La început, în lumea Infinitului, eram uniţi ca unul, ca un corp ale cărui părţi erau toate necesarea una alteia şi total interdependente. După ce am coborât din Lumea Infinitului în lumea noastră, am devenit complet deconectaţi pentru că tot spaţiul dintre noi a fost umplut de egoism, care ne-a îndepărtat unul de altul.

Egoismul este în continuă creştere şi, astfel, în timp ce istoria progresează, noi ne simţim din ce în ce mai greşiţi. Dar vine un moment când egoismul încetează să mai crească şi atinge saturaţia. De aceea, oamenii de azi sunt copleşiţi de deziluzii şi disperare, iar despresia a devenit cea mai răspândită boală din lume.

Omul pierde sensul vieţii. Anterior, nu şi-a pus acest gen de întrebări, deoarece dorinţele egoiste au crescut constant în el şi l-au împins înainte. Îi spuneau, amăgitor: „Vrei asta, asta şi asta! Cu siguranţă trebuie să iei asta şi să devi mai mare decât ceilalţi!”

Dar astăzi a venit timpul în care nu mai vrem nimic. Iar în plus, se dezvăluie criza generală, nelăsându-ne altă şansă decât să cercetăm o cale de a schimba situaţia şi a obţine corectare, unde corectarea se află în ascensiunea înapoi în lumea Infinitului, să devenim un singur om din nou. Totuşi, această unitate este obţinută prin propriile eforturi, adică prin munca împotriva egoismului nostru, de dragul unităţii.

Aceasta este cea mai urâtă muncă pentru noi şi nu o vrem. Sunt dispus să fac orice altceva în loc de asta – orice dar numai să nu mă unesc cu prietenii! Mă simt bine eu însumi, asta este confortabil! De fapt, întreaga mea natură este voinţa de a primi plăcere şi tot ceea ce îmi trebuie este să o satisfac. Vreau numai împlinire.

Fiecare persoană se gândeşte numai la cum să facă lucrurile mai bune pentru ea, în fiecare moment. Organismul şi creierul nostru lucrează numai pentru a se păstra în cea mai confortabilă stare. Şi astfel se scurge toată viaţa noastră. Fiecare persoană se gândeşte la cum să facă lucrurile mai bune pentru ea, acum şi în viitor. Toate calculele noastre se învârt în jurul acestui lucru şi suntem incapabili să ne gândim la altceva. Tot ce îmi pasă este propriul corp. Reiese că sunt blestemat la o viaţă de animal mizerabil, sărac, care încearcă să îşi sprijine corpul în orice mod posibil, astfel încât să trăiască câteva decenii şi apoi să moară. Dar dacă toată viaţă se rezumă doar la asta, atunci care este rostul ei?

De aceea ne este atât de dificil să lucrăm împotriva egoismului nostru. Este o foarte mare problema psihologică aici, care ne împiedică să ne reunim cu alţii, în circumstanţele în care egoul nostru a atins maximul. De aceea vine ştiinţa Cabala şi ne explică cum să facem asta, prin unirea într-un mic grup.

Prin grup începem să atragem această forţă specială din noi, care este ascunsă în natură şi se numeşte Lumina care reformează. Iar dacă încercăm să extragem această forţă ascunsă din interior, ea va apărea la suprafaţă şi va face minuni pentru noi. Ne va corecta complet, ne va schimba, astfel încât vom fi în stare să ne conectăm cu alţii. Iar apoi, un grup va ajunge să vină împreună cu mai mulţi prieteni, ceea ce va deveni un mini-model pentru corectarea umanităţii în care unitatea noastră se realizează.

În loc de forţa anterioară, negativă a egoismuliu, care ne separă într-o stare spartă şi are diferite nume (Faraon, Haman, Bilam, Balak şi toţi „păcătoşii”, adică forţele care împiedică unirea), înăuntrul conexiunii noastre vom începe să revelăm această imensă forţă pozitivă. Aceasta este forţa conexiunii care vine să înlocuiască forţa negativă, şi se numeşte Creator. Este forţa dăruirii, forţa care ne-a dat naştere şi ne uneşte. În ea vom revela programul creaţiei şi scopul acestuia.

