Cum ne putem corecta pe noi insine, pentru a avea o viata buna, linistita si sigura?

Altfel, vom ramane someri, cu o criza in relatiile familiale si in educatie si cu probleme in viata de zi cu zi. Am ajuns in punctul in care absenta intelegerii reciproce si ingrijorarea au devenit factorul determinant al destinului nostru.Toata umanitatea este ca o familie, insa aceasta familie este disfunctionala.

De aceea vorbim deaspre impacare, ce trebuie sa se intample cu ajutorul a unei a treia forte. Cand problemele apar intre soti, acestia cauta ajutorul unui  psiholog  profesionist (este la moda acum sa ai un psiholog personal), care treptat ii aduce mai aproape unul de celalat. El sau ea discuta cu fiecare dintre ei separat, discuta cu ambii impreuna, adreseaza intrebari, explica situatia si ii obliga sa interactioneze si sa se deschida unul catre celalat. Ii ajuta mai intai sa se inteleaga pe ei insisi, iar apoi sa isi inteleaga partenerul.

Apoi devine clar pentru fiecare dintre ei ca desi sunt opusi unul fata de celalalt, merita  ca fiecare sa faca concesii reciproce. Astfel, fiecare nu isi mai exprima nemultumire, iar celalalt iarta si  devine mai permisiv referitor la lucrurile pe care el sau ea nu le agreeaza, asa cum a fost spus „Iubirea acopera toate pacatele”.

Intelegem „pacatele” reciproce din moment ce toti suntem egoisti de la natura si nu luam pe nimeni altcineva in consideratie. Dar daca ne este clar ca nu exista nici o alta solutie, chiar daca este vorba  de viata familiala, industrie, sau ecologie, atunci din neajutorare vom accepta metoda ce ne va ajuta sa ne conectam reciproc. Aceasta metoda este pur psihologica: discutand impreuna pentru o mai buna cunoastere si intelegere  a caracterului celuilalt sau a particularitatilor unei intregi natiuni – sa discuti si sa nu fi rusinat, sa vorbesti deschis, ca un adult inteligent.

Da, suntem diferiti, dar trebuie sa ne unim deasupra diferentelor dintre noi, fara a suprima pe nimeni si fara  reprosuri ce genereaza situatii neplacute. Toti suntem asa, dar ne ridicam asupra acestor lucruri si spunem „Iubirea acopera toate pacatele.” Pacatele exista, dar treptat, din lipsa iubirii incetamsa le mai dam atentie!

Este modul in care o mama isi considera copilul cel mai minunat, cel mai frumos. Este incapabila de a vedea in el un lucru rau sau nedem, deoarece iubirea o orbeste si astfel vede numai lucruri bune in el. Si chiar daca exista rau in el, ea nu il observa. Dar invers, in copilul unui vecin poate vedea partea negativa si nu pe cea pozitiva deoarece nu simte iubire pentru el.

Dar imediat ce simte iubire pentru el, nuva fi capabila sa vada nimic rau in el, ci numai bine.

Vedem asta in viata. Daca ii spui unei mame despre defectele copilului pe care la manifesta in caracter sau comportament, nu va fi de acord cu acest lucru. Ori ii va gasi o justificare pentru el ori va nega totul, deoarece ea cu adevarat nu vede nimic rau il el. Aceasta este ceea ce numim noi „Iubirea acopera toate pacatele”.

De asemenea, treptat cate unul se indreapta catre garantia reciproca pe care trebuie sa o atingem toti.

Nu exista alta optiune si incepem sa ne analizam si sa ne studiem reciproc, de departe. Dar de la bun inceput, acest studiu trebuie sa aiba scopul de a construi conexiunea iubirii deasupra tuturor diferentelor.

Aceasta inseamna ca facem concesii anticipat, apoi obtinem o sansa sa ne unim si la un nivel al sentimentelor. Si cu cat venim mai aproape, lumea devine mai linistita si mai sigura. Nu ne este frica sa ne lasam copiii sa se joace afara singuri din moment ce orice persoana va avea grija de ei nu mai putin decat noi, iar noi la randul nostru vom simti la fel pentru ceilalti. Daca visam si ne imaginam o societate buna, atunci desigur trebuie sa fie o societate in care se observa legea garantiei reciproce.

