Noul meu articol pe Linkedin “Nebunia nu este o strategie câştigătoare”

Mentalitatea actuală de susținere a economiei prin împingerea spre cumpărături nesfârșite nu este capitalism; este o nebunie. Dacă vrem să continuăm să trăim, trebuie să adoptăm priorități și valori mai raționale.

Pe de o parte, mass-media și fiecare expert cu un microfon sau un laptop ne spun că prețurile sunt în creștere, deoarece întreruperile din lanțurile de aprovizionare și lipsa de cipuri de computer au încetinit producția și distribuția, în timp ce cererea este în creștere. Ca urmare, prețurile sunt în creștere. În același timp, aruncăm mai mult de jumătate din ceea ce producem și chiar și ceea ce cumpărăm; le aruncăm cât timp încă funcționează perfect, doar pentru a obține un model mai nou. Aceasta nu este o economie capitalistă; este o nebunie fără sens.

De aceea am fost atât de fericit când a apărut Covid. Ne-a forțat să oprim cumpărăturile nebunești și călătoriile frenetice, să dăm Pământului timp să respire și să ne acordăm puțin timp unul celuilalt. Dar odată ce vaccinurile au devenit disponibile, lăsăm monstrul de cumpărături să iasă din cușcă și acum nu-l mai putem pune în cușcă. Cu dinții și unghiile ne luptăm să menținem nebunia. Dar Omicron este dovada că natura are multe trucuri în mânecă. S-ar putea să luptăm cu dinții și unghiile, dar natura va continua să lupte până când nu vom avea dinți sau unghii.

Ne epuizăm resursele, atât naturale, cât și umane, creștem datoria atât personală cât și cea națională, și trăim cu o mentalitate de „Să mâncăm și să bem, căci mâine putem muri”. Dar nebunia nu este o strategie câștigătoare; se va sfârşi în război sau într-o altă formă de distrugere completă.

Dacă vrem să trăim pentru a vedea mai multe zile de mâine încolo, trebuie să ne schimbăm mentalitatea. Este timpul să ne ridicăm la un nivel superior al existenței. Cumpărăturile fără sfârșit s-au epuizat, iar acum trebuie să privim puțin mai profund.

Pentru a privi mai profund, trebuie să ne schimbăm sistemul de valori. Dacă lăsăm mass-media să ne spună să facem cumpărături până când vom scăpa, asta vom face. Trebuie să facem mass-media să ne spună o poveste diferită, una în care oamenii se bucură de alte lucruri, cum ar fi compania celuilalt sau comunități prospere și susținătoare. Așa cum în prezent lăsăm mass-media să ne învețe că merităm doar atât cât facem, putem face ca ea să ne spună că merităm doar atât cât ne pasă unul de celălalt.

Dacă începem să ne gândim mai mult unul la altul și mai puțin la noi înșine, nu va fi nevoie să ne afirmăm în mod constant propria valoare cumpărând mai multe lucruri de care nu avem cu adevărat nevoie. În schimb, mai degrabă vom cumpăra ceea ce ne trebuie pentru o viață confortabilă, decât pentru a fi confortabil emoțional sau pentru a ne spori încrederea.

Dacă adoptăm această mentalitate, nu va exista o cerere excesivă, nicio întrerupere a lanțurilor de aprovizionare și nicio lipsă de nimic. Producătorii nu numai că vor trebui să producă mai puțin și să-și scadă prețurile, chiar nu vor dori să exploateze și să perceapă mai mult decât trebuie, deoarece abordarea lor față de oameni se va schimba de la exploatare la conexiune.

În acest sens, o cercetare ciudată a fost publicată recent de Universitatea Northeastern. Cercetătorii Shanyu Kates și David DeSteno au examinat efectele recunoștinței asupra oamenilor. Ei au făcut distincţia recunoștinței faţă de un sentiment general de mulțumire care ar putea fi condus de motivații egoiste și nu s-a dovedit a avea vreun impact asupra comportamentului social sau de mediu al oamenilor. Recunoștința, au descoperit ei, i-a făcut pe oameni mai atenți față de ceilalți și le-a scăzut tendința de a consuma excesiv. Ei au ajuns la concluzia că recunoștința „poate fi utilă în promovarea unui comportament durabil” și și-au intitulat pe bună dreptate cercetarea „Recunoștința reduce consumul de resurse care se epuizează”.

