Noul meu articol pe Linkedin “Despre spaghete, credință și iubire față de ceilalți”

Astăzi, mulți oameni tind să creadă că religia este un lucru din trecut. Mulți cred că știința este leacul pentru toate necazurile noastre și că, dacă ascultăm doar oamenii de știință și urmăm instrucțiunile lor, totul va fi bine în lumea noastră. Alții cred în viața etică și se bazează pe justiție socială și egalitate. Problema este că toți credincioșii, religioși sau nu, fac acest lucru cu zel religios. Mulți dintre ei consideră pe oricine care nu este de acord cu ei drept un dușman și va depune eforturi mari pentru a „învinge” inamicul. Rezultatul final al tuturor acestora nu este că religia s-a încheiat, ci că a luat nenumărate forme noi, dintre care unele sunt marcate ca „păcătoase”.

Cu ani în urmă, în timp ce lucram la doctorat, am aflat că există aproximativ 3.800 de religii și sisteme de credințe diferite în întreaga lume. Astăzi, există probabil multe altele, deoarece imaginația umană nu cunoaște limite. De fapt, unii oameni iau în serios Biserica Monstrului Spaghetelor Zburătoare!

Nu este o problemă că oamenii cred în lucruri diferite. Dimpotrivă, cabaliștii apreciază diversitatea, deoarece cu cât suntem mai diversi cu atât societatea noastră devine mai bogată, atât timp cât îi menținem coeziunea. Dar când evităm coeziunea socială, când susținem că credința noastră este singura credință legitimă, avem o problemă. Credința actuală în știință, în filosofia occidentală sau în alte dogme sociale este la fel de religioasă ca și credința în această sau acea zeitate.

În anii 1940, credința religioasă a germanilor în superioritatea rasei lor a dus la cele mai oribile consecințe pe care le-a văzut vreodată lumea. Credința lor se presupune că se bazează pe știință, nu pe o zeitate, dar a dus la consecințe mai grave decât a provocat orice religie până acum.

La scurt timp după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Baal HaSulam, un mare cabalist și gânditor care a scris pe larg despre afacerile mondiale și a prevăzut multe dintre procesele pe care le trăim astăzi, a scris o colecție de „note”. Erau gânduri pe care le avusese despre lume și despre viitorul ei. După trecerea sa, au fost adunate sub titlul Scrierile ultimei generații. Baal HaSulam a folosit acest termen, dar el nu a însemnat că generația sa va fi ultima generație a umanității, ci că omenirea a atins etapele finale ale dezvoltării sale și că se îndreaptă spre un nou nivel de existență. Aspirația sa în scrierea „notelor” sale a fost să-și formuleze gândurile cu privire la modul în care omenirea s-ar putea scuti de recurența atrocităților din cel de-al doilea război mondial.

Baal HaSulam a realizat că oamenii sunt în mod inerent religioși. Prin urmare, el nu a văzut rostul de a încerca să desființeze religia. În schimb, el a dorit să adauge un alt strat credințelor existente, care să permită întregii umanități să se unească deasupra diferențelor lor. El a numit acest strat o „religie a dăruirii”. Cu ajutorul său, el spera să evite ceea ce se întâmplase cu Germania. Într-o notă intitulată „Nazismul nu este un brevet german”, el a notat: „Dacă ne amintim că majoritatea oamenilor nu sunt idealiști, atunci nu există altă opțiune decât religia, din care provin manierele și dreptatea în mod natural”. Cu toate acestea, el nu s-a referit la religii așa cum le cunoaștem, ci la o „religie de dăruire”. În altă parte, el a scris că, din moment ce natura umană este în mod inerent egoistă, aceasta „va induce în mod necesar distrugerea lumii dacă nu acceptă religia dăruirii”.

După cum s-a menționat anterior, Baal HaSulam nu s-a opus diversității. Dimpotrivă, el a apreciat-o. Mai mult, el a avertizat împotriva limitării diversității în rândul oamenilor, deoarece interacțiunile dintre puncte de vedere diferite sunt motorul creșterii și dezvoltării. Potrivit lui Baal HaSulam, în timp ce națiunile ar trebui să îmbrățișeze o „religie a dăruirii”, fiecare națiune ar trebui să își păstreze „propria religie și tradiție, iar una nu trebuie să se amestece în cealaltă”.

