Intrebare: Daca jumatate din populatia umana nu va munci , atunci nu va aparea o opozitie intre cei care lucreaza si trebuie sa dea si celor care nu fac nimic decat studiaza tot timpul?

Raspuns: Intai de toate,  este nevoie sa se uite la cei care muncesc si cei care studiaza ca si cum toata lumea urmeaza aceeasi directie. Nu va exista un astfel de concept ca „muncitor sau nemuncitor”.  Conform cercetarilor noastre si datelor statistice, 1-2% din populatia Pamantului poate produce toate produsele alimentare necesare si inca 6-7% din oameni pot produce orice altceva are nevoie omul. Tot ceeea ce este necesar, este clar? Sa aspunem ca este vorba de 10% din intreaga populatie umana, atunci cum ramane cu restul oamenilor? Ce ar trebui facut cu ei? Sa ii distrugem?

Trebuie sa intelegem ca o persoana nu ar trebui sa munceasca in stilul in care o face astazi. Cu exceptia catorva secole trecute, nimeni nu a muncit niciodata de dimineata pana noaptea. Munca a devenit cel mai important lucru pentru om. Si pentru a fi si mai usor, gradinitele sunt constituite aproape de sediile firmelor. Munca in general, a obtinut statutul de centru al vietii.

Dar de ce ar trebui sa fie in acest fel? De ce nu poate o persoana sa vina la lucru pentru doar doua ore pe zi, si sa studieze in restul timpului? Astfel, lucreaza la auto-educarea lui si dezvoltarea integrala. El se alatura acestui proces si de fiecare data, in fiecare zi, pe masura ce se schimba, trebuie sa ajunga la un echilibru mai mare cu natura. Si aceasta este o reinnoire constanta. Vom fi obligati sa facem acest lucru. Nimeni nu trebuie sa renunte la nimic, toata lumea este egala in acest sens.

Astazi, and comunicati cu o persoana, mai intai de toate vei afla: cine e, unde e, care este ocupatia lui si cat castiga. Asta e tot ce ne intereseaza.  Dar acum  tindem spre o societate diferita. Nici pamantul, sau resursele naturale, sau mediul (asa cum  l-am poluat pana acum) nu ne vor permite sa ne comporatm  in continuare in acest fel. Vedem deja acest lucru.

In niciun caz nu incercam sa convingem pe cineva, la fel ca restul oamenilor de stiinta, ca trebuie sa procedam  in acest fel si nu altfel; noi doar  oferim o posibila solutie. Vom fi bucurosi sa auzim alte propuneri. Suntem, de asemenea, mereu in cautarea, completarea acestei metodologii cu date noi. In general, acest lucru face parte din cercetare. Daca m-ati fi intrebat cu 10 ani in urma, atunci ati fi auzit doar o mica parte din ceea ce spun astazi. In plus, am descoperit o multime de colegi din intreaga lume, cu care cooperam indeaproape.

Dintr-o lectura de la Šiauliai University, Lithuania, 3/22/12

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Spuneti ca educatia  integrala nu este numai esentiala, dar este cel mai important lucru in viata. Ce este atat de important la ea?

Raspuns: Astazi, natura ne pune intr-un cadru foarte dur, iar o persoana nu are nevoie de nimic cu exceptia unei existente normale, echilibrate si rezonabile. Trebuie sa facem o tranzitie de la o societate de consum  nestapanit, nelimitat desi anterior ne-am gandit ca consumul ar creste la nesfarsit!

Eram inca un copil atunci cand americanii au inceput sa sustina cultura de consum. Ei au crezut ca ar fi infinite, eterna, la fel ca propaganda comunista de pe cealalta parte a lumii. Dar cum ar putea o astfel de societate sa fie eterna, daca extragem tote resursele naturale din pamant si cu ajutorul lor fabricam  bunuri cu uzura morala anticipata, astfel incat dupa o scurta perioada de folosinta, le aruncam intr-un depozit de deseuri? Ca urmare, orasele sunt inconjurate de gropi de gunoi imense, care polueaza sursele noastre de apa, tot mediul  inconjurator si resursele naturale. Este nevoie sa cheltuim sume imense doar pentru a obtine ceea ce este necesar pentru existenta noastra: aer curat, apa, mancare, suplimente biologice si vaccinuri si statii de epurare usiase, etc. Acest lucru inseamna ca lumea devenit din ce in ce mai dificila din cauza supraproductiei inutile, astfel ca doar cativa oameni (500 sau 1000 oameni din lume) au conturi bancare cu niste sume exorbitante care intr-un final nu le vor fi de nici un folos nici pentru ei, si totusi nu vor intelege asta din pricina limitatiilor lor. Si pentru aceasta ei distrug singura noastra casa, Pamantul?

