Întrebare: Care parte a populaţiei trebuie să participe la educaţia integrala, în scopul de a schimba conştiinţa întregii societăţi?

Răspuns: Eu cred că odată ce 20-30% din populaţie devine inspirata de ideea anti-criză -aş numi-o chiar ideea salvarii noastre dintr-o stare critica- acest lucru ar fi răspândit în mod automat la ceilalţi şi vor deveni, de asemenea, interesati să înţeleagă şi să simta necesitatea de a studia metoda integrala. În plus, pe masura ce afacerile şi cererea pentru anumite servicii continuă să scadă, ca urmare a epuizării abilităţilor materiale ale populaţiei, oamenii vor înţelege că au cu adevărat nevoie să se gândească la o anumita tranziţie .

Daca s-a facut o muncă explicativa în rândul populaţiei în ceea ce priveşte criza, cauzele sale, cursul şi consecinţele sale şi modalităţi de a o rezolva regional,in orase, state, şi pe scara globala – oamenii vor asculta cu adevarat. Acesta este motivul pentru care, atunci când oamenilor le va fi oferita mai departe o metodă de educaţie integrala ca mijloc pentru ieşirea din criză, oamenii o vor lua mai în serios.

Este necesar sa organizam discuţii interesante, sa invitam persoane diferite, cu puncte de vederi opuse, în care vor încerca să-si dea seama de lucruri în timpul dezbaterii.

Din Emisiunea KabTV  „Oraşul experimental – Soluţia la criză” 2/03/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Am trei copii, așa încât am foarte îngrijorat atunci când ați spus că generația noastră epuizează toate resursele naturale, fără să lase ceva pentru copiii noștri. Cum putem corecta această situație?

Răspuns: Familia noastră mare include șapte miliarde de oameni și trebuie să ne gândim la fiecare om atunci când ne îngrijorăm cu privire la ceea ce vom lăsa generației viitoare, nu doar la cei trei copiii ai tăi sau la nepoții noștri. Dar, între timp, văd că ne bucurăm de viață, consumând resurse vitale, fără să alocăm nici un gând sau părere de rău, fără să ne îngrijorăm de aceia care vor veni după noi. Este doar un exemplu de cât de orb este ego-ul nostru și de faptul că nu înțelege ce se întâmplă.

Dacă ne uităm la comportamentul tuturor țărilor și guvernelor, putem vedea că nici unul nu se gândește la viitor. Singura noastră dorință este de a pompa mai multe resurse din pământ, de a produce mai multe bunuri și apoi de a le arunca. Faptul că, în același timp, poluăm aerul și apa, nu ne oprește deloc. Am călătorit deseori în jurul lumii și am observat că mediul înconjurător este teribil de poluat, chiar și în țările care nu sunt industrializate. Cu greu mai găsești locuri care sunt încă naturale și curate, totul este otrăvit.

Acesta este un proces natural atâta vreme cât suntem conduși doar de forța ego-ului. Dacă nu există nici o altă forță care să contracareze ego-ul și anume forța dăruirii, care poate îl echilibra, acesta ne va ucide. Noi nu vom fi capabili să îl oprim. Doar cu un minut înaintea sfârșitului, neavând de ales, vom striga ”Ajutor!” și, atunci, vom fi salvați. Dar este mai bine să nu ajungem în această stare; este mai bine să diseminăm înțelepciunea Cabalei cât mai mult cu putință, înainte de a ajunge în această stare.

Trebuie să înțelegem că nu este de nici un ajutor să luptăm împotriva polării externe a naturii, sub forma unei societăți de protecție a naturii. Toate aceste probleme ecologice ne sunt date pentru a ne împinge în direcția corectării sufletului. Dacă rezolvăm doar îmbunătățirea mediului înconjurător, nu vom corecta nimic.

Astăzi, oamenii de știință încep să înțeleagă asta, spunând că, în situația în care vom începe să folosim surse de energie alternativă pentru a conserva mediul înconjurător, s-ar ajunge la consecințe neprevăzute. De exemplu, generatoarele care sunt operate de energia vântului și care sunt considerate a fi ecologice, au de fapt un impact puternic asupra încălzirii globale, astfel încât nu se justifică energia pe care o produc. În fapt, acestea împing aerul spre sol, cu o mare forță, provocând mai mult rău decât bine.