De aceea trebuie să ne unim într-un grup, deoarece prin asta vom simţii o stare înaltă – prezenţa unei forţe ascunse, înalte, Creatorul care este între noi. Trebuie doar să Îl revelăm! Să sperăm că vom simţii această trezire în noi în timpul seminarilor, ca rezultat al eforturilor noastre de a ne unii unul cu altul. Asta se poate întâmpla chiar unei persoane care a venit la congres pentru prima dată.

Din prima lecţie de la congresul din Brazilia din 03.05.2012

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că avem un grup de studiu integral, care are nevoie de o anumită ghidare, să i se spune cu ce se va ocupa, prin ce proces va trece. Cu ce trebuie să începem?

Răspuns: Pentru membrii noi trebuie să existe discuţii despre lume, despre noul trend, despre evoluţia bazată pe ego, etc. Mai întâi trebuie să pregătim o bază teoretică serioasă a perspectivei practice asupra istoriei umanităţii, a societăţii şi asupra noastră însăşi. O persoană este adusă, gradual, la întrebarea „ce urmează?” Să presupunem că am explorat lumea modernă, dezvoltarea noastră, dezvoltarea omului şi a întregii naturii şi unde ne duce asta. Nu vedem nici măcar lipsa liberului nostru arbitru, dinamica dezboltării noastre şi colapsul egoului ca motor, ca sursă a vieţii şi avansării noastre. Am ajuns la o criză, ce urmează?

În continuare, desigur, se regăsesc scopuri diferite în natură. Suntem acum la o intersecţie unde trebuie să ne schimbăm total atitudinea faţă de lume, pentru că egoul prin care am crescut anterior a încetat brusc să mai lucreze.

Deci, încotro ne îndreaptă? Ne îndreaptă către negarea lui. Vedem asta în toate problemele, în depresii, droguri, terorism şi chiar în criza din familie şi societate. Principalul lucru care ne doare cel mai tare este criza economică, pentru că noi, ca animale, avem nevoie să ne hrănim şi să ne furnizăm nevoile de bază. Aici ne găsim într-o stare în care nu vom mai fi în stare să ne furnizăm nevoiele de bază, mai ales în lumea pe care am creat-o în jurul nostru, o lume care este o imensă junglă urbană, în care trebuie cu toţi să facem ceva pentru a primi ceea ce avem nevoie.

Este foarte simplu să distrugi o astfel de lume. Este aşa de sensibilă şi de dispusă la neadaptării încât în ea se află milioane de oamenii fără hrană, apă şi energie sau alte resurse. Nici măcar nu ne putem imagina cât de delicată este lumea pe care am creat-o, iar dacă ceva merge greşit, chiar şi un pic, se va prăbuşi ca o casă din cărţi. Totul se va prăbuşi şi atunci ce se va întâmpla cu noi?

Ca rezultat al dezvoltării am ajuns în acestă stare foarte instabilă. Vă puteţi imagina oraşe cu populaţie de 20 milionae de oameni, dar chiar şi în oraşe cu populaţie de 2 milione, ce se va întâmpla cu aceşti oameni dacă vor rămâne fără hrană, electricitate, apă sau canalizare?! Este sfârşitul!

Există o nevoie pentru cooperare reciprocă între ţării, pe care nu o putem rezolva. Nicio ţară nu îşi mai poate furniza singura tot ce are nevoie. Astfel, vedem că lumea este cu adevărat fragilă şi nesigură. Le arătăm oamenilor toate aceste lucruri, explicându-le trendul general şi de ce natura şi egoul ne-au adus în acest punc, pentru a ne ridica deasupra egoului, pentru că în starea de acum suntem incapabili să ne adaptăm naturii integrale. Cum putem fi conectaţi reciproc cu ea, adică să fim incluşi în această integralitate, în sfera ei, în armonie, cu egoul nostru?
De aceea avem nevoie de ghidare, prin care putem arată oamenilor că există o altă cale de dezvoltare. Atunci când ne schimbăm psihologic, noi şi lumea, vom vedea lumea nu din perspectiva egoistă ci dintr-una altruistă, integrală. Vom fi capabili să formăm o societate total diferită, car va fi în armonie cu toate legile naturale. Iar atunci, nemaiavând altă alegere, omul, familia, societate, statul, civilizaţia şi toată umanitate, va atinge o asemenea armonie cu natura încât va recupare tot echilibrul fragil al pământului, intern şi extern, cu restul naturii. Asta este posibil numai dacă omul se schimbă dintr-un individualist într-o persoană a universului. Asta trebuie să le aducem oamenilor.