Mai mult, în eseul său „Libertatea” Baal HaSulam vorbește cu respect cu privire la conservarea tendințelor și ideilor de bază ale oamenilor. În cuvintele sale, „Oricine eradică o tendință de la un individ și o dezrădăcinează din el provoacă pierderea acelui concept sublim și minunat … căci această tendință nu va mai apărea niciodată. … Din cele menționate mai sus, continuă el, aflăm ce greșeală teribilă provoacă acele națiuni care își forțează domnia asupra minorităților privându-le de libertate, fără a le permite să-și ducă viața în conformitate cu tendințele moștenite de la strămoși”. În concluzie adaugă el, oricine „poate înțelege necesitatea păstrării libertății individului … pentru că putem vedea cum toate națiunile care au căzut vreodată de-a lungul generațiilor, au ajuns la asta doar datorită opresiunii lor asupra minorităților și a indivizilor, care prin urmare, s-au răzvrătit împotriva lor și le-au distrus. Prin urmare, este clar pentru toți că pacea nu poate exista în lume decât dacă luăm în considerare libertatea individului”. Dar pentru că toți credem în mod inerent că numai noi avem dreptate și toți ceilalți greșesc, chiar dacă zeitatea noastră sunt spaghetele, pentru ca acest scop sublim să aibă succes ar trebui să punem valoarea iubirii celorlalți mai presus de toate sau așa cum o numește Baal HaSulam, stabiliți o „religie a dăruirii” ca valoare generală.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce este critica folositoare?”

Critica este o trăsătură care există la noi toți, într-un grad sau altul. Este un rezultat direct al naturii noastre egoiste. Egoismul ne împinge constant să ne testăm și să ne măsurăm față de ceilalți, pentru a obține cea mai bună și cea mai confortabilă poziție în raport cu ei. Dar această comparație constantă se află în capul nostru ca o povară, evidențiază defectele și localizează cu promptitudine neajunsurile în fiecare problemă.

Critica obsesivă ne face să ne pierdem răbdarea și toleranţa și ne determină să respingem orice ne pare străin sau diferit. Conform percepției ego-ului ne plasăm în centrul creației; prin urmare, cerem să fim acceptați necondiționat așa cum suntem. Este ceva negativ? Nu, este un sentiment natural. Dar o astfel de acceptare nu funcționează invers. Îi judecăm pe ceilalți și dacă vedem că sunt într-o poziție mai bună sau au calități mai bune în ochii noștri ne simțim dezamăgiți și chiar deprimați, deoarece ne propunem în permanență să fim percepuți ca fiind mai de succes și superiori în comparație cu restul.

Comparațiile nesfârșite cu alte persoane ne împiedică să atingem relații bune și sănătoase. Ne determină să fim în continuă frecare între noi și ne împiedică să ajungem la un acord și la înțelegere reciprocă. Și dacă tuturor le pasă doar de bunătatea și dreptatea lor, atunci nu se poate forma niciodată o conexiune frumoasă cu ceilalți.

Nu există trucuri pentru abordarea acestei perspective critice pe care egoismul nostru ne obligă să ne-o asumăm, nici un panaceu nu acționează asupra ei, nu există exerciții psihologice sau argumente filosofice și nici nu poate fi reprimată și suprimată. De ce este așa? Pentru că natura umană ne împinge înainte să realizăm doar ceea ce este în beneficiul nostru și să căutăm greșeli numai în afara noastră.

„Unul îi judecă pe ceilalți după propriile sale defecte”, au scris înțelepții noștri. Imperfecțiunile pe care le vedem la alții sunt de fapt propriile noastre imperfecțiuni. Ele sunt o proiecție a ceea ce trebuie să îmbunătățim în noi înșine, ceea ce trebuie să reparăm schimbându-ne întreaga viziune asupra lumii, de la egoism la altruism și învățând să-i vedem pe ceilalți ca pe o parte integrantă a noastră.

Trebuie să începem să ne angajăm într-un nou tip de critică, în care începem să ne cercetăm pe noi înșine, viețile noastre, natura noastră, pentru a echilibra egoismul nostru înfumurat care aduce critica distructivă a altora. Autoexaminarea ne va ajuta să ne ridicăm și să ne observăm starea dintr-o perspectivă înaltă și să trezim forțe mari care se află în adâncul naturii pentru a ne ajuta să descoperim o nouă atitudine față de mediul înconjurător.

