Category Archives: Diseminare

Forța trezirii spirituale

Întrebare: Isaac i-a interzis lui Iacov să se însoare cu una din fiicele lui Canaan. De ce este atât de important să nu se ”amestece”? Ce înseamnă asta?

Răspuns: Conform sistemului general, Iacov a trebuit să coboare doar din linia mediană. Prin urmare a trebuit să realizeze proprietatea Israel și să realizeze o stare mare, starea adultă (Gadlut) și să dea naștere celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Cu alte cuvinte, a fost acela care a trebuit să genereze un sistem complet, corect și echilibrat, care a trebuit să aibă o formă astfel încât să poată să susțină ascensiuni, spargeri, și dizolvarea în Esau, ceea ce înseamnă în omenire, și de a renaște, a revitaliza astfel întreaga omenire.

Astăzi suntem cei care trebuie să completeze trezirea noastră spirituală. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să terminăm întâi auto-corectarea și apoi va veni rândul omenirii. Deloc! Suntem incluși în interiorul omenirii. La gradul auto-corectării noastre și la nivelul renașterii spirituale a fiecăruia dintre noi, partea care corespunde pentru fiecare dintre noi va fi modificată instantaneu. Astfel, noi progresăm în conformitate cu ceea ce trebuie să modificăm la ceilalți.

Întrebare: Este responsabilitatea nostră de a acționa pe teritoriul altor națiuni?

Răspuns: Da. Noi suntem pregătiți să le aducem corectarea pe umerii noștri și ei vor începe să ne ajute imediat ce vom reuși. Dacă vom începe să acționăm în mod corect, ni se vor alătura imediat și ne vor urma, și ne vor cere să le spunem ce trebuie să facă.

Din kab.tv, ”Porțiunea săptămânală”, 14.11.2014

A se ridica deasupra timpului

O persoană se umple cu adevărat atunci când dobândeşte o nouă viaţă, de a dărui, a oferi şi atunci când descoperă că forţa care umple lumea este forţa de iubire şi dăruire.

Multe persoane în vârstă descoperă asta la finalul vieţii lor, şi regretă faptul că nu s-au putut identifica cu această forţă. Prin urmare, noi trebuie să învăţăm oamenii că o viaţă nouă eternă este reală. Astfel, chiar la o vârstă fragedă, o persoană va şti la ce să se aştepte şi cum să facă uz de timp. Umplerea corectă a timpului este necesară pentru a ne duce la un nivel de existenţă deasupra timpului.

Timpul ne este dat efectiv pentru ca noi să putem să ne ridicăm deasupra.

Asta se obţine servind societatea în mod corect, atunci când persoana ajută societatea şi societatea o ajută şi astfel, cele două, omul şi societatea, se ridică deasupra timpului.

Trebuie să înţelegem că noi resimţim timpul în corpul nostru fizic, în timp ce în exteriorul corpului, timpul nu există. O persoană are o percepţie interioară foarte subiectivă privind timpul, deoarece noi măsurăm timpul în funcţie de modul în care corpul nostru funcţionează: frecvenţa respiraţiei noastre, ritmul nostru cardiac şi metabolismul nostru, adică în conformitate cu corpul nostru fizic.

Dacă mă detaşez de corpul meu fiziologic, pot să mă ridic pe o altă axă a timpului. Nu mai percep trecerea timpului, ci numărul acţiunilor pe care pot să le efectuez de fiecare dată când sunt în această axă. Prin urmare, sunt total independent de timp.

Este dificil de imaginat, dar această dimensiune există. Chiar Einstein a spus că timpul este relativ. Putem spune multe despre timp, atunci când se termină, atunci când se schimbă, cum putem să-l întindem sau să-l comprimăm. Timpul nostru psihologic depinde total de corpul nostru fizic. Dacă dorim să ne ridicăm în afara acestui corp spre nivelul următor, spre noul nivel spiritual, spre conştiinţa noastră, putem să ne detaşăm de timpul corpului nostru.

Corpul va continua să trăiască, dar vom dobândi o percepţie adiţională de absorbţie şi extracţie şi, în intrările şi ieşirile din acest sistem, vom începe să simţim viaţa în termenii timpului care este măsurat doar în funcţie de acţiunile de dăruire şi de primire, şi nu în funcţie de ceasul sau orbita Pământului sau alte obiecte cereşti în spaţiiu. Asta nu are de-a face cu vieţile noastre, deoarece noi suntem mult mai complecşi şi sublimi decât aceste orbite şi aceste cicluri care măsoară timpul şi viaţa.

Din kab.tv, “O Nouă Viaţă”, 22.04.2014

Limita fără margini a egoismului

Natura minerală, vegetală şi animată funcţionează aşa cum este de aşteptat. Nu există liber arbitru. Plantele şi animalele au limite în capacitatea lor de a distruge lumea şi nu au cerinţe excesive.

Nu au nevoie de zece ţinute, nu au nevoie de spaţiu de depozitare, şi nu au nevoie să-şi exercite puterea în pădure sau în junglă.

Orice animal are limitele sale naturale, teritoriul lui, propria familie. Dar brusc, o ”coadă mică” iese din animal la nivelul uman. O persoană este diferită de alte niveluri datorită dezvoltării forţelor negative gata să distrugă totul pentru ca această forţă să se simtă bine.

