Întrebare: Înainte de a merge la paraşutism, sa spunem, o persoană are nevoie sa-si pregăteasca mintea pentru a sari, şi există un instructor care-l ajuta cu asta. Sunt tocmai profesorii cei care-i imping de multe ori pe elevii lor in faţa unui pas decisiv. Atat cat am înţeles, constrângerea este interzisa în metoda integrala, iar un profesor, o persoana care deja există în cadrul senzaţiei integrale, nu are dreptul sa faca astfel de lucruri.

Răspuns: Cum pot împinge un student? Trebuie să exercite un efort el însuşi, sa închida ochii şi să sară din avion.

El are nevoie să facă un efort intern, sa se adune în aşa fel încât să recunoască nevoia de unire cu ceilalţi. Şi numai în această unitate, când sare din el însuşi, nu dintr-un avion, în comuniune şi integralitate, dincolo de el însuşi şi în altii, de la recepţie la daruire, atunci când face această inversiune, acest salt, dar în acelaşi timp, se intoarce  pe el însuşi invers, doar atunci poate s-o experimenteze.

Mai mult decât atât, există o forţă în natură care nu ne împinge, ci ne ajută sa facem această schimbare, această fază de tranziţie. Ea funcţionează numai cu condiţia ca noi sa cerem influenţa şi ajutor. Aceasta este aşa-numita MAN (rugăciune), care trebuie să fie formata într-o persoană, adica, o nevoie urgentă a cuiva de a se schimba de la primire, de la a fi egoista ca o celula canceroasa, la daruire, la a fi plina de compasiune, degajand umpland pe oricine altcineva .

Această forţă este capabila sa ne schimbe şi ea există în natură. Dar nu există în fiecare dintre noi separat; ea apare numai atunci când ne adunăm împreună şi în cercul nostru cream comuniunea între noi, efortul nostru comun îndreptat spre schimbare. Şi apoi fiecare dintre noi şi noi toţi împreună ne supunem acestei schimbări: Am devenit un întreg comun. Şi apoi, după ce ne indepartam de ea, devenim egoisti inca o dată.

Deci, această forţă ne cladeste într-un singur intreg, schimbandu-ne nu pe fiecare dintre noi separat, ci tocmai acest întreg grup de oameni care se susţin reciproc şi eleveaza acest scop, creând o astfel de cerere comună care atrage cu adevărat catre ei forta naturii care ii schimbă. Dar, pentru ca aceasta să ne influenţeze, trebuie să avem acumulat un anumit potenţial pentru ea. Şi apoi, forţa ne susţine. Aceasta este a doua, forţa de daruire a naturii.

Două forţe există în natură: primirea şi dăruirea. Noi nu am folosit niciodata forţa daruirii. Dorind să ne împlinim pe noi insine, am folosit întotdeauna numai forţa egoista şi am avut de-a face numai cu ea. Iar acum, ne vom pierde treptat dorinţa de a lucra cu ea şi, în acest mod, vom ajunge la revelaţia forţei următoare.

În metoda noastră, acest lucru este cunoscut sub numele de cele două linii, unde linia stânga este cea a primirii, iar dreapta, cea a daruirii. Cu ajutorul acestor două linii, vom începe să lucram la legătura reciprocă şi să ne ridicam într-o nouă dimensiune, de-a lungul treptelor scării realizarii, senzaţiei şi împlinirii.

Dintr-o „discutie despre educaţia integrală” 25.05.12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: 99% dintre oameni vor să știe ce trebui de fapt să facă, astfel încât să apară schimbări în societate. Cum putem să le asigurăm sentimentul de securitate, unitate și conexiune, prin diseminare?

Răspuns: Mi se pare că fac ceva în această lume – stăpânesc bănci, fabrici, schimburi internaționale și tehnologie militară – astfel conduc tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră, totul trece prin fața mea, iar eu dau instrucțiuni și activez întreaga mașinărie. Singurul lucru pe care nu îl înțeleg este că eu sunt activat.