Tot ce se întâmplă în viața noastră este transmis de sus, așa că trebuie să privim spre viitor în loc să agonizăm asupra trecutului. Înțelepciunea Cabala ne învață că nu putem schimba nimic cu adevărat prin noi înșine, ci putem atrage doar forța pozitivă a naturii prin eforturile noastre spre relații bune cu ceilalți. Această forță din natură va putea să contrabalanseze negativitatea care este în noi și să ne echilibreze egoismul natural. Dacă atragem forța pozitivă, nu vom mai fi judecători ai vecinilor noștri și nu va mai fi nevoie să ne „mâncăm” cu vinovăție cu privire la trecut. După cum este scris: „Nebunul își încleștează mâinile și își mănâncă propria carne” (Eclesiastul 4: 5)

Prin urmare, revelarea ființei noastre egoiste ca urmare a autoexaminării ar trebui să acționeze ca o trambulină prin care sărim să acționăm într-un mod opus, iubitor și grijuliu față de ceilalți, deasupra ego-ului. Dacă această contabilitate de sine devine parte a noii noastre naturi, ce vom judeca? Vom măsura apropierea sau separarea dintre noi și ceilalți și puterea eforturilor necesare pentru a acoperi această depărtare și a ne apropia unul de celălalt. Acesta este singurul tip de critică sau evaluare utilă și intenționată, pe care ar trebui să o facem dacă vrem să ajungem la echilibru și să ne îmbunătățim viața.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care ar fi cea mai bună utilizare pentru trilioanul de dolari pe an cheltuit de Statele Unite și alte țări pentru bugete militare?“

Cea mai bună utilizare a bugetelor utilizate în prezent în scopuri militare ar fi mutarea lor în răspândirea cunoștințelor despre structura umanității, știința despre realitatea generală, cercetarea faptului pentru care lumea se află într-o stare atât de problematică, conștientizarea procesului prin care trece umanitatea, ce este stabilit să urmeze în continuare, motivul și scopul dezvoltării umane și cum, într-o astfel de imagine universală ne provocăm rău.

Ar trebui să deschidem această imagine generală despre noi înșine, despre lumea noastră și despre natura noastră în timpurile acestea, să cercetăm natura și făcând acest lucru, să descoperim gradul de rău pe care ni-l provocăm nouă înşine și naturii – ca mijloc de a corecta modul în care gândim și acţionăm.

Trebuie să vedem cum gândim și acționăm în afara echilibrului cu legea generală a naturii.

Natura se raportează la noi în mod altruist, într-un mod care dă și susține viața. Ca răspuns, exprimăm o atitudine egoistă dezechilibrată și opusă față de această lege.

Dacă vom cunoaște felul în care funcționează natura într-un mod altruist, interconectat și interdependent și cum operăm în opoziție egoistă cu aceasta, atunci vom înțelege fiecare ce trebuie să facem ca indivizi și ca societate umană pentru a ne salva de alte suferinţe.

Procedând astfel, ne vom găsi într-o lume armonioasă plină de fericire și iubire și nu vom mai avea niciodată nevoie să folosim banii și capitalul în scopuri militare. Dimpotrivă, vom împărți cu toții bani și capitalul în scopul de a aduce o viață pozitivă, armonioasă și echilibrată pentru toți.

Omenirea va ajunge în cele din urmă la o astfel de stare. Există o forță de dezvoltare în natură, care ne ghidează către o stare în care vom vedea că trebuie să devenim conectați pozitiv, în care societatea umană va funcționa similar cu un organism sănătos de celule și organe care lucrează fiecare individual și colectiv în beneficiul întregului. Pe scurt, legea iubirii universale, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, se va materializa în relațiile noastre, iar apoi toate forțele și calitățile noastre vor deveni folosite în beneficiul nostru comun.

Prin urmare, cea mai bună utilizare a ceea ce se folosește în prezent ca bugete militare ar fi să ne ofere tuturor o nouă formă de educație, unde vom afla ce ne cere natura.

Bazat pe emisiunea “ Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman la 9 septembrie 2006. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Va salva un oraș al Torei evreii din Mexic?”

Ciudad de la Tora (Orașul Torei) este numele unui nou oraș mic construit în afara orașului Ixtapan de la Salle, la aproximativ 70 de mile sud de Mexico City. Fondatorii își propun să abordeze două probleme: prețurile locuințelor și antisemitismul. Complexul de locuințe la prețuri accesibile va include toate facilitățile necesare pentru menținerea unui mod de viață ortodox evreiesc, iar comunitatea va fi formată exclusiv din evrei practicanţi. Un alt motiv pentru înființarea noului oraș este situația din capitală, unde evreii ortodocși spun că copiii lor se tem să-și părăsească casele de teamă să nu devină ținte ale atacurilor antisemite.

