Comentariu: Din ce în ce mai mulți adolescenți suferă în aceste zile de depresie, hiperactivitate și probleme de somn, ceea ce înseamnă că tot mai mulți copii sunt mai puțin fericiți.

Potrivit psihologilor, acest lucru se datorează faptului că aceștia nu mai au posibilitatea de a se juca, nu este vorba de jocuri pe calculator, ci de jocuri pe care le jucam în trecut, cum ar fi de-a v-ați ascunselea și leapșa, jocuri care îi ajută pe copii să-și dezvolte abilități importante.

Răspunsul meu: Aceste jocuri dezvoltă comunicarea între copii, care este o fază crucială în dezvoltarea și creșterea lor. Acest lucru are loc prin jocuri, pentru că întreaga lume este un joc. Ne jucăm mereu, dar jocuri diferite. Dar atunci când o persoană este acasă și nu comunică cu ceilalți, va crește și va deveni o persoană urâtă în sens uman. Nu va putea comunica cu oamenii.

Copiii vor crește și vor fi nefericiți, deoarece nu au o comunicare naturală, normală, cu semenii lor. Nu vom putea face nimic în acest sens, deoarece este pur și simplu imposibil să înlocuim comunicarea cu altceva.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11/18/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Omicron? Ce este mai rău urmează să vină”

A trecut o lună de când a apărut pentru prima dată Omicron, noua variantă Covid. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) tulpina se răspândește „într-un ritm pe care nu l-am văzut la nicio variantă anterioară”. De asemenea, OMS avertizează că, deși „Șaptezeci și șapte de țări au raportat acum cazuri de Omicron… realitatea este că Omicron este probabil în majoritatea țărilor, chiar dacă nu a fost detectat încă”.

Totuși, valul Omicron nu ne spune nimic din ceea ce valurile anterioare nu ne-au spus. Singurul motiv pentru care este aici este că nu am fost atenți în valurile anterioare, așa că a apărut o formă mai rapidă, mai indisciplinată. Cu cât ignorăm mai mult mesajul pe care îl primim prin virus, cu atât tulpinile vor deveni mai dăunătoare, iar alte dezastre naturale li se vor alătura pentru a transmite mesajul.

Ne gândim la creație ca fiind formată din piese distincte, dar, în adevăr, aceste piese formează o singură unitate, un organism ale cărui organe funcționează în codependență inseparabilă. Singura parte a creației care nu ține seama de acest modus operandi este omenirea. Drept urmare, ne comportăm contrar modului în care funcționează întreaga creație, ceea ce ne pune în contradicție cu toată realitatea. Acesta este motivul pentru care simțim că natura este ostilă și beligerantă față de noi. Dacă ne-am comporta sincronizat cu restul naturii, am simți armonie și pace în tot ceea ce se întâmplă.

Pandemiile și alte dezastre naturale sunt consecința incongruenței noastre cu natura. Dacă dedicăm ceva timp și efort științific pentru construirea unei societăți reciproce care este izolată de restul societății și ai cărei membri se străduiesc să construiască relații calde, am putea vedea efectele asupra sănătății membrilor grupului.

Din păcate, nu văd omenirea să încerce asta; pur și simplu suntem prea egoiști pentru a putea face asta. În aproape fiecare țară există proteste și neîncredere între cetățeni și autorități. Chiar și șefii de stat, care îndeamnă oamenii să urmeze instrucțiunile, sunt prinși petrecând fără măști sau distanța necesară.

Cu toate acestea, spiritul sfidător al oamenilor nu este neapărat negativ, pentru că indică schimbări profunde. Oamenii de astăzi nu mai sunt dispuși să urmeze ordine de niciun fel. Drogurile care erau ilicite cu doar câțiva ani în urmă sunt acum permise chiar și în scopuri „recreative”, iar oamenii sunt în general mai luptători față de ordinele autorităților.

Din toate aceste motive, ce-i mai rău urmează să vină. După părerea mea, ne apropiem de un moment în care apare un virus atât de violent care ne va obliga să stăm acasă, să sigilăm geamul, să filtram aerul pe care îl lăsăm să intre, să spălăm mâncarea pe care o mâncăm cu săpun înainte de a o atinge și (cumva) să ne curăţăm apa de băut.

În momentul de față, o conexiune spirituală în care simțim că facem parte cu toții dintr-un singur mecanism pare exagerată. Cu toate acestea, este ceea ce stă la baza naturii. Prin urmare, pe măsură ce loviturile naturii devin din ce în ce mai dese și mai intense, ne va face să apelăm la conexiunea dintre noi ca singura salvare. În acel moment, vom fi de acord să învățăm cum să formăm solidaritate și unitate și cum să facem loc pentru alții în inimile noastre.