Nu există nici o forţă bună într-o persoană, şi nu are deloc impulsul spre unitate, totul este concentrat pe câştigul personal, succesul personal în detrimentul altora, chiar cu costul propriei vieţi.

În natură, speciile se mănâncă unele pe altele, ca hrană pentru a menţine viaţa. O persoană are nevoie de hrană spirituală; cineva este neliniştit, în timp ce alţii au ceva bun. O persoană vrea să fie singura care este în regulă.

Cineva este consumat de invidie, poftă, vanitate, ură, sete de putere, puterea negativă a forţei individualiste. Este negativă deoarece duce la confruntare reciprocă, care nu este din motive de subzistenţă, precum la animale.

Această forţă nu cunoaşte limite. Toată lumea ar dori să menţină un anumit număr de persoane şi să le transforme în roboţi, complet sub controlul lor: ”Altfel, de ce există dacă nu pentru mine? Să-i fac să se supună complet şi să mă servească, să trăiască numai pentru a mă lăuda şi a mă slăvi pe mine”.

Se pare că, la cel mai înalt nivel al naturii o creatură specială vine în existenţă, o persoană din această lume, cu o forţă negativă în creştere în interior. La nivelurile inferioare forţa pozitivă acţionează automat cu cea negativă. Restricţiile vitale în sine sunt pozitive. Pe de altă parte, din generaţie în generaţie, oamenii dobândesc un mai mare potenţial distructiv.

Negativitatea unei persoane este un alt tip de calitate: cineva vrea să domnească peste ceilalţi, doreşte excelenţa şi măreţia pentru sine, pentru secolele ce vor veni. ”Napoleon este încă evocat şi vreau să-l depăşesc, astfel că eu sunt cunoscut pentru mii de ani”.

Nu există limite la egoismul nostru. Egoismul este gata să înlăture pe toată lumea, să distrugă întreaga planetă şi pe sine împreună cu ea. Aceasta este forţa negativă a lipsei de conectare.

Pe de altă parte, dezvoltarea universului, pământul, natura indică faptul că ne lipseşte forţa pozitivă a conexiunii, dăruirea pentru ceilalţi şi echilibrul. Dar nu numai la nivelul schimbului material.

Înainte de toate, trebuie să ne corectăm atitudinea noastră, abordarea noastră, inima noastră care este complet otrăvită de egoism. Este necesar să adăugăm o parte bună, să corectăm modul de a gândi, criteriile noastre, modul în care privim lucrurile, tot ceea ce gândim, tot ceea ce ne conduce la a răspunde.

Dorinţa mea, mintea mea, şi simţurile mele au nevoie de corectare în plus, realizare şi echilibru. Această nebună ”cârmă la stânga” separare negativă, vreau să echilibreze ”cârma la dreapta” cu unitate pozitivă. Nu putem permite dezechilibrului să se producă într-un sens sau altul, echilibrul este necesar aici. La urma urmei, echilibrul acestor două forţe ne dau dezvoltarea vieţii.

Întrebare: Ce se va întâmpla cu dorinţa mea de a fi stăpânul lumii?

Răspuns: Vei simţi că întreaga lume este a ta. Întregul sistem se va face simţit, înţeles şi menit muncii tale. Şi acum, formezi întreaga lume, de fapt, toate lumile, universuri paralele şi mai mult.

Întrebare: Asta înseamnă că forţa pozitivă nu mă limitează?

Răspuns: Dimpotrivă, aceasta este adevărata forţă diseminată în lăţime, fără să obţin nimic în schimb. Ies din mine, limitele mele, apoi văd fenomene naturale care înainte nu au fost recunoscute.

La urma urmei, am simţit totul în egoismul meu şi, în timp ce iese cu ajutorul celei de a doua forţe, văd ceea ce se întâmplă cu adevărat în natură, dincolo de percepţia celor cinci simţuri, dincolo de gama limitată a instrumentelor de măsură. Simt natura aşa cum este.

Spre deosebire de animale, această forţă pozitivă nu ne limitează. În loc de asta, suntem limitaţi de forţa negativă care provoacă pe fiecare dintre noi să profite de toată lumea din jurul nostru. Sunt mereu încuiat cu privire la punctul de vedere al lumii, nu înţeleg nimic în afară, şi consider totul prin prisma câştigului personal.

Este posibil, în aceste condiţii, să se bucure de frumuseţe, a vedea ceva bun, a percepe ceva? Nu, este o grijă permanentă spre primirea care mă roade, nefericitul. Nu ştiu cum să privesc obiectiv lumea.

Totuşi, conform programului naturii trebuie să începem să găsim bunătatea, forţa pozitivă pentru echilibrul global. Şi, dacă suntem în întârziere, atunci plonjăm constant şi metodic în probleme, din cauza cărora vieţile noastre devin mai dezechilibrate.

Întrebare: Cum arată echilibrul necesar al celor două forţe în perfectă stare?