Există un video clip în care un copil se joacă cu mașina lui de jucărie într-un supermarket și ca să o facă să meargă, el face un zgomot ca de motor.

La fel și noi, nu înțelegem că suntem de fapt activați și că executăm voința celui superior, la nivelul cel mai de jos.

Acum începem o nouă eră, în care forța superioară nu ne mai dictează în mod direct ce trebuie să facem și se retrage în departare față de noi, ca și cum ne-ar acoperi, astfel dorind să o atragem noi. Îndepărtându-se de noi, ea stârnește un sentiment de confuzie în noi, o lipsă de înțelegere a ceea ce se întâmplă și cum să ne descurcăm în această lume. Dintr-odată, nu mai îmi doresc o familie, nu mai doresc copii. Nu mai știu ce să fac în viață. Există droguri și înstrăinare iar asta conduce la o mare criză. Atunci când forța superioară se retrage și nu mă mai stăpânește, simt deodată că nu mai știu unde să merg și ce să fac; nu mai știu nimic și nu mai vreau nimic. Criza este o chemare pentru noi, astfel încât să avansăm noi înșine către această forță. ”Către” înseamnă să devenim mai similari cu ea.

Oameni, totuși, cred că pot înainta la fel ca înainte: ”Voi reuși în tot!” Ce pot face guvernele? Astăzi ele nu pot face nimic. Singurul lucru pe care îl pot face este să printeze mai mulți bani, dar nici asta nu duce la nimic. Ei activează doar mașina de imprimat și se pare că avem mai mulți bani, dar de fapt este același lucru. Puterea specifică de cumpărare nu se schimbă: ei le dau oamenilor doar hârtie, asta este tot.

Astfel, politicienii, economiștii, sociologii, psihologii, oamenii de știință, educatorii și părinții, niciunul, nu au niciun efect asupra a ceva; nimeni nu poate face nimic!

Oamenii nu au fost dezamăgiți în așa măsură, astfel încât să simtă totul, dar lumea avansează în această direcție. Vedem că mulți oameni de știință descoperă asta în căutările lor.

Există o problemă în lume, vor trebui să accepte asta pentru că este o lege fizică, care se manifestă prin faptul că forța care ne conduce intern și ne dictează toate dorințele noastre, atât în minte cât și în inimă, sunt acum ușor extrase. Vrea ca tu să iei acest rol asupra ta, să înveți din el să te conduci tu singur. Aceasta este problema. Va trebui să învățăm asta și să o implementăm.

Dacă toți învățați încă spun: ”Ar trebui cu adevărat să facem ceva…”; atunci, ce se întâmplă cu adevărat? Pur și simplu ei nu simt cum îi stăpânește forța superioară.

Din  “Discuție din timpul mesei din Toronto” 6/19/12

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebari: Daca cineva se uita la ce se intampla in lume este foarte greu sa traga concluzii referitoare la radacinile anti-Semitismului, la rolul poporului Israel si a scopului sau pe care nu il indeplineste. Ar trebui astfel sa ne acuzam pe noi sau pe cei care deja studiaza Intelepciunea Cabalei?

Raspuns: Acuzatiile sunt directionate catre noi. Noi suntem obligati sa aducem natiunea Israel si toate natiunile lumii la integererea a ceea ce se intampla. Ne confruntam cu manifestarea naturii care intentioneaza sa inceapa corectia intregii lumi. Vedem astazi ca lumea are nevoie de corectie. De aceea trebuie sa le explicam oamenilor cum sunt conectate problemele de astazi cu ura fata de Evrei. Toate acestea pot fi deja revelate si corectate.

Astazi natiunile nu fac inca diferenta, dar in final toate acuzatiile se vor intoarce doar spre noi, la asociatia globala Bnei Baruch. In fond noi suntem sursa conexiunii, punctul de conexiune dintre Creator si creaturi. Noi suntem „blocajul”, prin care Lumina nu patrunde in aceasta lume. De aceea noi vom fi cei vinovati in ochii oamenilor. Fiecare simte asta subconstient. In mintea lor noi vom deveni ultimii „pacatosi”, „Faraonul” care ii inrobeste.