În acel moment, când ne-am inversat natura de la a primi la a dărui, vom descoperi frumusețea și bucuria dăruirii. Într-o astfel de stare, nicio pandemie nu ne va agresa. Mai mult, vom învăța să apreciem ego-ul, care în felul său strâmb, ne-a determinat să dezvăluim binele și plăcutul din creație. Este așa cum au spus înțelepții noștri: „Ca avantajul luminii din interiorul întunericului”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Dintre toate tensiunile – cea mai rea este cea dintre SUA și Israel”

În decembrie, începem să ne gândim la anul care a trecut și la ce putem căuta în anul care vine. Când 2020 se apropia de sfârșit, oamenii erau optimiști că, cu Covid și toate acestea, 2020 a fost cel mai rău pe care l-am putea avea, iar acum că avem vaccinuri, lucrurile ar fi din nou bine. Dar până la jumătatea lunii ianuarie, meme-urile au început să circule pe rețelele de socializare spunând „Am văzut mostra, mulțumim, vrem 2020 înapoi”. De atunci, lucrurile au mers din rău în mai rău. Dacă ar fi să rezum totul într-un singur cuvânt, ar fi „extreme”. 2021 a fost un an al extremelor. Cu toate acestea, există un pericol care este destinat să fie mai extrem decât toate, deși este încă ușor acoperit: tensiunea dintre SUA și Israel. Foștii aliați sunt pe cale să devină ostili.

În actuala administrație americană, există oameni care nu numai că nu sunt de acord cu Israelul, dar, în opinia mea, nu sunt de acord cu existența Israelului, deși în acest moment nu o vor admite. Nu-mi place, dar nu-i pot învinovăți pe americani că urăsc Israelul. Prin propriile noastre acțiuni, ne transformăm viața de la plăcută și pașnică la dureroasă și sângeroasă. Și pentru că așa va fi pentru noi, așa va fi și pentru întreaga lume.

Israelul este în centrul lumii. Nu spun asta pentru că trăiesc aici sau pentru că sunt evreu. Este în centru din motive obiective, iar istoria o dovedește. Mark Twain a notat în „Despre evrei”, „… Trandafirul egiptean, babilonian și persan au umplut planeta cu sunet și splendoare, apoi s-au stins în vise și au murit. Grecii și romanii l-au urmat și au făcut o gălăgie imensă și au plecat. …Toate lucrurile sunt muritoare, cu excepția evreului; toate celelalte forțe trec, dar el rămâne. Care este secretul nemuririi lui?”

În mod similar, John Adams, cel de-al doilea președinte al Statelor Unite, a scris într-o scrisoare către Francis Adrian Vanderkemp: „Dacă aș fi ateu și aș crede în soarta eternă oarbă, aș crede în continuare că soarta i-a rânduit pe evrei să fie cei mai buni, un instrument esenţial pentru civilizarea naţiunilor. Dacă aș fi un ateu al celeilalte secte, care cred… că totul este ordonat din întâmplare, aș crede că întâmplarea le-a ordonat evreilor să păstreze și să propage întregii omeniri doctrina unui suveran suprem, inteligent, înțelept și atotputernic al universului, pe care îl cred a fi marele principiu esențial al oricărei moralități și, în consecință, al întregii civilizații”.

Nu numai cei doi, ci majoritatea oamenilor care studiază istoria recunosc centralitatea poporului Israel în evenimentele mondiale. Există un motiv întemeiat pentru asta și unul dintre cei mai înțelepți oameni din istoria evreiască contemporană, Rav Kook, l-a articulat frumos. În cartea sa Orot HaRaaiah, el a scris: „Omenirea merită să fie unită într-o singură familie. În acel timp, toate certurile și rea-voința care decurg din împărțirea națiunilor și granițelor lor vor înceta. Cu toate acestea, lumea are nevoie de rafinament, prin care umanitatea este desăvârșită prin caracteristicile unice ale fiecărei națiuni. Această deficiență este ceea ce va completa Adunarea Israelului”.

Într-adevăr, rolul poporului evreu și motivul supraviețuirii sale împotriva oricăror nenorociri este de a aduce caracteristicile unice ale națiunilor într-o totalitate și unitate cuprinzătoare. Fiecare națiune care suferă de diviziune dă vina pe evrei pentru că fiecare persoană care simte ură față de ceilalți simte subconștient că evreii o provoacă. Oamenii nu pot identifica motivul urii lor față de ceilalți – adică pentru că oamenii care au fost aleși să aducă lumina unității în lume se ceartă între ei – dar simt foarte clar că, într-un fel faptul că își urăsc aproapele este vina evreilor.