Răspuns: Folosesc forţa de primire într-o stare de echilibru luând tot ceea ce alţii îmi oferă, pe de altă parte, dau oamenilor tot ceea ce este cerut de la mine. Astfel, întreaga abundenţă care există în realitate trece prin mine, şi atunci trăiesc o viaţă eternă la stadiul unui om (Adam). Acum, exist cu toată lumea în aceste sisteme. Deşi corpul meu moare, eu nu mor, spiritul meu este viu, şi încă vede viaţă prin sistemul comun. Astfel viaţa veşnică este atinsă.

Întrebare: Poate fiecare să obţină o conştiinţă eternă?

Răspuns: Oricine doreşte. În cele din urmă, toţi vom realiza asta, dar în moduri diferite: unii intelectual şi cu bună ştiinţă şi alţii ”sub presiune”.

În concluzie, astăzi omul este mai rău decât toate animalele. Nu din întâmplare a fost creat ultimul. Trebuie să se umple şi să se compenseze pe sine. Acesta este modul în care o persoană atinge stadiul de ”coroana creaţiei”.

Din kab.tv, ”O viaţă Nouă”, 3.02.2014

 

Totul este în mâinile omului!

Întrebare: Atunci când inocenţa şi corectitudinea lui Iov sunt testate de fiecare dată prin suferinţă, trei prieteni se apropie de el să-şi exprime regretul. Ei lasă să se înţeleagă că ar fi făcut ceva rău şi că nu se poate ca loviturile să vină din nimic.

Dar Iov nu acceptă acest lucru, continuând să insiste în inocenţa sa. Aceşti prieteni reprezintă întrebarea pe care ne-o adresăm adesea: Am făcut ceva rău, pentru care primesc pedeapsa ori este altceva?

Răspuns: Natura nu întreabă dacă am făcut sau nu ceva rău. Ne imaginăm soarta astfel că răul urmează binele şi binele urmează răul. Dar legea naturii nu funcţionează conform acestei formule. Dacă la început este spus că ”inima omului este rea din tinereţea sa”, automat se găseşte pe sine într-un cont negativ.

Întrebare: Se pare că sfaturile prietenilor de a căuta răul în sine sunt eronate?

Răspuns: El nu-l va găsi. Va veni doar cu diferite formule prin care ar trebui să se comporte, dar nu va explora natura însăşi. Nu ţine cont de faptul că legea ”iubeşte aproapele ca pe tine însuţi” se aplică la el.

De exemplu, în lumea noastră, există diferite legi de comportament şi cultură, precum modul de a se comporta în familie, în societate, în natură, etc. De unde provin aceste legi? Sunt bazate pe cunoaşterea naturi, a binelui, etc.? Nu. De obicei, oamenii vin cu ele, conform calculelor lor şi trebuie să le respectăm.

Se pare că formăm întâi relaţii între noi într-un mod deformat şi atunci nu ştim de unde vine ghinionul. Cum venim cu acest nonsens în care spunem că Creatorul a dat, Creatorul a luat, Creatorul este binecuvântat, şi eu nu am de-a face cu asta? Simt că sunt un sfânt. Accept această soartă că vine de sus şi nu văd participarea mea. Cum nu vor veni noi nenorociri pe calea mea?

Întrebare: Oamenii au tendinţa să creadă că, dacă răul apare la cineva, este evident că a făcut ceva rău individual. Şi descrieţi sistemul, adică nu priviţi la destinul individual, ci la destinul societăţii.

Răspuns: Este dificil să se considere destinul unui individ, pentru că viziunea noastră este limitată. Există păcătoşi notorii care se simt bine. Şi, dacă privesc cu ochii mei egoişti, văd oameni bucuroşi înşelându-i pe alţii şi furând întreaga lor viaţă. Ei au totul, sunt chiar respectaţi, iar după moarte sunt numiţi drepţi. Întrebarea este dacă servesc sau nu drept exemplu. Desigur că nu! O viaţă a unei singure persoane nu poate să fie un exemplu.

Întrebare: Dacă necazurile vin la o persoană unul după altul, la final, va blestema ziua în care s-a născut. Mulţi oameni cred că moartea este de preferat unei astfel de vieţi.

Răspuns: Aceasta este o evadare de responsabilitate, de la scop şi un refuz de a asculta. Este necesar să formăm opinia publică care va ajuta o persoană să audă că există un scop şi că este necesar să-şi organizeze viaţa.

Nu este nici soarta oarbă, nici destinul. Totul este în mâinile omului!

Din ”O viaţă Nouă”, kab.tv, 28.05.2014

 

Esau şi Iacov: un război pentru supremaţie

Întrebare: Tora spune că Iacov a urmat sfaturile mamei sale şi a pretins că era fratele său Esau. Prin asta, în mod viclean, a primit binecuvântarea lui Isaac. Ce este această povestire?

Răspuns: Isaac reprezintă linia stângă. Esau şi Iacov reprezintă două linii care derivă din el. Nici unul nu poate exista fără celălalt.

Iacov a fost acela care era menit să primească binecuvântarea deoarece el a fost ales pentru a defini şi executa întregul proces de corectare. El este cel care a oferit totul pentru a realiza starea corectată la finalul procesului.

Totuşi, Isaac a dat naştere lui Esau, deoarece este absolut imposibil să avansezi fără linia sa. În esenţă, linia lui Esau este linia dorinţei, golul, o nevoie şi o cerere de împlinit. Cu alte cuvinte, Esau reprezintă o senzaţie de gol, de suferinţă, preocupare.