Din episodul 5 al emisiuni O noua viata, Kab TV

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Natura nu se va schimba. Ne-a ghidat timp de mii de ani în dezvoltarea egoismului nostru până în punctul în care egoismul a devenit integral. Nu putem face nimic în legătura cu asta.

Acest lucru este ilustrat de evenimentele recente din Europa. Au fost o mulţime de gânduri şi agende de cum să fie împărţită Europa, piaţa europeană – de a o separa pentru ca problemele economice să fie mai uşoare pentru fiecare ţară.

Totuşi, s-a dovedit imposibil şi, ca rezultat, Europa a luat o direcţie către o integrare mai adâncă, o adâncire a relaţiilor reciproce. Această decizie a venit în ultimele luni, deoarece nimeni nu a vrut-o înainte. Este pur şi simplu imposibil de separat chiar şi o singură ţară. Separarea Europei de Grecia, Spania sau Portugalia, va costa mult mai mult; este mult mai benefic să menţină unitatea. A fost calculat şi decis la nivelele cele mai înalte.

Reiese că am ajuns la o asemenea stare în care suntem obligaţi să fim interconectaţi corect şi integral. Cum să obţinem asta însă, nu ştim. Dar, poate, dacă aflăm cum să o rezolvăm, vom depăşi toate crizele: cele din familie, economice, de educaţie, sociale, guvernamentale şi crizele globale.

Deci, problema se află în om: Cum ne schimbăm pentru a fi în homeostază, în echilibru cu Natura? Problema este că principala lege a Naturii este legea echilibrului. Natura gravitează constant către echilibru. Este legea fizicii.

Echilibrul este suportat de Natură la toate nivelele: mineral, vegetal şi animal. Numai omul poate sparge această lege cu egoismul lui excesiv: Consumă mai mult decât contribuie, poluează mai mult decât natura poate suporta, etc.

Violarea legii echilibrului este de fapt problema crizei noastre de azi.

Cum ajungem la echilibru? Se poate face numai dacă corectăm omul însuşi. De aceea, problema se află în om – în corectarea lui. Mai mult, această problemă este largă şi globală. Dacă nu ne dorim să fim similari cu natura, dacă nu vrem să consumăm numai în măsura în care contribuim, natura ne va forţa spre asta prin crize.

Vedem că în fiecare zi sute de mii de oameni devin şomeri, pentru că nu mai avem nevoie de majoritatea producţiilor; au fost excesive. Producem lucruri care nu sunt necesare sau le facem demodate mai repede pentru le produce, vinde şi a profita mai mult.

În final, dacă noi nu îndreptăm producţia către necesităţi, la un nivel rezonabil, natura ne va forţa prin crize să o facem.

Lumea este îmbrăcată într-o criză severă. Dacă nu o luăm sub control, atunci în acest an vom vedea ce teribile consecinţe ni se pot pregăti. Sute de milioane de oameni îşi vor pierde slujbele, iar noi nu suntem gata pentru asta.

Ce vom face cu ei dacă, să spunem, ajungem la o stare în care cu adevărat nu mai avem nevoie de producţia excesivă? Datorită tehnologiei moderne oamenii nu mai trebuie să lucreze atât de mult. Maximum 10% din populaţie poate furniza întregii planete hrană, haine, încălţăminte şi tot ceea ce este necesar, dacă lucreză aproximativ două ore pe zi. Ce vor face oamenii cu restul timpului?

Aici, ajungem la o concluzie interesantă: Omul trebuie să lucreze, dar nu manual şi nu să producă produse materiale ci să producă produse interne şi spirituale. Trebuie să se reformezeel însuşi într-o parte integrală a societăţii şi naturii. Astfel va genera o energie pozitivă şi se va pune el însuşi, societatea şi natura în echilibru. Apoi vom primi de la natură dăruirea corectă şi vom fi interconectaţi cu ea în mod corect.

Multe articole ştiinţifice acoperă acest topic. Mulţi distinţi experţi cu care am stabilit un contact lucrează asupra acestui aspect.

De la Congresul din Vilnius, Lecţia preliminară.

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Astăzi vom vorbi despre criza care afectează toată umanitatea şi la posibila soluţia pe care o aduce metoda educaţiei integrale.