Între timp, evreii sunt neglijenţi. În loc să lucrăm la unitatea noastră, ne bălăcim în diviziune și ne legăm cu dușmanii noștri pentru a înlătura rivalii politici. Când lumea ne arată cu degetul învinovățitor, arătăm spre colaborarea noastră cu inamicii noștri ca dovadă a nevinovăției noastre.

Dar lumea nu are nevoie de adularea noastră față de dușmani; are nevoie ca noi să ne conectăm între noi. Unitatea internă și solidaritatea sunt „rafinamentul” la care s-a referit Rav Kook în cuvintele sale. Aceasta este deficiența pe care trebuie să o satisfacem. Lumea se uită la noi să dăm un exemplu. Simplul fapt că ne învinuiește pentru necazurile sale demonstrează că își pune speranțele în noi. Dacă vom arăta calea spre unitate, lumea ne va urma. Dacă continuăm să ne luptăm, lumea se va lupta și ea și va începe cu lupta împotriva noastră.

Cu toate acestea, lumea nu va fi mai bine, dacă va decide să ne „pedepsească” pentru păcatele noastre, așa cum au făcut-o naziștii. Se va decide să o facă dacă evităm chemarea noastră, dar nu va face viața mai ușoară omenirii. Până la urmă, ce va rămâne din neamul nostru, cei care rămân după apropiata anihilare, vor trebui să facă ceea ce putem face noi acum înainte să izbucnească furtuna.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Boicotarea Jocurilor de la Beijing din 2022 demonstrează că ne-am întors înapoi”

Membrii Asociației Tineretului Tibetan din Europa (TYAE) și Studenții pentru un Tibet Liber protestează împotriva Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2022 în fața Comitetului Olimpic Internațional (CIO) de la Lausanne, Elveția, 11 decembrie 2021. REUTERS/Denis Balibouse

SUA, Canada, Australia, Marea Britanie și alte țări au anunțat că vor boicota diplomatic Jocurile Olimpice de iarnă din 2022 de la Beijing din cauza presupuselor abuzuri ale drepturilor omului de către China. În trecut, lumea a privit amestecarea sportului cu politica într-o lumină foarte negativă. Nu mai este cazul acum. Ura dintre țări s-a intensificat până la punctul în care orice mijloc de a arăta dezaprobarea este legitim. Vechii greci aveau ceea ce era cunoscut sub numele de „Armistițiul Olimpic”, când toate luptele încetau înainte și în timpul Jocurilor Olimpice pentru a se asigura că orașul-stat gazdă (Elis) nu era atacat, iar sportivii și spectatorii puteau călători în siguranță la jocuri și să se întoarcă. pașnic către țările lor.

S-au schimbat atât de multe din zilele Greciei antice! Oamenii aveau idealuri atunci; astăzi nu avem niciunul. Ne gândim adesea la oamenii din antichitate ca fiind barbari și la noi înșine ca fiind civilizați. În multe privințe, noi suntem barbarii, iar Jocurile Olimpice sunt un exemplu în acest sens. Am mers înapoi. Nu ne mai putem uni în jurul a nimic. Nevoia egoistă de autoafirmare ne face să ne opunem impulsiv și ferm oricărei concepții despre o altă persoană, pur și simplu pentru că este punctul de vedere al altei persoane și vreau ca punctul meu de vedere să domine, nu al altcuiva.

Apoi din nou, ego-ul continuă să crească și ne urâm din ce în ce mai mult unul pe celălalt, așa că este mai bine dacă ego-ul își demonstrează natura. Cel puțin acum putem vedea cine suntem și nu fantazăm că suntem cumva mai umani sau mai civilizați decât strămoșii noștri, ci dimpotrivă. Deoarece recunoașterea unui defect este inevitabil punctul de plecare pentru corectarea lui, acum că am ajuns la el, putem începe să ne construim mai bine.

Dacă încă nu suntem siguri cine suntem, ar trebui să luăm în considerare cantitatea de droguri și alte avantaje ilegale și neloiale pe care țările le încurajează și uneori îi pe forțează pe sportivii lor să le folosească pentru a urca pe podiumul olimpic. Este un război, iar într-un război nu contează cum ai câștigat, atât timp cât ai câștigat.