Aceasta este proprietatea piramidei rasturnate.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 05/06/2012, “ Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ne intalnim frecvent cu urmatoarea situatie: daca o persoana are chef sa lucreze, lucreaza, daca nu, inceteaza si asta este. Ar trebui ca persoana sa isi planifice activitatile pentru ziua urmatoare sau chiar pentru saptamana urmatoare si sa o respecte sau ar trebui sa lucreze asa cum are chef?

Raspuns: Nu, ar trebui sa ne uitam mai intai la psihologie care a inceput sa se dezvolte inainte ca actuala criza sociala cu care ne confruntam acum pentru a servi drept ghid, sistem de informatie, care invata persoana noi comportamente pentru a o aduce la cooperare integrala, la starea in care va putea sa accepte noua paradigma. Acum, cand noi dam posibilitatea persoanei sa continue sa avanseze, aceasta intelege cum poate folosi fiecare minut din timpul sau pentru a ajunge la rezultatul dorit si pentru a-si largi granitele propriei realizari.

Realizarea in „cerc” difera de cea in „linie dreapta”, deoarece in linie simt ca totul este in „bagajul” mei, intr-un „sac”, in „portofel”, pentru ca aceasta realizare are loc in concordanta cu dezvoltarea, in conformitate cu zona care se extinde.

Eu nu aduc toate acestea in interior. Dimpotriva, aceasta sfera este bogata si imi ingaduie sa simt dimensiuni infinite deoarece se extinde in mod constant in functie de sentimentele persoanei. Aceste extinderi sunt calitative prin atributiile lor. Ele nu sunt percepute teoretic, insa sunt simtite ca si calitati in interiorul dorintelor noastre, si aceasta este noua dimensiune.

Noi incepem sa intelegem ca toate datele, coordonatele in functie de care ne evaluam- timpul, distanta si miscarea- exista doar in sentimentele noastre, si totul este relativ. Aici, noi incepem sa simtim mai clar aceasta relativitate raportata la noi, ceea ce inseamna ca intram intr-un spatiu care este dincolo de limitele masuratorilor liniare, si conform lui Einstei si a altor oameni de stiinta, acest intreg spatiu devine treptat rotund si se inchide intr-un cerc.

Acest cerc ma aduce la sfera si eu incep sa simt ce se extinde, ceea ce ma face sa simt si sa dobandesc. Eu incep sa ma vad pe mine ca parte a lumii in care nu exista limite. Sentimentul direct al existentei corpului meu dispare si asa face si dependenta mea de aceasta masa de carne care, pentru un anumit motiv, este ceva aditional care imi apartine, precum un animal de casa care traieste langa mine. Eu incep sa simt umanul din mine ca pe ceva care exista intr-o noua sfera. Apoi, sentimentul vietii si mortii cu privire la acest corp dispare.

Simtind intregul, societatea integrala ridica persoana deasupra a ceea ce priveste corpul sau alcatuit din proteine, si astfel il ridica la urmatorul nivel al existentei. Persoana incepe sa inteleaga ca moartea acestui corp nu inseamna de fapt propria moarte. Exista o reevaluare mai mare aici a tuturor valorilor si parametrilor deoarece in conformitate cu ceea ce a zicea Freud si alti oameni de stiinta, frica de moarte este baza tuturor sectiunilor, dimensiunilor, si a linearelor elemente psihologice.

Deci, in momentul in care persoana poate simti ca este plina si ca se dezvolta multumita acestei mari conexiuni cu societatea din jurul sau de la care primeste in mod constant noi dorinte si imediat le implineste, apar noi oportunitati si nevoi.

De altfel, aici incepe noua revolutie tehnologica despre care vorbesc multi; ea va avea loc nu in elementele fizice sau biologice etc, ci prin conexiunea dintre persoana si societate.

