Începutul acestui articol se regăsește în Adevărul despre cele trei religii ale lumii, partea întâi.

Întrebare: Cum putem opri împrăștierea islamismului radical și îndeparta această sabie de deasupra întregii lumi?

Răspuns: Soluția este simplă. Ea nu se găsește nici în iudaism, nici în creștinism și nici în islamism, ci se află în înțelepciunea Cabalei, o metodă care le pune la dispoziție oamenilor un instrument de lucru cu forța superioară.

Omul îl folosește pentru a se conecta la program, la rădăcină, la scopul final al planului creației. El este conectat la forța superioară de la începutul și până la desăvârșirea Creației, pe fiecare treaptă parcursă. În plus, el poate experimenta toate acestea în timpul vieții sale și nu într-o lume viitoare.

Cabala nu spune că toți oamenii care practică aceeași religie sunt frați, ci vorbește despre necesitatea ca fiecare om să iubească omenirea întreagă la fel ca pe sine însuși.

Religiile s-au dezvoltat în scopul de a aduce oamenii la unitate, dar într-o formă greșită, prin Klipa, prin forțele egoiste, adică prin minciună. Creștinismul a chemat la unitate pentru întrajutorare și înălțarea de rugăciuni către zeul comun. Islamul afirmă același lucru: „Noi avem o putere superioară, să fim deci frați!”  

Orice ideologie bazată pe unitate afirmă același lucru, fără să aibă nici o legătură cu forța superioară. Din acest motiv toate își pierd avântul, trebuind să fie înlocuite de Cabala, aceasta fiind sursa inițială a tuturor acestor mișcări.

Existența lor a fost necesară pentru o anumită perioadă istorică, pentru ca adevărul să poată fi revelat, deoarece în lipsa religiilor acesta nu ar fi ieșit la lumină. Acum putem pune în practică înțelepciunea Cabalei, folosind-o pentru a demonstra întregii omeniri cum funcționează aceasta. Mai mult, ea conține forța superioară.

Cabala nu încearcă să ne unească la nivelul egoist al acestei lumi. Celelalte religii nu au reușit să facă acest lucru, au existat doar pentru o perioadă limitată de timp, adică atâta timp cât oamenii s-au lăsat derutați de acestea. Dar, de îndată ce devine evident că printr-o anumită metodă este imposibilă conectarea, aceasta dispare.

Cabala însă le permite oamenilor să se conecteze la forța superioară și să devină asemănători cu ea. Cabala îl ridică pe om mai presus de această lume, de natura sa. În acest fel, în loc să ne unim la nivelul acestei lumi, precum frații musulmani sau armata lui Cristos, noi atingem unitatea de fapt la un nivel mai înalt, realizând dăruirea și dragostea reciprocă.

Aceasta nu este iubirea materială și nu-i reunește pe oameni sub un singur steag verde, ci îi înalță până la cel mai înalt nivel spiritual, în timpul vieții în corpul material. Ea corespunde direct cu definiția Cabalei ca fiind o metodă de revelare a Creatorului de către creaturile din această lume.

Toate metodele au fost direcționate spre unitate, dar ele lucrau din interiorul egoismului. Doar Cabala lucrează peste egosim, de aceea ea a fost revelată mai târziu decât toate celelalte metode. Cabala îl înalță pe om mai presus de egoismul său, de aceea fiind capabilă să ne unească pe toți și, prin această conexiune, noi atingem un nivel mai înalt.

Nu este necesar să mori pentru a ajunge în ceruri, acolo nu există de fapt viață după moarte. Corpul fizic nu stă în calea acestei vieți, nefiind nimic altceva decât o bucată de carne care nu ne împiedică să experimentăm raiul în internalitatea noastră. De aceea este scris că vei vedea lumea ta în timpul vieții tale.

Toate acestea sunt atractive, dar oamenii trebuie să înțeleagă că este nevoie să se schimbe, dacă vor să învingă astfel moartea. A merge în rai înseamnă a te dizolva în dragostea față de semeni. Această stare se numește rai, cel mai înalt nivel la care mă conectez cu ceilalți, până într-acolo încât îmi pierd complet „eul”. Întreaga lume devine eu, în acest mod eu dobândesc totul. Aceasta este ceea ce numit lumea ce va să vină, nivelul superior.

În internalitate, omul a lucrat întotdeauna în acest scop, de aceea a trebuit să treacă prin tot acest proces al creștinismului și islamului. În acest fel el a înțeles care este starea sa actuală, țelul său și modul prin care îl poate realiza. În plus, el trebuie să-și dorească să atingă acest scop, fără intervenția morcovului sau a unui băț, doar din voința proprie de a crește până la acest nivel.