Dacă ar fi sport, tot ce ar conta ar fi cum ai jucat și nu cum ai câștigat sau dacă nu ai câștigat deloc. În Grecia jucau pentru sport. Noi jucăm să câștigăm.

Concurența ar trebui să scoată tot ce este mai bun din noi, să ne facă să ne îmbunătățim. Nu ar trebui să ne facă mai buni decât alții, ci mai buni decât cei care am fost. Faptul că concurăm pentru a crea un stimulent pentru a ne îmbunătăți este binevenit, deoarece ne face să ne depășim limitele. Cu toate acestea, atunci când concurăm de dragul de a câștiga, nu ne concentrăm pe a ne îmbunătăți pe noi înșine, ci în principal pe a-i depăși pe alții. În acest caz, nu este nicio diferență dacă ți-ai atins obiectivul îmbunătățindu-te pe tine însuți sau afectându-i pe alții. Prin urmare, nu avem nicio problemă să-i rănim pe alții. Dimpotrivă, este mai ușor și mai plăcut să-i rănești pe alții decât să te îmbunătățești.

În forma actuală a Jocurilor Olimpice, ele nu fac altceva decât să ne arate cât de departe ne-am îndepărtat de intenția lor inițială. Adevărata medalie de aur ar trebui să revină celor care îi îmbunătățesc pe alții. Acesta este adevăratul spirit al sportivității.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “De ce oamenii își amintesc de iubire doar pe patul lor de moarte”

Mi s-a spus că, înainte de a muri, co-fondatorul și CEO-ul Apple Steve Jobs a scris o scrisoare în care a reflectat asupra vieții. Potrivit scrisorii, el a scris: „Iubire pentru familia ta, dragoste pentru soțul tău, dragoste pentru prietenii tăi. … Dumnezeu ne-a dat simțurile să ne lase să simțim dragostea în inima fiecăruia, nu iluziile aduse de bogăție. Bogăția pe care am câștigat-o în viața mea, nu o pot lua cu mine. Ceea ce pot lua sunt doar amintirile precipitate de iubire. Acestea sunt adevăratele bogății care te vor urma, te vor însoți, dându-ți putere și lumină pentru a merge mai departe”.

Într-adevăr, înainte de a muri, o persoană începe să simtă ceva din adevăr. Moartea care se apropie îl face să renunțe la ego-ul său și îi permite să vadă adevărul.

Există o limită între a avea grijă de sine și a pătrunde într-un tărâm complet diferit, unde există iubire debordantă. Ego-ul ne împiedică să-l găsim pentru că se uită mereu în interior – la ceea ce am și la ceea ce pot câștiga, mai degrabă decât la ceea ce este cu adevărat acolo. Prin urmare, când ego-ul se dă deoparte realizăm ceea ce ne-a lipsit toată viața: o lume plină de iubire care există peste tot în jurul nostru.

Ego-ul „moare” chiar înainte ca persoana să moară. Eliberați de cătușele sale, acum putem realiza că înainte nu am iubit cu adevărat și nu știm ce este iubirea adevărată. Este un moment trist de socoteală, când ne dăm seama că toată viața ne-am gândit doar la noi înșine.

Sunt aceia care îi sfătuiesc pe oamenii aflați pe patul de moarte — și eu însumi am fost martor la asta — că în acea stare ar trebui să bem, să fumăm, să ne distrăm și să luăm cât mai putem cât putem de la viață. Această abordare poate fi sinceră, dar nu cred că aduce fericire.

Trebuie să ne amintim că sufletul nu încetează niciodată să evolueze; continuă să se dezvolte chiar și după moartea fizică a unei persoane. Prin urmare, realizăm adevăratul sens al iubirii, că iubirea nu înseamnă să-mi simt propria existență, ci că exist de dragul celorlalți și că satisfacerea lor mă face fericit, că această realizare este neprețuită și eternă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Unitatea evreiască împotriva dispariției”

„Văd un antisemitism și un sentiment anti-Israel foarte puternic care începe să fie „în regulă””, a declarat profesorul Israel Aumann, laureat al Premiului Nobel pentru Economie 2005, într-un interviu recent pentru ziarul local Israel Hayom. Îmi împărtășesc îngrijorarea și „marea tristețe care se răspândește în fluxurile considerate bon tonul societății globale”. Avem diagnosticul, dar este extrem de urgent să începem un tratament intensiv pentru a vindeca ura împotriva evreilor înainte de a fi prea târziu. Leacul este în mâinile noastre și în mâinile nimănui altcuiva, trebuie doar să-l recunoaștem.