Aceasta este legea conservării energiei. Nu putem produce energie din nimic. Chiar dacă folosim energia solară și tot rezultă un impact negativ extraordinar, asupra pământului. Așadar nu putem acoperi întreaga planetă cu panouri solare, deoarece nu ne va ajuta la îmbunătățirea mediului înconjurător ci, de fapt, îl va strica.

În natură, totul este astfel orânduit, încât putem atinge starea de echilibru cu natura doar dacă avansăm spre scopul creației. Orice altceva am face, oricât de bun ar putea să pară, va provoca doar rău. Nu are importanță cât de mult vom încerca să protejăm natura, nimic nu va fi de ajutor.

Totul se întâmplă la o scară atât de mare, încât putem să încetăm să ne gândim la salvarea ecosistemului Pământului și a resurselor sale naturale, la eliminarea gunoaielor care îl contaminează, a plasticelor care umplu mările și oceanele, ci, mai degrabă, ar trebui să ne ocupăm doar de corectarea internă a noastră. Atunci, totul ar începe să funcționeze corect, deoarece nivelul superior corectează toate nivelurile inferioare.

În Cartea Zoharului și în articolul “Introducere în înțelepciunea Cabalei” de Baal HaSulam, se spune că totul depinde de corectarea omului, având în vedere că nivelurile naturale, neînsuflețit, vegetal și animal, se ridică și coboară împreună cu el, fără să aibă importanță singure. Așadar, protecția ecologiei nu ne va ajuta la nimic. Mai degrabă, principalul lucru este acela de a avea grijă de sufletul nostru.

Din Congresul de la New Jersey 5/09/12, Shamati  nr.25

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o diferenţă între a urmari Convenţia de acasa, de pe monitorul calculatorului si a veni acolo în persoană? Primeste o persoană ceva suplimentar prin a fi acolo fizic?

Raspuns: Probabil ştiţi că în secolul al 18-lea, a fost popular în rândul clasei bogate să-si cumpere propriul loc sau loja la operă sau la teatru. Dacă o persoană vroia să-si audă aria favorită într-o operă, putea veni doar pentru acele 15 minute, se bucura de ea, iar apoi se ducea înapoi acasă. Pe atunci nu existau magnetofoane sau înregistrări, astfel încât oamenii trebuiau să vină acolo în persoană pentru a auzi o simfonie sau o opera.

Mai târziu, magnetofoanele şi televizoarele au fost inventate, asa ca de ce nu s-au închis teatrele astazi? De exemplu, un bilet la un spectacol de operă italian efectuat de o cantareata faimoasa costă o mulţime de bani. O dată am mers la o operă la Londra şi cel mai ieftin loc in partea de sus a galeriei costa 40 de lire sterline. Dar oamenii încă mai merg acolo, pentru că este imposibil să se transfere o impresie prin intermediul ecranului.

Pentru a obţine o impresie completă, trebuie să fii în acel loc, în persoană. „Un loc” este o noţiune spirituală, care, de asemenea, există în lumea noastră.

Şi acest lucru este chiar şi mai adevărat pentru o convenţie cabalistica pentru că venim impreuna pentru a ne uni! Şi pentru asta nu este suficient să vezi pe ecran sau sa auzi prin microfon. Daca nici macar o operă înregistrata nu-ti da impresia unui spectacol viu, atunci este asa cu atât mai mult in ceea ce priveste sentimentul de unitate.

Întregul scop al convenţiei este unitatea. Toate evenimentele, seminariile şi discuţiile sunt dedicate pentru acest lucru. Acesta este un proces unic, viu, care nu poate fi transmis în orice formă. Pentru aceasta eu sunt dispus să călătoresc în orice grup, in orice punct din lume, chiar dacă acest lucru este destul de împovărător pentru mine. Dar nu există nici o alegere;  nu pot îndeplini misiunea mea în nici o altă formă şi voi nu puteti atinge scopul în nici un alt mod.

Numai daca cineva trăieşte într-o locaţie foarte indepartata şi nu are nici o posibilitate de a participa, şi chiar nu poate(şi va trebui să dovedeasca asta Creatorului, nu noua), atunci se pare că există un calcul personal, special cu el. Dar nu as lăsa posibilitatea de a lua parte la o convenţie sa treaca pe langa mine pentru nimic.