Sper din tot sufletul că în anul viitor, înainte de a fi prea târziu, vom recunoaște că mai degrabă grija reciprocă decât înstrăinarea și competiția, este singura noastră modalitate de a ne garanta viitorul într-un mod pozitiv și că toate celelalte drumuri duc la penurie și mai departe la nebunie.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De ce suntem tăcuţi în privința antisemitismului din campusuri”

În ciuda creșterii numărului de incidente antisemite din campusurile din întreaga Americă, evreii americani sunt aproape complet muți în această privință. Fie le este frică, fie subestimează pericolul. Evitarea este cea mai puțin dezirabilă soluție, iar adevăratul remediu pentru ura față de evrei este solidaritatea.

În ultimii doi ani s-au înregistrat un număr record de incidente anti-evreiești în SUA, în special în campusuri. Cu toate acestea, evreii au tăcut în mare măsură asupra acestei fațete a urii. Nu pot exista decât două explicații pentru această aparentă abandonare a tinerilor evrei de a se descurca singuri în fața urii organizate și adesea instituționale față de evrei: nerealizarea gravității situației sau teama că „a face valuri” va înrăutăți lucrurile.

Antisemitismul în campusuri nu a început anul acesta. Când am fost într-un turneu de discursuri în SUA în 2014, am vorbit cu Tammi Rossman-Benjamin, șefa inițiativei AMCHA de combatere a antisemitismului în colegiile și universitățile din SUA. Deși era foarte conștientă de deteriorarea situației studenților evrei tocmai pentru că sunt evrei, era clar că nu știa cât de repede se puteau deteriora lucrurile și în ce măsură.

Mai rău încă, atunci când am menționat această problemă într-o prelegere pe care am ținut-o în seara următoare la Los Angeles, oamenii au plecat în semn de protest. Acum există cel puțin o anumită înțelegere că nu se face suficient, deși nu se înțelege ce putem și ce ar trebui să facem cu privire la problemă.

Poporul evreu este poporul care a dat lumii noțiuni atât de nobile, cum ar fi să-i iubești pe alții ca pe tine însuți și să nu le faci altora ceea ce urăşti să ți se facă ție. Am dat lumii valori precum responsabilitatea reciprocă, mila și milostenia. Am făcut toate acestea sub obligația pe care ne-am asumat-o la poalele Muntelui Sinai când am devenit o națiune: să fim „o lumină pentru neamuri”.

Cu toate acestea, timp de secole, am fost afectați de ura interioară și de diviziune, care au adus națiunea noastră la ruină. Divizați nu putem fi exemplul de responsabilitate reciprocă și solidaritate pe care lumea le așteaptă de la noi. Dacă nu putem arăta solidaritate, lumea nu poate avea solidaritate, iar diviziunea și ura prevalează. Rezultatul este că lumea ne învinuiește pentru războaiele sale. Asta se întâmplă astăzi.

Antisemitismul în campus este un punct dureros. Ne doare acolo unde suntem cel mai vulnerabili: copiii noștri. Desigur, avem tendința să-l suprimăm și să ne prefacem că nu există.

Ar trebui să facem invers. Pentru a neutraliza antisemitismul în campus, evreii, inclusiv studenții evrei, ar trebui să recunoască ura și să facă ceea ce toți evreii trebuie să facă – să se unească unii cu alții, indiferent cât de departe sunt și cât de mult se urăsc unul pe celălalt. Ei trebuie să facă acest lucru nu pentru ei înșiși, ci pentru copiii lor care nu vor vedea o ușurare în ura față de ei până când evreimea americană nu se va uni, și pentru America a cărei societate va continua să se dezintegreze până când evreii nu vor conduce prin exemplu spre unitate.

