul față de celălalt seamănă cu calitatea naturii, cu atât descoperim un câmp nou, care pare să se ridice între noi, un spațiu existent în conexiunile noastre, care este viu, respirând și pulsând.

În acest comp, care începe să se formeze între noi, începem să trăim la un nou nivel de conexiune. Acest nou nivel de conexiune cere din partea noastră dezvoltarea unui sentiment de dependență și responsabilitate reciprocă, cu legături de sprijin, încurajare și prietenie între noi. Tot ce am creat până acum se dovedește a fi cu atât mai artificial și mai trecător.

Cum ne învață natura să ne maturizăm și să devenim atenți unii cu alții

Forța integrantă a naturii care se revelează în conexiunile noastre ne aduce pe de-o parte mai aproape interior, împreună, și pe de alta parte ne îndepărtează între noi, la intervale de timp. Poate fi asemănată cu părinții care își învață bebelușii să meargă ținând ambele mâini ale bebelușilor și ghidându-i prin câțiva pași, și apoi lăsându-le mâinile, lăsându-i să cadă, totul sub îndrumare atentă, lăsând bebelușii să învețe cum să înceapă să meargă singuri.

De asemenea, există momente în care ne simțim mai apropiaţi și perioade în care devenim mai îndepărtați, iar această alternanță este pentru ca noi să căutăm modul în care ne putem conecta pozitiv, peste distanța crescândă, pentru a construi relații mai mature între noi. „Matur” înseamnă că simțim un sentiment de respingere care ne separă și, deasupra acestei senzații negative, construim conexiuni pozitive de considerare și sprijin reciproc.

Natura ne-a injectat cu Coronavirus, ca un vaccin, pentru a vindeca un virus mai serios

Înainte să fim izbiţi de coronavirus, am fost loviți de un alt virus: natura noastră umană egoistă. Virusul ego-ului nu ne-a dat febră și tuse uscată; ne-a atacat gândurile și dorințele. Ne-a făcut să ne gândim la noi înșine tot timpul, făcându-ne să acționăm numai în beneficiul personal, folosind orice și pe oricine din jurul nostru pentru a se satisface.

Problema era că ego-ul nu putea fi niciodată cu adevărat satisfăcut. Într-o cursă nesfârșită pentru a se împlini, s-a transformat din ce în ce mai mult, dorind din ce în ce mai mult, făcându-ne să uităm de nevoia de a fi atenți cu ceilalți și îndemnându-ne să căutăm mai multă bogăție, statut social și putere, folosind pe oricine și orice care ne-ar putea ajuta să apucăm.

Natura ne-a injectat apoi coronavirusul – vaccinul naturii pentru virusul ego-ului, care in ultimul timp a ajuns la extreme. Pentru că am lăsat ego-ul să exploateze apropierea fizică pe care o aveam, natura ne-a distanțat fizic unul de celălalt, pentru a ne oferi timp să ne vindecăm interior, pentru a ne da seama că egoismul nostru ne scoate din ce în ce mai mult din echilibru, unul faţă de celălalt și de natură și să ne gândim la cum am putea remedia această greşeală – pentru a dezvolta un sentiment comun de susținere, încurajare și responsabilitate unul pentru celălalt, deasupra ego-ului.

De cea mai mare importanță, acum, este să fim împreună, să ne ajutăm să ne raportăm constructiv la această perioadă de izolare fizică la care natura ne-a obligat – că nu avem nevoie de altceva decât să dezvoltăm sentimente de considerație, grijă și responsabilitate unul pentru celălalt, să facem o schimbare istorică, de la vechea lume competitiv-egoistă, către o nouă lume, de conexiune armonioasă globală.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Jurnalul “Times of Israel “ a publicat noul meu articol “Un tratament pentu anxietatea economică provocată de pandemia cu Coronavirus”

Pe măsură ce pandemia de coronavirus avansează la nivel global, este corect să ne gândim că nimeni din lume nu va fi scutit de impactul său economic.

