Întrebare: În Canada, au fost efectuate studii pentru a măsura indicele fericirii. S-a dovedit că în orașele bogate în care oamenii câștigă venituri normale și au mai mult succes, nivelul fericirii este foarte scăzut. Și în orașele mici unde oamenii câștigă mai puțin, dar comunică strâns între ei, sunt mai fericiți.

Deci, relațiile umane construiesc ceea ce se numește fericire. De ce faptul că trăiește într-un oraș mare afectează negativ omul?

Răspuns: Viața de oraș ne măsoară. Când ești prins într-o cutie: vecinii de aici, vecinii de acolo, deasupra și dedesubt, simți că ești în închisoare. Este posibil să nu fim conștienți de asta, dar ne afectează subconștient.

Viața oamenilor din clădirile înalte este un domeniu vast pentru cercetare. La periferia marilor orașe, sunt construite districte întregi cu clădiri înalte de 15-20 de etaje. Sunt absolut lipsite de suflet, nu au caracteristici nici arhitecturale, nici umane. Ieși din casă și, ca un copil care a fost învârtit pe loc și este oprit brusc, la fe stai și nu înțelegți unde este casa ta.

Cred că în curând va fi o revenire.

KabTV „Conversațiile” 09.06.2021

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Poate Hamas să nu urască Israelul?”

Într-un clip video recent care a fost postat pe pagina mea de Facebook în ebraică, am spus că dacă ne conectăm unii cu alții în Israel, Hamas nu numai că va face pace cu noi, ci va veni chiar să ne ajute. Videoclipul, așa cum era de așteptat, a primit multe comentarii. Partea interesantă despre ei a fost că a primit comentarii atât de la evrei, cât și de la arabi. Comentariile evreilor au fost în principal că este nerealist că am fost mereu urați și vom fi mereu urâți. Cu toate acestea, comentariile arabilor au fost în principal cu laude pentru cuvintele adevărate pe care le-am spus și încurajări pentru a vorbi în continuare despre asta.

Deși nu am fost întotdeauna urâți, așa cum susțineau unele dintre comentarii, am fost într-adevăr urâți în ultimele două milenii de la ruina celui de-al Doilea Templu. Dar apoi Templul a fost distrus iar romanii ne-au exilat, tocmai din cauza urii noastre unul față de celălalt. Citiți fiecare text evreiesc despre acest subiect și vă va spune că singurul motiv pentru care această catastrofă a venit asupra noastră a fost propria noastră ură unul față de celălalt.

De la ruina Templului nu am vindecat ura care ne-a împrăștiat, iar istoria arată că ori de câte ori evreii au devenit mai beligeranți unul față de altul, antisemitismul s-a intensificat. Deși este adevărat că de la ruina Templului, nu a existat un timp fără antisemitism, este la fel de adevărat că de atunci nu a existat o zi în care să nu ne urâm.

Înainte de ruina Templului, am avut perioade scurte de unitate și acestea au fost cele mai glorioase zile ale noastre. Când ne-am unit sub Iosif în Egipt ni s-a dat țara Goshen, cea mai fertilă întindere de pământ din Egipt. Când a murit Iosif ne-am separat și egiptenii au început să ne urască. Când ne-am reunit sub Moise am fost eliberați din Egipt și am primit codul nostru de lege, Tora, în care principiul fundamental este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Lev. 19:18).

În Israel am început să ne despărțim încă o dată și am pierdut pământul în fața babilonienilor. În exilul din Babilon ne-am unit din nou din cauza intenției lui Haman de a-i anihila pe evrei. La scurt timp, am primit declarația lui Cir, care ne-a trimis înapoi în țara Israelului cu binecuvântările regelui, comorile Primului Templu, provizii pentru călătorie și sprijinul regelui în construirea celui de-al Doilea Templu. În timp ce eram uniți în Iudeea, națiunile au venit să învețe de la noi înțelepciunea unității: Tora a fost tradusă în greacă și oamenii din toate națiunile veneau la fiecare pelerinaj la Ierusalim pentru a urmări miracolul unității evreiești.