Dacă evreimea americană va face față provocării, nu va fi cea mai disprețuită comunitate din SUA, ci cea mai venerată. Sper ca evreimea americană să facă din 2022 anul lor de unitate. Le va fi benefic, va aduce beneficii Americii și va aduce beneficii lumii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Comentariu: Codul de legi al Sodomei includea:

– Este permis ca orice străin să fie jefuit, dar și să fie batjocorit.

– Oricine va invita un străin la nuntă va fi dezbrăcat de toate hainele sale ca pedeapsă.

– Datoria judecătorului Sodomei este de a se asigura că fiecare străin părăsește țara fără un ban în buzunar.

Totul era îndreptat în special împotriva străinilor și era împotriva ospitalității și a conexiunii.

Răspunsul meu: În principiu, cei care nu respectau această directivă erau considerați străini.

Sodoma este cunoscută ca fiind un loc special. Nicăieri altundeva nu a existat o astfel de regulă care să reflecte unul dintre cele patru tipuri de relații dintre oameni: „Ce e al meu e al meu, ce e al tău e al tău.”

Această regulă este cea mai rea, deoarece nu permite oamenilor să aibă contact unii cu alții. În orice situație, oamenii nu doreau să aibă relații între ei, ci doar în cadrul propriului clan, al propriei familii și al propriului mod de viață.

Întrebare: Este considerat mai bun principiul „ce este al meu este al meu” și „ce este al tău este al meu”?

Răspuns: Bineînțeles că da! La urma urmei, intri într-un fel de conexiune cu ceilalți, înveți de la ei, le transmiți mai departe, primești de la ei și schimbați ceva.

Comentariu: Dar, ghidați de acest principiu, oamenii au jefuit și au luptat pe tot parcursul istoriei.

Răspuns: A fost necesar pentru dezvoltarea lor. Dar nu și aici. Aici eu nu am nimic de-a face cu tine și tu nu ai nimic de-a face cu mine.

Prin urmare, natura, Creatorul, a șters aceste orașe, astfel încât să nu mai existe nici măcar o amintire a lor. Aceasta este o ramură moartă a dezvoltării umane. Dacă omenirea ar fi mers pe această cale, și-ar fi încheiat rapid existența.

Înțelepții care au revelat aceste stări le-au descris pentru edificarea posterității, pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple, astfel încât să se poată discuta și vom ajunge la concluzia că lipsa de comunicare între oameni este cea mai distructivă.

Nu au mai existat astfel de stări în istoria omenirii. Acesta este singurul caz. Este descris în Biblie și ne arată că lipsa de contact între noi este cea mai vicioasă stare.

Întrebare: Deci nu trebuie să mai trecem prin asta?

Răspuns: Nu. Nu am putea. În lumea noastră totul este atât de legat împreună cu toate părțile sale, popoare și state, încât nimeni nu poate fi separat.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 12/7/21

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Anul 2021 se incheie. Suntem în pragul anului 2022 și toată lumea vrea să știe ce va aduce Anul Nou. Vom avea răgaz de la problemele care ne-au lovit recent?

Anul 2021 a creat un decalaj imens în viața multor oameni, a adus temeri, incertitudine, schimbări catastrofale în natură, economie, sănătate și în toate domeniile vieții. Cum poți transforma toate aceste schimbări într-un punct care va aduce o viață nouă?

Trebuie să înțelegem că, dacă vrem să întoarcem cursul dezvoltării și să-l direcționăm către un nou curs, trebuie să percepem tot ceea ce se întâmplă ca pe o tânjire de conexiune unul cu celălalt. Depășirea tuturor problemelor și a tuturor necazurilor care ne apasă viața este posibilă doar dacă suntem din ce în ce mai uniți. Și apoi vom vedea că aceasta este o soluție universal pentru toate problemele posibile.

Dacă ne simțim mai aproape și ne ajutăm unii pe alții, oprim ura și războaiele şi facem totul pentru a fi împreună ca un singur om cu o singură inimă, atunci vom ieși din toate adversitățile și problemele cu un mare câștig.

Pur și simplu trebuie să mergi și să o faci. Nu cunosc o singură tehnică, religie sau credință din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre care să necesite orice altceva. Trebuie să ne dăm seama despre ce au vorbit atât de mulți oameni, profeți, personalități mari și lideri spirituali de-a lungul istoriei omenirii. Dacă facem asta, cu siguranță vom avea o viață bună.