Pe cât de incertă este dezvoltarea capacității globale de a opri pandemia de coronavirus, la fel este și prognoza economică, dar se estimează că efectul COVID-19 asupra economiei mondiale va depăși o pierdere de 1 trilion de dolari în 2020.

Dintr-o dată, teama de daunele economice teribile devine mai puternică decât anxietatea pentru deteriorarea sănătății. Pierderile de locuri de muncă paralizează multe persoane, iar amenințarea ia zilnic noi forme.

Fără îndoială, cetățenii obișnuiți, care depind de un venit mediu lunar, care trebuie să pună pe masă mâncare pentru un număr de membri ai familiei, și ai căror parteneri sunt, de asemenea, obligați să rămână acasă pentru a avea grijă de copii, se confruntă cu o nouă realitate înspăimântătoare. Cozile lungi pentru aprovizionarea cu articole precum hârtie igienică, chiar dacă directivele  îi atenționează să rămână departe de aglomerări de persoane, îi determină să se teamă pentru viața lor, să mediteze asupra destinului lor și a incertitudinii paralizante dată de necunoscut.

Proprietarii de afaceri, mari și mici, sunt în pericol serios. Dintr-o dată, conturile lor se încadrează la deficit iar obisnuinţele lor sunt spulberate. Clienţii, furnizorii și comenzile au încetat și nimeni nu știe când, dacă, și în ce măsură vor reveni. Nimeni nu datorează nimic proprietarilor de afaceri. Cine va avea grijă de ei? Cine ne poate asigura că virusul va fi şters de pe pământ mâine și că viața va reveni la normalitate?.

Societatea umană se dezintegrează și se scurge din mâinile noastre igienizate.

Ani de zile ne-am dus traiul unul pe socoteala celuilalt și, dintr-o dată, dintr-o singură adiere, totul a înghețat și a paralizat. Amenințarea provocată de coronavirus acoperă toate sferele economice, dar cel mai puternic impact a fost în sectorul turistic. Nu există zboruri, nici hoteluri, nici restaurante deschise – o condamnare la moarte a industriei turismului.

Prin urmare, sunt de înțeles strigătele de nenorocire și disperare care apar cu fiecare nouă limitare și cu un nou nivel de severitate, care decurge din pandemie. Cu toate acestea, putem găsi, totuşi, mângâiere în faptul că umanitatea se privește în oglindă, descoperind că a creat o societate disfuncțională, încarcată de o auto-importanță exagerată. Acum, cu o economie paralizată, avem gustul acru al fructelor stricate ale comportamentului nostru indelungat egoist, și trebuie să decidem modul în care ne vedem situația.

Astfel, acesta este un moment binecuvântat pentru căutarea sufletului național și global. Este timpul să ne întrebăm ce dorește natura de la noi. De ce ni s-a dat viață? A fost doar cumva să găsim o cale de a supraviețui pe această planetă? Ce am realizat? În primii treizeci de ani din viața noastră, am trecut prin nivelul nostru de învățământ primar, secundar și terțiar. Am călătorit in lume și am petrecut încă un deceniu construindu-ne o familie, ne-am ocupat de cursa sisifică de a cumpăra o casă, o mașină și de a crește copii.

Ce urmează? Am fost aruncați într-o piscină, din care este dificil să ieşim. Suntem într-o formă modernă de sclavie, blocați în cuști aurii și închişi în rețelele de socializare. Acum, dintr-o dată, izolați de tot, de coronavirus, avem ocazia să facem o schimbare. Trebuie doar să ne dăm seama cum am ajuns în această dificultate globală, ca să știm ce să luăm ce este mai bun din ea.

Acesta este aspectul pozitiv al coronavirusului.

Ajută la elucidarea sistemului cuprinzător în care trăim, sistemul naturii, care se referă la interdependență, în care fiecare parte o susține pe alta. Excepție face ființa umană, care știm că este gata să distrugă totul pentru a depăși și a cuceri, atât timp cât se simte bine. Omul nu vrea să se integreze în legile naturii interconectate și interdependente.