Există un exemplu celebru despre o persoană care a trăit cu mii de ani în urmă în deşertul Negev şi lucra în agricultură, iar o dată pe an, ea călătorea pe jos pentru a studia în Ierusalim. Putea sa rămâna şi sa studieze acolo doar o zi, deoarece drumul era atât de lung incat trebuia imediat sa stabileasca sa mearga înapoi, astfel incat sa poata reveni la timp pentru a începe să lucreze la camp. Dar pentru aceasta zi, există o zi specială în cursul anului, care a fost numita în onoarea lui („un student pentru o zi”), in care toată lumea sta şi studiaza.

Este imposibil sa transferi energie de la o persoană la alta fara contact personal, fizic, atunci când suntem toti împreună. Acesta este motivul pentru care existam in aceasta lume! Această lume este speciala, deoarece noi toţi suntem egoişti şi , prin urmare, avem posibilitatea de a începe conexiunea noastra numai în acest fel.

Pana la urma, nu suntem uniti printr-o conexiune spirituala încă. Şi de aceea, un alt nivel, mai mic ne-a fost dat, numit „aceasta lume” – o realitate imaginară, în care conexiunea noastra se naşte. Şi după aceea deja începe să crească în spiritualitate.

Este precum o floare care nu creste până ce samanta nu putrezeste în pământ şi o rasada creşte din ea, care apoi se dezvolta pentru a deveni o floare. Acesta este modul în care trebuie să plantam începutul conexiunii noastre. Şi chiar dacă suntem în lumea egoista, samanta noastra trebuie să putrezească în acest sol egoist şi un nou rasad va iesi din ea.

Cu toate acestea, această fază preliminară, această conexiune fizică între noi este necesara, şi de aceea există această intreaga lume.

Cred că după aceste cuvinte, o explozie ar trebui să apară şi toţi cei care nu s-au înregistrat încă se vor grăbi să se înregistreze la convenţie. Dacă as fi o persoană care trăieşte în America, nu aş sta acasă …

Poti plasa un televizor cu cel mai mare ecran în faţa ta, şi sa stabilesti condiţii ideale, cele mai confortabile, sa-ti iei o vacanta de la muncă astfel încât nimeni sa nu te deranjeze din vizionare, dar aceasta tot nu-ti va da un contact real. Vei pierde cel mai important lucru: senzatia interioara, şi vei vedea doar imaginea externă.

Din lecţia de pe 9/5/12 din America, Shamati

Filed under: Congrese, Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Michelle M. Duguid, Universitatea Washington, şi Jack A. Goncalo, Universitatea Cornell): „Înălţimea este o metaforă adesea folosita pentru putere: Oamenii puternci se simt precum omul mare în campus” şi „oamenii se uita la ei.” Psihologii de dezvoltare au sugerat că o asociere metaforică dintre putere şi înălţime poate avea rădăcini foarte devreme ca atunci cand, de exemplu, copiii se confruntă cu părinţii mai înalti, care au putere asupra lor şi în timpul adolescenţei cand copiii mai înalti isi folosesc puterea pentru a constrânge fizic pe copiii mai mici. Această asociere continuă să fie consolidată, ca oamenii mai inalti castiga salarii mai mari si sunt mult mai susceptibili de a fi găsiti în functii mai inalte, sa apara ca lideri şi sa câştige alegerile prezidenţiale.

„Acest flux de cercetare sugerează că observatorii sociali ii judeca pe cei înalti ca fiind mult mai puternici decât colegii lor mai scunzi. De exemplu, atunci când oamenii se extind pentru a ocupa mai mult spaţiu, observatori presupun că sunt dominanti, in timp ce, atunci când ei se restrang, sunt perceputi de alţii ca supusi. …

„În concluzie, există dovezi puternice despre o asociere pozitivă bine învăţata dintre putere şi înălţime. O predicţie evidenta pe baza acestei cercetari este ca observatorii ar putea utiliza o inaltime tinta pentru a deduce puterea; nu o presupunere nerezonabilă, având în vedere corelarea puternică dintre înălţime şi putere în setările naturaliste „.