Umanitatea a intrat într-o perioadă dificilă şi a trecut într-o asemenea stare încât se simte complet pierdută.

Oameni care se îngrijesc de societate, familie, educaţie şi probleme publice, guvernamentale şi sociale, nu găsesc soluţii la problemele care apar în fiecare activitate individuală, a societăţii şi guvernamentală. Ne găsim într-o stare pe care nu o înţelegem.

Totuşi, în anii recenţi (anii 70-80), oamenii de ştiinţă au început să suspecteze ce se întâmplă. Începând cu 1920, primele articole apărute sugerează că lumea a intrat într-o arie complet diferită de dezvoltare, că s-a ridicat la un nivel total diferit: nivelul dezvoltării integrale. Mulţi cercetători au scris despre asta. În 1960, faimosul Club de la Roma a vorbit despre asta, ca şi mulţi cercetători şi organizaţii.

Iar astăzi, în procesul crizei, am ajuns la o stare foarte adâncă, din care nu mai găsim ieşirea.

Anterior, crizele au atins numai problemele creşterii şi educării copiilor. Am fost nefericiţi cu ceea ce s-a întâmplat, dar cumva am rezolvat-o, cu toate că spunem că şcolile nu educă copii, ca aceştia suferă din cauza violenţei şi abuzului din şcoli. Dar am tolerat asta.

Apoi, am început să observăm cum oamenii au început deodată să înceteze să mai aibă grijă de familie, iar familiile au început să se dezintegere, ceea ce nu se întâmpla în urmă cu 100-200 de ani. Prin istoria umanităţii, a fost acceptat faptul că o persoană trăieşte în familie cu părinţi iar apoi îşi crează propria familie; apoi copii ei la fel şi că se unesc într-o casă comună, dar acum totul trece printr-un declin critic. Oamenii au început să divorţeze, copii să se mute de la părinţi, oamenii nu mai vor să se căsătorească sau să crească o familie. Şi aceasta este o criză pentru că acest fenomen nu este natural pentru noi, oamenii.

Şi ce se va întâmplă cu generaţiile viitoare? Suntem deja în faţa unei probleme demografice în care cei în vârstă îi depăşesc pe cei tineri. Şi cine ştie cine va mai produce pentru ei când vor ajunge la vârste înaintate. Ce se va întâmpla cu tine dacă nu ai copii? Cine te va sprijini?

Oamenii nici măcar nu se gândesc că o genereaţie o sprijină pe alta. Cel puţin trei generaţii sunt necesare: cei bătrâni, părinţii şi copiii, pentru a se sprijini, educa unul pe altul, a avea grijă de casă; cei tineri de cei bătrâni iar cei bătrâni să împărtăşească experienţa lor de viaţă. Cauza, rădăcina a majoritatea bolilor din lume este depresia, anxietatea intensă, detaşarea şi dipserarea.

Ultima criza presupune o criză în ştiinţă, ecuaţia, în toate lucrurile. Criza în ştiinţă începe din punctul în care am încetat să mai credem în ştiinţă. Odată, am crezut că prin ştinţă vom obţine o viaţă bună, vom cuceri spaţiul, ne vom stabili pe altă planetă şi vom avea nelimitate posibiliăţi. Şi deodată, am închis toate programele spaţiale;  nu mai suntem interesaţi în explorarea spaţială, nu mai credem că vom găsi ceva acolo. În final, totul se încetineşte. O persoană se simte deprimată; nu mai vrea nimic.

Ultima criză este criza economică. Este cea mai grea şi cea mai dificilă pentru că afectează toate aspectele vieţii noastre. Hrană, sănătate, securitate, totul depinde de economie. Dar economia refuză să muncească; nu mai lucrează şi noi nu înţelegem de ce. Companiile se închid, bule financiare cresc. Şi tot ceea ce se presupunea că se dezvoltă bine, în beneficiul nostru, se schimbă împotriva noastră.

Dar ceea ce este interesant este că nimeni nu se poate pune cu asta, nici cei mai eminenţi economişti, nici politicienii, dar suntem cu toţi dispuşi să îi ajutăm pentru că nu vom putea supravieţui fără economie. Reiese că nu ştim ce să facem. Un mare număr de înalţi politicieni, şefi de state, G8, G20 se adună şi nu pot rezolva nimic. Nu ştiu ce să facă.