Procesul necesită ca omul să fie matur în internalitatea sa; toate acestea putând fi înțelese, acceptate și realizate într-un timp îndelungat.

Întrebare: Poate oricine să atingă acest nivel?

Răspuns: Toată lumea trebuie să-l atingă! În conformitate cu planul creației, toată omenirea trebuie să treacă prin întregul proces de dezvoltare a religiilor: o parte experimentează creștinismul iar cealaltă parte islamismul. Dar, în final, cu toții ajungem la înțelegerea adevărului, ridicându-ne deasupra naturii noastre și conectându-ne mai presus de ea, acolo unde căpătăm existența superioară

Din programul KabTV “A New Life” 8/31/14

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei - Un comentariu →

Astăzi ridicăm ușor vălul de deasupra materiei negre și al altor fenomene, dar nu le simțim; rezultatul este calculat în urma datelor colectate iar ceea ce lipsește din acestea este postulat.

Nu cunoaștem însă sursa forțelor care operează în natură, esența acțiunilor lor și relațiile dintre ele. Simplul fapt că acestea există este perceput de noi ca o consecință și nu ca pe ceva stabilit, dat.

Principalul lucru este acela că tot ce putem învăța, studia și însuși, este descris prin cele cinci simțuri pe care le posedăm, deoarece, la capătul tuturor experimentelor și cercetărilor se află o ființă omenească, cu mintea și senzțiile sale, cu imaginația și abilitatea sa de a construi modele specifice și de a le integra în modelul general al universului. Până acum, desigur că toate aceste modele și rezultate sunt foarte limitate.

În fond, nu știm nimic, fiind precum o mică țestoasă care a ieșit din carapace, s-a târât câțiva pași în afară și asta i-a luat o veșnicie. De fapt nu s-a îndepărtat prea mult de tufișul sub care stătea adăpostită sub carapacea sa. Și altceva nu știe.

Mai mult, avansând treptat nu va descoperi nimic. Nu are importanță cât de mult ne vom dezvolta în starea noastră curentă căci nu vom descoperi ceva calitativ diferit. Chiar dacă vom strânge cantități uriașe de fapte și date, nu vom fi capabili să le procesăm și să le studiem în așa fel încât acestea să ne descrie imaginea generală.

Toate acestea se datorează faptului că, pentru a cerceta cu adevărat cine suntem, trebuie să ne ridicăm la un alt nivel, la o minte și o inimă superioare, cu alte cuvinte, independente de cele trei axe ale timpului și spațiului pe care le avem astăzi, să ne ridicăm deasupra lor, să vedem totul într-o altă lumină, ca și cum nu am fi oameni de pe această planetă. Apoi vom ajunge să cunoaștem oamenii și să înțelegem cine sunt ei.

Este nevoie de o altă știință pentru aceasta. Nu este o întâmplare că oamenii de știință de astăzi sunt de acord că știința tradițională se găsește în criză. De ce? În fond, avem suficiente mijloace, știm cum să construim imense structuri complexe, trimitem telescoape pe orbită, în timp ce microscoapele și acceleratoarele noastre pătrund în particule.

În cercetarea științifică sunt investite miliarde, dar la final, beneficiile acestor studii se dovedesc iluzorii în asemenea măsură încât ajungem să-i luăm în derâdere pe oamenii de știință care ni se pare că-și satisfac doar curiozitatea lor naturală pe cheltuiala plătitorilor de taxe.

Nu mai privim știința cu aceeași seriozitate cu care eram obișnuiți, în special acum, când esența noastră, eul nostru, compromite toate fructele acesteia. Noi folosim de fapt știința pentru a-i domina pe ceilalți și a profita de pe urma altora, fiind imposibil astăzi să mai găsim vreun fruct bun în acest pom.

Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Nu putem afirma că un om se cunoaște într-adevăr pe sine însuși și cu atât mai puțin umanitatea în general. Prin urmare nu putem cunoaște această lume, care constă din totalitatea nivelurilor: neanimat, vegetal, animal și uman.  

Nu putem cunoaște lumea, în primul rând pentru că nu ne cunoaștem pe noi înșine. Trebuie să admitem faptul că nici măcar psihologia nu este o știință în adevăratul sens al cuvântului. Esența unei persoane rămâne o enigmă pentru noi. Noi observăm doar rezultatul și consecințele pe care le au asupra noastră diverse procese, analizându-ne reacțiile la anumite lucruri și studiindu-le într-o manieră limitată, fiind dependenți de ele și părtinitori în afirmațiile noastre.