Eu nu fac parte din nicio miscare de mediu in niciun fel. Pur si simplu vorbesc despre legea naturii care ne obliga sa actionam diferit. Pastram regula esentiala a existentei noastre. Acestea nu sunt doar cuvinte frumoase, care sa ne invete ceva frumos, este o necesitate. Incepem sa percepem acest lucru in viata noastra de zi cu zi.

Ar trebui sa intelegem ca orele de munca ar putea fi reduse pentru un numar mare de persoane angajate in industria prelucratoare, avem nevoie de acest lucru pentru a neridica la un alt nivel de dezvoltare, un nivel de armonie cu natura. Apoi vom incepe sa percepem  natura diferit, care ne conduce, asa cum a făcut acest lucru pe parcursul  multor ani de dezvoltare noastre, spre un scop anume – sa devenim egali cu aceasta.

Ce inseamna a deveni egal cu natura? Cand ne uitam la modul in care exista  partile mineral,  vegetatal si animat, este clar ca ele exista pur si simplu. Deci, care este scopul existentei omului? Este doar pentru a trai o viata obisnuita, ‚umana’? Apoi, avem in vedere nivelul uman ca doar o parte a lumii animale. Sau exista un alt obiectiv, care este mai presus de perceptia noastra?

Din emisiune de pe KAB TV “Bazele societatii integrale” 2/26/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Numărul de persoane din lume care sufera de depresie este in crestere. Respingerea, neînţelegerea sensului existenţei noastre, consumul de droguri sau terorismul, sunt toţi indicatorii dezamăgirii noastre în viaţă.

Am ajuns la punctul în care trebuie să aducem lumea la o stare raţionala, echilibrata. Acum, din moment ce sunt tot mai mulţi oameni şomeri şi nu au nimic de facut, este un factor social extrem de periculos, iar guvernele se tem de asta. Deci, ce se poate face?

Este imposibil sa distrugi pesupusele milioane şi chiar miliarde de persoane inutile din lume pur şi simplu prin războaie. Ar fi un război după care nimic nu ar mai rămâne. Nu există nici o soluţie rezonabilă chiar si dacă abordam problema potrivit cu Malthus: „Să purificam umanitatea de toate elementele redundante şi s-o taiem în jumătate”- acest lucru nu va funcţiona!

Vedem cum colapsul unei zecimi din centralele nucleare din Japonia a avut efecte teribile in întreaga lume, multe dintre ele despre care încă nu ştim, cum ar fi la Cernobal, deoarece informaţiile rămân clasificate.

Dar chiar şi aceste mici „probleme” sunt suficiente pentru a opri construirea de centrale nucleare in intreaga lume. Factorii de decizie înţeleg pericolul şi astfel opresc construirea lor. Dar prin această acţiune unică, putem vedea că nu există nici o problemă şi nici o soluţie. Problema este în altă parte pentru toţi: Cum putem aduce miliarde de oameni într-o stare de echilibru?

Deci, noi ar trebui să vedem concedierea atâtor oameni ca tranziţia omului la un alt fel de muncă, la munca socială productivă, astfel încât să putem face într-adevăr societatea umană mult mai benefică pentru toată lumea.

Acest lucru poate fi pus în aplicare doar prin educaţia integrală a tuturor. Astfel, vom ridica o persoana la nivelul de înţelegere integrală, la managementul global al naturii, iar apoi se trateaza pe ea însaşi, lumea şi orice altceva in mod diferit.

În primul rând ea înţelege că problema nu este doar despre oamenii bogaţi şi oamenii săraci, despre liderii buni sau rai, sau despre miliardarii care iau totul pentru sine, ci înţelege că există o tendinţă clară aici şi acesta este modul în care natura ne dezvolta . Acest lucru înseamnă că noi ar trebui să luam o forma care este adaptată naturii, deoarece nu putem face nimic împotriva ei. Singurul lucru pe care il putem face este sa intelegem legile naturii. Dacă suntem adaptati la legile naturii, ne vom aduce pe noi insine la starea cea mai confortabilă.