De la congresul din Vilnius 3/22/12, Lecţie preliminară

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În psihologie, o criză este descrisă ca un fenomen dureros, dar dacă o persoană o depăşeşte şi nu renunţă, tranzitează la un nou nivel, unde o mare cantitatea de energie este descătuşată şi persoană începe să trăiască o nouă viaţă.

Răspuns: Chiar mai mult, orice boală este, de asemenea, un act de vindecare. Să presupunem că apare o disfuncţionalitate. Acum este corectată, compensată într-un anume fel. Iar în timpul când este compensată şi corectată, o considerăm o boală. În realitate, totuşi, este deja o corectare.

În mod intenţionat avem vaccinuri; injectăm mici boli în organism pentru a simula o reacţie pozitivă, pentru a preveni ameninţările externe.

Dacă colectăm împreună toate aceste simptome critice, dureroase, vom descoperi că ar trebui să ne referim la ele ca la o naştere a unei noi stări, o îmbunătăţire a sănătăţii, o corectare, ajustarea noastră şi ridicarea la un nou nivel.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Întrebare: Informaţia despre criză, că acum a intrat în faza activă a dezvoltării, este negativă sau nu?

Răspuns: Am trecut prin perioada de dezvoltare fetală intrauterină. Acum, urmează perioada naşterii: contracţii, evenimente dramatice şi chiar riscuri pentru mamă şi copilul ei. Totuşi, credem că sunt necesare pentru naştere, pentru apariţia unui nou om în lume, ce pare din altă lume, dintr-o stare care este complet opusă nouă. Cum trebuie să considerăm acestă criză?

Dacă ar fi să arăţi unei creaturi de pe altă planetă ce i se întâmplă unei femei însărcinate, cum se naşte ceva din ea, cu ţipetele şi durerile naşterii iar oamenii invărtindu-se în jurul ei, ar crede că femeia moare, că ceva i se întâmplă şi că nu are nicio bucurie din asta. Totuşi, un soţ cu flori şi rudele stau în spatele uşii. Este ceva straniu în această imagine.

Deci, ne referim la criză ca la soţul cu flori. Alţi se referă la criză ca la un extraterestru.

Comentariu: Atunci când începi să revelezi adevărul unei persoane, este dureros să primească informaţii.

Răspuns: Totuşi, nu este accidental faptul că natura şterge amintirile femei de la naştere şi cât de greu a fost. Femeile sunt gata să treacă prin asta din nou.

Vedem că există un proces prin care trebuie să trecem şi nu este nimic de făcut. Deci, conform cu ceea ce experimentăm, ar trebui să exaltăm noul grad: ce obţinem prin criză.

Chiar cuvântul „criză” înseamnă naştere, ascensiune. Deci, ar trebui să o tratăm ca atare.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În timp ce investigăm Universul, descoperim că toate sistemele sunt interdependente. Planetele se învârt în jurul soarelui, în timp ce sateliţii lor se învârt în jurul planetelor. Cu cât investigăm mai mult acest sistem enorm, cu atât mai clar vedem că toate componentele lui există într-o mişcare interdependentă şi se influenţează una pe alta. Luna de deasupra Pământului influenţează tot ce are loc pe suprafaţa Pământului: sănătatea noastră, senzaţiile, curenţi adânci din ocean, etc.

Soarele ne influenţează şi el: percepm chiar şi cea mai mică explozie solară care are loc. Se spune că anumite fenomene care au loc în soare pot chiar pune în pericol însăşi existenţa Pământului, fiind posibil chiar să îl incinereze.

Biologi, zoologi şi botanişti, ne spun că apariţia vieţii pe Pământ a fost posibilă doar datorită unor condiţii speciale care nu există nicăieri în altă parte din Univers. Până în acest moment, ei nu au descoperit nicăieri altundeva viaţă şi este puţin probabil să existe în altă parte. Iar originea vieţii presupune multe condiţii care se referă la parametrii care trebuie să fie  îndepliniţi simultan, cum ar fi: forţa gravitaţiei, cantitatea de apă, presiunea, temperatura, etc, ar însemnaă că toţi aceşti parametrii fac parte de fapt dintr-o forumulă gigant. Şi numai dacă facem un calcul foarte precis, conform acestei formule, vom fi în stare să învăţăm precondiţiile necesare apariţiei vieţii.