Mai mult, suntem neajutorați atunci când dorim să ascendem la un nivel mai înalt – la acela care ne-a creat – și chiar mai sus, la planul creației. Judecând după diferitele evenimente și după propria noastră experiență căpătată în timpul avansării, vedem că toate forțele naturii formează un singur sistem, care este un întreg și este integral. Aceste forțe operează conform unor anumite procese și sunt operate după un anumit plan, general, despre care nu știm nimic, dar în care suntem incluși.

Dar, pe când nivelurile inanimat, vegetal și animal ale naturii îndeplinesc instinctiv acest plan, urmând ordinele naturii, noi avem senzația că suntem implicați în plan dar și că beneficiem de propriile noastre acțiuni.

Dacă am putem aborda studiul naturii pe baza acestor două senzații, poate că am dobândi ceva. Dar știința, în întregul ei, nu este angajată în cercetarea nivelului uman, pentru că ne lipsesc mijloacele reale necesare evaluării acestuia.

În consecință, observăm doar ceea ce se petrece și aceasta este esența studiilor noastre. Observăm, colectăm date și construim un sistem de cunoaștere științifică. În plus, ne folosim opțiunile noastre modeste pentru a influența diversele fenomene și stări ale naturii inanimate, vegetale și animale, ca și ale omului, observând reacția care ne permite să înțelegem ceva anume.

Chiar dacă ignorăm faptul că toate observațiile și studiile se bazează pe percepția noastră subiectivă, rezultatele se dovedesc a fi doar un rezumat, care ne dezvăluie atât de puțin. În fond, toate derivă din cele cinci simțuri limitate pe care le posedăm.

Studiind flora și fauna, putem realiza anvergura percepției noastre, dar aceste rezultate nu sunt certe dacă le comparăm cu noi înșine și nu cu standardele prezente. Vederea noastră tridimensională, bătăile inimii, mișcările soarelui și ale lunii care dau măsura zilei, erele geologice și vârsta universului, toate cestea sunt măsurători extrem de subiective.

Cu alte cuvinte, dorința noastră de a cunoaște universul nu este de fapt serioasă. O persoană este precum un copil care își atribuie abilități nerealiste lui însuși. Până la urmă, noi folosim doar forțele naturii la care avem acces. Le adunăm și le reprezentăm prin desene simple și le folosim conform abilităților noastre.

Nu ne deosebim prea mult de omul preistoric, care folosea un băț pentru a construi sau pentru a distruge. Bețele noastre sunt puțin diferite: acceleratoare de particule, observatoare, etc., dar principiul este același. Suntem doar niște copii care vor să atingă și să guste totul, doar că la un alt nivel.

Nu suntem nici măcar conștienți de faptul că suntem atât de limitați. Descoperim, ici-colo, că natura este mult mai întinsă și mai adâncă, dar nu știm încotro se dezvoltă ea și nici cum o face. Nu putem penetra dimensiunile mai înalte și nici nu putem ieși din tiparul nostru tridimensional: coordonatele timpului, mișcării și spațiului.
Din programul “A New Life” 3/02/14

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

De la Babilonul antic la distrugerea Templului, grupul lui Avraam a trecut prin mai multe stări diferite, urcări și coborâri. Asta se datorează egoismului care i-a forțat să se unească și astfel au dezvăluit legile anti-egoiste interioare ale naturii pe care le-au scris în cartea numită Tora. Tora este ghidul după care trebuie să trăim astăzi.

Cultivând relațiile corecte cu ceilalți, respectul, încrederea reciprocă și sisținerea, ei au dezvăluit o forță specială de uniune în această unitate, care este forța naturii. Această forță poartă în ea universul întreg și produce deplasarea sa spre armonie.

Aceasta a fost descoperirea majoră a descendenților grupului lui Avraam. Înțelegând forța fundamentală a naturii care provoacă dezvoltarea omenirii, au văzut procesele prin care ei se dezvoltă.

De-a lungul timpului, ieșind din sclavia Egiptului, s-au întors în țara lor numită Israel, țara celor care caută Creatorul, unde ei au construit un stat fondat pe iubirea celorlalți și legile încrederii reciproce. Aceste legi au fost introduse în viața zilnică prin Sinediu, care era un consiliu de înțelepți ce au atins un nivel ridicat de altruism, care le-a spus clar cum să avanseze și ce să facă. Astfel, înțelepții au tratat problemele populației făcându-i să avanseze. Persoanele existau în această stare înainte de vremea numită distrugerea Templului.

Timp de mai multe sute de ani și fiecare generație luptând împotriva ego-ului lor și ridicându-se deasupra, au ajuns la o stare în care un val neașteptat de egoism s-a produs în ei și nu puteau să-i facă față apropiindu-se unul de celălalt. Din cauza acestui egoism societatea s-a prăbușit. Apoi războaiele interne, neîncrederea și dezacordul au început, ducând la invazia de către greci apoi de romani. Astfel, drumul Statului Israel s-a încheiat.