Acesta este motivul pentru care Esau a mers la câmp (domeniu, câmpul vieţii) care reprezintă fundamentul existenţei umane în calitatea sa de persoană relativ liberă. Fără această bază, viaţa umană nu ar avea sens. Fără calitatea numită Esau, nu putem trece la o stare numită Adam (om) şi astfel, rămânem la nivelul animal. Asta explică de ce Esau a fost primul născut al lui Isaac căruia trebuia să-i transfere tot ce avea.

În schimb, pentru soţia lui Isaac, Rivkah, nu a fost aşa, deoarece programul creaţiei a fost iniţial inerent în Iacov, nu în Esau. În esenţă, Iacov nu este descendentul lui Isaac, ci mai degrabă al lui Avraam. El este fiul lui Isaac, dar nu primul născut.

Acest aranjament demonstrează modul clar că programul creaţiei este un factor auxiliar, în timp ce substanţa creaţiei este chestiunea de bază. Acelaşi lucru se aplică în natură. Chiar şi Israel (”un cap pentru mine” – לי ראש) este capul omenirii, umanitatea este încă materialul de bază al voinţei care trebuie să conducă la unitate, la adeziunea cu Creatorul.

Întrebare: Putem spune că Esau (o dorinţă goală care necesită umplere) reprezintă lumea contemporană?

Răspuns: Forţele cele mai întunecate şi puternice trebuie să fie transformate în cele mai uşoare. Poporul evreu are obligaţia să conducă masele să fuzioneze cu Creatorul. Creatorul este în aşteptarea lui Esau, în timp ce Iacov este destinat să-şi împlinească rolul său.

Aceasta este o bătălie pentru supremaţie, pentru care dintre ei este mai importantă. Este vorba despre separarea funcţiilor şi identificarea cărui tip de conexiune cu Creatorul poartă fiecare dintre ei. Lupta continuă până la ultima stare, moment în care competiţia dintre ei se transformă în conexiune şi completare reciprocă. Egoismul nu poate realiza acest lucru pe cont propriu.

De fapt, Iacov nu a înţeles niciodată de ce a fost implicat în această dispută. El a fost fiul mamei; nu a avut dorinţe imense, nici nevoi fără sfârşit aşa cum a fost Esau. Pe de altă parte, Esau este enorm, puternic şi măreţ dar, în acelaşi timp, nefericit şi gol. Trebuie să înţelegem rolul său care nu este de invidiat. Dacă privim la tristeţea, nefericirea, suferinţa omenirii care câştigă miliarde de dolari fără cea mai mică idee despre ce să facă cu ele, este greu să-i invidiez. Esau reprezintă masele generale care trebuie să fie aduse la comandă.

Esau cere un răspuns de la Iacov. Unul din cei mai importanţi antisemiţi, cum ar fi Henry Ford, a înţeles acest fapt şi a scris despre asta. Totuşi, evreii doresc încă să scape în America şi să fie asimilaţi. Ei fac tot posibilul să nu fie identificaţi ca evrei.

Întrebare: Iacov a făcut, de asemenea, mici eforturi pentru a rezista misiunii sale, dar mama sa l-a forţat să continue. De fapt, cine este ”mama”? Cine împinge poporul evreu să acţioneze ca Iacov?

Răspuns: Mama este proprietatea Bina. Este o calitate de dăruire şi iubire care realizează în mod clar că altfel nu se va aplica niciodată pe scara întregii omenirii.

Această mamă specială are doi copii, ambii s-au născut din dragostea numită Bina. Ei sunt împărţiţi în scopul de a arăta omenirii modul de a uni proprietăţile Esau şi calităţile Iacov şi a demonstra omenirii cum se conduc corect aceste calităţi. Proprietatea numită Iacov trebuie să acopere calitatea Esau cu intenţie. Dacă asta se întâmplă, totul va funcţiona corect.

În general, nici unul din fraţi nu poate fi învinuit de ceva. Doar dobândind o reală libertate de voinţă putem implementa asta în viaţă. Aş spune că astăzi ne îndreptăm spre asta. Deşi nu este un curent în sine, mai degrabă a început de la Ari, în secolul al 16-lea.

Totuşi, suntem în întârziere. Priviţi ceea ce se întâmplă în lume! Trebuie să îndeplinim misiunea lui Iacov cât mai repede posibil. Altfel, Esau ne va presa tot mai puternic. Lucrul cel mai important este să realizăm că noi declanşăm presiunea nefăcând nimic.

Din kab.tv, ”Porţiunea săptămânală Tora”, 14.11.2014

A deschide canalul permite Luminii să muncească

Munca spirituală este numită munca Creatorului, deoarece este El care efectuează toată munca. Eu nu muncesc în lumea spirituală, ci invit doar Lumina să muncească, să activeze anumite conexiuni, să realizeze ca Lumina să treacă prin ea și să otganizee totul.

Deci, îmi este suficient să mă gândesc la corecție. Chiar și o persoană aparent obișnuită în această lume atrage Lumina prin gândurile sale. Doar Creatorul, Lumina acționează și influențează, în timp ce noi nu corectăm decât conexiunile, deschidem canalele, și permitem Luminii să muncească în toate părțile sistemului. Deci, diseminarea este singura posibilitate pentru ca sistemul să se corecteze.