La ştiri ni se spune de obicei cum va fi vremea în următoarele câteva zile. Meteorologii pot face o previziune a vremii pentru o săptămână, dar nu mai mult. De ce?

Previziunile pentru temperatură, umiditate sau vânt sunt bazate pe calcule executate folosind formule complexe şi computere puternice şi iau în considerare condiţiile de climă din întreaga planetă, pe scurt, conexiunea dintre aceşti parametrii este aşa de complexă, adâncă şi bogată, încât chiar şi o simplă predicţie pentru temperatura aerului de mâine, înălţimea valurilor sau alţi factori de care avem nevoie pentru a planifica zborurile avioanelor, rutele vaselor şi tot felul de parametrii pentru alte scopuri, vorbesc de interconexiunea dintre toate părţile naturii, de cum natura nemişcată influenţează vegetalul, cea vegetală influenţează animalul şi animală influenţează omul, în timp ce omul le influenţează pe toate.

Viaţa noastră depinde de natura minerală deoarece trăim pe pământ şi ne extragem toate resursele din adâncuri.  Depindem de natura vegetală deoarece pe aceasta se bazează agrigultura şi, de asemenea, de natura animală deoarece sunt produse alimentare necesare existenţei noastre. Pe deasupra, nu vom fi în stare să ne susţinem o viaţă normală cu excepţia unei societăţi în care fiecare îşi ocupă locul îndeplinind o anumită funcţie.

Cu cât am progresat mai mult de-a lungul istoriei, cu atât mai complexă a devenit societatea noastră şi cu atât am devenit mai independenţi unul faţă de altul. Astăzi facem tranzacţii şi transferăm bani de la o bancă la alta, trimitem nave cu diferite încărcături de la un continent l altul. Iar dacă ne referim la hainele pe care le purtăm, putem spune cu încredere că nu este doar o ţară participantă la fabricarea lor. Una produce materialul brut, alta le procesează, alta le pune împreună şi alta se ocupă de marketing şi vânzare. Asta arată cât de dependenţi suntem unul de altul.

Suntem deja obişnuiţi cu această interdependenţă şi o luăm ca atare. Doar ca aceasta este doar o interdependenţă comercială şi financiară şi nu a necesitat niciodată o implicare emoţională. Dar în ultimul timp observăm că conexeiune dintre noi a atins o asemenea proporţie încât aceasta cere o cooperare adâncă, strânsă.

Mai mult, se manifestă într-o aşa măsură încât orice se întâmplă într-o ţară are repercursiuni în afacerile alteia, chiar să schimbe regimul. Un exemplu sunt protestele din Siria, unde reprezentanţi din diferite ţări îşi arată îngrijorarea pentru că mulţi civili sunt ucişi. Iar ambasadorul Siriei nu are nimic de răspuns la asta. Acţionează ca şi cum nu ar fi ţara sa şi nu are nimic de a face cu asta. Astfel, această dependenţă ne obligă pe toţi.

Vedem că suntem aşa de interconectaţi unul cu altul încât acum avem nevoie de variate mecanisme de guvernare internaţională, fără de care nu am exista în mod normal. De fapt, dacă vrem să avem comerţ, dezvoltăm ştiinţa şi cultura, dacă vrem o viaţă prosper, avem nevoie să dezvoltăm un sistem de educaţie similar şi să îl aplicăm în viaţă.

În timpul ultimelor decade, turismul a înflorit în lume. În timp ce vizităm diferite ţări, vedem cum în acest timp ţările s-au apropiat una de alta în termeni ai nivelului calităţii vieţii oamenilor şi a abilităţii lor de a percepe ceea ce îi înconjoară. Privim la televizor, ascultăm ştirile, ne conectăm virtual prin Internet. Iar această conexiune dintre noi ne va ajuta în curând să eliminăm barierele lingvistice: Noi computere vor traduce automat pentru noi, iar cineva care nu ştie să spunem engleza, care astăzi este limba internaţională, va avea abilitatea să se conecteze cu toată lumea.