Acum, să vedem cum se poate face asta: putem lăsa perspectiva egoistă, individualistă asupra lumii? Putem schimba ochelarii egoişti şi să vedem totul prin lentilele interne? Ce vom câştiga din asta? În alte cuvinte, trebuie să am grijă de toată lumea. Este asta posibil? Nu ar trebui să mă iau şi pe mine în calcul, este asta posibil? Trebui să mă „părăsesc” total? Dar ce se întâmplă cu mine şi familia mea, rudele mele? Cum ne putem aţinti asupra cooperării reciproce cu alţii, astfel încât să formăm o societate unificată?

Ce înseamnă unificată? Este atunci când fiecare dintre noi nu se mai simte pe sine însuşi, simte numai societatea, ca furnicile, care înţeleg numai cooperarea lor. Niciuna nu are vreun rol separat, vreun scop separat, o prioritate, toate sunt operate de o minte colectivă, un program şi îndeplinesc meticulos toate sarcinile programului. Este asta posibil? Spre asta ne îndreaptă natura. La un asemenea nivel vom obţine armonia totală cu ea.

Ce vom câştiga din asta? Cu toate că sună un pic a fantezie, vom câştiga sentimentul eternităţii, senzaţia infinitului, pentru că toate sentimentele noastre de azi sunt în limita egoului, în timp ce noi ne mişcăm către sentimente diferite, în afara noastră. Atunci omul nu îşi mai simt corpul animal, ridicându-se la următorul nivel, următoarea dimensiune, numită „om”. Nu mai este în „animalul” său ci se ridică la următorul nivel. Până astăzi am fost de fapt nişte animale mai dezvoltate.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 17, 02/28/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timpul Plăgilor din Egipt, Creatorul i-a spus lui Moise, „Du-te la Faraon, pentru că i-am îngreunat inima lui şi servitorilor lui, astfel ca să arat aceste semne ale mele printre ei” (Exod 10:1). Datorită loviturilor pe care le primeşte egoismul nostru, Cretorul creşte între noi. Creşte cu aceste „indicaţii”, aceste semne, atunci când descoperim în dorinţa noastră egoistă cât de dependentă, controlată şi neajutorată este. Totuşi, ea ne conduce, dar de fapt, este proastă. Slăbiciune ei morală şi fizică ne este expusă.

Odată, egoismul ne-a împins înainte ajutându-ne să ne construim o viaţă. Dar în final, a reieşit că folosind-ul, primim rezultate negative, care se observă clar. Şi chiar dacă masele nu vor să ştie nimic, trebuie să ne uităm doar la rădăcinile umanităţii şi să vedem că se distruge cu adevărat şi ea şi natura.

Dacă am observa o asemenea dezvoltare a evenimentelor pe altă planetă, am concluziona că locuitorii ei sunt fiinţe sensibile. Ar părea că ceva greşit le-a luat minţile şi că au început să îşi taie rădăcina pe care stau, să blocheze canalul care îi hrăneşte.

Vor mai trece douăzeci sau treizeci de ani şi umanitate va fi lăsată fără nimic. Am creat o lume teribilă, o piramidă a unui câştig fără sfârşit care generează profit prin adăugarea de noi şi noi oameni. Odată ce această creştere se termină, totul se prăbuşeşte. Totuşi, cât timp buzunarul este încă plin, omul continuă să joace.