Baal HaSulam scrie că nimeni nu poate efectua munca în locul altcuiva. ”Așa cum chipurile nu sunt la fel, opiniile și caracteristicile nu sunt la fel”. Deci, nu trebuie să pierdem nici chiar o persoană în această lume. Dacă ar dispărea, nimeni nu ar putea efectua această muncă în locul ei.

Grație diseminării noastre, scoatem o persoană din mocirla în care a fost întreaga sa viață. O atragem la adevărata muncă, în același loc în sistemul global unde un canal de Lumină se deschide la ea. După asta, ea face același lucru, activând în ea canalele care ies din ea. Dar, pentru că ea este în spatele acestui canal, tot ceea ce face  trece prin mine și îmi place întreaga sa muncă. Deci, cu cât cantitatea și calitatea studenților crește, cu atât profesorul se ridică.

Gândiți-vă cum se poate ridica grupul în acest mod. Cu ajutorul său, organizăm circuite complete, care sunt implicate în înțelepciunea Cabala sau educație integrală.

În esență, diseminăm același principiu atât în înțelepciunea Cabala, cât și educația integrală: ”Nu este nimeni în afară de El”, și nu este nimic altceva de diseminat. Întreaga înțelepciune Cabala nu vorbește decât despre asta. Și metoda educației integrale vorbește, de asemenea, de același lucru, dar în alți termeni. Nu există nici o diferență între educația integrală și înțelepciunea Cabala. Cu alte cuvinte, dacă o persoană nu are punctul din inimă și nu aspiră să atingă lumea superioară, îi vom explica toate conceptele despre această lume vorbind despre sistemul integral general și lumea ca fiind un sat global.

Se vorbește despre același lucru, doar cuvintele sunt alese în funcție de auditoriu. Chiar pentru aceste persoane, și pentru altele, intenția noastră este de a transmite principiul ”Nu este nimeni în afară de El”.

Din congresul de la ”Verona”, a doua zi, 22.11.2014, Lecția 4

Cine este de vină pentru turbulenţele arabilor?

Întrebare : Astăzi, arabii israelieni într-o anumită măsură, simt că sunt cetăţeni de mâna a doua. Cum anume unirea tuturor cetatenilor evrei ai Israelului şi relaţiile corecte dintre ei ajută arabii să scăpe de senzaţia de a fi hărţuiţi ?

Raspuns: La sfârşitul lucrării ” Introducere la Cartea Zohar „, Baal HaSulam scrie că, dacă poporul lui Israel se va uni în mod corect pe bază de garantare reciprocă, în conformitate cu „nu fac altora ceea ce urăsc să mi se facă mie” şi „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi„,atunci forţa de unitate se va revărsa ca apa dintr-un vas plin şi se va răspândi la toate naţiunile lumii. Ei vor simţi de unde vine forţa de perfecţiune şi se vor alătura poporului lui Israel .

Trebuie să înţelegem că este vorba despre singurul mod fezabil de influenţare, pe de o parte a sistemului, iar pe cealaltă parte a impactului poporului lui Israel asupra naţiunilor lumii , ca urmare, ei înşişi se vor opri să se mai considere ca fiind „clasa a doua” a naţiunii .

Fiecare naţiune are anumite nevoi şi dorinţe. Vedem acţiunile oamenilor, dar sentimentele lor sunt mult mai importante . Mulţi oameni doresc să fie la fel ca Einstein, dar eu nu vreau. Eu nu sunt fascinat de el .Cu toate acestea, vreau să fiu la fel de puternic ca vecinul meu şi nu un titan al gândirii sau să am putere. Nu e vorba de sentimente interne, nici de faptul că alte naţiuni ar putea fi geloase de faptul că avem o misiune specială în această lume. Nu, ei nu vor.

Vor continua arabii să simtă că sunt dezavantajaţi? Nu pentru mult timp. Astăzi, se simt discriminaţi pentru că nu primesc de la noi ceea ce ar trebui să primească. Dau vina pe noi pentru toate necazurile lor, ei, în esenţă, confirmând că depind de noi, deoarece avem dreptul să facem lucruri de care ei nu sunt capabili. Cu toate acestea, noi nu ne facem treaba noastră, şi astfel vom priva lumea de binefacere . Toate naţiunile ne reproşează aceleaşi lucruri. Vom fi cu adevărat surprinşi când Organizaţia Naţiunilor Unite va ajunge la un consens cum că Israelul ar fi vinovat de toate problemele lumii, că este o sursă de numeroase catastrofe internaţionale, şi că nu are dreptul de a exista mai departe? În ochii lor, statul Israel este o rană care otrăveşte existenţa întregii omeniri .

Duşmanii noştri simt la fel, atunci când se opun cu armele noastre, cum ar fi mitraliere, cuţite şi alte armamente. În mintea lor, nu există nici o altă cale de ieşire, cu excepţia luptei dintre noi. Ei cred că trebuie să fim ucişi şi că numai atunci se vor opri toate dezastrele . În acelaşi timp, ei nu ştiu că viitorul lor depinde de noi toţi. Ei nu sunt conştienţi de faptul că noi suntem cei care putem garanta perspective de succes pentru ei. Nimeni nu îi învaţă aceste lucruri; noi nu transmitem încă această informaţie pentru ei, deoarece nu suntem conştienţi noi de ea.