Din Emisiunea KabTV „Bazele Societatii Integrale” 26/02/12

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati spus ca omul este ca o celula canceroasa in corpul naturii. De cat timp se petrece acest fapt?

Raspuns: Egoismul nostru se dezvolta treptat si am trecut deja peste mai multe etape din dezvoltarea lui. Incepand cu secolul 5 inaintea erei noastre si pana in secolul 5 era noastra, umanitatea si-a dezvoltat aspiratia sa pentru bunastare. Din secolul 5 pana in secolul 15, umanitatea si-a dezvoltat aspiratia pentru putere. Din secolul 15 si pana la sfarsitul secolului 20 dezvoltarea s-a petrecut in aspiratia pentru cunoastere. Acestea sunt tendintele care prevaleaza.

La inceputul secolului 20, un academician numit Vernadsky a definit dezvoltarea noastra ca fiind terminata si ducand catre o noosfera sau un echilibru cu natura. Mai tarziu ideea lui a fost imbratisata de multi alti oameni de stiinta. Aceasta cercetare a fost continuata de bine-cunoscutul Club de la Roma si, ulterior, au aparut ramificatii ale acesteia.

In esenta, egoismul si-a terminat dezvoltarea in anii 1960, o data cu nasterea, printre tineri, a  unei culturi noi: detasarea de viata, ”generatia Beatles”, hipiotii sau copiii ”flower” etc. Acesta a fost inceputul unui scepticism interior, a carui semnificatie era aceea ca noua generatie nu dorea sau nu gasea necesar sa persevereze in lupta catre inainte, datorita faptului ca se simtea golita.

Noi ne dezvoltam in mod constant sub influenta dorintelor noastre. In fond, omul este dorinta. Nu stim ce sa facem atunci cand dorintele noastre pentru bunastare, faima sau stiinta se termina si, brusc, simtim ca nu mai primim mult-dorita implinire de la acestea.

In acest moment apare, in general, depresia. Si aceasta este ceea ce vedem astazi in societatea noastra: cresterea ratei de sinucideri, destramarea familiilor, atitudinea detasata a copiilor, etc. Asta este perioada de tranzitie, care trebuie sa fie relativ scurta. Ne gasim in mijlocul unei serioase accelerari a dezvoltarii noastre.

From a Lecture at Šiauliai University, Lithuania, 3/22/12

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Spui ca, cheia succesului se afla in concesii.

Raspuns: Da, inclinatia spre concesie este o conditie necesara. Procesul invatarii despre garantia reciproca ar trebui sa fie un proces treptat. In primul rand, trebuie sa studiem psihologia umana si psihologia relatiilor dintre doi prieteni, soti, parinti si copii, vecini, si rude (de exemplu, cu soacrele sau cu persoanele cu care este posibil sa existe conflicte), si apoi ar trebui sa incepem sa studiem relatiile intr-un anumit loc, tara si in toata lumea.

Cu alte cuvinte, incepand cu cele mai apropiate si inteligibile senzatii pe care oricine le poate expermenta dezvoltandu-si perceptia, abilitatile si acuitatea de a simti oamenii, noi trebuie sa ii determinam sa lucreze cu cercuri mai largi ale societatii. In consecinta, noi vom fi capabili sa intelegem care dintre tari, parlamentari, si oameni ai legii se pot uni.

Sa ne imaginam aceste structuri si forma in care acestea pot fi realizate. Atunci cand ne implicam in acest studiu, noi incepem sa intelegem ce schimbari trebuie sa fie aplicate in lume.

Noi vedem ca, liderii de astazi nu sunt capabili sa rezolve ceva; ei nu au fost crescuti in spiritul garantiei reciproce si le lipseste cunoasterea sistemului integral. Ei nu privesc lumea prin „prisma” garantiei reciproce. Ei trebuie sa dobandeasca perceptia, gradul de constientizare, si sa intelega cum sa le dobandeasca, cum sa se conecteze cu ceilalti, pana la punctul in care dobandesc iubirea. Si desigur, dorinta de a face concesii este necesara in acest proces.

Ceea ce nu inseamna ca eu negociez cu voi, si ca in timp ce inchei un contract cu voi includ clauze care imi ingaduie sa ma retrag pentru a va insela. Noi construim relatii oneste de la bun inceput. Si ne este clar de la inceput ca, nu putem incalca nici o linie din aceasta conventie. Noi nu putem fugi unii de altii.