Prin urmare, vine coronavirusul și descompune edificiul anti-integrativ pe care l-am creat în societatea umană. Va forța o nouă examinare a ordinii vieții și înțelegerea faptului că, dacă vom continua să acționăm în mod sălbatic, ca nişte egoiști, cu minte îngustă, și nu ne vom comporta în conformitate cu nevoile corpului nostru – la fel ca orice alt animal sau plantă din natură – ne vom dăuna nouă înşine și mediului nostru. Această „excepție” umană este cea pe care trebuie să o echilibrăm astăzi, pentru a ne conecta la sistemul integrativ al naturii, astfel încât să putem fi fericiți și mulțumiți de viața noastră.

Natura programată ne aduce la această ajustare critică. Să anticipăm atunci un antidot împotriva virusului, să deschidem urechile la mesajele înțelepților și la ceea ce este scris în cărți: că trăim într-o lume care este bună și că noi, ființele umane, în relațiile noastre egoiste, interesate, suntem cei care o scot din echilibru.

Tratându-l bine pe celălalt, cu responsabilitate și considerație reciprocă, începem să descoperim natura completă și eternă în care trăim; o viață fără frică, fără presiune, o viață lungă, sănătoasă și frumoasă pe pământ.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Umanitatea este complet panicată din cauza coronavirusului,

care ne obligă să oprim toată producția, tot comerțul, paralizează și blochează țări întregi.

Dar omul simplu se gândește în primul rând la familia sa, la copii și la hrana de mâine. El este preocupat în primul rând de cum va supraviețui. Și acesta este motivul pentru care lumea este de acord, că trebuie să înghețe totul: „Acum avem grijă de viață, apoi vom reporni industria și producția”.

De ce anume depinde soarta mea?

Cum să o influențez, cum să îmi garantez un viitor bun? Dacă aș cunoaște răspunsurile la aceste întrebări, atunci aș fi mai calm?

Toată lumea își pune aceasta întrebare, pentru că în primul rând suntem animale. În natură, există doar trei niveluri: neînsuflețit (mineral), vegetal și animal. Oamenii fac parte din regnul animal, fiind doar niște animale mai dezvoltate. De aceea, în primul rând, avem nevoie de mâncare, la fel ca animalele. Se spune că dacă „nu există pâine, nu există Tora”. Mâncarea este esențială pentru viață.

Dar în situația creată de Coronavirus, natura vrea să ne învețe și pune întrebarea invers: „Pentru ce vrei să trăiești? Doar din instinctul de autoconservare, ca toate animalele? Ei bine, acest lucru nu este suficient!”
Animalele pot trăi astfel, fără să-și mai facă griji pentru altceva, dar noi, oamenii, ar trebui să începem să ne întrebăm #pentru ce trăim? Și aceasta este deja o problemă.

Și astfel, vine Coronavirusul, ca un medicament amar și te întreabă: „Pentru ce trăiești? Nu te grăbi să răspunzi, gândește-te! Te voi ajuta: voi anula toate ocupațiile inutile pe care ți le-ai născocit și care acoperă 90% din totalul muncii tale.

Tot pământul a devenit un depozit pentru deșeuri.

Am construit un sistem care produce lucruri bune de aruncat, astfel încât să avem cu ce ne ocupa timpul. Nu putem exista dacă nu ne ocupăm astfel timpul. Dar brusc apare Coronavirusul și ne oprește, astfel încât nu mai putem alerga, vinde sau cumpăra.

Pare să ne întrebe: „Și cu ce te vei ocupa acum? Gândește-te de ce ai făcut toate acele lucruri și observă că nu au niciun folos! Ar trebui să te gândești deja altfel la viață, la sensul ei. Pentru ce trăiești?