Întreaga economie a lumii este construită de americani pe principiul piramidei, pe îmbogăţirea vârfului datorită creşterii producţiei şi consumului. Dar aici apare prăbuşirea: Nu mai avem unde să creştem şi astfel nimic nu se poate întâmpla decât colapsul piramidei. Societatea de consum bazată pe puterea de cumpărare a ajuns la sfârşit. Nu mai este loc pentru externalizarea producţiei, nu mai este nimeni care să fie implicat; Pământul este rotund şi nu aşa de mare. Este interesant cum apar paralele între piramida noastră şi vechiul Egipt, ţara piramidelor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/23/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trăim într-o lume care a devenit integrala. Interconectarea tuturor ţărilor şi a statelor dovedeşte acest lucru.

Astăzi, nu trebuie să mergem la război unul impotriva altuia. Este suficient sa rupem legătura unei ţari cu alta şi aceasta va cadea. Dacă se interzice importul şi exportul de mărfuri, nu va putea să existe. Aceasta este măsura în care suntem interconectati.

Se pare că trebuie să învăţăm să coexistam unul cu altul. Din moment ce suntem interconectati, nu putem exista în opoziţie continuă unul fata de altul, precum membrii unei familii care se luptă în mod constant, dar trăiesc sub acelaşi acoperiş. Trebuie să facem ceva in legatura cu asta.

Acesta este motivul pentru care ar trebui să avem educatia pentru adulti. Nu este pur şi simplu educatie, ci crearea de sisteme complet diferite de interconectare şi de comunicaţii între naţiuni şi între organizaţii, de fapt, între toată lumea. Natura ne cere să fim integrali şi alaturati. Aceasta este exact starea la care societatea noastră trebuie să ajungă.

Astăzi, mai mult de zece mii de oameni de stiinta studiaza interactiunile integrale. Noi am acumulat o bază de date vasta, care este disponibila pentru oricine. Am stabilit o conexiune cu numeroase organizaţii care studiază acest fenomen. Nu este pentru că noi pur şi simplu dorim sa facem asta, ci pentru că procesul natural de dezvoltare umană ne-a adus la acest punct.

Dintr-un Discurs la Universitatea din Šiauliai, Lituania, 22/03/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Intrebare: Lituania este o tara mica. Suntem doar 3 milioane. Protejam cu strictete mentalitatea noastra culturala, limba noastra materna si radacinile etnice. De aceea suntem ingrijorati; ne vom dizolva in lume daca progresiv ne  vom integra cu ea?

Raspuns:  Te inteleg perfect.  Am locuit in Lituania in urma cu ceva ani,  cand se resimtea presiunea vecinilor, si anume Rusia. Iti inteleg grija fata de poporul tau, fata de natiune, pentru identitate si identificare.

Cu toate acestea, vorbim despre necesitatea ca omul sa nu se mai simta individual, separat, in opozitie,  departe de vecinul sau, ci dimpotriva, sa se simta unit cu toata lumea.

Vorbim despre faptul ca omul  este o parte a lumii comune si trebuie sa lucreze in ea in concesinta,  ca un organ mic intr-un organism unitar.

Diferite organe ale corpului, inima, plamanii, rinichii, ficatul, fiecare lucreaza in directia sa, insa impreuna se supun aceleiasi legi fixe, si de aceea corpul traieste. O multime de procese opuse se intampla in interior, dar toate sunt coordonate de o actiune de control mai mare.

De aceea, miscarea integrala de avansare, ne va face, pe noi lumea intreaga,  sa ajungem  la un nivel global, insa sub nicio forma  nu neaga individualitatea unei persoane, a unei tari, a unui popor,  natiuni sau a unei societati. In nici un caz!

Individualitatea ramane, ca si unicitatea fiecarei celule  sau a fiecarui organ al corpului. Dar acest lucru se intampla pentru ca ele se armonizeaza cu restul corpului si astfel corpul traieste.

Apoi, planeta noastra Pamant, are de asemenea posibilitatea de a exista, si la randul sau face acest lucru fiecare popor, fiecare natiune, fiecare stat in interiorul sau, care au propria lor cultura, obiceiuri, unitati si asa mai departe.