„Aici, avem în vedere o implicare mai contraintuitiva a asociaţiei dintre putere si înălţime; aceea că experienţa psihologică a puterii poate determina indivizii sa se simta de fapt, mai inalti decat un obiectiv de măsurare ar indica ca sunt într-adevăr.”

Comentariul meu: În lumea noastră egoistă totul este măsurat cantitativ, măsura egoismului fiind „cât de mult primesti” (inaltime, greutate, distanta, timp, salariu, etc), în timp ce în lumea spirituală altruista, totul se măsoară calitativ- măsura daruirii. Diferenţa este că primirea în lumea noastră este în dorinţa unei persoane, în timp ce în lumea spirituală este în dorinţele altora. În consecinţă, nu există senzaţii pământeşti din lumea superioară şi de aceea sentimentul de „dispariţie treptată a corpului” se realizează acolo.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie: (Dr. Alexei Yablokov, membru al Academei Sovietice de Stiinte, Centrul pentru Politici de Mediu si Ecologice): “Conceptul Profesorului V. Vernadsky’s asupra biosferei este ca Pamantul este o fiinta vie, care reactioneaza prin consecinte geologice la cale mai mici fluctuatii care au loc in structura sa.

„Mai tarziu, omul de stiinta britanic James Lovelock a vorbit de asemenea despre Pamant ca despre o fiinta vie. El a definit un concept numit „Teoria Gaia” sau „Principiul Gaia” („Gaia” Zeita Pamantului la vechii Greci).

Pamantul (Gaia) ar putea „elimina” umanitatea ca pe o tumoare canceroasa. Populatia Pamantului face tot posibilul sa forteze Pamantul sa scape de noi: folosirea excesiva a resurselor naturale de neinlocuit, exploatarea excesiva a pamantului, a lemnului si apei, poluarea biosferei prin substante chimice si radioactive……

Abordarea pe teremen lung a „ecologistilor” ia in calcul consecintele pe termen lung, in locul „beneficiilor” imediate. Cat priveste economistii, ei fac estimari pe 10 ani. Gandirea politicienilor este limitata la intervalul dintre doua alegeri electorale (4-6 ani). Discrepantele in calcularea timpului dau nastere contradictiilor din multe puncte de vedere. Politicienii nu pot fi de acord cu argumentele ecologistilor ca „ peste 20 de ani va fi mai rau”, deoarece principalul lucru pentru ei este sa obtina voturile alegatorilor in viitorul apropiat.

„Societatea bazata pe consum trebuie sa inteleaga ca la un anumit moment se va elimina pe sine. Oamenii dau voturile lor politicienilor care iau decizii ecologice periculoase pentru a atrage votanti. Singura cale de a indeparta amenintarea mediului este de a raspandi informatia ecologica si cunoasterea cat de mult posibil. Cel mai rau lucru care se poate intampla oamenilor este sa nu mai aiba „o cale de intoarcere”.

„Gandirea orientata spre ecologie ar trebui sa conduca aomenii sa actioneze constient, sa pastreze mediul, si sa isi gaseasca locul in imensa biosfera in care ocuim. Ecologia este o stiinta care are ca scop sa pastreze in siguranta propria noastra casa. Pana acum, cea mai mare parte a locuitorilor pamantului nu a inteles ca planeta este casa noastra”.

Comentariul meu: De zeci de ani, ecologistii ne atrag atentia si apeleaza la noi, insa deoarece politicienii si finantistii sunt aceia care ne definesc viata, numic nu se schimba. Ei nu vor investi niciodata in ceva care nu le va aduce beneficii imediate politice sau economice. Exista oare o cale de scapare din acest cerc vicios? Raspunsul este sa educam toate straturile societatii acordand o atentie speciala largirii orizontului oamenilor obisnuiti, deoarece straturile superioare ale societatii nu vor agrea niciodata in mod voluntar educatia integrala, pentru ca scopul lor este de a pastra oamenii in fata Televizoarelor.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

La început, în lumea Infinitului, eram uniţi ca unul, ca un corp ale cărui părţi erau toate necesarea una alteia şi total interdependente. După ce am coborât din Lumea Infinitului în lumea noastră, am devenit complet deconectaţi pentru că tot spaţiul dintre noi a fost umplut de egoism, care ne-a îndepărtat unul de altul.