Întregul grup de persoane a trecut din starea sa spirituală la exil, de la o stare de ”iubește aproapele ca pe tine însuți” la o coborâre la egoismul normal de zi cu zi. În viața lor fizică, exilul spiritual s-a manifestat sub forma exilului fizic. Romanii care au cucerit țara lui Israel au expulzat evreii care au fost forțați să înceapă secolele lor de rătăcire.

Ei s-au menținut în mod pur egoist pentru a nu pieri și pentru a supraviețui cumva, au trebuit să meargă din țară în țară, și au primit un adăpost temporar. Astfel cei 2000 de ani de exil a poporului evreu a avut loc.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi va permite un sistem integral să fac față la teamă? Acum știu doar că nu am bani.

Răspuns: În primul rând, este important să se stabilească o relație corectă cu membrii familiei, apoi cu mediul. O persoană depinde de mediu. Tot ceea ce este în apartamentul său a fost obținut prin societate. Fiecare individ este dependent de societate și nu se poate deconecta de ea. Deci, vom vedea cum ne putem uni în societate astfel ca toată lumea să se simtă confortabil și, în același timp, să se simtă responsabilă. Apoi, va exista mai multă încredere.

Trebuie să introducem o problemă de reciprocitate între ban și egoism și obligația de a fi atenți față de ceilalți. Altfel, ne vom mânca precum un cancer ce distruge întregul corp.

Toate acestea trebuie explicate treptat, adusă dovada cercetătorilor și mass-mediei, pentru ca toată lumea să învețe în totalitate. Vorbim de sentimente, cele care ne rod și sunt imposibil de neutralizat cu bani: teama, neliniștea, incertitudinea.

Întrebare: De ce o societate poate să-mi dea, ca persoană, căldură și încredere, pe care nu le pot atinge prin mine?

Răspuns: Încrederea, căldura, iubirea și o senzație plăcută sunt primite din exterior și depind în întregime de mediu și niciodată de sine sau sentimentele interioare ale cuiva. Vă putem influența astfel încât să faceți totul, de la o extremă la alta. Vom umple toate dorințele voastre materiale corporale cu coșul de consum optim și toate aspirațiile voastre umane deasupra acestui coș. Ce altceva?

O persoană trebuie să fie în măsură să se mențină în echilibru interior, armonie interioară, și să se simtă bine. Poate să fie complet sănătoasă? Da, și se datorează vibrațiilor pozitive care emană de la societate. Și asta este starea reală nu o iluzie sau hipnoză.

Din ”Viață Nouă”, kab.tv, 03.09.2014

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viața ne arată că traiul bazat pe o viață de familie solidă a dispărut. Familiile unde soțul este capul familiei, unde mama este implicată în munca gospodăriei și educarea copiilor, cu grădina plină cu câini și pisici nu mai există și asta este o realitate.

Acum, a apărut un sentiment absolut diferit de familie. El trebuie să fie văzut și perceput ca o parte a unui macrocosmos nelimitat, resimțit ca un element care a fost corect integrat într-un sistem imens, ca un tren care trebuie să-și găsească locul care i-a fost pregătit și unde să intre cu încărcătura sa.

Fiecare familie se transformă astfel într-o unitate de familie și muncește asupra ei în ea, începe să simtă, în ciuda sa, tipul de mediu care îi este potrivit. Crearea unui astfel de mediu va fi realizat treptat, până ce, de la numeroase mici celule integrante, un imens câmp integral, un sistem integrat este creat. Deci, constant trebuie să participăm la educație, atât a copiilor, cât și a adulților, în toate direcțiile. Rolul nostru și misiunea noastră este să-i aducem să simtă unitatea lor familială, ca un tot care a fuzionat într-un singur tot cu întreaga societate, întreaga omenire.

Trebuie să organizăm ateliere de familie pentru părinți, pentru copii și bunici, conducându-i spre integrarea reciprocă între ei. Tocmai în această integrare corectă vor începe să simtă forța naturii pe care o numim Creator, puterea de dăruire, puterea iubirii. Și doar educația corectă poate să aducă o persoană la acest nivel, nu cunoștințele sale sau diplomele universitare.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 23.10.2014

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întâlnim multe surprize atunci când studiem caracteristicile fizice ale universului. Dacă, în primul rând, am presupus că radiația și particulele nu au putut penetra solidele, știm acum că nu este așa.