În multe privințe, această idee îmi amintește de un Shtetl. Shtetls erau mici orașe evreiești care existau în toată Europa Centrală și de Est până când Holocaustul le-a șters. Dacă trebuie să învățăm din istorie, orașele evreiești nu sunt o soluție permanentă la antisemitism.

De fapt, nici statul evreu nu a rezolvat problema antisemitismului. De la înființare, Israelul a atras reacții din ce în ce mai mari din lume. Theodor Herzl, vizionarul sionist, a avut ideea corectă când a imaginat o entitate națională și politică evreiască care să fie un refugiu sigur pentru evrei. Cu toate acestea, stabilirea unui oraș separat sau chiar a unei țări pentru evrei nu este suficientă pentru a elimina antisemitismul. Pentru ca acest lucru să se întâmple, evreii trebuie să se angajeze să își împlinească datoria față de lume, iar ei au o datorie.

Așa cum am arătat în nenumărate eseuri și două cărți (vezi linkurile de mai jos), națiunea evreiască nu a fost înființată pentru binele său, ci pentru binele umanității. Acesta este motivul pentru care, de îndată ce ne-am stabilit națiunea la poalele Muntelui Sinai, am fost însărcinați să fim „o lumină pentru națiuni”. Am fost declarați națiune, numai după ce ne-am angajat să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”, iar unitatea pe care am obținut-o este lumina pe care intenționam să o strălucim către națiuni. După angajamentul nostru inițial, ne-au trebuit încă patruzeci de ani pentru a ne consolida unitatea, dar odată ce am atins un nivel critic al acesteia, ni s-a dat propriul nostru pământ, „Țara Israelului” promisă.

Aproape două mii de ani după aceea, analele noastre au reflectat nivelul nostru de unitate. De fiecare dată când ne-am divizat, am fost exilați din Țara Israelului și de fiecare dată când am restabilit unitatea, ni s-a dat înapoi țara și am prosperat. Dar la un moment dat, în secolul I e.n. am căzut într-o astfel de ură reciprocă încât am fost exilați timp de două milenii.

Restabilirea statalității evreiești a durat mai mult de două milenii, secole de crime și abuzuri pe care poporul nostru le-a suferit în timpul exilului și, în cele din urmă, exterminarea unei treimi din națiunea noastră, aproape întreaga evreime europeană. Cu toate acestea, suveranitatea noastră reînnoită nu ne-a reînnoit unitatea. Aceasta este ceva ce trebuie să realizăm pe cont propriu. Acesta este de fapt, motivul pentru care națiunile ni l-au dat în urma Holocaustului, în afară de motivul evident de simpatie după atrocitățile pe care le-am suferit din mâinile naziștilor și ale complicilor lor.

Cu toate acestea, din moment ce națiunile ne-au dat pământul, se așteaptă, de asemenea, să ne împlinim datoria, să fim un model de unitate și să exemplificăm deviza evreiască: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă nu ne îndeplinim misiunea, ne vom pierde din nou suveranitatea. Se poate întâmpla printr-un alt exil, printr-un aflux de musulmani care vor schimba demografia țării sau printr-un mod încă necunoscut. Oricum, dacă nu facem ceea ce trebuie și devenim un exemplu de unitate mai presus de toate diferențele și ura noastră, umanitatea ne va urî și ne va chinui așa cum a făcut-o în ultimele două milenii.

Noi, evreii, descendenții proscriși din toată vechea Semilună Fertilă, care ne-am adunat în jurul lui Avraam – Tatăl nostru pentru a auzi despre iubirea de ceilalți, trebuie să facem acum ceea ce au făcut atunci strămoșii noștri: să ne unim deasupra urii noastre și astfel să devenim „o lumină pentru națiuni. ” Ca și atunci, așa şi acum, dacă facem acest lucru vom prospera. Dacă nu, ne vom împrăştia.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, consultați cărțile Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea de astăzi a orei, şi Alegerea evreiască Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum oprim guvernele noastre să înceapă un nou război?“

Ar trebui să combatem războiul în limitele legii și nu prin terorism sau alte acțiuni ilegale.

Trebuie să înțelegem că oamenii și asociațiile mari vor putea opri guvernele lor să pornească la război dacă primesc o educație care explică cauzele și soluțiile problemelor lor.