Există abundență în lumea noastră; nimic nu lipsește, dar luăm resurse naturale, apă și aer de pe pământ și transformăm totul în otravă, pentru că folosim totul doar de dragul profitului, armelor și dușmăniei împotriva cuiva. Trebuie să ne schimbăm atitudinea față de natură, față de societate. Dacă fiecare dintre noi își dorește acest lucru, atunci îi vom obliga pe liderii lumii – chiar și pe cei care sunt împotriva lui.

Realitatea de astăzi pare extrem de complexă. La ce te poți aștepta de la 2022? Dacă nu schimbăm această stare, va fi și mai rău. Din păcate încă nu văd alte perspective. În ciuda faptului că omenirea devine mai inteligentă an de an în inginerie, tehnologie și medicină modernă, nu știm cum să folosim toate acestea corect pentru viața unei persoane obișnuite. Aceasta e problema.

Și toate acestea pentru că nu stabilim relații între oameni. Se pare că toată lumea se simte ca un individualist, separat de ceilalți și nu îndatorat față de ei. Și deși populația lumii a crescut la câteva miliarde de oameni, toată lumea suferă numai din cauza asta.

Compania farmaceutică Pfizer prezice că va trebui să luptăm cu epidemia de coronavirus până în 2024. La ce ne putem aștepta atunci în 2022 dacă luăm în considerare problemele suplimentare de la schimbările climatice, colapsul economiei și toate domeniile vieții din lume? Toate aceste probleme vor continua: dezastre naturale, explozii vulcanice, cutremure și încălzirea globală extremă pe care noi o provocăm.

Această încălzire globală eliberează tot felul de viruși dăunători pe pământ, mulți dintre ei împotriva cărora ne va fi foarte greu să luptăm, dacă vom putea. Toate acestea sunt la orizont, dar putem anula toate acestea și putem preveni aceste probleme. Cu toate acestea, soluția nu constă în domeniul tehnologiei, al medicinei sau al produselor farmaceutice, ci doar în domeniul relațiilor umane.

Prin corectarea relațiilor dintre oamenii obișnuiți și țări, avem ocazia să oprim toți virușii dăunători: atât cunoscuți, cât și necunoscuți încă și să-i lăsăm acolo unde sunt acum, fără a-i lăsa să apară, să se dezvolte, să se înmulțească și să intre în noi. Totul depinde doar de relația dintre oameni.

Cineva se poate întreba: „Care este legătura dintre economie, climă și relațiile umane?” Faptul este că omul se află la cel mai înalt nivel dintre tot ceea ce există în natură, dintre toate nivelurile ei: mineral, vegetal, animal și uman. Și cu atât mai mult când umanitatea atinge un nivel înalt de dezvoltare, așa cum a făcut-o la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul celui de-al XXI-lea.

Putem face totul! Avem tehnologii înalte, arme puternice și medicină modernă. Dar în relațiile dintre oameni suntem într-o stare mult mai proastă decât cei mai primitivi oameni care au trăit cu mii de ani în urmă. Și trebuie să îmbunătățim acest domeniu.

Din KabTV “Lume” 12/21/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Neafilierea americanilor protestanți, nu este o veste bună pentru America”

Potrivit unei cercetări Pew, publicate recent, în 2007, 78% dintre americani s-au identificat ca fiind creștini. Acum, în 2021, acest număr a scăzut la 63%. În același timp, ponderea americanilor care se identifică neavând religie (niciuna) a trecut de la 16% la 29%. Când te uiți la populația creștină, vei descoperi că ponderea catolicilor din America s-a schimbat foarte puțin, iar marea majoritate a creștinilor care devin altceva provine din confesiuni protestante.

Ținând cont de faptul că această dezvoltare nu este rezultatul unei revoluții, ci o tendință graduală și voluntară, cred că este o problemă. Este o abatere de la spiritul fondatorilor națiunii și una destul de rapidă. Dacă religia devine o chestiune de cultură, fără niciun angajament față de anumite coduri de conduită, nu va fi bine pentru America.