„Întotdeauna a existat antisemitism al extremei drepte în lume. Dar extrema dreaptă nu conduce lumea și nu dă tonul. Cei care au cu adevărat influență sunt progresiștii și stânga moderată din America și Europa”. a adăugat Aumann. Aceasta este o reflecție exactă, dar fie că ura vine din dreapta sau din stânga, este totuși ură, este totuși periculoasă. Prin urmare, ar trebui să ne uităm la sursa ei și să nu ne oprim să ne întrebăm de ce evreii și statul Israel sunt atacați atât de violent. Trebuie să examinăm cum să neutralizăm tot felul de manifestări de ură împotriva noastră și să obținem o viață bună.

În urmă cu 14 ani, în septembrie 2007, când m-am întâlnit cu Prof. Aumann la o masă rotundă, el a subliniat că relațiile din societatea israeliană s-au schimbat în rău, deoarece oamenilor le pasă doar de mica viaţă privată. „Aici s-a pierdut ceva și cred că acesta este motivul pentru toate problemele grele care ne acoperă, inclusiv în zona securității”, îmi spunea atunci.

„După părerea mea, nu vom mai putea exista aici mai departe pe baza unor idealuri post-sioniste, care în realitate nu sunt idealuri ci lipsite de idealuri. În primul rând pentru că suntem încă înconjurați de dușmani și, în al doilea rând pentru că astăzi există elemente în interiorul statului care nu doresc ca Statul Israel să continue să existe ca stat evreu.

„Atunci poate exista sau nu distrugere fizică, dar dacă continuăm pe calea actuală ne vom pierde complet identitatea și mi se pare foarte nefericit și tulburător”, a spus el.

De fapt, situația s-a înrăutățit doar din cauza egoismului crescut al societății israeliene, care a pătruns în multe fațete ale vieții noastre de zi cu zi. Și în lume, același ego care a crescut din generație în generație și a propulsat omenirea spre dezvoltare și prosperitate în toate sferele a atins apogeul la sfârșitul secolului XX, până când toate granițele pe care le cunoșteam în trecut au fost rupte. Și așa, astăzi descoperim cu toții că ne aflăm într-un mic sat global și totuși, în același timp, există o ură puternică între oameni.

Această ostilitate amenință însăși existența umanității și mai ales a poporului Israel. Egoismul care a izbucnit în Israel în ultimii șaizeci de ani a dus la o înstrăinare drastică între noi. Valoarea „iubiți-vă aproapele ca pe voi înşivă” care ne-a unit ca popor înainte de distrugerea Templului a dispărut complet. Am coborât la un nivel scăzut fără precedent și, așa cum a spus prof. Aumann, aceasta reprezintă o amenințare existențială pentru noi.

Dacă alienarea dintre noi continuă, ne vom pierde complet identitatea ca popor și ca societate. Și dacă ne pierdem pe noi înșine și dispărem ca popor, încetăm să furnizăm lumii oxigenul ei spiritual, încetăm să mai funcționăm ca „lumină pentru națiuni”. În consecință, în loc să ajutăm umanitatea, o împiedicăm. Ca răspuns, omenirea se ridică și arată o ură intensă față de noi din toate părțile spectrului politic acuzându-ne pentru tot răul din lume.

Pentru a limita amenințarea tot mai mare a antisemitismului și pentru a păstra existența poporului și a statului nostru, trebuie să ne întoarcem la principiul „iubiți-vă aproapele ca pe voi înşivă”. Aceasta este singura soluție; leacul pentru ură este iubirea. Prin urmare, trebuie mai întâi să fim de acord că realizarea valorii iubirii dintre noi este fundamentul și baza existenței noastre ca popor. Fără această iubire, nu avem dreptul să fim numiți „un singur popor”; suntem doar o adunare de oameni care trăiesc pe o bucată comună de pământ fără nimic care să ne lege.

În viața noastră, totul depinde de educație, de schimbarea atitudinilor umane, de ridicarea peste diferențele dintre noi și de întărirea garanției reciproce și a considerației dintre noi. Ne va duce din nou la îndeplinirea rolului nostru de națiune evreiască, pe care Rav Kook l-a afirmat clar, și anume „să unim întreaga lume într-o singură familie”. Numai atunci când începem să interiorizăm importanța și valoarea de a-i iubi pe ceilalți ne putem salva poporul, țara noastră și întreaga lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Se întâmplă cu adevărat miracole? Vi s-au întâmplat vreodată?“

Cu mine, nu. Am fost întotdeauna capabil să înțeleg și să explic orice ar fi putut părea ca un miracol la prima vedere.