Nu ar trebui să ne opunem niciodată guvernului prin forță și violență, gândind în mod eronat că un fel de justiție poate fi servită în acest fel. Nu vom câștiga niciodată prin forță, ci doar prin convingere, educație și explicație.

Acesta este motivul pentru care problema cu mai multe asociații implicate în acest domeniu este că ele comunică între ele și ulterior, atunci când au nevoie să întreprindă o acțiune, nu pot face acest lucru. Acțiunile lor se termină la jumătatea drumului. Sper că va veni momentul în care mai multe conferințe și evenimente, organizate de organizații interesate să protejeze lumea, vor da naștere unei noi educații pe scară largă pentru umanitate. Apoi vor obliga guvernele să se abțină de la război. Cenzura din partea întregii lumi va fi atât de puternică încât va opri procesul de a duce război, existent în concepția guvernelor.

Bazat pe emisiunea “ Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 9 septembrie 2006. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce va aduce pacea în Israel și Orientul Mijlociu?“

Pacea va veni când vom realiza metoda de corectare a ego-ului uman, care se desfășoară în mod curent în zilele noastre.

Ce înseamnă „corectarea ego-ului”? Este schimbarea atitudinii noastre egoiste înnăscute unul față de celălalt și de natură, către o atitudine altruistă opusă, în care dorim beneficiul celorlalţi. De asemenea, corectarea ego-ului nostru implică sentimentul că fericirea și împlinirea noastră în viață provin din iubirea, grija și contribuția noastră față de ceilalți.

Israel deține metoda de corectare a ego-ului. A realizat prima dată metoda în urmă cu aproximativ 4.000 de ani, când Avraam a condus un grup de babilonieni, care doreau să descopere sensul vieții și să ajungă la pace între diviziunile din acea vreme, într-o stare de corectare a ego-ului numită „iubiți-vă aproapele ca pe voi înşivă”. Este o stare în care toată lumea se reunește într-o singură conexiune, prin care apare forța pozitivă care există în natură.

De pe vremea lui Avraam, Israelul a pierdut contactul cu starea de conexiune pozitivă pe care a avut-o odinioară și a pierdut în mare măsură conștientizarea metodei de coretare pe care a învățat-o și a implementat-o ​​odată. În locul conexiunii, pe care Israelul trebuia să o obțină în diferite momente, antisemitismul a apărut ca o forță negativă. Ca fenomen natural, scopul antisemitismului este acela de a împinge Israelul să se trezească să realizeze metoda de corectare pe care o posedă. Când va face acest lucru, pacea va apărea nu numai în Orientul Mijlociu, ci și în întreaga lume.

Metoda de corectare a început să fie dezvăluită abia recent în era noastră actuală. De aceea oamenii din întreaga lume au început să se intereseze de înțelepciunea Cabala. Mai mulți cabaliști au indicat epoca noastră ca fiind cea în care ar apărea o nevoie tot mai mare în umanitate de această metodă, care are puterea de a reconcilia diferențele, de a ne uni deasupra diviziunilor și de a schimba cursul lumii într-o direcție pozitivă. O direcție pozitivă este aceea în care dăm prioriate beneficiului altora decât urmărirea propriului beneficiu și ca rezultat, descoperim o stare de perfecțiune și pace atât în ​​Orientul Mijlociu, cât și în întreaga omenire. Dimpotrivă, dacă Israelul nu reușește să se trezească la metoda de corectare pe care o posedă, atunci antisemitismul va continua să crească la proporții exagerate și ne putem aștepta la rezultate teribile. Mai mult decât atât, amenințarea cu distrugerea ar cuprinde lumea, întrucât un al treilea sau chiar un al patrulea război mondial ar putea deveni o realitate nefericită.

În esență, ceea ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu este focarul unei probleme la scară globală. Dacă rezolvăm această problemă, dacă Israelul se trezește să realizeze metoda de corectare a lumii, atunci va rezolva problemele lumii și pacea va apărea și în Orientul Mijlociu.

Bazat pe emisiunea “ Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 9 septembrie 2006. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce o bombă nucleară iraniană se presupune că este mai periculoasă decât una americană, israeliană sau franceză?“

Desigur, toate guvernele sunt egoiste și urmăresc propriul profit. Cu toate acestea, diferența este că, spre deosebire de Iran, niciuna dintre celelalte țări nu fac o problemă politică și guvernamentală din învățarea poporului să-i omoare pe alții.