Religia obișnuia să ofere oamenilor un sentiment de apartenență și un scop. Le-a dat un cod moral și un sistem de reguli prin care să se poarte acasă, la serviciu și peste tot de-a lungul vieții. Oamenii ar învăța legile religiei lor în copilărie și ar continua cu ele de-a lungul vieții. Era „filozofia” de viață a oamenilor.

Religia nu le mai oferă oamenilor nimic din asta, așa că pleacă. În cea mai mare parte, după cum arată sondajul ei nu pleacă nicăieri în special. Ei nu se aventurează în alte religii, cel puțin nu încă, ci mai degrabă departe de propria lor credință și adesea departe de credință cu totul.

Tinerii de astăzi nu au nevoie de religie; nu există avantaje pentru ei. În Rusia, autoritățile reînvie religia după decenii în care a fost blocată sub regimul sovietic. O fac pentru a ține oamenii în frâu, astfel încât să nu meargă prea departe în extrema stângă sau în extrema dreaptă. În schimb, religia este folosită pentru a manipula publicul și a-l controla.

Dar America nu este Rusia. Americanii nu simt despre religie ceea ce simt rușii și astfel întreaga structură se dărâmă.

În mod ironic, singura parte a vieții în care religia poate da încă răspunsuri pe care oamenii ar dori să le audă este moartea. Tuturor ne este frică de asta, iar religia are răspunsuri reconfortante. Deoarece viața contemporană nu oferă nici o mângâiere față de dispariția celor dragi sau față de frica de propria noastră moarte, înăbușim frica prin distrageri. Jocurile video, emisiunile online, filmele și alte forme de divertisment iau locul religiei. Dar pentru cei care încă mai cred în viața de apoi, religia oferă un confort binevenit.

Anterior, centrele religioase au servit și ca centre comunitare unde oamenii se adunau pentru mesele comunitare sau pentru a celebra sărbătorile. Dar astăzi, oamenii se păstrează mai mult pentru ei înșiși și nu sunt interesați de viața comunității. Am devenit foarte materialişti; totul este un chilipir, o relație de a da și de a primi. Oamenii vor să vadă rezultate imediate, iar religia nu le oferă asta. În cel mai bun caz, oferă o promisiune liniștitoare a unui viitor bun în viața de apoi, dar tot mai puțini oameni au nevoie de asta ca sursă de confort, așa că religia își pierde atractivitatea.

Fluxul și refluxul de oameni care se mută în religie și din ea va continua și, în cele din urmă, îi va determina pe oameni să se întrebe despre sensul vieții. Vor începe să întrebe „Cine sunt eu?” „De ce sunt aici?” și vor trebui să răspundă la aceste întrebări sau nu vor găsi niciun motiv să trăiască, nici un sens în viața lor. Se întâmplă deja la generația tânără și va continua să se extindă în toate grupele de vârstă.

Odată ce ajung la acel punct, vor descoperi că sensul vieții nu este în răspunsurile reconfortante despre viața de apoi sau în imaginarea unei lumi în care toată lumea urmează regulile stricte ale unui anumit Dumnezeu dintr-o anumită religie. În schimb, ei vor găsi sensul vieții aici și acum, printre noi, în preocuparea și grija reciprocă. Oamenii vor găsi sens în a oferi și a ajuta, mai degrabă decât în a lua de la și a-i învinge pe alții. Își vor umple inimile cu iubire pentru ceilalți, iar iubirea însăși va fi sensul vieții lor.

Desigur, este un proces și nu suntem încă acolo. În acest moment, lucrurile par să devină din ce în ce mai întunecate, dar nu întotdeauna întunericul cel mai profund este chiar înainte de zori?

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Cea mai eficientă armă a Israelului împotriva Iranului”

„Se pare că regimul sionist a uitat că Iranul este mai mult decât capabil să-l lovească de oriunde”, și-a deschis recent articolul de pe prima pagină Teheran Times, cu o hartă a țintelor împotriva Israelului care acoperă practic întregul teritoriu al țării. Titlul, „Doar o mișcare greșită!”.