Egoismul este în continuă creştere şi, astfel, în timp ce istoria progresează, noi ne simţim din ce în ce mai greşiţi. Dar vine un moment când egoismul încetează să mai crească şi atinge saturaţia. De aceea, oamenii de azi sunt copleşiţi de deziluzii şi disperare, iar despresia a devenit cea mai răspândită boală din lume.

Omul pierde sensul vieţii. Anterior, nu şi-a pus acest gen de întrebări, deoarece dorinţele egoiste au crescut constant în el şi l-au împins înainte. Îi spuneau, amăgitor: „Vrei asta, asta şi asta! Cu siguranţă trebuie să iei asta şi să devi mai mare decât ceilalţi!”

Dar astăzi a venit timpul în care nu mai vrem nimic. Iar în plus, se dezvăluie criza generală, nelăsându-ne altă şansă decât să cercetăm o cale de a schimba situaţia şi a obţine corectare, unde corectarea se află în ascensiunea înapoi în lumea Infinitului, să devenim un singur om din nou. Totuşi, această unitate este obţinută prin propriile eforturi, adică prin munca împotriva egoismului nostru, de dragul unităţii.

Aceasta este cea mai urâtă muncă pentru noi şi nu o vrem. Sunt dispus să fac orice altceva în loc de asta – orice dar numai să nu mă unesc cu prietenii! Mă simt bine eu însumi, asta este confortabil! De fapt, întreaga mea natură este voinţa de a primi plăcere şi tot ceea ce îmi trebuie este să o satisfac. Vreau numai împlinire.

Fiecare persoană se gândeşte numai la cum să facă lucrurile mai bune pentru ea, în fiecare moment. Organismul şi creierul nostru lucrează numai pentru a se păstra în cea mai confortabilă stare. Şi astfel se scurge toată viaţa noastră. Fiecare persoană se gândeşte la cum să facă lucrurile mai bune pentru ea, acum şi în viitor. Toate calculele noastre se învârt în jurul acestui lucru şi suntem incapabili să ne gândim la altceva. Tot ce îmi pasă este propriul corp. Reiese că sunt blestemat la o viaţă de animal mizerabil, sărac, care încearcă să îşi sprijine corpul în orice mod posibil, astfel încât să trăiască câteva decenii şi apoi să moară. Dar dacă toată viaţă se rezumă doar la asta, atunci care este rostul ei?

De aceea ne este atât de dificil să lucrăm împotriva egoismului nostru. Este o foarte mare problema psihologică aici, care ne împiedică să ne reunim cu alţii, în circumstanţele în care egoul nostru a atins maximul. De aceea vine ştiinţa Cabala şi ne explică cum să facem asta, prin unirea într-un mic grup.

Prin grup începem să atragem această forţă specială din noi, care este ascunsă în natură şi se numeşte Lumina care reformează. Iar dacă încercăm să extragem această forţă ascunsă din interior, ea va apărea la suprafaţă şi va face minuni pentru noi. Ne va corecta complet, ne va schimba, astfel încât vom fi în stare să ne conectăm cu alţii. Iar apoi, un grup va ajunge să vină împreună cu mai mulţi prieteni, ceea ce va deveni un mini-model pentru corectarea umanităţii în care unitatea noastră se realizează.

În loc de forţa anterioară, negativă a egoismuliu, care ne separă într-o stare spartă şi are diferite nume (Faraon, Haman, Bilam, Balak şi toţi „păcătoşii”, adică forţele care împiedică unirea), înăuntrul conexiunii noastre vom începe să revelăm această imensă forţă pozitivă. Aceasta este forţa conexiunii care vine să înlocuiască forţa negativă, şi se numeşte Creator. Este forţa dăruirii, forţa care ne-a dat naştere şi ne uneşte. În ea vom revela programul creaţiei şi scopul acestuia.

De aceea trebuie să ne unim într-un grup, deoarece prin asta vom simţii o stare înaltă – prezenţa unei forţe ascunse, înalte, Creatorul care este între noi. Trebuie doar să Îl revelăm! Să sperăm că vom simţii această trezire în noi în timpul seminarilor, ca rezultat al eforturilor noastre de a ne unii unul cu altul. Asta se poate întâmpla chiar unei persoane care a venit la congres pentru prima dată.