Deci, trebuie să ne corectăm . Da-ţi-mi voie să reiterez. Naţiunile lumii vor consimţi la acţiunile noastre, atunci când vom începe cu grijă procesul general de corectare la nivel mondial. Ele vor fi de acord imediat cu acest fapt. Haideţi să ne imaginăm că dacă astăzi evreii din Israel lansează o conexiune bună şi binevoitoare printre noi, toate dezastrele vor dispărea imediat. Prin conectare, vom implica sistemul general al umanităţii şi vom neutraliza forţele răului în interiorul acesteia.

Apoi, cei care în prezent planifică să calce peste oameni nevinovaţi brusc se vor opri, simţind că totul este bine cu ei, că ceva s-a schimbat, că simt bunăvoinţă, şi că forţele bune acţionează în cadrul societăţii . În consecinţă, ar simţi brusc o dorinţă de a se face prieteni cu evreii: se întâmplă că este foarte posibil să aibă interacţiuni paşnice cu aceste persoane. În plus, nu suntem veri? De ce nu putem merge împreună cu ei?

Întrebare: De unde vor primi potenţialii terorişti aceste gânduri?

Răspuns : Noua abordare va veni din aceeaşi sursă de la care a venit şi ideea de a ucide evreii. Aceasta va apărea din cauza dezechilibrului global din lume de care noi (evreii), suntem consideraţi vinovaţi în mod general. Poporul lui Israel nu sincronizează cele două forţe opuse, plusul şi minusul. Cu toate acestea, această naţiune este singura care este capabilă de a realiza stabilitatea . Pentru a începe, toţi evreii trebuie să se unească unul cu celălalt, până când aceştia vor deveni prieteni aşa cum este menţionat în principiul „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Apoi, intensitatea unităţii noastre se va revărsa, la fel cum apa se scurge dintr-un vas prea plin . Ei vor accepta acest lucru în mod natural şi nu vor simţi că sunt cetăţeni de mâna a doua nici mai mult. Într-un sistem sănătos, perfect sănătos, nu este posibil să aibă părţi mai mult sau mai puţin importante. O celulă din gleznă este egală cu o celulă din creier.

Întrebare: Deci, cum va pătrunde acest recurs în inimile celor care sunt gata să comită acte de terorism?

Răspuns: Toată umanitatea este interconectată prin intermediul inimilor şi astfel, suntem uniţi unul cu celălalt. De aceea, nu este nimic de care să avem nevoie cu excepţia unităţii. Nici măcar nu va trebui să se explice această idee. Acelasi sistem care demonstrează că acum noi suntem cei care aducem răul altora va servi, de asemenea, scopul şi va începe să transmită sentimentul că aducem bunăvoinţă în loc de rău.

Aceste impulsuri nu pot fi oprite. Ele sunt cele care influenţează oamenii, şi nu invers, deoarece aceste impulsuri curg de la cap la corp.

Să ne îndreptăm într-o unitate pe nume Israel ( ישראל ), adică capul pentru mine (Li Rosh – לי ראש), direct la Upper (Yashar -EL). Acest lucru înseamnă direct la perfecţiune în care trebuie să trăim împreună cu restul omenirii şi întreaga realitate, aşa cum întregul univers este în unitate cu Creatorul, forţa superioară universală. Să începem noi înşine să atingem această stare.

Apoi, întreaga lume ne va urma. De îndată ce vom începe ca şi cum acţionează ca un cap, restul lumii ne va sprijini. Să nu mai dăm vina pe alţii.

Tora şi alte cărţi cabaliste şi toate sursele originale afirma că noi suntem singurii care avem capacitatea de a face cu adevărat schimbări. Avem dreptul de a schimba dezvoltarea general umană din calea răului spre bine. În cele din urmă , aceasta este ceea ce suntem de fapt obligaţi să facem. Acest lucru este ceea ce naţiunile lumii aşteaptă de la noi.

Să ne îndeplinim datoria noastră . Din programul ” A New Life ” 11/13/14

Cine determină destinul lumii?

Întrebare: În timpul vârstei de aur a națiunilor, a fost un moment mai bun și cu mai multă libertate pentru evrei. Nu erau iubiți, dar nu au fost urâți după cel de-al doilea război mondial.

Și apoi, mai târziu, lumea a alunecat într-o criză generală. De ce atunci când ceva merge rău în lume, este și mai rău pentru evrei?

Răspuns: Evreii sunt singurul grup (putere) în lume care poate influența starea lumii. Asta pentru că, pe de o parte, sunt conectați la Creator și, pe de altă parte, sunt legați la națiunile lumii. Asta înseamnă că sunt între întreaga omenire și Creator. Și asta depinde de comportamentul lor, dacă Lumina superioară, forța vitală, ajunge prin ei pentru națiunile lumii.

Evreii fac parte din tranziție, ”Maavar” în ebraică. Din întreaga omenire, doar această națiune are libertatea de a influența modul în care lumea avansează, prin suferință sau fericire, spre obiectivul final, atingerea echivalenței sau adeziunea la Creator.