Am auzit de multe ori ca frica apare in oameni: „Eu trebuie sa ma anulez complet? Este ca si cum nu as exista? Trebuie sa ma dedic complet altora si societatii?”

Nu, in nici un caz! Si acelasi lucru este valabil si pentru o tara sau o natiune, pentru a pastra tot ce ai!

Atunci cand se lucreaza la integrare, atunci se creaza o societate normala si sanatoasa in interior, si pe de alta parte ajungi in contact cu orice altcineva cu bunavointa.

Ca inima si plamanii, ce sunt diferite, dar care lucreaza in parteneriat, printre altele,  in scopul de a sprijini tot organismul. Astfel, directia integrala, unitatea, nu duc la o nivelare sau anulare a individualitatii.

Dintr-o lectura de la Šiauliai University, Lithuania, 3/22/12

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca jumatate din populatia umana nu va munci , atunci nu va aparea o opozitie intre cei care lucreaza si trebuie sa dea si celor care nu fac nimic decat studiaza tot timpul?

Raspuns: Intai de toate,  este nevoie sa se uite la cei care muncesc si cei care studiaza ca si cum toata lumea urmeaza aceeasi directie. Nu va exista un astfel de concept ca „muncitor sau nemuncitor”.  Conform cercetarilor noastre si datelor statistice, 1-2% din populatia Pamantului poate produce toate produsele alimentare necesare si inca 6-7% din oameni pot produce orice altceva are nevoie omul. Tot ceeea ce este necesar, este clar? Sa aspunem ca este vorba de 10% din intreaga populatie umana, atunci cum ramane cu restul oamenilor? Ce ar trebui facut cu ei? Sa ii distrugem?

Trebuie sa intelegem ca o persoana nu ar trebui sa munceasca in stilul in care o face astazi. Cu exceptia catorva secole trecute, nimeni nu a muncit niciodata de dimineata pana noaptea. Munca a devenit cel mai important lucru pentru om. Si pentru a fi si mai usor, gradinitele sunt constituite aproape de sediile firmelor. Munca in general, a obtinut statutul de centru al vietii.

Dar de ce ar trebui sa fie in acest fel? De ce nu poate o persoana sa vina la lucru pentru doar doua ore pe zi, si sa studieze in restul timpului? Astfel, lucreaza la auto-educarea lui si dezvoltarea integrala. El se alatura acestui proces si de fiecare data, in fiecare zi, pe masura ce se schimba, trebuie sa ajunga la un echilibru mai mare cu natura. Si aceasta este o reinnoire constanta. Vom fi obligati sa facem acest lucru. Nimeni nu trebuie sa renunte la nimic, toata lumea este egala in acest sens.

Astazi, and comunicati cu o persoana, mai intai de toate vei afla: cine e, unde e, care este ocupatia lui si cat castiga. Asta e tot ce ne intereseaza.  Dar acum  tindem spre o societate diferita. Nici pamantul, sau resursele naturale, sau mediul (asa cum  l-am poluat pana acum) nu ne vor permite sa ne comporatm  in continuare in acest fel. Vedem deja acest lucru.

In niciun caz nu incercam sa convingem pe cineva, la fel ca restul oamenilor de stiinta, ca trebuie sa procedam  in acest fel si nu altfel; noi doar  oferim o posibila solutie. Vom fi bucurosi sa auzim alte propuneri. Suntem, de asemenea, mereu in cautarea, completarea acestei metodologii cu date noi. In general, acest lucru face parte din cercetare. Daca m-ati fi intrebat cu 10 ani in urma, atunci ati fi auzit doar o mica parte din ceea ce spun astazi. In plus, am descoperit o multime de colegi din intreaga lume, cu care cooperam indeaproape.

Dintr-o lectura de la Šiauliai University, Lithuania, 3/22/12

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Spuneti ca educatia  integrala nu este numai esentiala, dar este cel mai important lucru in viata. Ce este atat de important la ea?