Apoi ne-am pierdut din nou unitatea când mulți din națiune au adoptat elenismul. A izbucnit un război civil. Când Hasmoneenii uniți au câștigat războiul, puternicul Imperiu Seleucid ne-a restabilit libertatea. Dar acea unitate a fost foarte fragilă și de scurtă durată. Data următoare când am căzut în ură internă, nu ne-am mai revenit din ea. Drept urmare, romanii au cucerit țara și în cele din urmă ne-au alungat. De atunci, nu ne-am mai recuperat din ura internă și de atunci, nu a mai existat un timp fără antisemitism.

Pentru a înțelege de ce ura noastră unul față de celălalt face ca lumea să ne urască, trebuie să ne amintim că strămoșii noștri au venit tocmai din acele națiuni care ne urăsc acum, adică din restul lumii. Strămoșii noștri au venit din toate națiunile și s-au unit într-o națiune numai atunci când acei oameni complet străini au auzit mesajul de unitate al lui Avraam și l-au pus în aplicare unul cu celălalt, cu acei oameni din jurul lor, care au crezut în ideea nouă de unitate a tuturor națiunilor.

Avraam a predat ideile succesorilor săi, care au continuat să le dezvolte până când sub cel mai mare profesor al nostru, Moise, am jurat să atingem nivelul suprem al unității și să fim „ca un singur om cu o singură inimă”. Codul de lege pe care l-am primit în acel moment, Tora, a fost să ne ajute să ne împlinim jurământul de a deveni un popor virtuos, o lumină pentru națiuni. În acest fel, oamenii care inițial se detestau unul pe celălalt au devenit legați în inimi. Prin propria noastră societate, am demonstrat că pacea între națiuni era realizabilă; am prezentat o alternativă la vrăjmășia care a condus lumea până atunci. Acesta este motivul pentru care națiunile ne-au iubit în timpul în care ne iubeam reciproc.

În aceste zile, când lumea se scufundă rapid în ura crescândă, omenirea are nevoie disperată de o soluție care să o salveze dintr-un al treilea război mondial. Instinctiv, națiunile se uită la oamenii care au prezentat o alternativă înainte, pentru a prezenta alternativa încă o dată. Dar ce văd? Ei văd aceeași ură care a afectat poporul nostru în ultimele două milenii. Acest lucru lasă lumea fără speranță pentru o soluție pașnică la problemele sale, deoarece agenții soluției nu își împlinesc datoria. Lumea dorește să facem asta, dar noi nu o facem; așadar, cum să nu ne urască?

Statul Israel este o oportunitate pentru poporul evreu de a-și îndeplini sarcina: să se unească și să fie o lumină pentru națiuni. Acesta este motivul pentru care dacă ne unim, toată lumea ne va iubi, așa cum o făceau înainte. Dacă ne urâm unii pe alții, așa cum o facem astăzi, toată lumea va continua să ne urască și va căuta să scape de noi.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, consultați cărțile “Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești,” și “Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea și garanția reciprocă sunt apelul actual al zilei.” .

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Navigând prin labirintul comunicării cu copiii noștri”

Care ar trebui să fie abordarea noastră atunci când comunicăm cu copiii noștri, mai ales când sunt tineri? Ce fel de relații ar trebui să construim cu ei pentru a-i pregăti cel mai bine pentru viață? Aparent, există o formulă numită „adulți-egali-tineri”, care funcționează foarte bine în pregătirea copiilor noștri pentru viață, dacă o folosim corect.

Ca părinți, obiectivul nostru principal este să „construim” personalitatea copilului nostru pentru a fi gata de viață, pentru a avea încredere și abilitatea de a îndeplini orice sarcini ar putea alege copilul nostru, precum și pentru a putea trata eșecurile în mod constructiv și pozitiv . Pentru a realiza acest lucru, trebuie să învățăm să ne raportăm la copiii noștri din trei perspective diferite: ca adulți, ca egali, ca mai tineri. Fiecare perspectivă are rolul său și timpul potrivit pentru a o folosi. Trucul este să știi când să folosești care dintre ele și cum să le folosești corect.

Să începem cu perspectiva „adulților”. Aici ne plasăm deasupra copilului, ca figură dominantă, părinte. Stabilim regulile și aplicăm presiune atunci când este necesar. Cu perspectiva „egali”, vom descoperi că adesea, copilul ne ascultă mult mai atent când vorbim mai degrabă la egalitate, decât cu un ton de sus în jos, când tratăm copiii ca pe prieteni, colegi de joacă și chiar ca pe niște confidenți. Când luăm perspectiva „mai tineri”, îi permitem copilului să exerseze „adultul matur”, să ne conducă și să ne direcţioneze.