Cum poate lega lumea relații cu evreii, dacă ei fac lumea atât de crudă? Și națiunile lumii condamnă, pe bună dreptate, evreii pentru asta, pentru că evreii, prin lipsa lor de activitate, invită la dezvăluirea forțelor rele, în loc de forțele bune. Națiunile lumii spun direct că, întreaga suferință în lume este cauzată doar de evrei. În asta, ei declară dependența lor cu privire la evrei, slăbiciunea lor pentru a influența propriul lor destin.

Cum să vă purtați față de acești oameni care au înțeles că aveați un rol în determinarea destinului vostru, adică destinul vostru depinde de ei, chiar involuntar dar, pur și simplu prin existența lor, ei transformă viața voastră în mizerie?

”De asemenea, este o mare obligație pentru evreu să arate umanitatea sa față de întregul neam …ca el să înceapă să îl umple într-un sens, exclusivitatea sa nu i-a permis încă să îl umple, antica profeție că, prin el, toate națiunile pământului să fie binecuvântate.” (Henry Ford, ”Cea mai mare problemă a lumii”, a finanțat tipărirea a 500000 de exemplare din Protocoalele Înțelepților Sionului, care au fost distribuite în Statele Unite în anul 1920).

Unitatea este un minunat remediu împotriva antisemitismului

După oribilul holocaust al evreilor din Europa, am crezut cu toții că nu se va reproduce niciodată, pentru că în lumea modernă deschisă există un loc pentru fiecare națiune, inclusiv a noastră. Dar, vedem cu această tendință amenințătoare reapare, antisemitismul mondial.

Acest fenomen este prost înțeles în generația noastră luminată, când toată lumea poate avea acces liber la toate universitățile și toată lumea se poate angaja în tot ceea ce dorește: afaceri, știință, tehnologie și cultură. Dar, de fapt, reprezentanții intelectuali, dezvoltați de fiecare națiune, oameni de știință și oameni de cultură sunt cei mai mari antisemiți.

Un nou val de ură al poporului evreu începe din nou în interior, din profunzimea generațiilor, și are un caracter irațional. Mai mult, acest val este atât de mare și de puternic, atât de larg și cuprinzător, că este imposibil să se mai ascundă. El nu încetează să crească zi de zi.

Va continua, fără nici o îndoială, să se dezvolte. Singura metodă pentru a corecta această situație o reprezintă aceleași mijloace pe care Avraam le-a descoperit în timpul său: unitatea dintre noi. Poporul evreu trebuie să simtă că este unul. Din momentul în care vom începe să avansăm spre unitate, vom influența toate țările care ne înconjoară. Brusc, vor simți necesitatea de a se uni, de asemenea, și vor începe să se unească automat și ne vor urma ca o umbră. Vom vedea imediat o schimbare în atitudinea lor în ceea ce ne privește.

Pentru că există un motiv în credința antisemitismului, ei cred că vom controla și vom conduce lumea și că toate problemele există din cauza noastră. În plus, ei simt, de asemenea, că depind de noi, ceea ce este adevărat. Astăzi, există un singur mijloc pentru a împiedica cursul tragic al avenimentelor: să ne unim. Antisemitismul inundă străzile și nu vom fi în măsură să ne ascundem, cum s-a produs deja în istoria noastră.

Trebuie să acționăm doar în funcție de metoda pe care natura ne-a pregătit-o. Doar prin unitatea între noi vom găsi pacea și, în același timp, vom aduce lumii forța de bunătate de care are nevoie în prezent, în această stare de criză mondială.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

 

Ridicându-ne deasupra golului larg deschis

Depresia este una dintre problemele moderne ale umanității; a apărut la schimbarea dintre secolele 17 și 18 într-o formă caracteristică aristocrației acelor zile. Oamenii care trăiau într-un mod inactiv nu știau ce să facă, cu ce să își mai ocupe viață. Astfel, ei au început să își pună întrebarea despre menirea vieții: pe de o parte, totul părea să existe undeva, pe de altă parte nu era nimic.

Pentru a distrage oamenii de la aceste gânduri și a sări peste acest gol, societatea a început să încurajeze romanțele, sexul și micile războaie. Apoi, a început dezvoltarea diferitelor tehnici, a sporturilor, călătoriilor și a fi în trend cu moda a devenit ceva popular. Totul a fost concentrat pe a ține omul ocupat, dându-i un sentiment de împlinire, în loc ca acesta să se concentreze pe adevăratul răspuns la întrebarea ”De ce sunt aici?”

Dar, în ciuda tuturor acestora, oricât se angaja omul în diferite lucruri, exista un simț din ce în ce mai mare a unei conștientizări interioare a insignifianței, lipsei de valoare și limita existenței. Întrebarea despre menirea vieții îi frământa pe toți, fie ei mai mult sau mai puțin educați. Acest vierme este înăuntrul omului și el trebuie să facă ceva.

Această tânjire a produs un nivel semnificativ al depresiei și, ca remediu, maselor li s-au oferit sedative și alte droguri recreaționale. Sub stindardul luptei pentru o umanitate sănătoasă, agențiile de sănătate interzic fumatul și în loc de asta omoară încet oamenii cu drogurile recreaționale.