Microcosmosul a deschis o imagine cu adevărat incredibilă pentru noi. Multe lucruri s-au schimbat în înțelegerea noastră cu privire la univers și locul omului în mijlocul său.

Mai mult, toate acestea se datorează faptului că am refuzat să urmăm o abordare ideologică generală, recunoscând că nu înțelegem, nu simțim și nu cunoaștem deloc creația și că trebuie să o studiem de la început. Astfel, știința s-a îndepărtat de religie și a părăsit limitele sale, ceea ce a fost foarte util.

Această luptă a durat timp de secole și până astăzi, ecourile bisericii și obiecțiile altor instituții religioase față de o mare varietate de abordări științifice se fac încă auzite. Deși acest studiu nu mergea cu credința lor, convingerile de bază au fost acceptate deoarece ele au ajutat la controlul oamenilor și lucrurilor.

Cunoașterea noastră despre univers este foarte limitată și recent, am ajuns la concluzia că viziunea noastră privind realitatea este parțială și fragmentată. Chiar dacă am fi capabili să o înțelegem în ansamblul său, datele cercetării ar indica faptul că pot exista universuri paralele. Vedem, pur și simplu, că fără ipoteze, formulele noastre nu corespund, și trebuie astfel să luăm în considerare această posibilitate.

Apoi, există problema conexiunii între universuri și trecerea de la unul la altul, la un nivel superior care ne înconjoară, dar care nu este accesibil percepției noastre. Cu alte cuvinte, datele noastre actuale nu se aliniază.

Desigur, suntem în căutarea unei vieți inteligente pe alte planete. În opinia mea, nu există, și sărmana noastră planetă este singura în care trăiesc ființe inteligente, poluând și distrugând naturile mineral, vegetal și animat.

Ce planetă minunată ar fi, dacă era acoperită, pur și simplu, de plante. De asemenea, am putea adăuga câteva animale, dar câțiva oameni este deja mult. În mod serios și într-o manieră generală, viața pe această planetă este, de fapt, un fenomen rar.

Pentru ca viața să apară aici, a fost nevoie să existe combinații foarte specifice de diferiți parametrii și forțe ale naturii care au permis particulelor să se conecteze în noi forme, și să dobândească atribute unice și noi de reproducere în procesul de evoluție biologică. Acesta este un nivel complet nou față de restul universului.

Din programul ”Viață Nouă”, 02.03.2014

Filed under: Diseminare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Persoanele care studiază legile universului estimează că întreg universul este un program, un gând. Caracteristica cea mai importantă a acestui sistem este că este unificat. Toate părțile sale sunt interconectate. Asta este adevărat chiar în cadrul minților noastre actuale raționale.

Fiecare parte a sistemului provenind de la Bing Bang continuă să se dezvolte în direcții diferite, dând astfel naștere la o multitudine de fenomene. Totuși, toate elementele sale au acționat în conformitate cu legile sistemului.

Nu există un astfel de lucru ca o coincidență. Anarhia, care este atât de tipică în societatea umană, este imposibilă în structura universului. Tot ceea ce există are cauze și consecințe. Asta înseamnă că, în conformitate cu legea interacțiunii între numeroase elemente și forțe, repercursiunile Big Bang-ului constituie un sistem închis unificat.

Nu este o coincidență faptul că, în cele mai vechi timpuri, oamenii știau cum să prezică destinul lor, prevăzând evenimentele majore care au avut loc pe suprafața Pământului, au prezis vremea și alte fenomene care au avut loc sub pământ și în aer privind pur și simplu stelele. Asta înseamnă că, experiențele de mii de ani de explorare a cerului, a naturii, a climatului și a omului, le-au permis să traseze conexiunile care existau între toate elementele. Au reușit să ceeze diverse tabele care reflectă numeroase domenii de cunoaștere precum astrologia, astronomia și alte științe.

Pe termen lung, suntem cu toții în căutarea conexiunii deoarece, conștient sau inconștient, recunoaștem că tot ceea ce există constituie un sistem global unificat. Admitem că, evoluția universului nu este doar a da naștere sau a propaga particulele materiei care există și astăzi. Pentru a fi sincer, este percepția noastră subiectivă, astfel că întrebarea cea mai importantă este complet neglijată: este cu adevărat astfel sau este ceva ce ne imaginăm în organele noastre de percepție?

Trebuie să judecăm conform cu ceea ce văd ochii noștri. Astfel, particulele care se difuzează au început să se adune în grupuri. Cu timpul, energia inițială a generat diverse tipuri de noduri și obiecte. Nu are importanță dacă erau nori de gaz, stele sau material planetar, etc…Toate aceste particule s-au retras împreună printr-o forță de atracție și concentrare între substanțe. cu alte cuvinte, pe de o parte procedeul de difuzie a elementelor continuă dar, pe de altă parte, se adună și se unesc împreună.