Din prima lecţie de la congresul din Brazilia din 03.05.2012

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că avem un grup de studiu integral, care are nevoie de o anumită ghidare, să i se spune cu ce se va ocupa, prin ce proces va trece. Cu ce trebuie să începem?

Răspuns: Pentru membrii noi trebuie să existe discuţii despre lume, despre noul trend, despre evoluţia bazată pe ego, etc. Mai întâi trebuie să pregătim o bază teoretică serioasă a perspectivei practice asupra istoriei umanităţii, a societăţii şi asupra noastră însăşi. O persoană este adusă, gradual, la întrebarea „ce urmează?” Să presupunem că am explorat lumea modernă, dezvoltarea noastră, dezvoltarea omului şi a întregii naturii şi unde ne duce asta. Nu vedem nici măcar lipsa liberului nostru arbitru, dinamica dezboltării noastre şi colapsul egoului ca motor, ca sursă a vieţii şi avansării noastre. Am ajuns la o criză, ce urmează?

În continuare, desigur, se regăsesc scopuri diferite în natură. Suntem acum la o intersecţie unde trebuie să ne schimbăm total atitudinea faţă de lume, pentru că egoul prin care am crescut anterior a încetat brusc să mai lucreze.

Deci, încotro ne îndreaptă? Ne îndreaptă către negarea lui. Vedem asta în toate problemele, în depresii, droguri, terorism şi chiar în criza din familie şi societate. Principalul lucru care ne doare cel mai tare este criza economică, pentru că noi, ca animale, avem nevoie să ne hrănim şi să ne furnizăm nevoile de bază. Aici ne găsim într-o stare în care nu vom mai fi în stare să ne furnizăm nevoiele de bază, mai ales în lumea pe care am creat-o în jurul nostru, o lume care este o imensă junglă urbană, în care trebuie cu toţi să facem ceva pentru a primi ceea ce avem nevoie.

Este foarte simplu să distrugi o astfel de lume. Este aşa de sensibilă şi de dispusă la neadaptării încât în ea se află milioane de oamenii fără hrană, apă şi energie sau alte resurse. Nici măcar nu ne putem imagina cât de delicată este lumea pe care am creat-o, iar dacă ceva merge greşit, chiar şi un pic, se va prăbuşi ca o casă din cărţi. Totul se va prăbuşi şi atunci ce se va întâmpla cu noi?

Ca rezultat al dezvoltării am ajuns în acestă stare foarte instabilă. Vă puteţi imagina oraşe cu populaţie de 20 milionae de oameni, dar chiar şi în oraşe cu populaţie de 2 milione, ce se va întâmpla cu aceşti oameni dacă vor rămâne fără hrană, electricitate, apă sau canalizare?! Este sfârşitul!

Există o nevoie pentru cooperare reciprocă între ţării, pe care nu o putem rezolva. Nicio ţară nu îşi mai poate furniza singura tot ce are nevoie. Astfel, vedem că lumea este cu adevărat fragilă şi nesigură. Le arătăm oamenilor toate aceste lucruri, explicându-le trendul general şi de ce natura şi egoul ne-au adus în acest punc, pentru a ne ridica deasupra egoului, pentru că în starea de acum suntem incapabili să ne adaptăm naturii integrale. Cum putem fi conectaţi reciproc cu ea, adică să fim incluşi în această integralitate, în sfera ei, în armonie, cu egoul nostru?
De aceea avem nevoie de ghidare, prin care putem arată oamenilor că există o altă cale de dezvoltare. Atunci când ne schimbăm psihologic, noi şi lumea, vom vedea lumea nu din perspectiva egoistă ci dintr-una altruistă, integrală. Vom fi capabili să formăm o societate total diferită, car va fi în armonie cu toate legile naturale. Iar atunci, nemaiavând altă alegere, omul, familia, societate, statul, civilizaţia şi toată umanitate, va atinge o asemenea armonie cu natura încât va recupare tot echilibrul fragil al pământului, intern şi extern, cu restul naturii. Asta este posibil numai dacă omul se schimbă dintr-un individualist într-o persoană a universului. Asta trebuie să le aducem oamenilor.