Un miracol este ceva care depășește conceptele noastre clasice de zi cu zi.

Cu toate acestea, atunci când ne ridicăm la un nivel mai înalt de realizare, înțelegem că acestea sunt fenomene obișnuite, normale și naturale. Ele sunt invizibile pentru noi doar la nivelul nostru actual, iar dacă oarecum se manifestă, atunci le numim miracole.

Le considerăm miracole în momentele în care se întâmplă înainte de a ajunge la o mai bună înțelegere a sistemului în care ne aflăm și a modului în care acesta acționează asupra noastră.

Bazat pe „Stări Spirituale” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Michael Sanilevich pe 30 noiembrie 2021. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este motivul din spatele creșterii dezastrelor naturale din zilele noastre?“

Când observăm dezastre naturale, am putea înțelege anumiți factori geologici și ecologici, dar ce se află în spatele acelor factori? Cu alte cuvinte, ce se află în spatele lumii pe care o percepem în jurul nostru?

Am putea spune „legile naturii”, dar asta nu oferă un răspuns complet.

De ce, atunci, încă de la început dezastrele naturale se întâmplă, și de ce sunt în creștere în ultima vreme?

Dezastrele naturale rezultă din dezechilibrul nostru cu natura. În timp ce lumea și universul nostru abundă în materie minerală și forțe fizice, calitativ vorbind nivelul mineral al existenței este cel mai de jos nivel calitativ din natură. Cel mai înalt nivel calitativ este cel al omului.

Echilibrul sau dezechilibrul la nivel uman determină echilibrul sau dezechilibrul nostru cu natura. Prin urmare, cu cât conexiunile noastre devin mai dezechilibrate – în cazul în care relaționăm unul cu celălalt acordând din ce în ce mai mult beneficii personale în detrimentul beneficiului celorlalți, adică devenind din ce în ce mai egoiști – cu atât mai mult experimentăm crize precum dezastrele naturale.

Trăim într-un sistem global interconectat, interdependent și închis, în care toți ne influențăm reciproc. Una dintre problemele noastre este că nu reușim să simțim marea amploare a interdependenței noastre. Prin urmare, trebuie să învățăm mai întâi despre interdependența noastră, și din înțelegerea și simţirea din ce în ce mai mare a interdependenței noastre, să începem să stabilim noi conduite între noi: legi de cooperare, reciprocitate și concesii reciproce la scară mondială. Până când nu ne vom trezi la măsura interdependenței noastre, atunci nu vom reuși să atingem echilibrul necesar în conexiunile dintre noi, care ne-ar echilibra cu natura. Ne putem aștepta apoi ca dezastrele naturale – împreună cu alte câteva crize – să continue să crească până când ne conectăm pozitiv.

Bătrânul Hillel a formulat primul pas către respectarea unor astfel de legi: „Ceea ce urăşti, nu face semenului tău”. Cu alte cuvinte, cel puțin aveți mare grijă să nu faceți rău altor persoane. Respectarea acestei condiții este un pas inițial către adoptarea legilor cooperării și reciprocității între noi. Prin urmare, deși această condiție încă nu aduce în echilibru între noi și cu natura, ea pune capăt exploatării noastre reciproce și a naturii în scopuri rele.

Oricât de agreabilă ar suna o astfel de condiție, este naiv să credem că este posibil să o respectăm din pornire. Pentru a respecta o astfel de condiție, avem nevoie de un nou tip de educație, care să se concentreze în primul rând pe aducerea în echilibru cu natura. Trebuie să ajungem la o simţire a interdependenței noastre globale, iar în prezent suntem departe de asta.

Cu cât trecem mai mult printr-o astfel de educație, cu atât mai mult ar trebui să ajungem la o senzație de interdependență – o senzație care ar trebui să ne ghideze către prioritizarea altruismului și cooperării față de egoism și exploatare. Am putea atunci să renunțăm la nenumăratele forme de exploatare care există în lumea noastră de astăzi. Acesta este primul pas: înțelegerea faptului că a răni pe ceilalți ne răneşte pe noi înşine, în cele din urmă ne dăunăm nouă înșine. Dezastrele naturale sunt un exemplu al acelui tip de daune indirecte pe care ni le aducem unul altuia, dacă nu reușim să intrăm în echilibru cu natura.