Tendința de difuzie este menită să umple universul. Bing Bang a creat locul și anume, spațiul pe care-l considerăm fără sfârșit (chiar dacă nimic nu justifică acest lucru). Ca și cum am privi în interiorul unei găuri negre și am afirma că este fără sfârșit. Întrebarea rămâne: Universul nostru se extinde, cu adevărat sau modelul umplerii reflectă doar percepția noastră de el?

Ar trebui mereu să păstrăm această nuanță în minte. Problema este că, atunci când luăm măsurători ale universului, nu adăugăm avertismentul că o facem doar în conformitate cu percepția noastră umană.

Astfel, există o tendință de a umple spațiul în care particulele au fost create de energia explodată conform programului universal de bază. Așa cum se vede, procesul de creare a materiei se referă la particule, bucăți de materie, colectându-se în blocuri mai mari și luând diverse forme (atât pozitive, cât și negative), prin apropiere sau deconectare și îndepărtându-se unele de altele.

Se subînțelege că folosim, pur și simplu, termenii care fac parte din dicționarul nostru curent. În prezent, acest proces demonstrează o dinamică rapidă, care continuă la o viteză care este cu mult dincolo de înțelegerea noastră.

Din programul ”Viață Nouă”, 02.03.2014

Filed under: Diseminare, Egoism, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Cabala transmite o cercetare mult mai amănunţită şi mai obiectivă decât orice altă ştiinţă.  Pe durata studiului, învăţăm că în realitate există o singură forţă care acţionează. De aceea, caracterizăm acest lucru prin fraza „Nu există nimeni în afară de El”.

Nu este un nume sau o definiţie, este doar modalitatea prin care vrem să accentuăm acest fenomen. Studiindu-ne pe noi şi toată realitatea la toate nivelurile, vedem că cea care operează şi organizează totul este Lumina Superioară.

Şi consecinţa acesteia, începând dintr-un anumit punct, se împarte în două. Lumina Superioară afectează ceva, iar noi determinăm dacă este opus Luminii sau este conform cu proprietăţile ei sau se potriveşte cu ea. Aceasta este principala caracteristică a materiei, abilitatea de a rămâne în stare de opoziţie sau de similaritate.

Conform cu acest lucru, experimentele noastre pot avea rezultate polare. Dacă materia dorinţelor noastre este opusă Luminii atunci o simţim ca întuneric. Dacă ne-am pregătit pentru întâlnirea cu Lumina şi ne potrivim cu ea, cel puţin parţial, atunci o simţim ca o binecuvântare.

Nu există nimic bun sau rău în Lumină, doar proprietatea ei care se manifestă în dăruire, iubire, împlinire, avansare şi dezvoltare. Şi totul depinde de vas, de fiinţa creată.

Pentru asta, pregătirea vasului pentru primirea Luminii este făcută de aceeaşi Lumină. Cu adevărat, Ea este prima; marchează începutul creaţiei, întregul proces, face ca întreaga materie să se dezvolte. Dar materia însăşi este lipsită de orice abilitate de a realiza ceva.

Să ne gândim, de unde îşi iau puterea particulele atomice – protonii, electronii, neutronii, etc.? Acestea nu se opresc, nu încetinesc, de miliarde de ani. Cum se poate aşa ceva?

Lumina le furnizează energie. Este primară şi acţionează. Altfel, fiecare particulă s-ar opri în cele din urmă, ceea ce conform cu fizicieni este echivalent cu dispariţia ei. Toată materia există datorită puterii Luminii, forţa dăruirii. Această forţă dă energie materiei moarte prin dorinţa acesteia ca primind-O să înceapă să se mişte.

De ce a trebuit ca materia să se dezvolte la nivelurile de mineral, vegetal, animal şi uman? – Pentru ca la sfârşitul dezvoltării să devină la fel ca Lumina. Pentru obţinerea acestui scop, Lumina împinge toate particulele şi componentele acestora, fie ei atomi, molecule, inclusiv organismele biologice sau formele spirituale, inerente în materie, care sunt deja capabile de dăruire, similare Luminii, până când în final devin ambele egale.

Lumina face toate acestea. În afara de Ea nu există nicio altă forţă în acest proces. Spunem despre asta că „Nu există nimeni în afară de El”.

Totuşi, această forţă superioară vrea să dăruiască ceva măreţ fiinţei create, care la origine a fost materie moartă, aşa cum este spus: „Din tărână eşti şi în tărână te vei întoarce.” Lumina vrea să dăruiască acesteia vitalitate, nu însă la nivelul la care ea se dezvoltă inevitabil, transformându-se în natură minerală, vegetală, animală şi umană. Nu, fiinţa creată este menită să se transforme într-o direcţie particulară, deasupra naturii ei şi să obţină o natură superioară.