Acum, să vedem cum se poate face asta: putem lăsa perspectiva egoistă, individualistă asupra lumii? Putem schimba ochelarii egoişti şi să vedem totul prin lentilele interne? Ce vom câştiga din asta? În alte cuvinte, trebuie să am grijă de toată lumea. Este asta posibil? Nu ar trebui să mă iau şi pe mine în calcul, este asta posibil? Trebui să mă „părăsesc” total? Dar ce se întâmplă cu mine şi familia mea, rudele mele? Cum ne putem aţinti asupra cooperării reciproce cu alţii, astfel încât să formăm o societate unificată?

Ce înseamnă unificată? Este atunci când fiecare dintre noi nu se mai simte pe sine însuşi, simte numai societatea, ca furnicile, care înţeleg numai cooperarea lor. Niciuna nu are vreun rol separat, vreun scop separat, o prioritate, toate sunt operate de o minte colectivă, un program şi îndeplinesc meticulos toate sarcinile programului. Este asta posibil? Spre asta ne îndreaptă natura. La un asemenea nivel vom obţine armonia totală cu ea.

Ce vom câştiga din asta? Cu toate că sună un pic a fantezie, vom câştiga sentimentul eternităţii, senzaţia infinitului, pentru că toate sentimentele noastre de azi sunt în limita egoului, în timp ce noi ne mişcăm către sentimente diferite, în afara noastră. Atunci omul nu îşi mai simt corpul animal, ridicându-se la următorul nivel, următoarea dimensiune, numită „om”. Nu mai este în „animalul” său ci se ridică la următorul nivel. Până astăzi am fost de fapt nişte animale mai dezvoltate.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 17, 02/28/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timpul Plăgilor din Egipt, Creatorul i-a spus lui Moise, „Du-te la Faraon, pentru că i-am îngreunat inima lui şi servitorilor lui, astfel ca să arat aceste semne ale mele printre ei” (Exod 10:1). Datorită loviturilor pe care le primeşte egoismul nostru, Cretorul creşte între noi. Creşte cu aceste „indicaţii”, aceste semne, atunci când descoperim în dorinţa noastră egoistă cât de dependentă, controlată şi neajutorată este. Totuşi, ea ne conduce, dar de fapt, este proastă. Slăbiciune ei morală şi fizică ne este expusă.

Odată, egoismul ne-a împins înainte ajutându-ne să ne construim o viaţă. Dar în final, a reieşit că folosind-ul, primim rezultate negative, care se observă clar. Şi chiar dacă masele nu vor să ştie nimic, trebuie să ne uităm doar la rădăcinile umanităţii şi să vedem că se distruge cu adevărat şi ea şi natura.

Dacă am observa o asemenea dezvoltare a evenimentelor pe altă planetă, am concluziona că locuitorii ei sunt fiinţe sensibile. Ar părea că ceva greşit le-a luat minţile şi că au început să îşi taie rădăcina pe care stau, să blocheze canalul care îi hrăneşte.

Vor mai trece douăzeci sau treizeci de ani şi umanitate va fi lăsată fără nimic. Am creat o lume teribilă, o piramidă a unui câştig fără sfârşit care generează profit prin adăugarea de noi şi noi oameni. Odată ce această creştere se termină, totul se prăbuşeşte. Totuşi, cât timp buzunarul este încă plin, omul continuă să joace.

Întreaga economie a lumii este construită de americani pe principiul piramidei, pe îmbogăţirea vârfului datorită creşterii producţiei şi consumului. Dar aici apare prăbuşirea: Nu mai avem unde să creştem şi astfel nimic nu se poate întâmpla decât colapsul piramidei. Societatea de consum bazată pe puterea de cumpărare a ajuns la sfârşit. Nu mai este loc pentru externalizarea producţiei, nu mai este nimeni care să fie implicat; Pământul este rotund şi nu aşa de mare. Este interesant cum apar paralele între piramida noastră şi vechiul Egipt, ţara piramidelor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/23/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trăim într-o lume care a devenit integrala. Interconectarea tuturor ţărilor şi a statelor dovedeşte acest lucru.