Inseamna ca toate problemele, pe toate nivelurile au ca origine educatia. Garantia reciproca este reteaua conexiunii dintre noi care ne uneste cu intreaga lume. Ea devine revelata astazi. Acum cateva decenii, in anii 60, fondatorii Clubului de la Roma au inceput sa scrie despre asta. La inceputul secolului 20, oamenii de stiinta au inceput sa vorbeasca despre faptul ca suntem conectati prin ceea ce ei numeau noosfera. De atunci o serie de cercetari au avut loc in aceasta arie.

Sistemul garantiei reciproce a devenit revelat, ne tine uniti si nu ne ingaduie sa ne indepartam unii de altii. Daca o incalcam, putem elibera conflicte teribile, atunci insa suferinta ne va forta sa ajungem la aceasta forma a conexiunii, a concesiilor, garantiei si a iubirii reciproce.

Poate cineva obiecteaza, si  spune ca umanitatea s-a gandit deja la acest lucru. Acum cinci sute de ani, diversi utopici au scris despre asta, si apoi comunistii, Kibbutznikii etc. Toate acestea sunt adevarate, si noi trebuie doar sa intelegem ca niciodata pana acum in istorie aceasta nu a fost o conditie obligatorie pentru dezvoltarea noastra. Au existat oameni care au spus ca aceasta este o condiie necesara pentru umanitate, si ca in final se va ajunge acolo. Thomas Mann a inteles asta, si apoi comunistii din Rusia si din alte tari, insa ei erau doar indivizi izolati pe care oamenii nu i-au urmat niciodata. Ei au prevazut acest lucru acum multi ani, si se parea ca ei puteau pune aceste lucruri in aplicare imediat.

Astazi noi incepem sa discutam despre asta pentru ca aceasta criza atotcuprinzatoare ne arata exact ce ne lipseste: garantia reciproca. Cu alte cuvinte, se intampla nu pentru ca noi vrem asta, ci pentru ca acest lucru este necesar dezvoltarii noastre, si natura ne impinge catre asta.

Din KabTV “O Viata Noua” Episodul 5, 5/1/2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Cum ne putem corecta pe noi insine, pentru a avea o viata buna, linistita si sigura?

Altfel, vom ramane someri, cu o criza in relatiile familiale si in educatie si cu probleme in viata de zi cu zi. Am ajuns in punctul in care absenta intelegerii reciproce si ingrijorarea au devenit factorul determinant al destinului nostru.Toata umanitatea este ca o familie, insa aceasta familie este disfunctionala.

De aceea vorbim deaspre impacare, ce trebuie sa se intample cu ajutorul a unei a treia forte. Cand problemele apar intre soti, acestia cauta ajutorul unui  psiholog  profesionist (este la moda acum sa ai un psiholog personal), care treptat ii aduce mai aproape unul de celalat. El sau ea discuta cu fiecare dintre ei separat, discuta cu ambii impreuna, adreseaza intrebari, explica situatia si ii obliga sa interactioneze si sa se deschida unul catre celalat. Ii ajuta mai intai sa se inteleaga pe ei insisi, iar apoi sa isi inteleaga partenerul.

Apoi devine clar pentru fiecare dintre ei ca desi sunt opusi unul fata de celalalt, merita  ca fiecare sa faca concesii reciproce. Astfel, fiecare nu isi mai exprima nemultumire, iar celalalt iarta si  devine mai permisiv referitor la lucrurile pe care el sau ea nu le agreeaza, asa cum a fost spus „Iubirea acopera toate pacatele”.

Intelegem „pacatele” reciproce din moment ce toti suntem egoisti de la natura si nu luam pe nimeni altcineva in consideratie. Dar daca ne este clar ca nu exista nici o alta solutie, chiar daca este vorba  de viata familiala, industrie, sau ecologie, atunci din neajutorare vom accepta metoda ce ne va ajuta sa ne conectam reciproc. Aceasta metoda este pur psihologica: discutand impreuna pentru o mai buna cunoastere si intelegere  a caracterului celuilalt sau a particularitatilor unei intregi natiuni – sa discuti si sa nu fi rusinat, sa vorbesti deschis, ca un adult inteligent.

Da, suntem diferiti, dar trebuie sa ne unim deasupra diferentelor dintre noi, fara a suprima pe nimeni si fara  reprosuri ce genereaza situatii neplacute. Toti suntem asa, dar ne ridicam asupra acestor lucruri si spunem „Iubirea acopera toate pacatele.” Pacatele exista, dar treptat, din lipsa iubirii incetamsa le mai dam atentie!