Acest lucru devine posibil datorită spargerii vaselor, pentru că Lumina „a corupt” dorinţa pe care a creat-o, a tăiat-o în multe bucăţi, prin forţa care a penetrat materia şi a lăsat în ea o dorinţă egoistă de auto-împlinire, înclinaţia de a primi plăcere, de a o dori şi numai atât.

Ca rezultat, dorinţa a devenit complet opusă Creatorului. Acum, nu este doar o fiinţă creată, o derivată, pentru că are propriul impuls de a se opune Creatorului, de a fi în antagonism faţă de El. Forţa dominantă, puterea determinantă, s-a revelat în dorinţă.

Iar apoi Lumina Superioară, Creatorul, începe să se „joace” cu dorinţa care este opusă Lui. Se formează şi se dezvoltă un anumit sistem de relaţii între Creator şi dorinţă, se influenţează reciproc.

Fiinţa creată începe să înţeleagă că se află într-o lume complexă. La început, se comportă în lumea noastră ca un „animal superior”, creează ştiinţa, cultura, educaţia şi formele societăţii umane se dezvoltă… până când apare o criză. Atunci dorinţa realizează că ceva este greşit.

Astăzi, umanitatea a intrat exact în această eră; nu este încă o criză autentică a paradigmei fundamentale, dar este pragul acesteia. Din această eră, trebui să rezulte o morală: Suntem într-un sistem, într-o reţea de forţe.

Acestea acţionează în armonie, creând o singură reţea, concentrată pe materie, adică natura minerală, vegetală, animală şi umană, pentru a o conduce la auto-realizare. În alte cuvinte, astfel ea începe să realizeze ce este cu adevărat.

Asta face să apară, cu claritate, faptul că este posibil să se realizeze acest lucru numai dacă fiinţa creată învaţă cum să o controleze, cine stă de cealaltă parte. Într-adevăr, este posibil să investigăm şi înţelegem ceva numai din opusul acestuia, ca negrul pe un fundal alb.

De aceea, percepem că „nu există nimeni în afară de El”, ajungând în starea opusă, când suntem siguri că nu mai este nimeni decât noi, oamenii. În ochii noştri noi suntem forţa activă din realitate şi nimeni altcineva.

Cu această siguranţă, mergem cu îndrăzneală şi hotărâre înainte, până când, sub o grindină de lovituri „asupra propriilor corpuri”, învăţăm că ceva este greşit. Ceva nu merge bine, până când apare o criză globală. Nimic nu ajută, nici raţiunea sau simţurile, nici cultura sau ştiinţa.

Reiese că suntem stupizi, fără răspunsuri şi nu mai putem să ne stabilim nici măcar o viaţă normală sau relaţiile de zi cu zi. Chiar şi animalele se fac cumva confortabile. Iar noi, din contra, distrugem viaţa celor de aproape şi de departe, folosindu-ne toată puterea şi cunoaşterea.

Aceasta este natura noastră şi nu îi putem rezista. Natura noastră rea este mai puternică decât mintea noastră. Intelectul nu ne ajută să ne descurcăm cu asta. Am vrea să stabilim relaţii sănătoase, producem atât de mult încât Pământul ar fi un paradis pentru toată lumea, dar noi nu suntem capabili să facem asta. Din contra, avem numai probleme şi necazuri, ameninţări şi frică pentru ziua de mâine.

Astfel, natura mea domneşte asupra mea şi eu nu pot face nimic.

Ca rezultat, oamenii devin conştienţi de toate fundamentele propriei naturi. Iar asta, de fapt, este cel mai bun punct de plecare. Baal HaSulam arată acest lucru în cartea „Introducere la Studiul celor zece Sefiroţi”, explicând ce întrebări punem la sfârşitul dezvoltării noastre: „Care este menirea vieţii mele, ani care mă costă atât de mult?  „De ce mă aflu aici?” – şi în gândurile noastre rămân numai aceste întrebări persistente.

În cele din urmă, explică Baal HaSulam, aceste întrebări ne vor conduce către realizarea necesităţii revelării Creatorului. Dacă o persoană se întreabă de ce trăieşte, care este menirea vieţii ei, ajunge în cele din urmă la concluzia: „Există ceva deasupra mea. Problema este că nu pot să îmi aranjez viaţa. Chiar şi natura mea este deasupra mea.”