Astăzi, nu trebuie să mergem la război unul impotriva altuia. Este suficient sa rupem legătura unei ţari cu alta şi aceasta va cadea. Dacă se interzice importul şi exportul de mărfuri, nu va putea să existe. Aceasta este măsura în care suntem interconectati.

Se pare că trebuie să învăţăm să coexistam unul cu altul. Din moment ce suntem interconectati, nu putem exista în opoziţie continuă unul fata de altul, precum membrii unei familii care se luptă în mod constant, dar trăiesc sub acelaşi acoperiş. Trebuie să facem ceva in legatura cu asta.

Acesta este motivul pentru care ar trebui să avem educatia pentru adulti. Nu este pur şi simplu educatie, ci crearea de sisteme complet diferite de interconectare şi de comunicaţii între naţiuni şi între organizaţii, de fapt, între toată lumea. Natura ne cere să fim integrali şi alaturati. Aceasta este exact starea la care societatea noastră trebuie să ajungă.

Astăzi, mai mult de zece mii de oameni de stiinta studiaza interactiunile integrale. Noi am acumulat o bază de date vasta, care este disponibila pentru oricine. Am stabilit o conexiune cu numeroase organizaţii care studiază acest fenomen. Nu este pentru că noi pur şi simplu dorim sa facem asta, ci pentru că procesul natural de dezvoltare umană ne-a adus la acest punct.

Dintr-un Discurs la Universitatea din Šiauliai, Lituania, 22/03/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Intrebare: Lituania este o tara mica. Suntem doar 3 milioane. Protejam cu strictete mentalitatea noastra culturala, limba noastra materna si radacinile etnice. De aceea suntem ingrijorati; ne vom dizolva in lume daca progresiv ne  vom integra cu ea?

Raspuns:  Te inteleg perfect.  Am locuit in Lituania in urma cu ceva ani,  cand se resimtea presiunea vecinilor, si anume Rusia. Iti inteleg grija fata de poporul tau, fata de natiune, pentru identitate si identificare.

Cu toate acestea, vorbim despre necesitatea ca omul sa nu se mai simta individual, separat, in opozitie,  departe de vecinul sau, ci dimpotriva, sa se simta unit cu toata lumea.

Vorbim despre faptul ca omul  este o parte a lumii comune si trebuie sa lucreze in ea in concesinta,  ca un organ mic intr-un organism unitar.

Diferite organe ale corpului, inima, plamanii, rinichii, ficatul, fiecare lucreaza in directia sa, insa impreuna se supun aceleiasi legi fixe, si de aceea corpul traieste. O multime de procese opuse se intampla in interior, dar toate sunt coordonate de o actiune de control mai mare.

De aceea, miscarea integrala de avansare, ne va face, pe noi lumea intreaga,  sa ajungem  la un nivel global, insa sub nicio forma  nu neaga individualitatea unei persoane, a unei tari, a unui popor,  natiuni sau a unei societati. In nici un caz!

Individualitatea ramane, ca si unicitatea fiecarei celule  sau a fiecarui organ al corpului. Dar acest lucru se intampla pentru ca ele se armonizeaza cu restul corpului si astfel corpul traieste.

Apoi, planeta noastra Pamant, are de asemenea posibilitatea de a exista, si la randul sau face acest lucru fiecare popor, fiecare natiune, fiecare stat in interiorul sau, care au propria lor cultura, obiceiuri, unitati si asa mai departe.

Am auzit de multe ori ca frica apare in oameni: „Eu trebuie sa ma anulez complet? Este ca si cum nu as exista? Trebuie sa ma dedic complet altora si societatii?”

Nu, in nici un caz! Si acelasi lucru este valabil si pentru o tara sau o natiune, pentru a pastra tot ce ai!

Atunci cand se lucreaza la integrare, atunci se creaza o societate normala si sanatoasa in interior, si pe de alta parte ajungi in contact cu orice altcineva cu bunavointa.

Ca inima si plamanii, ce sunt diferite, dar care lucreaza in parteneriat, printre altele,  in scopul de a sprijini tot organismul. Astfel, directia integrala, unitatea, nu duc la o nivelare sau anulare a individualitatii.

Dintr-o lectura de la Šiauliai University, Lithuania, 3/22/12

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→