Combinarea celor trei îi ajută pe copii să înțeleagă mai bine complexitatea relațiilor umane. Îi ajută să dezvolte abilitatea de a se adapta și de a se acomoda unor circumstanțe în schimbare, să știe cum să relaționeze cu profesorii, prietenii și, mai târziu în viață, cu partenerii și colegii de muncă.

Acum, că am prezentat cele trei perspective, să adăugăm câteva informații despre fiecare dintre ele. Când luăm perspectiva „mai tineri”, trebuie să știm cum să o facem fără să ne pierdem autoritatea părintească. Pentru a face acest lucru, trebuie să îi explicăm copilului, cu cuvinte și prin exemplu, că fiecare persoană are puncte tari și puncte slabe, că nu putem toți să știm totul și să putem face totul. De exemplu, chiar dacă ești campion olimpic, nu poți fi campion olimpic la toate sporturile. Când copiii învață că este în regulă să nu exceleze în toate, le ia o mare sarcină de pe umerii lor tineri și le permite să fie fericiți acolo unde sunt, să urmărească lucrurile care îi interesează cu adevărat și, în cele din urmă, să exceleze în ele. În același timp, nu vor deveni nesiguri pentru că nu știu totul sau nu înțeleg totul.

În ceea ce privește perspectiva „egali”, este important să simtă copilul că lucrăm întotdeauna în interesul său. Copiii trebuie să știe că orice se întâmplă, chiar dacă suntem supărați pe ei sau devenim exigenți, că lucrăm în interesul lor, că presiunea noastră îi ajută să realizeze ceea ce ar fi mai greu, dacă nu imposibil de realizat dacă nu ar fi presiunea noastră. Este o idee bună să le spunem în mod explicit că ne doare că trebuie să le reproșăm și să îi presăm și să explicăm de ce este pentru binele lor.

Dacă copilul nu acceptă explicația noastră, ar trebui să arătăm cât de rău ne simţim că trebuie să fim așa, că suferim împreună cu copilul, dar trebuie să o facem totuși, deoarece este cel mai bun lucru pentru copil, și ca părinți trebuie să vedem că copiii noștri obțin cea mai bună creștere care îi va ajuta cel mai mult să devină adulți de succes. Uneori, putem admite chiar că cererea noastră este foarte dificilă, că nu suntem siguri că o pot rezolva, dar că dacă o fac, vor beneficia enorm și le va deschide noi uși. În această stare, ar trebui să-i lăsăm copilului spațiu pentru a se construi independent.

În ceea ce privește perspectiva „adultului”, aici părinții iau deciziile. Ei trebuie să explice că uneori trebuie doar să acceptăm anumite lucruri. Poate că acest lucru nu este ușor pentru copil, dar este un exemplu excelent, deoarece atunci când creștem, trebuie să respectăm legea, să respectăm regulile școlii sau universității în care ne aflăm, la locul de muncă, șefii etc. Dacă copiii nu sunt obișnuiți să respecte regulile chiar dacă uneori nu le înțeleg sau nu sunt de acord cu ele, poate fi o problemă pentru ei să facă față societății în care trăiesc.

Iată un exemplu din viața reală și cum putem folosi cele trei perspective pentru a transforma o situație de zi cu zi dintr-un calvar într-o experiență de creștere. Deseori este nevoie de mult timp pentru a se îmbrăca, a se spăla și a se pregăti pentru școală dimineața. Acest lucru poate crea mult stres și presiune și poate duce la situații neplăcute. Primul lucru în abordarea acesteia este să parcurgi toate etapele rutinei de dimineață cu copilul, nu în timp real, ci în timpul liber, când ești relaxat. Îți imaginezi ce faci în fiecare dimineață, câte un pas la rând și împreună cu copilul înveți ce presupune fiecare etapă (baie, mic dejun, îmbrăcare etc.). Alocați, în colaborare cu copilul, o limită de timp realistă pentru fiecare acțiune, iar copilul va „practica” acum păstrarea timpului în loc să fie pasiv și obligat să se ridice. În acest fel, întregul proces devine puţin un joc.