Este modul in care o mama isi considera copilul cel mai minunat, cel mai frumos. Este incapabila de a vedea in el un lucru rau sau nedem, deoarece iubirea o orbeste si astfel vede numai lucruri bune in el. Si chiar daca exista rau in el, ea nu il observa. Dar invers, in copilul unui vecin poate vedea partea negativa si nu pe cea pozitiva deoarece nu simte iubire pentru el.

Dar imediat ce simte iubire pentru el, nuva fi capabila sa vada nimic rau in el, ci numai bine.

Vedem asta in viata. Daca ii spui unei mame despre defectele copilului pe care la manifesta in caracter sau comportament, nu va fi de acord cu acest lucru. Ori ii va gasi o justificare pentru el ori va nega totul, deoarece ea cu adevarat nu vede nimic rau il el. Aceasta este ceea ce numim noi „Iubirea acopera toate pacatele”.

De asemenea, treptat cate unul se indreapta catre garantia reciproca pe care trebuie sa o atingem toti.

Nu exista alta optiune si incepem sa ne analizam si sa ne studiem reciproc, de departe. Dar de la bun inceput, acest studiu trebuie sa aiba scopul de a construi conexiunea iubirii deasupra tuturor diferentelor.

Aceasta inseamna ca facem concesii anticipat, apoi obtinem o sansa sa ne unim si la un nivel al sentimentelor. Si cu cat venim mai aproape, lumea devine mai linistita si mai sigura. Nu ne este frica sa ne lasam copiii sa se joace afara singuri din moment ce orice persoana va avea grija de ei nu mai putin decat noi, iar noi la randul nostru vom simti la fel pentru ceilalti. Daca visam si ne imaginam o societate buna, atunci desigur trebuie sa fie o societate in care se observa legea garantiei reciproce.

Din episodul 5 al emisiuni O noua viata, Kab TV

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Natura nu se va schimba. Ne-a ghidat timp de mii de ani în dezvoltarea egoismului nostru până în punctul în care egoismul a devenit integral. Nu putem face nimic în legătura cu asta.

Acest lucru este ilustrat de evenimentele recente din Europa. Au fost o mulţime de gânduri şi agende de cum să fie împărţită Europa, piaţa europeană – de a o separa pentru ca problemele economice să fie mai uşoare pentru fiecare ţară.

Totuşi, s-a dovedit imposibil şi, ca rezultat, Europa a luat o direcţie către o integrare mai adâncă, o adâncire a relaţiilor reciproce. Această decizie a venit în ultimele luni, deoarece nimeni nu a vrut-o înainte. Este pur şi simplu imposibil de separat chiar şi o singură ţară. Separarea Europei de Grecia, Spania sau Portugalia, va costa mult mai mult; este mult mai benefic să menţină unitatea. A fost calculat şi decis la nivelele cele mai înalte.

Reiese că am ajuns la o asemenea stare în care suntem obligaţi să fim interconectaţi corect şi integral. Cum să obţinem asta însă, nu ştim. Dar, poate, dacă aflăm cum să o rezolvăm, vom depăşi toate crizele: cele din familie, economice, de educaţie, sociale, guvernamentale şi crizele globale.

Deci, problema se află în om: Cum ne schimbăm pentru a fi în homeostază, în echilibru cu Natura? Problema este că principala lege a Naturii este legea echilibrului. Natura gravitează constant către echilibru. Este legea fizicii.

Echilibrul este suportat de Natură la toate nivelele: mineral, vegetal şi animal. Numai omul poate sparge această lege cu egoismul lui excesiv: Consumă mai mult decât contribuie, poluează mai mult decât natura poate suporta, etc.

Violarea legii echilibrului este de fapt problema crizei noastre de azi.

Cum ajungem la echilibru? Se poate face numai dacă corectăm omul însuşi. De aceea, problema se află în om – în corectarea lui. Mai mult, această problemă este largă şi globală. Dacă nu ne dorim să fim similari cu natura, dacă nu vrem să consumăm numai în măsura în care contribuim, natura ne va forţa spre asta prin crize.

Vedem că în fiecare zi sute de mii de oameni devin şomeri, pentru că nu mai avem nevoie de majoritatea producţiilor; au fost excesive. Producem lucruri care nu sunt necesare sau le facem demodate mai repede pentru le produce, vinde şi a profita mai mult.