Acuratețea țintelor a fost pusă sub semnul întrebării de oficialii israelieni, dar nimeni nu pune la îndoială intenția clară a Iranului de a distruge Israelul. Prin urmare, poporul israelian trebuie să se trezească din somn și să aducă în prim-plan speranța că nu va exista război, nici împotriva regimului ayatollahilor, nici împotriva oricărui alt factor ostil. Următorul război ar putea fi foarte dificil și presupune chiar utilizarea armelor nucleare.

Chiar dacă suntem înconjurați de sentimentul că forțele noastre armate sunt capabile să răspundă rapid oricărui atac, de oriunde ar veni acesta, situația este totuși alarmantă și nu trebuie să rămânem o clipă inactivi. Nimeni nu vrea să vadă imagini cu case distruse, oameni speriați sau femei și copii care țipă. De aceea trebuie să ne gândim serios cum să prevenim ceea ce pare a fi un război iminent. Trebuie să fim în permanență în gardă și vigilenți.

Coeziunea dintre noi ar trebui să fie de o importanță capitală. Nu avem o armă mai puternică decât puterea conexiunii dintre noi. Nu există forță mai puternică decât o legătură strânsă și închegată între oameni, a unui spirit pozitiv care curge între noi ca rezultat al garanției reciproce. Dacă putem să ne învingem dușmanii interiori: polarizarea, diviziunea și egoismul crescând, vom putea preveni orice amenințare sau război.

Poporul Israel are o putere supremă de a ne proteja, dar funcționează doar dacă o trezim printr-o conexiune sinceră între noi. „Când există dragoste, unitate și prietenie în Israel, nici un dezastru nu poate veni asupra lor”, spune Cartea Maor VaShemesh (Lumina și Soarele) și zeci de alte surse antice și „Când există o conexiune între ei și nicio separare de inimi, ei au pace și liniște… Și toate blestemele și necazurile sunt astfel îndepărtate”.

Când mă uit la comportamentul oficialilor guvernamentali și citesc știrile, nu văd că unitatea este considerată o prioritate pentru rezolvarea problemelor noastre în țară și în străinătate. Chiar și cei care sunt conștienți de pericolul care pândește la ușa noastră nu își asumă responsabilitatea socială, casnică.

Existența noastră socială și politică începe cu întrebarea, dacă vom putea să ne ridicăm puțin capetele deasupra bulei noastre de ceartă. Trebuie să realizăm că nu avem altă cale de a ne salva decât să începem să ne apropiem unul de altul, în ciuda simțului nostru natural al distanțării.

Ni se oferă oportunități de corectare de Sus, de schimbare a relației noastre de la înstrăinare la coeziune. Amenințarea din afară ar trebui să ne aducă mai aproape de inima noastră, dar subestimăm mesajul unității și nu suntem pregătiți să-l digerăm, sau cel puțin să-l răspândim și să conștientizăm toată lumea de importanța lui.

În vremuri de război sunt sigur că ne vom uni pentru a fi mântuiți, vom fi frați în nevoie. Dar este o unitate exterioară și temporară din disperare și nu există iubire adevărată în ea. „Ochii înțeleptului sunt în capul lui” (Eclesiastul 2:14), a spus regele Solomon. Așa că totul începe cu conștientizarea nevoii de a întoarce fiecare piatră până când atingem obiectivul nobil de a ne depăși diferențele. Aceasta este corectarea pentru care trebuie să ne străduim, să ridicăm valoarea conexiunii dintre noi și să o facem să se întâmple. Noi, poporul evreu avem o metodă ordonată, moștenită din cele mai vechi timpuri, care așteaptă să o aplicăm pentru pace și liniște.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Dacă ai putea schimba un singur lucru în lume, care ar fi acela?“

Trăim vremuri de mari schimbări. Lumea de astăzi a devenit mai interconectată și mai interdependentă decât oricând înainte și, pentru a ne adapta la astfel de schimbări, trebuie să ne lărgim inimile – nu fizic ci emoțional.