După o zi sau două, când copilul cunoaște rutina pe de rost, luați perspectiva „mai tineri” și copilul devine adult. Acum este rândul copilului să vadă că sunteți la timp, să se asigure că nu îl susțineți.

În acest fel, fiecare situație din viață, în special cele mai provocatoare, poate deveni o experiență de învățare care să ducă la creșterea personală și la învățarea unor noi abilități, care îi vor construi pe copiii noștri fericiți, încrezători și capabili să comunice cu succes cu oamenii din jurul lor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Cum putem construi practic o intenție comună dacă dorințele noastre sunt complet diferite? Dacă vrem să dăruim unii altora și descoperim că nu o putem face fără ajutorul Creatorului, atunci fiecare îl atrage pe Creator către sine, astfel încât El să-i ajute prietenii.

Astfel, în locul câmpului egoist, formăm un câmp spiritual de dăruire în care folosim calitățile Creatorului. Aceasta înseamnă revelarea Creatorului între noi.

Vrem să revelăm forța Creatorului dintre noi, forța dăruirii reciproce ascunsă în natură. Există multe forțe în univers care ne sunt ascunse, multe stele, planete și creaturi pe care nu suntem în stare să le vedem. Până în prezent, toate instrumentele, telescoapele și radarele noastre nu sunt capabile să identifice toate acestea.

Dar există o forță care umple întregul univers. Oamenii de știință o numesc materie întunecată. Simțim că există unde pe care nu le putem recunoaște. Fără îndoială, există o forță care pătrunde întregul univers de la o margine la alta (dacă se poate spune că universul are vreo margine). Aceste forțe sunt prezente în orice loc pentru că, dacă nu ar fi fost, universul s-ar fi spulberat cu mult timp în urmă.

Forțele de interacțiune dintre toate părțile universului există și funcționează mai presus de toate limitările noastre materiale. Unele dintre aceste forțe sunt ascunse; adică le putem dezvălui numai dacă dobândim intenția de dărui. Atunci nu vom mai fi limitați de materie și de realitatea corporală.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 6/9/21, „Niciodată nu înceta să ceri”

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, On Quora: „Produce lumea destule alimente pentru a hrăni pe toți?”

Fără îndoială, lumea produce suficiente alimente pentru a hrăni pe toți, dar problema este că nu o putem împărți corect, în mod sincer și cinstit. Ego-ul nostru nu ne lasă să distribuim produsele bine și corect, în mod egal pentru toată lumea. Mâncarea este aruncată în unele locuri ale lumii, în timp ce în alte locuri, oamenii mor de foame.

Aceasta este natura noastră și nu se va schimba până când nu vom ajunge la concluzia că trebuie să ne schimbăm natura de la egoistă la altruistă. Până nu o vom face, nici situația din lume nu se va schimba, iar polarizarea în lume va deveni din ce în ce mai diametrală. Ne putem aștepta să vedem o împărțire mai clară a lumii în unele locuri în care oamenii mor de foame și în altele în care oamenii aruncă mâncarea în exces.

Problema schimbării naturii noastre de la egoism la altruism este că nu putem depăși ego-ul în timp ce rămânem în limitele noastre obișnuite. Pentru a trece prin această transformare, trebuie să descoperim legea naturii, care este o lege a iubirii și altruismului, în relațiile noastre umane. Văzând că natura acționează în acest fel, vom putea, de asemenea, să ne schimbăm pentru a preveni auto-anihilarea. Toată lumea va descoperi apoi cum să realizăm în mod armonios interdependența și interconectare noastră globală și vom putea împărți toate produsele în mod egal, astfel încât acestea să fie echilibrate între toți.

Bazat pe Q&A cu dr. Michael Laitman din 9 septembrie 2006.

Scris / editat de studenții cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Putem găsi scopul vieții noastre învățând planul și programul superior al naturii care ne dezvoltă către acest scop al vieții în fiecare moment.

Învățând planul naturii, începem să simțim treptat ce putem realiza în încarnarea noastră actuală, care a fost soarta noastră în încarnarea anterioară, cum funcționează natura, de ce am fost creați așa cum am fost și cum ne dezvoltăm în modul în care o facem sub influența mediului.