Raspuns: Astazi, natura ne pune intr-un cadru foarte dur, iar o persoana nu are nevoie de nimic cu exceptia unei existente normale, echilibrate si rezonabile. Trebuie sa facem o tranzitie de la o societate de consum  nestapanit, nelimitat desi anterior ne-am gandit ca consumul ar creste la nesfarsit!

Eram inca un copil atunci cand americanii au inceput sa sustina cultura de consum. Ei au crezut ca ar fi infinite, eterna, la fel ca propaganda comunista de pe cealalta parte a lumii. Dar cum ar putea o astfel de societate sa fie eterna, daca extragem tote resursele naturale din pamant si cu ajutorul lor fabricam  bunuri cu uzura morala anticipata, astfel incat dupa o scurta perioada de folosinta, le aruncam intr-un depozit de deseuri? Ca urmare, orasele sunt inconjurate de gropi de gunoi imense, care polueaza sursele noastre de apa, tot mediul  inconjurator si resursele naturale. Este nevoie sa cheltuim sume imense doar pentru a obtine ceea ce este necesar pentru existenta noastra: aer curat, apa, mancare, suplimente biologice si vaccinuri si statii de epurare usiase, etc. Acest lucru inseamna ca lumea devenit din ce in ce mai dificila din cauza supraproductiei inutile, astfel ca doar cativa oameni (500 sau 1000 oameni din lume) au conturi bancare cu niste sume exorbitante care intr-un final nu le vor fi de nici un folos nici pentru ei, si totusi nu vor intelege asta din pricina limitatiilor lor. Si pentru aceasta ei distrug singura noastra casa, Pamantul?

Eu nu fac parte din nicio miscare de mediu in niciun fel. Pur si simplu vorbesc despre legea naturii care ne obliga sa actionam diferit. Pastram regula esentiala a existentei noastre. Acestea nu sunt doar cuvinte frumoase, care sa ne invete ceva frumos, este o necesitate. Incepem sa percepem acest lucru in viata noastra de zi cu zi.

Ar trebui sa intelegem ca orele de munca ar putea fi reduse pentru un numar mare de persoane angajate in industria prelucratoare, avem nevoie de acest lucru pentru a neridica la un alt nivel de dezvoltare, un nivel de armonie cu natura. Apoi vom incepe sa percepem  natura diferit, care ne conduce, asa cum a făcut acest lucru pe parcursul  multor ani de dezvoltare noastre, spre un scop anume – sa devenim egali cu aceasta.

Ce inseamna a deveni egal cu natura? Cand ne uitam la modul in care exista  partile mineral,  vegetatal si animat, este clar ca ele exista pur si simplu. Deci, care este scopul existentei omului? Este doar pentru a trai o viata obisnuita, ‚umana’? Apoi, avem in vedere nivelul uman ca doar o parte a lumii animale. Sau exista un alt obiectiv, care este mai presus de perceptia noastra?

Din emisiune de pe KAB TV “Bazele societatii integrale” 2/26/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Numărul de persoane din lume care sufera de depresie este in crestere. Respingerea, neînţelegerea sensului existenţei noastre, consumul de droguri sau terorismul, sunt toţi indicatorii dezamăgirii noastre în viaţă.

Am ajuns la punctul în care trebuie să aducem lumea la o stare raţionala, echilibrata. Acum, din moment ce sunt tot mai mulţi oameni şomeri şi nu au nimic de facut, este un factor social extrem de periculos, iar guvernele se tem de asta. Deci, ce se poate face?

Este imposibil sa distrugi pesupusele milioane şi chiar miliarde de persoane inutile din lume pur şi simplu prin războaie. Ar fi un război după care nimic nu ar mai rămâne. Nu există nici o soluţie rezonabilă chiar si dacă abordam problema potrivit cu Malthus: „Să purificam umanitatea de toate elementele redundante şi s-o taiem în jumătate”- acest lucru nu va funcţiona!

Vedem cum colapsul unei zecimi din centralele nucleare din Japonia a avut efecte teribile in întreaga lume, multe dintre ele despre care încă nu ştim, cum ar fi la Cernobal, deoarece informaţiile rămân clasificate.