Nu puteți construi un astfel de sistem de bandă rulantă, unde toți produc, produc și iar produc iar ultimul aruncă, astfel încât sistemul să înceapă din nou să producă și la capătul final să se arunce totul. Nu este nevoie de o astfel de muncă. Întrebarea este: Pentru ce trăiește omul? Până când vei găsi un răspuns, #stai acasă și meditează ”.

Uitați-vă că natura este iubitoare și atentă, ca o mamă, ca un tată, ca un părinte iubitor care vrea ca pruncul său să se gândească la sensul vieții, să învețe. Și dacă stai acum și îți faci griji doar pentru ceea ce vei mânca mâine, atunci hai să ne gândim la un nivel global. Nu ești singurul în această situație în care nu știi ce să faci și tocmai de acest lucru are nevoie acum umanitatea.

Prin urmare, nu ne temem de acest virus. Avem speranță! Dacă putem răspunde la întrebarea, pentru ce trăim, vom continua să existăm. Dacă nu putem găsi răspuns, nu vom continua să existăm.

Trebuie să ne dezvoltăm în continuare la nivel uman. Chestiunea aflării #sensului vieții este o trăsătură a omului. Și dacă trăiesc fără o asemenea întrebare, doar ca să exist, atunci întrebările mele sunt la nivel de animal.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, in  Quora:

„Cum se poate compara coronavirusul cu pandemiile din trecut?”

Astăzi, umanitatea este mult mai interdependentă decât a fost până acum, de aceea impactul socio-economic global al coronavirusului diferă semnificativ de acela al pandemiilor din trecut.

Dacă vechile pandemii din Europa și din alte părți ale lumii nu au avut nicio influență asupra altor continente și națiuni, cazul coronavirusului este complet diferit.

Astăzi, suntem legați din punct de vedere cultural, economic și comercial cu întreaga lume.

Prin urmare, coronavirusul ne afectează pe toți.

S-a răspândit dintr-o parte a planetei într-alta relativ rapid și nu avem nicio scăpare, deoarece nu putem rupe conexiunile pe care le-am stabilit.

Vedem astfel că pandemia coronavirusului primește o atenție complet diferită față de pandemiile din trecut, întrucât nu am fost niciodată la fel de conectați ca acum.

Mai mult, deși foarte mulți dintre oamenii din întreaga lume s-au izolat și au primit instrucțiuni să rămână la domiciliu, vedem că nu ne putem detașa unul de celălalt. A devenit imposibil să ne imaginăm cum ar fi să ne rupem de conexiunea noastră globală.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Epidemia de coronavirus atinge fiecare persoană din lume, indiferent de unde provine, inclusiv Italia, Israel, Coreea sau Rusia. Întreaga lume este îngrijorată. Virusul se răspândește fără a recunoaște nicio graniță și nu avem în vedere prea curând, sfârșitul lui. Experții prevăd că epidemia va dura un an până când vor apărea unele mijloace de combatere a virusului.

Coronavirusul a schimbat semnificativ relația dintre oameni în societatea umană, punându-ne întrebări serioase. Ce trebuie făcut pentru a putea reveni la viața normală? Ce ne cere natura și de ce ne aduce astfel de surprize? Care este soluția pentru toate problemele cu care ne confruntăm în viața noastră?

Pe de o parte, aceste probleme ne arată cât suntem de conectați și dependenți unul de celălalt, cu adevărat. Pe de altă parte, conexiunea noastră nu este bună și trebuie să învățăm cum să o schimbăm. Coronavirusul tocmai a început să dezvăluie gravitatea stării noastre. Situația nu este încă prea rea.

Să vedem ce se va întâmpla odată ce America de Nord și de Sud, precum și țările europene își vor închide granițele. Umanitatea va reveni la bariere, la graniţe.

Singura soluție este să ne dăm seama care ar trebui să fie conexiunea corectă între noi și cum să construim relații atât de bune, astfel încât niciun virus să nu poată trece. Virusul este un semn că legătura dintre noi este incorectă.