În final, dacă noi nu îndreptăm producţia către necesităţi, la un nivel rezonabil, natura ne va forţa prin crize să o facem.

Lumea este îmbrăcată într-o criză severă. Dacă nu o luăm sub control, atunci în acest an vom vedea ce teribile consecinţe ni se pot pregăti. Sute de milioane de oameni îşi vor pierde slujbele, iar noi nu suntem gata pentru asta.

Ce vom face cu ei dacă, să spunem, ajungem la o stare în care cu adevărat nu mai avem nevoie de producţia excesivă? Datorită tehnologiei moderne oamenii nu mai trebuie să lucreze atât de mult. Maximum 10% din populaţie poate furniza întregii planete hrană, haine, încălţăminte şi tot ceea ce este necesar, dacă lucreză aproximativ două ore pe zi. Ce vor face oamenii cu restul timpului?

Aici, ajungem la o concluzie interesantă: Omul trebuie să lucreze, dar nu manual şi nu să producă produse materiale ci să producă produse interne şi spirituale. Trebuie să se reformezeel însuşi într-o parte integrală a societăţii şi naturii. Astfel va genera o energie pozitivă şi se va pune el însuşi, societatea şi natura în echilibru. Apoi vom primi de la natură dăruirea corectă şi vom fi interconectaţi cu ea în mod corect.

Multe articole ştiinţifice acoperă acest topic. Mulţi distinţi experţi cu care am stabilit un contact lucrează asupra acestui aspect.

De la Congresul din Vilnius, Lecţia preliminară.

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Astăzi vom vorbi despre criza care afectează toată umanitatea şi la posibila soluţia pe care o aduce metoda educaţiei integrale.

Umanitatea a intrat într-o perioadă dificilă şi a trecut într-o asemenea stare încât se simte complet pierdută.

Oameni care se îngrijesc de societate, familie, educaţie şi probleme publice, guvernamentale şi sociale, nu găsesc soluţii la problemele care apar în fiecare activitate individuală, a societăţii şi guvernamentală. Ne găsim într-o stare pe care nu o înţelegem.

Totuşi, în anii recenţi (anii 70-80), oamenii de ştiinţă au început să suspecteze ce se întâmplă. Începând cu 1920, primele articole apărute sugerează că lumea a intrat într-o arie complet diferită de dezvoltare, că s-a ridicat la un nivel total diferit: nivelul dezvoltării integrale. Mulţi cercetători au scris despre asta. În 1960, faimosul Club de la Roma a vorbit despre asta, ca şi mulţi cercetători şi organizaţii.

Iar astăzi, în procesul crizei, am ajuns la o stare foarte adâncă, din care nu mai găsim ieşirea.

Anterior, crizele au atins numai problemele creşterii şi educării copiilor. Am fost nefericiţi cu ceea ce s-a întâmplat, dar cumva am rezolvat-o, cu toate că spunem că şcolile nu educă copii, ca aceştia suferă din cauza violenţei şi abuzului din şcoli. Dar am tolerat asta.

Apoi, am început să observăm cum oamenii au început deodată să înceteze să mai aibă grijă de familie, iar familiile au început să se dezintegere, ceea ce nu se întâmpla în urmă cu 100-200 de ani. Prin istoria umanităţii, a fost acceptat faptul că o persoană trăieşte în familie cu părinţi iar apoi îşi crează propria familie; apoi copii ei la fel şi că se unesc într-o casă comună, dar acum totul trece printr-un declin critic. Oamenii au început să divorţeze, copii să se mute de la părinţi, oamenii nu mai vor să se căsătorească sau să crească o familie. Şi aceasta este o criză pentru că acest fenomen nu este natural pentru noi, oamenii.

Şi ce se va întâmplă cu generaţiile viitoare? Suntem deja în faţa unei probleme demografice în care cei în vârstă îi depăşesc pe cei tineri. Şi cine ştie cine va mai produce pentru ei când vor ajunge la vârste înaintate. Ce se va întâmpla cu tine dacă nu ai copii? Cine te va sprijini?

Oamenii nici măcar nu se gândesc că o genereaţie o sprijină pe alta. Cel puţin trei generaţii sunt necesare: cei bătrâni, părinţii şi copiii, pentru a se sprijini, educa unul pe altul, a avea grijă de casă; cei tineri de cei bătrâni iar cei bătrâni să împărtăşească experienţa lor de viaţă. Cauza, rădăcina a majoritatea bolilor din lume este depresia, anxietatea intensă, detaşarea şi dipserarea.