Conform cercetărilor moderne, se pare că o persoană obişnuită este conectată cu întreaga lume prin patru dintre cunoscuţii lui. Devenim mai apropiaţi unul de altul în aşa măsură încât aproape de ţinem unul pe altul de mână. Astăzi, nicio ţară nu mai poate fora sonde în adâncime, chiar dacă este propriul teritoriu, pentru prin asta ar putea deranja echilibrul din interiorul crustei terestre şi orice se întâmplă într-o ţară va avea consecinţe nu numai pentru vecini ei ci pentru tot restul lumii.

Am semnat tratate internaţionale care privesc diferite sfere ale activităţii umane, care pot face rău altora, de exemplu cele privitoare la pescuit. Fiecare ţară are propriile limite la emisiile de elemente dăunătoare în atmosferă sau în extragerea resurselor naturale din adâncurile pământului. Începem să simţim din ce în ce mai mult că trăim pe o singură planetă şi că ea este casa noastră pe care o locuim împreună. Şi într-adevăr, aici suntem cu toţi dependenţi unul de altul şi nu putem face tot ceea ce ne place.

Din nefericire ne dezvoltăm încă în mod egoist iar asta nu ne permite să ne luăm în considerare unul pe altul. Am umplut chiar spaţiul trimiţând rachete astfel încât, în acest moment, o mare cantitate de sateliţi, ca şi milione de fragmente ale acestora, mici şi mari, înconjoară pământul. Iar dacă se întâmplă un accident la staţia spaţială, toate fragmentele acesteia pot cădea oriunde şi pe oricine.

Suntem, de asemenea, martorii unor fenomene neplăcute, ca erupţia vulcanilor în Islanda, care au afectat toată Europa până în Siberia, paralizând operaţiile a multor aeroporturi. Iar tsunami din Japonia care a fost provocat de un cutremur şi a produs daune la o centrală nucleară a forţat multe ţări să se gândească că poate merită să suspende dezvoltarea puterii nucleare.

Vedem că nicio o singură naţiune nu poate să îşi construiască politică fără a considera zeci şi chiar sute de factori externi. În fiecare moment trebuie să ia întreaga lume în consideraţie. Iar asta se întâmplă chiar şi celor mai puternice țări care conduc şi care ar părea că nu trebuie să se justifice nimănui. Şi totuşi, ele trebuie să îi considere şi pe alţii, pentru că suntem cu toţi dependenţi unul de altul şi cine ştie cum cea mai mică schimbare în vreuna dintre ţări va avea impact asupra celorlalte.

Din emisiune de la KabTV „O nouă viaţă”, episodul 5 din 02-01-2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În Ştiri (de la Yahoo News) ” Dezastre legate de clima au deplasat mai mult de 42 de milioane de oameni din Asia, în ultimii doi ani …”, Asia şi Pacific sunt zonele de pe glob cele mai predispuse la dezastre naturale …

„Aproximativ 31.8 milioane de oameni din regiune au fost strămutaţi de dezastrele legate de climă şi de extremele meteorologice, în 2010 – un an deosebit de prost – inclusiv mai mult de 10 milioane în Pakistan din cauza inundaţiilor masive.

„Alti 10.7 milioane au fost nevoiti să îşi părăsească locuinţele anul trecut, s-a spus, avertizându-se că astfel de evenimente vor deveni mai frecvente cu schimbările climatice …

„Asia are sase din cele 10 de ţări cele mai vulnerabile la schimbările climatice, cu Bangladesh şi India în primele două locuri, pe o listă care include, de asemenea, Nepal, Filipine, Afganistan şi Myanmar.”

Comentariul meu: Datorita crizei, este îndoielnic faptul că aceste ţări pot depăşi problemele cu care ne confruntăm din cauza catastrofelor climatice. Apropo, este indicat oriunde ce schimbari climatice ameninta Statele Unite ale Americii şi Europa, dar în special Franţa şi Anglia!

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

În Ştiri (de la 7kanal) „Prim-ministrul Benjamin Netanyahu, a făcut apel la tinerii israelieni să ia parte la „Guvernul Generatiei Urmatoare „, un proiect supravegheat de către Oficiul Primului Ministru. Aceasta este o platformă virtuală care permite utilizatorilor Facebook sa faca sugestii cu privire la gestionarea statului şi a guvernului şi de a le discuta.

„Cei care doresc să participe la” Guvernul Urmatoarei Generatii „, trebuie să se înregistreze pe pagina proiectului de pe Facebook.”