Coronavirusul este o problemă comună pentru toată lumea și, prin urmare, este nevoie de unificarea corectă și garanția reciprocă din partea întregii omeniri. De ce ne aducem constant nenorociri, nouă înșine? De ce natura ne lovește cu un bici tot timpul, pe fiecare dintre noi separat, precum și pe toţi împreună?

De ce aceste lovituri devin din ce în ce mai puternice, de la an la an, și de ce se lărgesc atât de mult încât învăluie întreaga umanitate? Natura încearcă să ne conducă către conștientizarea nevoii de garanție reciprocă, astfel încât să devenim ca o singură persoană, un singur sistem.

Fiecare persoană din lume trebuie să înțeleagă că:

• Coronavirusul nu este o coincidență, ci o parte a procesului prin care forțele naturii conduc societatea umană. El se străduiește să ne unească într-un singur sistem.
• În acest sistem unic, există legi pe care natura ne va obliga să le adoptăm, dacă nu de bună voie, atunci „prin băţ”. Coronavirusul este una dintre nenorocirile trimise omenirii pentru a o agita și a o forța spre introspecție, astfel încât să învățăm să trăim corect.

În mod ideal, trebuie să devenim ca un singur om, cu o singură inimă, într-un singur sistem. Nu există nicio cale de ieșire. Va trebui să atingem acest lucru. Epidemia de coronavirus este prima plagă dintr-un lanț de lovituri care vor fi dezvăluite lunar. La urma urmei, dacă ne tratăm rău reciproc, creăm un loc pentru virus. Apare acolo unde lipsește garanția reciprocă pe care ar fi trebuit să o stabilim în noi.

Scopul creației este de a aduce o persoană într-o bună conexiune cu ceilalți, de a-și iubi aproapele ca pe sine însăşi. Dacă acest lucru nu se întâmplă, sunt descoperite diverse probleme care acționează ca remedii, care ne împing pe toți spre conexiune.

Ne privim unul pe celălalt și nu ne dorim binele. Privirile necurate și cuvintele de judecată se materializează și trec de la o persoană la alta sub formă de viruși.

Omenirea este din ce în ce mai dependentă unul de celălalt în industrie, comerț și orice altceva, dar, în același timp, nu îmbunătățim relațiile umane. Relațiile noastre sunt în contradicție cu conexiunile tot mai mari dintre noi; Mă conectez cu toată lumea de pe Pământ, dar cu scopul de a smulge tot sucul din ei, pentru mine. Când aceste conexiuni devin absolut insuportabile, natura le lovește și le rupe.

Imaginează-ți lumea tăind conexiunile cu China, Japonia și Coreea de Sud – cum va lovi sectorul de fabricație… Dacă s-ar opri producția chiar si a unui mic element electronic, jumătate din lume s-ar opri. Acest lucru se întâmplă pentru că nu ne organizăm corect pe plan uman. Nu respectăm legea garanției reciproce. Ultimele picături sunt stoarse din oameni, astfel încât elita să poată câștiga încă câteva miliarde de dolari.

Virusul a dus deja la concedieri în masă. Nu se pare că acest val va scădea. Se pare că va agita întreaga omenire, astfel încât vom simți că am ajuns la linia roșie și că natura nu ne va mai lăsa să trăim așa.

Pentru prima dată în istoria umanității, ne dăm seama că ceea ce se întâmplă este o lovitură de sus, la fel cum vrăjitorii egipteni i-au spus lui Faraon că una dintre plăgi era din mâna lui Dumnezeu. Toată lumea va simți că este cea mai mare pedeapsă și că suntem opriți de sus.

Când mă uit neprietenos la o altă persoană, îi transmit deja virusul. Până la urmă, toți suntem legați de un singur sistem și gândindu-mă greşit la cineva, aduc un virus negativ, un semnal negativ în întregul sistem, încălcând garanția reciprocă. Poate fi doar un gând, dar cu toții suntem interconectați de gânduri, conversații și acțiuni.