Based on the Daily Kabbalah Lesson with Kabbalist Dr. Michael Laitman on March 14, 2011. Written/edited by students of Kabbalist Dr. Michael Laitman.
Image by NOAA on Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Adevărul este întotdeauna solicitat, dar în practică este complet neacceptat de societate. Adevărul este prea complicat pentru a fi aplicat în practică, deoarece îi obligă pe toți membrii societății să fie egali, astfel încât fiecare să primească partea sa în funcție de eforturile depuse.

Aici ne confruntăm cu egoismul fiecărui individ și cu incapacitatea sa de a face ceva în beneficiul celorlalți. El este gata să facă acest lucru doar din disperare—când se așteaptă să primească în schimb și mai mult în beneficiul propriu.

Prin urmare, este imposibil să se stabilească relații umane pe baza adevărului.

Oamenii sunt toți diferiți. Unii au calități puternice, iar alții sunt puternici din punct de vedere cantitativ. Și între ei există întotdeauna tensiuni și neînțelegeri cauzate de diferențele în natura umană. Există oameni care sunt inteligenți și energici, iar alții sunt leneși și mediocri. Și, bineînțeles, cei energici și perseverenți vor deveni în cele din urmă manageri, iar masele sunt gata să rămână pasive și să îi urmeze pe lideri.

Cu toate acestea, nu trebuie să „corectăm” natura. Nu vom putea fi egali pentru că această condiție ne-a fost dată inițial. Prin urmare, trebuie să ajungem la un punct în care diferențele dintre noi să lucreze în beneficiul nostru, adică să ne ajute să ajungem la Creator și să devenim ca El.

Sub ce formă ne putem conecta unii cu alții pentru a beneficia de această conexiune și pentru a nu crește tensiunile ce duc la războaie, revoluții și conflicte la care asistăm din nou și din nou?

Trebuie să organizăm asemenea relații, astfel încât să obținem plăcere din diferențele noastre: din faptul că unul este deștept și celălalt este prost, unul este slab și celălalt este puternic, unul este norocos și celălalt ghinionist, cineva s-a născut într-o familie specială sau într-o țară specială. Nu este necesar să luptăm împotriva acestor diferențe revelate de natură, ceea ce înseamnă că ele sunt date de Creator, dar este necesar să înțelegem că, folosindu-le corect, putem obține cea mai mare corectare.

De la fiecare persoană: deopotrivă puternică și slabă, proastă și deșteaptă, norocoasă și ghinionistă, poți extrage un beneficiu comun, astfel încât toată lumea să fie fericită.

În loc să rupem natura care ne-a fost dată de la naștere, trebuie, dimpotrivă, să căutăm cum să ne conectăm unii cu alții, astfel încât fiecare să se simtă bine, nu unul în detrimentul celuilalt, ci tocmai prin folosirea diferențelor create de Creator. Dacă știm cum să folosim această creație cu toate diferențele care îi sunt inerente, vom ajunge la o stare absolut bună.

Dar cum i se poate cere unei persoane să se ridice deasupra naturii sale? Au existat deja încercări de a forța o persoană să renunțe la egoismul său, ca în Rusia, și să colectivizeze totul. Dar nu s-a întâmplat nimic și, după câteva decenii, nu a mai rămas nicio urmă a acestor experimente.

Și totuși, din partea naturii însăși, există o astfel de lege care ne obligă să ne ridicăm deasupra egoismului nostru, să ne unim și să ne împlinim complet unii pe alții. Întrebarea este cum să conectăm două opuse: să aducem natura noastră, care este împotriva conexiunii, la a simți aproapele ca pe noi înșine?

Ce mijloace există pentru asta? Istoria a dovedit că nici foamea, nici suferința nu pot face ca oamenii să se conecteze. Nici marxism-leninismul nu a putut apropia oamenii unii de alții. Egoismul nostru a continuat să domine oricum.

De unde putem obține puterea de a uni în mod corespunzător oamenii în practică și nu în fantezii, astfel încât toată lumea să poată păstra această conexiune și să se bucure de ea? Experiența amară a istoriei ne arată că trebuie să primim această putere de sus, iar pentru asta avem nevoie de știința Cabala.

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Cabala 12/8/21, Scrierile lui Baal HaSulam, „Pacea în lume”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Negarea antisemitismului nu îl va elimina”

Antisemitismul este în creștere și evreii sunt atacați din oră în oră în diferite părți ale lumii, dar toată lumea pare să nege. Chiar și atunci când pericolul este chiar în fața ochilor lor, evreii din Europa și Statele Unite spun: „Nu mi se va întâmpla”. Liderii și guvernele promit: „Nu vom tolera astfel de extremiști”, dar nimic nu se schimbă cu adevărat în bine. Și nimic nu se va schimba până când nu vom trata cauza principală a bolii.