Dar chiar şi aceste mici „probleme” sunt suficiente pentru a opri construirea de centrale nucleare in intreaga lume. Factorii de decizie înţeleg pericolul şi astfel opresc construirea lor. Dar prin această acţiune unică, putem vedea că nu există nici o problemă şi nici o soluţie. Problema este în altă parte pentru toţi: Cum putem aduce miliarde de oameni într-o stare de echilibru?

Deci, noi ar trebui să vedem concedierea atâtor oameni ca tranziţia omului la un alt fel de muncă, la munca socială productivă, astfel încât să putem face într-adevăr societatea umană mult mai benefică pentru toată lumea.

Acest lucru poate fi pus în aplicare doar prin educaţia integrală a tuturor. Astfel, vom ridica o persoana la nivelul de înţelegere integrală, la managementul global al naturii, iar apoi se trateaza pe ea însaşi, lumea şi orice altceva in mod diferit.

În primul rând ea înţelege că problema nu este doar despre oamenii bogaţi şi oamenii săraci, despre liderii buni sau rai, sau despre miliardarii care iau totul pentru sine, ci înţelege că există o tendinţă clară aici şi acesta este modul în care natura ne dezvolta . Acest lucru înseamnă că noi ar trebui să luam o forma care este adaptată naturii, deoarece nu putem face nimic împotriva ei. Singurul lucru pe care il putem face este sa intelegem legile naturii. Dacă suntem adaptati la legile naturii, ne vom aduce pe noi insine la starea cea mai confortabilă.

Din Emisiunea KabTV „Bazele Societatii Integrale” 26/02/12

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati spus ca omul este ca o celula canceroasa in corpul naturii. De cat timp se petrece acest fapt?

Raspuns: Egoismul nostru se dezvolta treptat si am trecut deja peste mai multe etape din dezvoltarea lui. Incepand cu secolul 5 inaintea erei noastre si pana in secolul 5 era noastra, umanitatea si-a dezvoltat aspiratia sa pentru bunastare. Din secolul 5 pana in secolul 15, umanitatea si-a dezvoltat aspiratia pentru putere. Din secolul 15 si pana la sfarsitul secolului 20 dezvoltarea s-a petrecut in aspiratia pentru cunoastere. Acestea sunt tendintele care prevaleaza.

La inceputul secolului 20, un academician numit Vernadsky a definit dezvoltarea noastra ca fiind terminata si ducand catre o noosfera sau un echilibru cu natura. Mai tarziu ideea lui a fost imbratisata de multi alti oameni de stiinta. Aceasta cercetare a fost continuata de bine-cunoscutul Club de la Roma si, ulterior, au aparut ramificatii ale acesteia.

In esenta, egoismul si-a terminat dezvoltarea in anii 1960, o data cu nasterea, printre tineri, a  unei culturi noi: detasarea de viata, ”generatia Beatles”, hipiotii sau copiii ”flower” etc. Acesta a fost inceputul unui scepticism interior, a carui semnificatie era aceea ca noua generatie nu dorea sau nu gasea necesar sa persevereze in lupta catre inainte, datorita faptului ca se simtea golita.

Noi ne dezvoltam in mod constant sub influenta dorintelor noastre. In fond, omul este dorinta. Nu stim ce sa facem atunci cand dorintele noastre pentru bunastare, faima sau stiinta se termina si, brusc, simtim ca nu mai primim mult-dorita implinire de la acestea.

In acest moment apare, in general, depresia. Si aceasta este ceea ce vedem astazi in societatea noastra: cresterea ratei de sinucideri, destramarea familiilor, atitudinea detasata a copiilor, etc. Asta este perioada de tranzitie, care trebuie sa fie relativ scurta. Ne gasim in mijlocul unei serioase accelerari a dezvoltarii noastre.

From a Lecture at Šiauliai University, Lithuania, 3/22/12

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Spui ca, cheia succesului se afla in concesii.