Trebuie să începem să simțim că lumea face parte din noi și că ne pasă de alți oameni și de lume așa cum ne pasă de noi înșine. Până când nu se va întâmpla asta, lumea se va deteriora din ce în ce mai mult, iar noi  ființele umane, vom suferi tot mai mult. O astfel de tendință ar putea continua până când doar un număr mic de oameni vor supraviețui, trăind viața într-un mod foarte primitiv și vor decide în cele din urmă să facă acea schimbare.

Schimbarea pe care trebuie să o facem depinde în întregime de noi. Spre deosebire de animale, care se adaptează instinctiv la anumite schimbări din lume, trebuie să luăm o decizie și să cerem ca această schimbare specifică să aibă loc, pentru că suntem deasupra nivelurilor mineral, vegetal și animal ale naturii, care urmează instinctiv comenzile naturii. Avem loc pentru alegerea liberă tocmai în această schimbare – de a trece de la preocuparea pentru sine la preocuparea față de ceilalți și de lume – și în consecință, trebuie să digerăm schimbările care au loc și să dorim intenționat să le schimbăm.

Bazat pe videoclipul „Cum să te adaptezi la schimbările climatice” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi.

Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Redefinind progresul”

Oglinda telescopului spațial James Webb este văzută în timpul unei dezvăluiri media la Centrul de zbor spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland, 2 noiembrie 2016. REUTERS/Kevin Lamarque/

Sâmbătă aceasta, NASA plănuiește să lanseze mult așteptatul său telescop spațial de generație următoare, telescopul spațial James Webb. Telescopul care a fost în construcție de zeci de ani, este cel mai complex observator științific spațial construit vreodată. Potrivit NASA, „Webb va privi cu mai mult de 13,5 miliarde de ani înapoi în istoria cosmică până la o perioadă în care primele obiecte luminoase evoluau. Este primul observator capabil să exploreze cele mai vechi galaxii… Webb va studia, de asemenea, atmosferele planetelor care orbitează în jurul altor stele și va observa luni, planete, comete și alte obiecte din propriul nostru sistem solar.”

Tehnologia este un lucru minunat. Ne-a oferit energie abundentă și ieftină, aparate care ne fac viața ușoară și călătoriile plăcute și sigure. Tehnologia ne-a oferit medicină avansată, longevitate, cunoștințe dincolo de visele noastre și „ochi” care pot vedea marginea universului.

Da, de secole ne-am pus speranțele în tehnologie că ne oferă ceva ce nu este menită să ne ofere: fericirea. Ne-am gândit că a face viața mai ușoară și mai lungă ne va face mai fericiți, dar ne-am înșelat. Acesta este motivul pentru care din zilele în care am obținut lumină și căldură dintr-un foc pe care l-am aprins lovind două pietre una de cealaltă, până în zilele în care pornim un dispozitiv electric alimentat de panouri solare, nu am reușit să ne satisfacem nevoia cea mai elementară: să ne simţim fericiţi.

Fericirea nu vine din tehnologie, ci din relațiile bune cu oamenii din jurul nostru. Dacă continuăm să ne punem speranțele în tehnologie pentru a ne face fericiți, ne condamnăm la o viață plină de nefericire. Cu toate acestea, dacă ne concentrăm pe cultivarea unor relații bune cu oamenii din jurul nostru, cu siguranță vom fi fericiți.

Odată ce avem acea bază solidă pentru relații bune și ne simțim fericiți și mulțumiți, tehnologia poate fi un plus grozav. În acest caz, vom ști cum să folosim tehnologia pentru a îmbunătăți și a consolida relațiile noastre și nu vom fi induși în eroare să credem că tehnologia în sine poate sau ar trebui să ne facă fericiți.

În prezent, când ne gândim la progres, ne gândim la progresul tehnologic. Dar progresul real nu este în trecerea de la puterea de foc la energia solară, ci în construirea de conexiuni mai bune, care generează căldură între noi. Trebuie să redefinim „progresul” pentru a reflecta mai degrabă îmbunătățirea relațiilor noastre, decât în capacitatea noastră de a genera mai multă energie prin fisiune nucleară sau producție de combustibili fosili.