Ignorarea adevărului și faptul că nu răspunsul la întrebarea corectă este cel spre care ne concentrăm, a făcut ca totul să fie permis. Umanitatea nu se mai limitează la nici un tip de comportament, adică la sex și la droguri. Împlinește-te cu orice, doar ca să nu mai simți depresia. Această abordare a făcut ca omul să fie dispus să omoare pe oricine și orice, inclusiv propria persoana, deoarece deja nu îi mai este frică de nimic.

Căutarea menirii vieții este cea mai dificilă, deoarece pentru a face asta omul trebuie să se ridice deasupra lui. Iar asta nu se poate face decât dacă omul, prin voința soartei, descoperă înțelepciunea Cabala. Cu toate că există și o cale mai lungă, cel puțin astfel omul vede un fel de perspectivă, nu prin sentimente și prin logică.

Reiese că depresia este o problemă a umanității. Cu cât umanitatea se va mișca înainte sub influența internetului și altor dezvoltări, din ce în ce mai mulți oameni vor simți cât de insignifiată este viața, îi vor simții limitările și termenul scurt.

Subconștient, simțim că există totuși un potențial mai mare în viața noastră, față de cel existent. Pentru că omul nu a fost creat să trăiască ca un animal, adică să se angajeze în propria persoană, în copiii lui și în aranjarea propriei vieți până la moarte. Omul are un anume embrion intern care cere propria realizare. Pe de o parte, există acest embrion în fiecare om și pe de altă parte, acest embrion este suprimat.

Astăzi, cea mai importantă industrie din lume este industria enterteinment, care consumă cantități imense de resurse, bani. Chiar și această industrie a început deja să experimenteze greutăți, iar noi nu mai suntem satisfăcuți de Hollyood și alte tipuri de distracții.

Omul a devenit mult mai nerăbdător în căutarea pentru menirea vieții. Nu mai poate să se uite la un video clip care durează mai mult de cinci minute. Peste un an, acest timp se va scurta cu un minut, apoi cu altul. Întrebarea care apare în om: ”Voi găsi ceva aici? Dacă nu, atunci nici măcar nu vreau să mă uit.” De fapt, urmărirea clipurilor lungi face să crească golul, așadar este mai bine să nu mă uit…

Problema este atunci când omul deschide o carte, sau se angajează într-o afacere, îi este frică să mai oprească această activitate datorită apariției unui și mai mare gol, a unei lipse a răspunsului la această întrebare; de aceea, încearcă să o prevină. De aceea, oamenii au scăzut discuțiile pe internet și la telefonul mobil, limitându-se la fraze scurte, ca ”Ne vedem mâine! Pe mai târziu!”, ca și cum vor să lase ceva pentru viitor. Și ce vor avea mâine? Același gol care este azi, dar pare mai bine să te întrerupi în mijlocul conversației, ca și cum ar rămâne ceva de discutat după aceea.

Omul trebuie să simtă că există un viitor! Cumva, astăzi, nu îl putem vedea. Poate pare fantomatic și cețos, dar ne putem minți în legătura cu asta. Dar zi după zi acest sentiment trece și nu se află nimic în mâinile umanității care să umple acest gol.

Orice am face, acest gol rămâne și devine mai adânc, negru. Generația tânără se adaptează în tăcere la această viață, deoarece este mult mai ușor să uiți tot când ești sub influența drogurilor și să trăiești astfel mai liniștit decât cu acest întuneric intern.

Suntem în fața unei uriașe probleme, faptul că ne lipsește dorința și abilitatea de a rezolva. Numai Cabala dă răspuns acestei probleme. Totuși, până când oamenii nu devin complet dezamăgiți, nu ne vor auzi. Trebuie să fim pregătiți să le prezentăm înțelepciunea Cabala într-o modalitatea pe care ei o vor înțelege. Trebuie să devină clar faptul că numai noi avem răspunsul, iar răspunsul este acela că trebuie numai să atingem existența perfectă, infinită, eternă, care nu este concentrată pe corpul nostru ci între noi, în a simții propriul ”eu”.

Corpul meu, substanța animală, moare după un timp; totuși, ființa umană din mine este eternă. Așadar trebuie să separ ”eul” de ceea ce consider acum a fi eu însumi, să îl trag deoparte, izolez de corpul meu și să încep să îl cresc, să îl hrănesc și să îl formez. Aceasta este ființa umană din mine pe care trebuie să o realizez.

Întrebare: Dacă cineva este pe acest drum, depresia va înceta?

Răspuns: Da, dar cu siguranță vor începe să apară alte probleme, pentru că omul trebuie să se dezvolte pe el însușii. Totuși, toate vor înceta cu despărțirea de animalul lor. După ridicarea deasupra corpului, omul rămâne în eternitate și perfecțiune. Înțelepciunea Cabala ne furnizează un răspuns real care este realizat de noi în această lume și înăuntrul nostru. Aici nu depind de nimeni și de nimic și nimeni nu ne poate restricționa! Acesta este liberul nostru arbitru. Pentru a realiza asta, nu avem nevoie de instrumente speciale; totul este în mâinile noastre.