Putem înțelege cum să dăm clic în acest sistem și să îl controlăm. Folosind dorințele și intențiile noastre împreună cu îndrumări bazate pe învățarea planului superior al naturii, putem intra în camera de control a naturii și putem descoperi cum și de ce totul a fost creat așa cum a fost.

Întrebarea despre scopul vieții este primul pas către această descoperire. De-a lungul istoriei și al vieții noastre individuale, ne dezvoltăm prin dorințe pentru hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere, care sunt toate dorințe ce aparțin nivelului nostru actual de percepție și senzație.

Dorința pentru sens și scop aparține deja unui nivel superior de percepție și senzație, iar întrebarea despre sensul și scopul vieții este sămânța descoperirii sale. Învățând cum să direcționăm această dorință către scopul vieții, care este etern și întreg, învățăm cum să ne ridicăm deasupra nivelului nostru fizic de existență și ne regăsim trăind într-o realitate superioară în care percepem cum și de ce funcționează totul. Mai mult, de la un astfel de nivel de realizare, învățăm și cum să ne influențăm propriul destin.

Pe baza lecției zilnice de Cabala cu dr. Michael Laitman din 20 septembrie 2015. Scris / editat de studenții cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Reshimot sunt date încorporate în noi – gene informaționale. Este ca și cum aș cumpăra un calculator nou care nu are încă nimic instalat, așa că am încărcat programul și datele în el. Aceste date creează o anumită configurare în interiorul computerului.

Exact așa este construit omul. Ni s-a dat deja un program la nivel animal, instinctiv, pentru a exista ca organism viu. Există în interior un alt program numit „om”, conceput să ne conducă la nivelul de adeziune cu Creatorul. În cadrul acestui program, primim date, așa-numitele înregistrări, Reshimot.

Programul prelucrează aceste date și funcționează în conformitate cu acestea, dar există un alt parametru în acest sens, un grad de libertate oferit nouă ca liberă alegere. Vrem ca acest program să funcționeze sub formă de dăruire și nu sub formă de primire egoistă. Așa avansăm, gestionându-ne pe noi înșine și viața noastră.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabal 11.06.2021, „Fiecare zi va fi ca nouă în ochii tăi”,

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: ONU a înființat o comisie pentru investigarea încălcărilor drepturilor omului în teritoriile palestiniene și în Israel ca urmare a celei mai recente operațiuni, Gardianul Zidurilor. După fiecare operațiune militară, se formează o comisie în ONU și vor în mod constant să ne judece soldații și ofițerii.

24 de țări au votat pentru, 9 împotrivă și 14 s-au abținut. Uite cine votează pentru! Cei care își călcă cetățenii, îi omoară, îi pun în lagărele de concentrare. Ei votează pentru a condamna Israelul.

Răspunsul meu: Aceasta este lumea în care trăim.

Întrebare: În curând nu vom putea efectua deloc nicio operațiune militară, nici măcar cea mai precisă, și să nu fim condamnați mai târziu sau să nu înfruntăm un tribunal militar care să declare ceva împotriva noastră. Cum ne putem apăra?

Răspuns: Nu este nevoie să ne apărăm. Trebuie să acționăm în singurul mod în care putem, adică să ne îndreptăm spre Creator, să ne unim deasupra egoismului și atunci nimeni nu ne va ataca. Asta e tot. Altfel, nu vom scăpa de nimic.

Comentariu: Dar nimeni nu înțelege acest lucru în afară de tine și de un număr mic de cabaliști.

Răspunsul meu: Atunci va fi rău. Acestea sunt legi ale naturii superioare și nu le putem evita. Dacă nu le executăm, va fi rău. Dacă o vom face la un moment dat, va fi bine.

Întrebare: Dar toată lumea vede deja că logica nu funcționează, că este imposibil să demonstrezi ceva. Dar, dintr-un anumit motiv, nu ajungem la aceste concluzii. De ce ni se întâmplă asta tot timpul?

Răspuns: Pentru că întreaga lume există în cadrul egoismului! Deci, trage concluzii corecte.

Întrebare: Ce cere Israelului?