Dacă privim la educația care are loc în această țară, ce sunt învățați oamenii de acolo? Ei sunt învățați să-i omoare pe alții și să conducă asupra altora. Acesta este motivul pentru care armele pe care le produc sunt o amenințare pentru lume. Trebuie să argumentăm în funcție de modul în care tânăra generație este crescută, de ce aude, cu ce trebuie să se asemene și cum ar trebui să apară. Vom vedea apoi că în America, ei vorbesc totuși despre pace, în Israel vorbesc despre pace și, în general în lume, pacea universală este mai mult sau mai puțin un principiu călăuzitor, în timp ce un regim fundamentalist, precum cel iranian, discută cum să cucerească și să câștige stăpânirea lumii. Acesta este motivul pentru care armele din mâinile lor sunt foarte periculoase pentru bunăstarea lumii.

Sper că Iranul va înțelege că pacea și dezvoltarea mondială, inclusiv ale sale, depind de ceilalți și sper că își vor schimba calea și că lumea va ajunge de asemenea, la înțelegerea faptului că are nevoie să obțină conexiuni positive, de considerare reciprocă între toți oamenii și națiunile sale.

Îmi doresc, de asemenea, că vom crește cu toții în dezvoltarea noastră pentru a trăi într-o singură îmbrățișare, ca o mare familie globală, pentru că indiferent dacă vrem sau nu, mai ales în era noastră actuală, natura ne dezvăluie de la o zi la alta că suntem din ce în ce mai interdependenți la nivel global – ca o singură mare familie.

Să sperăm că într-o zi ne vom ridica în conștiința noastră pentru a experimenta conectivitatea noastră crescândă într-un mod iubitor și cu consideraţie, unde ne vom lua reciproc de mâini și vom începe să trăim împreună pentru binele umanității și al generațiilor sale viitoare.

Bazat pe emisiunea “ Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 9 septembrie 2006. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Niciun refugiu sigur pentru evreii din diaspora, decât Israelul”

Despre perspectiva de a-și crește familia evreiască în Belgia: „Am crezut că aș putea. Acum mă îndoiesc că pot”, a scris Joel Rubinfeld, președintele Ligii belgiene împotriva antisemitismului, într-un articol publicat într-un ziar local. Acest sentiment este din ce în ce mai frecvent în Europa și în Statele Unite. În ciuda creșterii antisemitismului în Belgia, guvernul de acolo a decis să elimine securitatea militară din instituțiile evreiești. Acum, fără protecția statului, comunitatea evreiască cere ajutor de la Israel. Aceasta sau orice altă schemă de securitate ar fi inutilă până când evreii nu vor realiza unde-şi pot găsi cu adevărat un refugiu sigur și rolul lor.

Ar trebui statul Israel să intervină în situațiile de securitate ale comunităților evreiești din diaspora? Absolut nu. Astăzi este Belgia, mâine va fi o altă țară din Europa sau din alte părți. Statul Israel trebuie să-i îndemne pe evreii care locuiesc în străinătate să se descurce singuri și nu ar trebui să se implice în încercarea de a-i proteja pe evreii din alte țări împotriva antisemitismului.

Evreii din Belgia nu sunt atât de săraci încât să nu aibă mijloacele necesare pentru a menține securitatea în jurul lor, așa că de ce cer statului Israel să facă acest lucru? De ce ar trebui banii israelieni să finanțeze servicii de securitate pentru a-i păzi astfel încât să poată trăi confortabil în Belgia? Mă opun cu siguranță ca evreii din Israel să își asume responsabilitatea pentru evreii din Belgia și evreii din Diaspora în general. Nu avem niciun interes să-i ținem acolo.

Chiar dacă evreii decid să se mute din Belgia într-o altă țară în care se simt mai în siguranță, ei vor trebui să învețe în mod direct că locul pentru evrei este în Țara Israelului. Dincolo de evreii care își dau seama că au un stat și o patrie aici în Israel, trebuie să decidă singuri să se întoarcă pentru a împlini rolul solemn al națiunii evreiești – de a crea o societate model a iubirii care să acopere orice ură care s-ar putea dezvălui în interiorul ei , o societate de garanție reciprocă în conformitate cu legile Puterii Supreme.

Fenomenul antisemitismului este dezvăluit în lume ca un răspuns natural, menit să reamintească poporului Israel de ce există în lume. Singura noastră opțiune și scut pentru a ne apăra de ură este implementarea rolului nostru de „lumină pentru națiuni”.