O persoana va crea instrumentele pamantesti de care are nevoie, dar acestea vor fi foarte simple pentru ca toata atentia sa, dorintele si implinirile vor fi legate de aceia asemanatori lui in acest cerc. Prin urmare, vom acorda atentie acestui corp ca unui anumal de casa, adiac exact atat cat ii trebuie sa supravietuiasca. Apoi, vom ajunge la un corect echilibru cu natura intr- economie de consum rezonabil.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 23/05/2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca calea spre punctul de bifurcatie este inevitabila, atunci care este sarcina noastra, care este scopul?

Raspuns: Sarcina noastra este sa avansam spre acest punct inainte de a aparea in mod natural. Asta poate fi facut daca explicam si demonstram raul spre care ne indreptam, starea fortata in care ne aflam si cum aceasta stare fortata poate fi corectata spre o buna  dezvoltare constienta. Asta nu este doar recunoasterea raului ci este o corectie.

Aici, noi trebuie sa ne jucam cartea pe un foarte simplu, de baza, sentiment uman: atitudinea noastra fata de copii. Inca ne-a mai ramas o urma de predispozitie in acest sens, desi e departe de ceea ce a fost, sa zicem in urma cu 50 de ani. Azi, exista o anumita raceala si lipsa de consistenta a relatiilor dintre parinti si copii, dar o anumita baza a ei a ramas inca.

 In plus, noi putem lucra prin intermediul mass media si a celebritatilor. Avem nevoie sa prezentam lumii dezvoltarea integrala si autoeducatia/autodezvoltarea, ca o miscare la moda asa incat ea ar fi respectabila, ar darui onoare persoanei, exaltare, respect, stima de sine si un sens de apartenenta la o miscare de elita .   

 Din „Discutie despre Dezvoltarea integrala” 23.06.12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil ca într-o societate egoistă să schimbăm sistemul relaţiilor economice ale unei familii, intr-un sistem integral de relaţii? În ce fel este posibil să te uiti la această situaţie?

Răspuns: Dacă societatea rămâne individualistă, atunci persoanele aflate sub influenţa educaţiei integrale şi sistemului de formare se vor schimba; ele vor percepe lumea într-un mod nou. Deci, cum această persoană schimbă lumea ei mică?

Cred că oamenii dintr-o familie vor începe să se raporteze la tot ceea ce fac, interacţionând între ei şi consumând informaţii pentru mica lor casă reciprocă, din punctul de vedere al consumului economic corect. Aceasta  înseamnă că vor avea tot ceea ce au nevoie pentru viata. Şi tot restul, sentimentul de împlinire, armonie, fericire, bogatie, tot ceea ce o persoană îşi doreşte, va veni la ea în mod special din sentimentul relaţiei ei armonioase cu lumea.

Desigur, împreună cu asta, influenţa lumii egoiste şi nearmonioase nu o vor trece cu vederea, ci ei de fapt, în orice caz, vor fi umpluţi pe plan intern cu fericire şi armonie pe care în mod constant o vor dobândi pentru ei înşişi.

Economia domestică se va schimba. Din necesitate, oamenii vor fi mulţumiţi cu hrana simplă, îmbrăcamintea simplă, mobilierul simplu, şi aşa mai departe. Cautarea plăcerii şi-a depăşit limitele intereselor corporale, prin urmare, aceste nevoi, nu vor fi găsite la nivelul auto-blocării, ci la nivelul natural, necesar şi corect pentru existenţă.

Acelaşi lucru, de asemenea, se referă si la nivelul venitului. Atunci când o persoană înţelege că nu are cerinţe speciale, când priveşte lumea în acest mod, atunci desigur,  va fi simplu, uşor şi gratuit.

În plus, nevoile oamenilor de comunicare vor fi, natural, la nivelul mediului care li se aseamănă în funcţie de structura lor, în conformitate cu integralitatea. În acest fel, aceste societăţi şi grupuri se vor dezvolta.