Când inimile noastre sunt luminate de oamenii din jurul nostru, vom ști ce fel de energie să folosim, de câtă nevoie avem cu adevărat de ea și cum să folosim cel mai bine tehnologia de dragul nostru și de dragul tuturor celorlalți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Comentariu: Ai spus că sentimentul de iad este o stare interioară a unei persoane. Unul dintre motivele pentru care te simți neîmplinit este atitudinea interioară față de ceilalți, de a-i folosi de dragul tău.

Răspunsul meu: Dorințele obișnuite de a primi sunt dorințe animalice. Nu sunt nici bune, nici rele pentru că se supun poruncilor naturii.

O persoană are o dorință inerentă de a exista confortabil la nivel minim, iar acest lucru este normal. Chiar și în cadrul legii, dacă cineva ar fura o bucată de pâine undeva, doar pentru a-și potoli foamea ca un animal, nu cred că ar fi judecat pentru asta, pentru că îi era necesar pentru a menține viața.

Totuși, tot ceea ce dorim să dobândim peste existența animalică este deja egoism. La urma urmei, tot ceea ce dobândim deasupra lui, direct sau indirect, se întâmplă în detrimentul altor oameni. Astfel, îi folosim pe alții, căutăm modalități de a fi mai înalți și ne arătăm ura față de ei.

Încep să simt că, cu cât sunt mai sus sau cu cât celălalt este mai jos, cu atât îmi este mai plăcut. Adică mă gândesc deja la modalități de a înrăutăți situația pentru altcineva pentru că mă va face să mă simt mai bine, indirect sau chiar direct. Egoismul constă în faptul că doresc răul celuilalt.

Nu simțim în ce măsură ne folosim unii pe alții, în fiecare secundă în lumea noastră. Trebuie să ne transformăm natura rea ​​într-una bună, să folosim aceleași calități, doar că nu pentru a face rău, ci pentru a-i folosi pe ceilalți pentru a ne conecta cu ei.

Egoismul este bun pentru că ne conectează. Mă uit la alții pentru a afla ce mi-aș dori să învăț de la ei pentru a-i putea influența și a-i supune. Dacă nu ar fi egoismul, aș exista ca un animal pe cont propriu și nu mi-ar păsa de ceilalți.

Egoismul ne face să ne conectăm unii cu alții. Dar în forma în care îl folosim, se numește înclinație rea. Trebuie să o transform într-una bună. Adică din ceea ce primesc de la toți, din ce subjug, satur și leg de mine, transform această legătură într-una în care îi slujesc, îi împlinesc și le dau de parcă ar fi copiii mei, cărora le doresc numai binele.

Prin urmare, fără înclinația rea ​​care ne leagă, nu ne putem dezvolta. Astfel, astăzi este dezvăluită în lume o conexiune rea universală, globală între noi. Odată cu aceasta, Cabala este revelată pentru că am ajuns într-o stare în care începem să înțelegem că suntem conectați într-un mod greşit și nu avem altă opțiune, trebuie să ne conectăm prin conexiuni bune.

Din KabTV “Prim-plan—Credinţa şi Cartea Zohar“

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo legătură între miracole și profeție?

Răspuns: Un profet este o persoană care are calități deasupra proprietăților egoiste ale lumii noastre și vede următoarele etape ale dezvoltării lumii.

Întrebare: Să presupunem că o persoană prezice unele evenimente. De exemplu, acum doi ani ați spus că virusul Corona va rămâne cu noi mult timp. Astăzi vedem că acesta este într-adevăr cazul. Este aceasta o profeție?

Răspuns: Nu. Acestea sunt doar anumite simţiri ale legilor naturii.

Întrebare: Nu este un miracol când simți ceea ce alții nu simt?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă în același mod ca și cu un adult și un copil. Un adult simte mai mult, înțelege mai mult și poate avertiza un copil despre lucruri. Pentru copil, ar fi ca o minune, dar nimic mai mult. Cu toții existăm în cadrul naturii și numai diferite niveluri ale înțelegerii ei dictează toate profețiile, cunoștințele și înțelepciunea.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/30/21

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→