Raspuns: Da, inclinatia spre concesie este o conditie necesara. Procesul invatarii despre garantia reciproca ar trebui sa fie un proces treptat. In primul rand, trebuie sa studiem psihologia umana si psihologia relatiilor dintre doi prieteni, soti, parinti si copii, vecini, si rude (de exemplu, cu soacrele sau cu persoanele cu care este posibil sa existe conflicte), si apoi ar trebui sa incepem sa studiem relatiile intr-un anumit loc, tara si in toata lumea.

Cu alte cuvinte, incepand cu cele mai apropiate si inteligibile senzatii pe care oricine le poate expermenta dezvoltandu-si perceptia, abilitatile si acuitatea de a simti oamenii, noi trebuie sa ii determinam sa lucreze cu cercuri mai largi ale societatii. In consecinta, noi vom fi capabili sa intelegem care dintre tari, parlamentari, si oameni ai legii se pot uni.

Sa ne imaginam aceste structuri si forma in care acestea pot fi realizate. Atunci cand ne implicam in acest studiu, noi incepem sa intelegem ce schimbari trebuie sa fie aplicate in lume.

Noi vedem ca, liderii de astazi nu sunt capabili sa rezolve ceva; ei nu au fost crescuti in spiritul garantiei reciproce si le lipseste cunoasterea sistemului integral. Ei nu privesc lumea prin „prisma” garantiei reciproce. Ei trebuie sa dobandeasca perceptia, gradul de constientizare, si sa intelega cum sa le dobandeasca, cum sa se conecteze cu ceilalti, pana la punctul in care dobandesc iubirea. Si desigur, dorinta de a face concesii este necesara in acest proces.

Ceea ce nu inseamna ca eu negociez cu voi, si ca in timp ce inchei un contract cu voi includ clauze care imi ingaduie sa ma retrag pentru a va insela. Noi construim relatii oneste de la bun inceput. Si ne este clar de la inceput ca, nu putem incalca nici o linie din aceasta conventie. Noi nu putem fugi unii de altii.

Inseamna ca toate problemele, pe toate nivelurile au ca origine educatia. Garantia reciproca este reteaua conexiunii dintre noi care ne uneste cu intreaga lume. Ea devine revelata astazi. Acum cateva decenii, in anii 60, fondatorii Clubului de la Roma au inceput sa scrie despre asta. La inceputul secolului 20, oamenii de stiinta au inceput sa vorbeasca despre faptul ca suntem conectati prin ceea ce ei numeau noosfera. De atunci o serie de cercetari au avut loc in aceasta arie.

Sistemul garantiei reciproce a devenit revelat, ne tine uniti si nu ne ingaduie sa ne indepartam unii de altii. Daca o incalcam, putem elibera conflicte teribile, atunci insa suferinta ne va forta sa ajungem la aceasta forma a conexiunii, a concesiilor, garantiei si a iubirii reciproce.

Poate cineva obiecteaza, si  spune ca umanitatea s-a gandit deja la acest lucru. Acum cinci sute de ani, diversi utopici au scris despre asta, si apoi comunistii, Kibbutznikii etc. Toate acestea sunt adevarate, si noi trebuie doar sa intelegem ca niciodata pana acum in istorie aceasta nu a fost o conditie obligatorie pentru dezvoltarea noastra. Au existat oameni care au spus ca aceasta este o condiie necesara pentru umanitate, si ca in final se va ajunge acolo. Thomas Mann a inteles asta, si apoi comunistii din Rusia si din alte tari, insa ei erau doar indivizi izolati pe care oamenii nu i-au urmat niciodata. Ei au prevazut acest lucru acum multi ani, si se parea ca ei puteau pune aceste lucruri in aplicare imediat.

Astazi noi incepem sa discutam despre asta pentru ca aceasta criza atotcuprinzatoare ne arata exact ce ne lipseste: garantia reciproca. Cu alte cuvinte, se intampla nu pentru ca noi vrem asta, ci pentru ca acest lucru este necesar dezvoltarii noastre, si natura ne impinge catre asta.

Din KabTV “O Viata Noua” Episodul 5, 5/1/2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→