Dintr-o „Discuţie despre cresterea integrală” 5/21/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facem astfel încât vocea noastră liniştită, picătura din ocean, să fie auzită cât mai tare posibil, aşa încât picăturile să devină fluxuri şi oamenii în sfârşit să ne audă?

Răspuns: Cred că trebuie să fim pe creasta mişcărilor de protest, deoarece guvernul le studiază şi se teme de ele. Dacă ne ocupăm locul în această mişcare de protest şi creştem mai presus de toata lumea, arătându-le şi convingându-i că soluţia nu este în a distruge, jefui, sparge vitrine şi incendia magazine, atunci, în primul rând, guvernul ne va vedea ca pe un factor pozitiv, iar in al doilea rând, psihologii, sociologii, politologii şi alţii vor studia acest fenomen. Trebuie să intrăm în aceste mişcări de protest şi să acţionăm în paralel, arătând tuturor ideologia noastră, metoda noastră.

Sper că prin puterea marilor mişcări de protest şi a milioanelor acesteia, vom deveni cunoscuţi.

Desigur, mişcările de protest în sine, nu doresc să folosească metodele blânde pe care le oferim, dar pe de altă parte, ei nu au nici o metodă a lor- jefuind banci ca bolşevicii sau francezii în timpul revoluţiilor?

Deci, cum putem acţiona? Dacă acestea sunt ţări libere democratice, ar trebui să folosim sistemele parlamentare şi să le cerem să voteze pentru un membru sau altul, deoarece protestele de pe stradă nu au condus niciodata la nimic cu adevărat.

Ideea este că există o imagine total diferită aici. Dacă cândva mişcările de protest au fost un fel de catalizator al proceselor sociale, economice şi socio-politice, azi nu pot face nimic, deoarece am ajuns la o stare care nu are niciun loc pentru a fi catalizat.

Guvernul nu poate face nimic. Nu-l poţi împinge să ia nicio decizie. Poate taia placinta politică un pic diferit pentru a-ţi arunca niste mici bucăţi, pentru a cumpăra liderii mişcărilor de protest, sau alte astfel de acţiuni; există multe metode pe care le pot folosi aici.

Principalul lucru este că nici guvernul, nici mişcările de protest nu pot oferi nimic real, chiar dacă nu s-a copt încă, astfel încât mişcările să ne ducă mai repede la un punct în care ceva nou se naşte. Aici nimic nu se poate naşte. Astfel, ei înţeleg că, cu excepţia strigatelor „Dă-mi!”, nu este nimic ce se poate face si guvernul nu are nimic să ia şi să dea.

Am ajuns la o stare în care toate ţările sunt adâncite în datorii. De unde vor lua? Nu sunt fonduri suficiente pentru a da la toată lumea. Ce înseamnă a împărtăşi? Înseamnă să reduci cheltuielile pentru alte necesităţi. Să presupunem că oficialii fură, bine, aşa ca dau înapoi ceea ce fură; Chiar dacă îi puneţi în închisoare, le luaţi ceea ce au furat, şi să presupunem că, de acum încolo nimeni nu va fura; nu va schimba nimic. Nu vorbesc despre corupţia în anumite ţări, ci despre ţările democratice normale. Indiferent de modul în care calculează bugetul, nimic nu va ajuta, pentru că suntem într-o astfel de stare în care oamenii sunt concediaţi de la locurile lor de muncă, deoarece nu sunt necesari. Nu este nevoie de ei!

Aceasta nu este doar o altă criză care poate fi depăşită, ca şi în trecut, prin introducerea de noi tehnologii sau prin război. Înţelegem că astăzi, aceasta nu este soluţia la problemă. Prin urmare, noi nu luam rolul de susţinere a reducerii de personal, ci rolul profesorilor, predând sursa soluţiei pe care nu o are nimeni.