Comentariul meu: Fără îndoială, mişcarea Garantiei Reciproce ar trebui să utilizeze acest apel ca pe o platformă solidă şi sa trimita o opinie cu privire la toate aspectele publice, ale statului şi ale lumii. Pregătiţi un document si trimite-ti-l ca o propunere la adresa menţionată.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Joan Chiao, profesor asistent de psihologie la Colegiul Weinberg de Arte si Stiinte de la Universitatea Northwestern) „O tendinta genetica la depresie este mult mai puţin probabil să fie realizata într-o cultură centrată pe colectivism, mai degrabă decât pe valorile individualiste, potrivit unui nou studiu al Universitatii Northwestern.

„Studiul ce vine din domeniul in creştere al neurostiintei culturale arunca o privire globala la sănătatea mintală în cadrul grupurilor sociale şi al naţiunilor.

„” Oamenii din culturi foarte individualiste, cum ar fi Statele Unite şi Europa de Vest sunt mai susceptibili de a pretui unicitatea deasupra armoniei, expresia deaspura intelegerii şi să se definească pe ei insisi ca unici sau diferiti de grup „, a spus Joan Chiao …

„In contrast, oamenii provenind din culturi colectiviste este mai probabil sa aprecieze armonia sociala mai presus de individualitate. „Comparativ cu oamenii dintr-o cultura individualista, ei sunt mai aproape să adopte comportamente care cresc coeziunea de grup şi interdependenţa”, a spus Chiao.

„Culturile colectiviste pot oferi persoanelor care sunt genetic predispuse la depresie o incredere tacita sau explicita in asistenţa socială. „Un astfel de sprijin pare să separe persoanele vulnerabile de riscurile mediului sau de factorii de stres care servesc ca declansatori ai episoadelor depresive”, a spus Chiao. ”

Comentariul meu: Fără îndoială, în procesul de unificare, binele şi răul sunt distribuite în grup; în plus, răul este reciproc diminuat, iar binele comun se mareste. Aceasta este legea naturii, deoarece unificarea intervine împotriva egoismului natural. Cabalistii o cunosc ca unul dintre principiile fundamentale ale naturii.

Acesta este motivul pentru care Cabala susţine că unificarea oamenilor rezolvă toate problemele, atât private cât şi publice, şi ridică individul şi societatea la nivelul evolutiv următor. Este deoarece unitatea atrage similitudinea de proprietăţi cu forţa superioară şi-i aduce, astfel, pe cei care se unesc sub influenţa acesteia.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

În Stiri (din Poşta zilnică ): Copiii sunt adesea mai fericiţi cu viaţa lor online decât sunt în realitate, a revelat un studiu.

„Ei spun că pot fi exact cine vor să fie – şi de îndată ce ceva nu mai este distractiv pot sa apese pur şi simplu butonul de ieşire.”

„Peste 47% dintre copii spun că s-au comportat diferit online faţă de cum se comportă în vieţile normale, pretinzând că i—a făcut să se simtă mai puternici şi mai încrezători.

„Psihoterapeutul Peter Bradley spune: Aceste descoperiri sugerează că tinerii văd ciberspaţiul ca detaşat de lumea reală, un loc în care ei explorează parţi ale comportamentului şi personalităţii lor pe care nu le-ar putea explora în viaţa reală. Nu putem permite lumilor cibernetice să fie locuri mai vesele decât comunităţile noastre reale, deoarece astfel creăm o generaţie de oameni tineri care nu funcţionează în mod adecvat în societate.

„Suntem alarmaţi de numărul de riscuri la care se supun adolescenţii în timp ce sunt online”, a spus. „Siguranţa comportamentului online se ţine în şcoli, dar adolescenţii par să nu fie în stare să asocieze riscul lor însăşi.

Comentariul meu: Dezvoltarea nu poate fi oprită şi, astfel, numai prin corectarea unei persoane putem face ciberspaţiul sigur. Totul se regăseşte în educaţia integrală.

În general, umanitatea este în tranziţie spre spaţiul virtual. Se îndepărtează de senzaţiile fizice, energie şi informaţie şi intră în spaţiul forţelor şi calităţilor. Materia îşi va pierde soliditatea în senzaţiile noastre până când va dispărea, ca o iluzie.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→