Fie că vrem sau nu, suntem blocați în sfera comună. Acesta este motivul pentru care nu este important dacă vorbesc, scriu, gândesc sau fac ceva cu mâinile mele. Efectul gândirii este și mai mare, la fel cum s-a spus că „totul se rezolvă în gând”. Până la urmă, gândirea se materializează în acțiune fizică.

Fire invizibile sunt întinse între noi. Suntem într-un câmp de conexiuni. Cel mai înalt nivel de conexiune este gândul, care apoi coboară în niveluri mai simple. Putem corecta toate virusurile gândite. Garanția reciprocă este interconectarea corectă între noi, la nivel de gândire. Dacă o menținem, nu va mai fi nevoie de nimic altceva, inclusiv de medicamente fizice.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/7/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul naturii și Epidemia globală

Întrebare:  Natura are inteligență din punctul de vedere al Cabalei? Tot ceea ce ni se întâmplă, toate aceste lovituri, toate sunt planificate? Există o minte superioară sau există această natură oarbă?

Răspuns:  Categoric, Natura este inteligentă. Are un început și un sfârșit al dezvoltării, adică, un plan pentru dezvoltarea naturii neînsuflețite, vegetale, animale și umane și este pus în aplicare cu strictețe.

Cu toate acestea, în timpul implementării sale, apar tot felul de probleme, deoarece natura neînsuflețită, vegetală, animală și umană participă la acest plan. Natura umană, fiind cea mai mare, este supusă la tot felul de fluctuații, schimbări, în ambele direcții.

Omul are alegere liberă, se poate schimba pe sine, poate fi similar sau nu foarte asemănătoar cu natura. În consecință, el schimbă calea mișcării sale. Cu toate acestea, tot la fel, mișcarea sa este îndreptată către același punct, spre același scop.

Întrebare:  Legile naturii nu sunt determinate la nivelul omului și al societății?

Răspuns:  Omul are un liber arbitru, ceea ce înseamnă că i se oferă încă posibilitatea de a veni din punctul A în punctul B, în moduri diferite.

Întrebare:  Deci, obiectivul final este totuşi determinat?

Răspuns:  Nu numai scopul final, ci întreaga noastră cale. Poate fi împărțită în segmente mici și în fiecare dintre ele ne putem deplasa într-un mod fie mai plăcut, fie mai neplăcut.

Întrebare:  În stadiul actual al căii, a apărut o epidemie globală – coronavirusul. Cu toții înțelegem că au existat multe astfel de virusuri și au fost mult mai periculoase.

Cum se diferențiază această situație de celelalte din istoria noastră? Se datorează faptului că astăzi suntem mai interdependenți, mai integrali, iar acest lucru în mod natural, îşi pune amprenta?

Răspuns: Da. Dacă epidemiile anterioare din Europa și din alte părți ale lumii nu au afectat alte continente și națiuni, acum nu este cazul. Astăzi, suntem atât de conectați în cultură, economie, comerțul mondial și orice altceva încât nu putem rupe legăturile dintre noi.

Prin urmare, virusurile ne afectează pe toți, răspândindu-se treptat de la un capăt al Pământului la celălalt. Și nu putem scăpa, nu putem rupe legăturile dintre noi.

Comentariu:  Particularitatea acestei situații este interdependența noastră actuală și, cel mai important, restricțiile disproporționate impuse de guverne. La urma urmei, au existat diverse epidemii, dar nimeni nu le-a tratat în acest fel.

Răspunsul meu: Asta a fost atunci când nu eram conectați între noi într-o asemenea măsură. Astăzi, această legătură a devenit absolută. Este greu de imaginat unde nu există. Se dovedește că, din cauza virusului, trebuie să ne distanțăm unul de celălalt și fiecare persoană trebuie să se izoleze de ceilalți, ceea ce este imposibil în lumea actuală.