Acest lucru înseamnă că ar trebui să aratăm populaţiei că nu are o soluţie. Vedem ce se întâmplă cu mişcările de protest: incercarile lor de a face schimbări aparent pozitive conduc la rezultate opuse dupa un timp. Ce este mai mult, se întâmplă de fiecare dată. Deci, e mai bine să nu facă nimic. Atunci când statul încearcă să ajute şi începe să caute rezerve şi să să dea mai mult oamenilor, în cele din urmă conduce la preţuri mai mari şi la dezechilibru şi mai mare.

Nimeni nu are o solutie şi avem nevoie doar ca în mod constant, persistent şi cu încăpăţânare să oferim metoda noastră până când este auzită- metoda în conformitate cu care o persoană se va schimba prin ea însăşi şi va deveni o parte integrală a societăţii integrale. Atunci vom fi capabili să ne echilibrăm pe noi înşine, societatea şi natura şi vom ajunge la armonia generală.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 21/05/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul vrea ca noi să fim un exemplu pentru întreaga lume, aşa că am putut dezvolta metoda şi să fim link-ul de tranziţie. Ce schimbări trebuie să facem în dorinţa noastră de a atinge ceea ce am citit în cărţile cabalistilor şi să devenim cu adevărat un exemplu pentru toată lumea?

Răspuns: Mai întâi de toate, noi trebuie să fim „capul”. Literele cuvântului „Israel” (ישראל) se descompun în expresia „capul meu” (לי ראש). Trebuie să verificăm ce se întâmplă în lume, care este voinţa Creatorului, şi cum putem deveni un „adaptor”, conectând planurile şi dorinţele Lui cu lumea, precum şi modul de a aduce lumea mai aproape de realizare. Să lăsăm Creatorul să determine noua stare a lumii, în timp ce lumea se mişcă înainte, în scopul de a dori să-şi asume această stare. Pentru aceasta trebuie să fiu la mijloc ca un intermediar, mentor, educator, asistent.

Aceasta este munca noastră. Tot ce revine lui Israel este de a oferi un exemplu, să „se joace” cu lumea, ajutând-o să dobândească forma corectă, să-i explice ceea ce se întâmplă, să vorbească despre motivele necazurilor. Până la urmă, în sens spiritual, oamenii sunt „mici copii”, şi noi trebuie cu răbdare să avem grijă de dezvoltarea lor, devenind îmbibaţi cu grijile lor.

În trecut, am fost departe de acest lucru şi nu înţelegeam de ce am nevoie de o legătură cu întreaga umanitate. De-a lungul întregii mele vieţi din trecut, am presupus că ar fi bine să fiu închis în mediul ştiinţific care mi-a placut, oferindu-mi în acelaşi timp toate necesităţile materiale. Am vrut să ating, să înţeleg şi să ţes împreună imaginea realităţii, şi nu am planificat să-mi cobor privirea la ceea ce se află sub acest nivel. De ce are nevoie un cercetator al universului de toţi cei care sunt doar confuzi cu privire la această întrebare sau cărora nu le pasa deloc de asta? Aceasta a fost poziţia mea.

Cu toate acestea, după aceea m-am îndepărtat de dispreţul egoist şi mândru faţă de cei din jurul meu şi am atins poziţia opusă în care sunt dispus ” să le schimb scutecele”  în mod constant. La urma urmei, totul depinde de realizarea importanţei, iar pe calea spirituală devine evident că aceasta este munca noastră, că acesta este modul în care facilităm corectarea lumii şi dăruim plăcere Creatorului.

Nu există nicio muncă mai mare decât aceasta. Nu este accidental faptul că este scris că o persoană care işi ară câmpul pentru a hrăni pe cei flămânzi, execută munca spirituală a preoţilor. Noi pur şi simplu nu înţelegem care este sarcina Kohanim (Preoţilor) . Sub externa „măreţie”, ceva cu totul diferit este ascuns – grija pentru cei care sunt mici. Într-o familie, copiii sunt cei mai importanţi şi totul se învârte în jurul lor. Acesta este modul în care noi ar trebui să acţionăm, de asemenea. Aceasta se numeşte „împărăţie de preoţi”, în care nu avem nimic altceva în afară de această muncă. Noi creăm corespondenţa dintre Creator şi creaturi, adaptând dorinţele lor la revelaţia Sa.