Prin urmare, solidaritatea pe care o simțim cu evreii din Belgia nu ar trebui exprimată prin graba de a ne investi banii în protejarea instituțiilor lor – o mișcare care ar fi inutilă – ci prin explicarea, atât nouă înşine, cât și lor, a cauzei animozității împotriva Evreilor și ce trebuie să facem pentru a rezolva problema pentru lume și pentru noi înșine.

Dacă nu începem să ne îndreptăm spre împlinirea rolului nostru, ne vom găsi fără un loc unde să ne ascundem. După cum este scris, „Ziua Judecății nu va apărea până când musulmanii nu vor lupta cu evreii, când evreul se va ascunde în spatele pietrelor și copacilor iar pietrele și copacii vor spune:„ O musulmane, O Abdulla, există un evreu în spatele meu, vino și ucide-l”. (Primul extras, „Victoria musulmanilor asupra evreilor”, Hadiths)

Sursele noastre evreiești spun că în cele din urmă toți evreii, inclusiv cele Zece Triburi pe care le-am pierdut pe parcurs, se vor întoarce în Țara Israelului pentru a se uni. Deși pare să nu existe un loc pentru a-i putea absorbi pe toţi, există o mulțime de spațiu.

Cartea lui Daniel numește Țara Israelului „țara căprioarelor”. Așa cum explică Talmudul, „Așa cum pielea căprioarelor are capacitatea de a-și cuprinde corpul, dar se micșorează atunci când este separată de carnea sa, tot așa Țara Israelului se poate extinde pentru a cuprinde locuitorii săi de drept, dar se micșorează când suntem exilați din ea”. Ca și în această alegorie, în același mod în care căprioara este capabilă să-și extindă pielea, în consecință ne putem extinde inimile pentru a fi ca una, o plasă de siguranță pentru poporul evreu și pentru pace în lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Munca de acasă – De la obligatoriu la atrăgător”

Chiar dacă multe birouri s-au redeschis și majoritatea companiilor de înaltă tehnologie și-au rechemat angajații, mulți oameni preferă sau chiar cer să continue să lucreze de acasă. Mulți dintre ei sunt dispuși să-și reducă salariile sau alte beneficii în schimbul confortului de a rămâne acasă, de a petrece mai puțin timp pe drum și de a atenua o parte din stresul unui loc de muncă cu normă întreagă. În general, se pare că oamenii au pierdut o mare parte din impulsul care ar fi trebuit să-i anime. În schimb, ei par mulțumiți să treacă peste toate și să ducă un stil de viață confortabil și ușor.

Este interesant de văzut cum se poate evapora atât de repede cultura muncii excesive pe care Occidentul s-a străduit să o cultive timp de aproape un secol și care a început spre sfârșitul Marii Depresii. Obișnuiam să ne gândim la tineri ca fiind ambițioși și motivați, dar se dovedește că această mentalitate a dispărut, „eliminată” de virus.

Astăzi, oamenii par mulțumiți să trăiască pur și simplu. Și într-adevăr, de ce nu? Până la începutul consumismului oamenii nu erau atât de tulburați de realizări; voiau să se întrețină pe ei înșiși și familiile lor și dacă reușeau, erau fericiți. Ce s-a întâmplat? Sunt oamenii cu cariere de succes mai fericiți decât alții? Nu sunt deloc sigur că sunt.

Ceea ce îi face pe oameni fericiți este dezvoltarea interioară, atunci când își realizează potențialul personal și simt că viața lor are un sens și un scop. Dacă ne putem asigura existența noastră fizică, atunci fericirea noastră depinde de realizarea potențialului nostru interior. Și mai ales astăzi, realizând că potențialul este legat de conexiunile noastre sociale.

Când oamenii dezvoltă conexiuni sociale pozitive, când se susțin reciproc și se ajută reciproc să crească se simt fericiți, mulțumiți și în siguranță. Sunt fericiți să contribuie cu priceperea și abilitățile lor către societate, iar restul membrilor societății fericiţi să facă la fel. Împreună, își maximizează potențialul personal, ridică societatea pe noi culmi, le permit celorlalți să beneficieze de realizările lor și uşurează și altora realizarea propriului potențial.