Din KabTV “Coronavirusul schimba realitatea,” 3/12/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “ Era Coronavirusului — Este timpul să ne calmăm şi să ne regândim viețile”

Înainte ca virusul ”corona” să devină un fenomen mondial, eram într-o stare globală foarte periculoasă.

Am simțit clopotele de alarmă, în timp ce tensiunea globală și anxietatea atingeau un nivel maxim. Fie că este datoria mondială care crește cu înverșunare, fie relațiile internaționale tensionate, precum și cantitățile enorme de poluare, printre multe alte probleme la nivel personal, social, global și ecologic, am simțit ca şi cum ne-am îndrepta cu nerăbdare către un alt război mondial.

Într-un fel sau altul, toate relațiile noastre competitiv-egoiste incorecte pe care le-am stabilit în jurul planetei, trebuiau calmate.

Apoi, dintr-o dată, aparent ieșit de nicăieri, a venit coronavirusul. A ieșit la iveală tocmai într-un moment foarte amenințător, când toate tensiunile globale urmau să izbucnească.

Prin urmare, sunt fericit că lucrurile s-au întors așa deocamdată, și că nu s-au dovedit mult mai rele.

În plus, mai presus de toate teoriile care se răspândesc asupra cauzelor coronavirusului, forța supremă a naturii îi ghidează pe toți și toate într-un mod foarte precis și grijuliu. Cu alte cuvinte, natura ne-a organizat ieșirea într-un mod foarte exact din starea teribilă cu care ne confruntam.

Noi, umanitatea, ne-am îndreptat către un punct mort. Apoi, cu o relativă fineţe, fără nicio alegere din partea noastră, natura a organizat o nouă stare și o cale de ieșire din încurcătura noastră.

Și așa, astăzi, mulți dintre noi stăm acasă, fără nimic de făcut. Lucrurile artificiale și neesențiale cu care ne țineam ocupați vor dispărea rapid datorită faptului că simțim din ce în ce mai mult că ele nu ne mai folosesc.

În ceea ce privește viața noastră, și a copiilor și nepoților noștri, ar fi înțelept să creăm noi departamente și echipe, atât la nivel guvernamental, cât și la nivel de societate, care vor fi preocupate de a aduce o atmosferă de sprijin reciproc pentru societate. Procedând astfel, vom supraviețui cu toții, prin această nouă etapă unică a dezvoltării noastre, până când ne vom obișnui cu un nou mod de viață.

Sper că, după această criză, toate țările superputernice care își arătau mușchii și își răspândeau tentaculele în întreaga lume – una financiară, alta militar și alta industrial, etc., în țări precum China, Uniunea Europeană, Statele Unite, Rusia, Iran și altele, își vor recăpăta liniştea și se vor normaliza. De asemenea, sper să văd oamenii calmându-se din toată frenezia călătoriilor în jurul lumii.

Sunt sigur că vom vedea astfel de fenomene, pe măsură ce vom ieși din această eră a coronavirusului.
Îmi imaginez o lume nouă, una în care vom elibera din ce în ce mai mult spațiu în mintea și inima noastră pentru a lua în considerare întrebarea “de ce suntem în viață”, “care este sensul vieții” și pentru a pune capăt întregii agitații.Până să ne lovească coronavirusul, eram ca niște copii care alergau de la un colț al camerei la altul.

De acum înainte, totul se va schimba.

Am devenit mai maturi, iar natura, ca un părinte care vrea să ne disciplineze, îndreaptă degetul spre noi și ne spune „Ajunge! Stai jos și gândește-te la ceea ce faci! ”

Am intrat într-o nouă eră istorică în care trebuie să ne oprim și să luăm în considerație întrebarea: cum și de ce ne trăim viața, că trebuie să ne răcorim și, după ce devenim mai răbdători, să înaintăm cu mai multă introspecție, experiență și cunoștințe despre cum să ne trăim viața într-un mod mai echilibrat, între noi și cu natura.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→