Întrebare: Ce ne lipseşte acum pentru acest lucru ?

Răspuns: Avem nevoie de mulţi oameni calificaţi. Toţi prietenii noştri trebuie să treacă prin cursuri pentru profesori şi organizatori. Avem resursele şi trebuie să le realizăm din ce în ce mai mult, mai larg, mai adânc şi mai înalt. Avem nevoie de muncă masivă în educaţie, care va necesita eforturile tuturor, fără excepţie. Şi apoi, odată ce suntem gata, trebuie să ne gândim cum să ieşim către publicul larg.

Va trebui să facem acest lucru imediat, iar noi suntem deja în întârziere. Este o ruşine că nu toată lumea mă aude. Acest lucru mă face să mă tem de ceea ce s-ar putea întâmpla în ţară, în viitorul apropiat. La urma urmei, totul în lume este rigid interconectat şi doar noi suntem capabili să „îndulcim” ceea ce se întamplă, cu munca noastră.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 13/6/12,  Arvut

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot stabili o atitudine faţă de aspectele negative ale vieţii, în ciuda sentimentelor naturale pe care le evocă?

Răspuns: Dacă ai fost încorporat într-un grup, ai aborda totul corect, în fiecare stare, la fiecare nivel. Trebuie să te supui pe tine insuti grupului, sa vezi prietenii ca pe cei mai mari din generaţia noastră şi să te conectezi cu ei în scopul de a crea forţa colectivă a garanţiei reciproce. Prin această forţă colectivă, şi nu pe cont propriu, ar trebui să începi să clarifici lucrurile. Aceasta este deja puterea daruirii, puterea care este similară cu Lumina în atributul său. Acesta ar trebui să fie punctul de plecare. Dacă încep drumul pe cont propriu, în ce direcţie mă conduc? Înapoi la gunoiul meu? Nu, am nevoie să apelez la Lumina, fiind lângă ea.

Întrebare: Dar de ce nu putem termina munca dintr-o singură mişcare?

Răspuns: Dacă totul ar fi aşa de simplu, ce ai face in viata? Profeţii spun: ” În acea zi, greşelile lui Iacov a fost dorite şi erau dispărute.” Acest lucru înseamnă că ne vom uita după greşeli şi nu le vom găsi, deoarece atunci când nu este nimic de corectat, este, de asemenea, o mare problemă. Dragostea nu poate exista fără unele fricţiuni. Este întotdeauna aşa.

În cele din urmă, dacă mă conectez cu prietenii în mod corect, totul se termină aici, deoarece prin aceasta simt şi percep corect tot ceea ce se întâmplă şi mă raportez corect la starea mea, la Lumină, şi la corectare. Principalul lucru pentru mine este să mă stabilizez în cadrul grupului. Această abordare este potrivită pentru toată lumea, atât veterani, cât şi studenţi noi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 06/06/12, „Arvut (Garanţia reciproc

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Opinia lui S. Medvedev, directorul Institutului de cercetare a creierului: in mintea omului exista un detector de greseli, care anunta ca s-a petrecut ceva în neregula, ca ai facut ceva intr-o forma incorecta . Si daca este in neconcordanta cu comportarea pe care o cnsideram corecta, atunci apar mustrari de constiinta. Detectorul de greseli activeaza mustrarile de constiinta atunci cind ai gresit in forma serioasa. Nu exista oameni fara constiinta, exista oameni care au un alt nivel de standarde.

Este greu pentru un om sa schimbe singur nivelul de standarde; la bebelusi acest nivel nu exista la inceput dar se poate si trebuie sa fie educat si dezvoltat tot timpul.

Comentariu: Bineinteles ca totul depinde de educatie. Si cit s-ar parea de ciudat ea lipseste in toate culturile si civilizatiile.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→