Răspuns: Cred că în cele din urmă ar cere Israelului să plece pur și simplu și atât. Dezarmați Israelul și îndepărtați întreaga sa populație. Aceștia vor primi pământ demilitarizat, care va fi imediat populat spre deliciul tuturor națiunilor din jurul nostru, arabii.

Comentariu: Și încep războaie între ei.

Răspunsul meu: Nu contează ce încep. Este treaba lor. Nimeni nu îi va învinui pentru asta.

Întrebare: Deci vor cu adevărat să distrugă singura democrație din această regiune?

Răspuns: Ei nu o consideră democrația. Nu este de luat în considerare pentru ei. Este în felul lor. În felul tuturor: arabi, americani, ruși, indiferent cine. Este un obstacol pentru toată lumea.

Întrebare: Ce ar trebui să facem?

Răspuns: Trebuie fie să ne corectăm pe noi înșine așa cum trebuie să fim corectați, fie trebuie să plecăm de aici.

A ne corecta înseamnă a obține o legătură de prietenie, frăție și chiar iubire.

Trebuie să creăm acele condiții, acele relații între noi. Și atunci nu este nevoie de nimic altceva.

Întrebare: Nici măcar nu trebuie să te înarmezi, nu trebuie să faci nimic?

Răspuns: Putem rămâne cu ceea ce avem pentru moment, dar de fapt, nu va fi nevoie.

Întrebare: Avem nevoie de o armată puternică pentru ca timpul să vină când ne putem uni între noi?

Răspuns: Da. Trebuie să creăm astfel de relații între noi. Asta este! Și lumea se va uita și se va bucura.

Întrebare: Și așadar, pacea și liniștea vor veni în lume doar din cauza acestui mic punct în care a avut loc acest mare eveniment?

Răspuns: Desigur! Totul a început aici și se va termina aici.

Întrebare: Este ceea ce vor ei să înțelegem?

Răspuns: Da. Dar noi nu înțelegem. Și nu vom înțelege decât după o lungă perioadă; este o națiune cu gât rigid.

Întrebare: Cum vedeți viitorul? Perioada de timp, cât timp avem?

Răspuns: Nu știu. Trebuie să acționăm. Organizația noastră, care înțelege acest lucru, trebuie să acționeze și să răspândească aceste cunoștințe în lume, printre națiunile lumii, în special printre evrei. Ceea ce se întâmplă în continuare nu este treaba noastră.

Trebuie să răspândim aceste cunoștințe peste tot.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” , 31.05.2021

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cele cinci cărți ale Torei spun povestea înainte de a intra pe pământul Israelului, înseamnă asta că vorbește doar despre ridicarea deasupra egoismului și nu despre munca cu el însuși? Este vorba despre legea „Nu fă altora ceea ce nu vrei ca alții să-ți facă ție”?

Răspuns: Da. Aici nu se punea problema iubirii pentru că nu poate fi decât în ​​Pământul Israelului – „Eretz Yisrael”. „Eretz” este dorința (Ratzon), „Yisra El“ – direct către Creator.

Prin urmare, legea „ Nu fă altora ceea ce nu vrei ca alții să-ți facă ție” a fost adoptată de popor împreună cu Moise înainte de a intra în Israel.

Există o mulțime de legi pe care trebuie să le acceptăm pentru a fi în interacțiune corectă. Și există legi pe care trebuie să le urmezi când intri în pământul lui Israel. Dar acum nu suntem nici măcar în neîmplinire, ci în completă contradicție cu legile țării lui Israel.

Întrebare: De ce este acest arc comprimat, astfel încât să nu respectăm nici măcar legile elementare?

Răspuns: Pentru a ne da seama că suntem în starea opusă a ceea ce ne dorim.

KabTV „Secretele cărții eterne”, 19.05.2021

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Un plan maxim și un plan minim pentru guvern”

După cum vedem, în mod evident statul Israel este diferit de orice altă țară. Încercăm să ne comportăm ca restul lumii, dar nu suntem la fel; acesta este motivul pentru care ne aflăm într-un impas politic în ultimii ani. Problema este că nu știm cum ar trebui să fim, așa că noi căutăm modele în lumea din jurul nostru.

Totuşi, acestea nu sunt potrivite pentru noi și vedem rezultatele.