Ultima criza presupune o criză în ştiinţă, ecuaţia, în toate lucrurile. Criza în ştiinţă începe din punctul în care am încetat să mai credem în ştiinţă. Odată, am crezut că prin ştinţă vom obţine o viaţă bună, vom cuceri spaţiul, ne vom stabili pe altă planetă şi vom avea nelimitate posibiliăţi. Şi deodată, am închis toate programele spaţiale;  nu mai suntem interesaţi în explorarea spaţială, nu mai credem că vom găsi ceva acolo. În final, totul se încetineşte. O persoană se simte deprimată; nu mai vrea nimic.

Ultima criză este criza economică. Este cea mai grea şi cea mai dificilă pentru că afectează toate aspectele vieţii noastre. Hrană, sănătate, securitate, totul depinde de economie. Dar economia refuză să muncească; nu mai lucrează şi noi nu înţelegem de ce. Companiile se închid, bule financiare cresc. Şi tot ceea ce se presupunea că se dezvoltă bine, în beneficiul nostru, se schimbă împotriva noastră.

Dar ceea ce este interesant este că nimeni nu se poate pune cu asta, nici cei mai eminenţi economişti, nici politicienii, dar suntem cu toţi dispuşi să îi ajutăm pentru că nu vom putea supravieţui fără economie. Reiese că nu ştim ce să facem. Un mare număr de înalţi politicieni, şefi de state, G8, G20 se adună şi nu pot rezolva nimic. Nu ştiu ce să facă.

De la congresul din Vilnius 3/22/12, Lecţie preliminară

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În psihologie, o criză este descrisă ca un fenomen dureros, dar dacă o persoană o depăşeşte şi nu renunţă, tranzitează la un nou nivel, unde o mare cantitatea de energie este descătuşată şi persoană începe să trăiască o nouă viaţă.

Răspuns: Chiar mai mult, orice boală este, de asemenea, un act de vindecare. Să presupunem că apare o disfuncţionalitate. Acum este corectată, compensată într-un anume fel. Iar în timpul când este compensată şi corectată, o considerăm o boală. În realitate, totuşi, este deja o corectare.

În mod intenţionat avem vaccinuri; injectăm mici boli în organism pentru a simula o reacţie pozitivă, pentru a preveni ameninţările externe.

Dacă colectăm împreună toate aceste simptome critice, dureroase, vom descoperi că ar trebui să ne referim la ele ca la o naştere a unei noi stări, o îmbunătăţire a sănătăţii, o corectare, ajustarea noastră şi ridicarea la un nou nivel.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Întrebare: Informaţia despre criză, că acum a intrat în faza activă a dezvoltării, este negativă sau nu?

Răspuns: Am trecut prin perioada de dezvoltare fetală intrauterină. Acum, urmează perioada naşterii: contracţii, evenimente dramatice şi chiar riscuri pentru mamă şi copilul ei. Totuşi, credem că sunt necesare pentru naştere, pentru apariţia unui nou om în lume, ce pare din altă lume, dintr-o stare care este complet opusă nouă. Cum trebuie să considerăm acestă criză?

Dacă ar fi să arăţi unei creaturi de pe altă planetă ce i se întâmplă unei femei însărcinate, cum se naşte ceva din ea, cu ţipetele şi durerile naşterii iar oamenii invărtindu-se în jurul ei, ar crede că femeia moare, că ceva i se întâmplă şi că nu are nicio bucurie din asta. Totuşi, un soţ cu flori şi rudele stau în spatele uşii. Este ceva straniu în această imagine.

Deci, ne referim la criză ca la soţul cu flori. Alţi se referă la criză ca la un extraterestru.

Comentariu: Atunci când începi să revelezi adevărul unei persoane, este dureros să primească informaţii.

Răspuns: Totuşi, nu este accidental faptul că natura şterge amintirile femei de la naştere şi cât de greu a fost. Femeile sunt gata să treacă prin asta din nou.

Vedem că există un proces prin care trebuie să trecem şi nu este nimic de făcut. Deci, conform cu ceea ce experimentăm, ar trebui să exaltăm noul grad: ce obţinem prin criză.

Chiar cuvântul „criză” înseamnă naştere, ascensiune. Deci, ar trebui să o tratăm ca atare.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→