Și ceea ce este cel mai important, realizează acest lucru fără tensiunea unui loc de muncă exigent, competitiv, care îi epuizează până la punctul în care nu au energie pentru a socializa. Momentul în care slujbele și carierele au forțat oamenii să devină singuri și triști, se apropie de sfârșit. Acum, când am fost împinși să lucrăm mai puțin, să călătorim mai puțin și să gândim mai mult, suntem gata să realizăm ce dar este să ne preocupăm de ceilalți mai degrabă, decât să ne preocupăm doar de noi înșine.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Relaţiile umane în epoca blocajelor”

Un răspuns la una dintre postările mele recente spunea că pe de o parte spun că virusul Covid-19 a venit pentru a ne face să stăm acasă și să ne deconectăm unul de celălalt, pe de altă parte, spun că a venit să ne învețe cum să fim aproape de natură. Dar, întrucât natura umană trebuie să se conecteze cu ceilalți deoarece suntem ființe sociale, există o contradicție aparentă aici, deoarece nu vă puteți conecta dacă sunteți închis acasă.

O replică dintr-o poezie evreiască numită „Du-te iubitul meu”, spune: „Sfârșitul lucrării se află în gândul preliminar”. Înseamnă că atunci când faci ceva, trebuie să te gândești la rezultatul final pe care vrei să îl obții, înainte de a începe să lucrezi la realizarea acestuia. În caz contrar, sunteți sigur că mergeți pe un drum greșit.

Același lucru este valabil și pentru Covid și modul în care umanitatea ar trebui să facă față acestuia. Este foarte adevărat că oamenii sunt ființe sociale. Mai mult, întregul scop al umanității este de a se conecta într-un mod care aduce beneficii atât indivizilor, cât și societății umane. Dar pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să știm cum să ne conectăm într-un mod care să producă aceste beneficii. Dacă ne conectăm incorect, ne rănim pe noi înșine, societatea umană și întreaga noastră planetă.

În prezent, nu există nicio îndoială că ne conectăm incorect. O scanare rapidă a relațiilor umane din întreaga lume dezvăluie o imagine înspăimântătoare a dușmăniei, abuzului, uciderilor și crimelor crescânde între țări și în interiorul țărilor, exploatare financiară, o cursă militară a înarmării, ambiții de a obține arme nucleare, tensiuni sociale legate de rasă, depresie, opresiune, agresivitate și orice formă imaginabilă de răutate. Societatea umană este plină de inumanitate.

Până acum, natura ne-a lăsat „să sortăm lucrurile pentru noi înșine”, ca să spunem așa. Dar, în ultimele decenii a devenit clar că nu suntem dispuși sau nu suntem în stare să ne schimbăm, iar în eforturile noastre de a ne distruge reciproc vom distruge planeta natală.

Deci, ce fac părinții atunci când copiii lor nu se opresc din luptă și nu pot rezolva singuri lucrurile? Îi trimit în camerele lor separate. În mod clar, părinții nu ar dori altceva decât să-și vadă copiii iubiți înțelegându-se și devenind cei mai buni prieteni. Dar dacă toate eforturile lor de a face pace între copiii lor eșuează, trebuie să oprească luptele separându-i cu totul. După aceea, când lupta s-a oprit, părinții și copiii își pot examina calm relațiile și pot începe să se conecteze mai pozitiv. Cu toate acestea, chiar și atunci când li se permite să se conecteze, copiii trebuie să-și amintească întotdeauna că pot fi trimiși înapoi în camerele lor dacă se comportă din nou greșit.

Natura are de-a face cu noi la fel ca acei părinți. Nu se mai mulțumește să ne „pedepsească” la nivel local, prin dezastre naturale sau alte crize locale. Ne-a trimis o lovitură globală care a oprit operațiunile ostile ale umanității unii față de ceilalți și față de natură. La fel ca acei părinți iubitori din exemplu, ideea este să nu ne deconectăm unul de celălalt. Dimpotrivă, ideea este de a ne permite să învățăm cum să ne conectăm reciproc pozitiv, pas cu pas.

De îndată ce începem să dorim să ne conectăm pozitiv, natura va răspunde pozitiv. Nu funcționează ca o persoană, ci mai mult ca o mașină care răspunde la anumiți stimuli. Orice lucru care funcționează similar stârnește răspunsul pozitiv al naturii și orice lucru care funcționează contrar stârnește un răspuns negativ.

Deoarece natura funcționează ca un sistem armonios și echilibrat, așa cum am scris în postarea mea anterioară, dacă noi construim o societate umană echilibrată și armonioasă, natura nu ne va impune restricții sau limitări. Dar dacă insistăm să ne intimidăm reciproc, ei bine, natura este un agresor mai mare decât oricare dintre noi. Sper pentru noi toți că vom învăța lecțiile naturii mai devreme, decât după ce aceasta își va demonstra forța.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→