Prin urmare, cred că guvernul nostru trebuie să se conducă în două moduri paralele, unul care urmează un plan maxim și unul care urmează un plan minim. Planul maxim este națiunea în starea sa ideală de solidaritate și uniune; planul minim este să ne susțină până ajungem acolo.

Planul minim are două obiective principale: apărarea și viața. Apărarea înseamnă securizarea frontierelor Israelului și abordarea amenințărilor militare pentru populația sa. Viața înseamnă a vedea că economia în ansamblu funcționează, inclusiv piața muncii, industria și agricultura și locuirea, și să mențină sistemele de asistență medicală și de bunăstare. După cum s-a menționat, obiectivul general al planului minim este să ne susțină până când vom realiza planul maxim.

Planul maxim se referă la scopul final al Statului Israel, și anume să aducă poporul Israel la unitatea și solidaritatea deplină, până la realizarea devizei poporului evreu: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Pentru a realiza acest lucru, guvernul trebuie să stabilească un sistem educațional care să se adreseze tuturor vârstelor – de la grădiniță până la școală, învățământ superior, muncă și chiar case de bătrâni.

În prezent, națiunea are mare nevoie de unitate. Facțiunile sale sunt divizate și se urăsc reciproc. Se subminează reciproc și în acest proces slăbesc întreaga țară. Prin urmare, supraviețuirea noastră ca stat suveran depinde de solidaritatea și unitatea noastră. Dacă le generăm, vom prospera și vom prospera. Dacă nu o vom face, vom fi depășiți de multiplii noștri dușmani din afară și din interior.

Mai mult, natura poporului nostru nu ne permite să recunoaștem că altcineva are dreptate și că ne înșelăm. Din motive întemeiate, Tora se referă la evrei ca „popor cu gât rigid” (Ex 32: 9) și asta nu este pe cale să se schimbe. Prin urmare, orice plan de a genera unitate trebuie să ia în considerare faptul că trebuie să construim acest acord deasupra discordiei existente, persistente și chiar în creștere. Deși aceasta este în mod clar o provocare formidabilă, cealaltă opțiune este dizolvarea statului Israel.

Având în vedere toate acestea, planul maxim va detalia și implementa pașii către stabilirea unității inițiale, pe baza înțelegerii că suntem dependenți unii de alții și fie vom reuși cu toții, fie vom eșua cu toții. Ulterior, planul va contura etapele consolidării și întăririi acelei unități folosind situaţiile de discordie și dispute, ca stimulente pentru consolidarea unității noastre.

Pentru a reuși, întreaga națiune trebuie să se angajeze în acest proces. Dacă doar unii dintre noi caută să stabilească unitatea, iar ceilalți dintre noi nu, procesul va eșua. În eseul său „Responsabilitate reciprocă”, marele cabalist și gânditor al secolului XX Yehuda Ashlag, alias Baal HaSulam, a oferit o analogie puternică din Cartea Zohar referitoare la responsabilitatea noastră reciprocă: „Dacă o parte a națiunii nu vrea să păstreze responsabilitatea reciprocă … determină restul națiunii să rămână scufundat în murdăria și umilința lor [de interes personal] fără a găsi o cale de ieșire din murdăria lor. Prin urmare, rabinul Shimon Bar Yochai [autorul Zoharului] a descris responsabilitatea reciprocă ca fiind două persoane care navighează într-o barcă, unde unul dintre ei începe să facă o gaură în barcă. Prietenul său spune: „De ce faci gaură în barcă?” Celălalt răspunde: „De ce ar trebui să-ți pese ţie? Fac gaură sub mine, nu sub tine!” Așa că prietenul îi răspunde: „Prostule! Ne vom îneca amândoi împreună în barcă!’”

Chiar acum ne scufundăm. Noi facem găuri în barca noastră din răzbunare și nu ne dăm seama sau nu ne pasă că, în acest proces ne înecăm și noi înșine. Totuși, încă nu ne-am scufundat. Dacă ne strângem împreună, vom naviga spre uscat. Dacă rămânem divizați, ne vom scufunda cu siguranță. Acesta este motivul pentru care cred că guvernul trebuie să conducă planul maxim și planul minim în același timp, cu scopul de a aduce cât mai curând posibil poporul Israel la linia de sosire a responsabilității reciproce și a iubirii pentru ceilalți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→