În Babilonul antic, în urmă cu aproximativ patru mii de ani, oamenii au încetat să se mai înțeleagă, drept consecință au urmat confuzie, lupte și haos. Un înțelept pe nume Avraam a apărut și i-a învățat cum să depășească egoismul cu mintea îngustă – de a primi doar pentru beneficiul tău – cauza tuturor conflictelor. Dacă vom învăța cum să facem acest lucru, vom descoperi în noile relații care apar între noi o putere specială ascunsă în natură: puterea iubirii și a dăruirii.

Cei care au devenit discipolii lui Avraam au învățat metoda de conexiune în iubire mai presus de ego-ul și diferențele dintre ei, iar apoi s-a format națiunea Israel. De-a lungul istoriei, mentorii care au venit după Avraam au continuat să predea metoda de a dobândi dorința de unitate și dăruire. Dar acum aproximativ două mii de ani, oamenii au început să se supună dorințelor lor egoiste. Acest lucru a provocat ruinarea Templului, deoarece ura între oameni a luat stăpânire. Conexiunea spirituală care exista între noi a fost distrusă, iar viziunea noastră altruistă asupra lumii a fost redusă la o preocupare centrată pe sine.

De atunci și până astăzi, principalul lucru care îi ține pe evrei uniți este ura exprimată față de noi de către alți oameni. Ne amintește că aparținem aceleiași națiuni care a coborât de la Avraam. Antisemiții ne fac frați de arme împotriva urii pe care o trăim.

Ura față de noi a provocat tot felul de fenomene. În primul rând, de-a lungul istoriei au existat evrei care au încercat să scape de antisemitism renunțând la iudaism și în acest proces, au devenit ei înșiși mari antisemiți. „Conversos”, evreii care s-au convertit la catolicism în Spania din secolele al XIV-lea și al XV-lea au fost exemple teribile în acest sens. În al doilea rând, comunitățile evreiești care sufereau de persecuție au căutat modalități de a scăpa de ură asimilându-se cu celelalte culturi pentru a nega antisemitismul.

Ei chiar au plătit autorităților și au asistat în tot ce au putut în speranța că îi vor lăsa să supraviețuiască cumva. Evreilor le era clar că sunt urâți, dar nu avea rost să vorbească despre asta. În al treilea rând, autoritățile, la rândul lor, și-au jucat şi ele jocul. În general, le-a fost bine să nege antisemitismul de bază și să găsească scuze de actualitate pentru tratamentul ostil pe care îl au asupra evreilor.

Astăzi, vedem aceeași doamnă cu o ținută diferită. Nu vei găsi un guvern care să se declare antisemit. ONU se va opune de asemenea antisemitismului în public, desigur, dar este evident că tratamentul părtinitor scandalos al acestei organizații față de singura națiune evreiască Israel, denotă altceva. Negarea publică a antisemitismului este adesea o cortină de fum: fie că nu face nimic în privința problemei, fie mai rău, comite acele acțiuni pe care aparent le denunță.

Deci, cineva se poate întreba, este aceasta soarta evreilor? Nu se va termina niciodată acest film rău? Totul este în mâinile noastre. Dacă înțelegem că antisemitismul este un fenomen natural, înrădăcinat în națiunile lumii, atunci putem găsi și leacul pentru acea ură.

Este nevoie cu disperare în lumea de astăzi de ceea ce Avraam a încercat să-i învețe pe toți în Babilonul antic. Egoul uman a atins proporții enorme; oamenii se urăsc mai mult unii pe alții, într-un moment în care lumea devine din ce în ce mai conectată și interdependentă. Suntem cu toții în aceeași barcă, foarte dependenți unii de alții și fără un nou mod de viață nu vom putea supraviețui secolului XXI.

Oamenii simt că evreii au un secret pe care îl ascund, o putere specială, iar acuzațiile lor sunt corecte. Deși noi înșine nu suntem conștienți de acest lucru, am moștenit înțelepciunea conexiunii, pe care nu o răspândim în lume. Regele Solomon a spus: „Ura stârnește ceartă, iar iubirea acoperă toate crimele (Proverbe 10:12). Aceasta ne învață cum să trezim la acțiune forța dăruirii pentru a acoperi marele ego cu iubire. Când vom dezvălui această forță dintre noi, vom vedea cum ura față de noi este înlocuită cu iubirea tuturor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→