Soluţia este formulată astfel: „Vino şi vezi că Creatorul este bun”. În alte cuvinte, de la o nevoie actuală putem ajunge cu adevărat la revelarea Creatorului, iar apoi vom vedea că El acţionează în tot. Vom vedea faptul că întreaga distanţă pe care am parcurs-o a fost necesară numai pentru a primi lovituri şi pentru ca, în cele din urmă, să înţelegem că singura noastră cale este de a descoperi forţa care acţionează în fiinţa creată şi o face să se mişte.

Din Congresul din Los Angeles “Ziua a doua” 10/31/14, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trecem printr-o perioadă unică. Dacă în trecut natura noastră a fost aproape de nivelul animal și viața a obligat o persoană să stabilească o familie, deoarece a fost foarte greu pentru ea să-şi facă rost de cele necesare traiului  fără ea, în aceste zile, cu ajutorul diferitelor mijloace și realizări tehnologice, noi suntem capabili să rămânem singuri.

Dacă noi coabităm, aceasta nu este în conformitate cu termenii de căsătorie, nu suntem ca o familie completă . Și în această eră, eu încă recomand căsătoria,  instituirea unei familii, și organizarea vieţii în funcție de ceea ce ne cere natură. Uneori, unii se uită la mine cu suspiciune, ca și cum aş spune ceva opresiv și de nedorit. Astăzi  pare ilogic pentru o persoană pentru a o sfătui spre căsătorie.

La urma urmei, prin aceasta o încărcați cu o povară, ceva ce ea  nu poate suporta . Și dimpotrivă, este atât de ușor să trăiești în pace, înconjurat de aparatura electronică care face munca ce în trecut, impunea mult efort . O persoană dă comanda aspiratorului care se mișcă(aspiră), pune hainele în mașina de spălat, merge la supermarket, cumpără alimente preparate, le pune  în frigider sau direct într-un cuptor cu microunde, mută rufele la uscător, și nu mai calcă rufele; chiar nu mai are nevoie de fierul de călcat.

Viața de zi cu zi este acum mult mai ușoară decât în ​​trecut, dar acest lucru nu ajută instituția familiei. S-ar părea că ar fi o mare ușurare când tot felul de dispozitive fac cele mai multe  lucruri la domiciliu pentru voi, în cazul în care nu aveți nevoie să se spele scutecele copilului sau să gătiţi terci de ovăz pentru el … totul este atât de ușor și de simplu, dar  cu toate acestea, atât de complicat.

Ne confruntăm cu o problemă gravă aici, iar dacă vrem să vedem un viitor bun pentru omenire și pentru a avansa într-un mod bun, se pare că noi trebuie mai întâi de toate să avem grijă de oamenii înșiși. Ei trebuie să treacă printr-o pregătire generală, de bază și să înțeleagă ce înseamnă să fii un om, pentru a fi conectat la alte persoane .

La urma urmei, în trecut, legătura noastră cu familia , cu părinți și copiii, cu mediul la locul de muncă și a comunității a fost mai ușor. Oamenii au condus și au zburat mai puțin, nu şi-au schimbat locul de muncă și profesiile lor atât de des. Viața a fost petrecută în diferite “colțuri” ,  în locuri mici. A fost mai mult static, relaxat, și stabil. În contrast cu aceasta, astăzi, cu ritmul crescut şi multe schimbări în viață, suntem de părere că o familie este foarte împovărătoare pentru noi.

Deci, în primul rând, este necesar să se acorde unei persoane  educația corectă, să o schimbe pe plan intern, astfel că ea va vedea ce se întâmplă cu adevărat. Și chiar dacă viața s-a schimbat, am devenit detașaţi de la natura care ne-a încurajat să trăim ca triburi, familii, sate, orașe, țări, întreaga lume este ca un loc pentru toți să trăiască, și în ciuda acestui lucru depinde de noi pentru a compensa ceea ce am pierdut.

Am avut o dată un sistem de relații naturale cu familia si prietenii, cu orașul, cu națiunea, iar acum trebuie să completăm deficiența noi înșine. Fără aceasta o persoană rămâne neglijată, abandonată; ea pare să fie pierdută în mulțime. Ea a putut să se desprindă de părinții săi și de-abia comunică cu ei; omul poate fi în legătură cu prietenii mai ales prin intermediul internetului. Mediul nostru a devenit, în general, unul virtual.

Pe internet am găsit un prieten temporar pentru mine și sunt de multe ori mulțumit cu acest lucru. În general, aceasta este o etapă temporară, o etapă de trecere, care va continua până când o persoană descoperă diferența între el și mediul său, de aceea trebuie să facă ceva cu el însuși…

Îmi încep viața în pântecele mamei mele, o continui  în brațele sale, după care mă duc la grădiniță, la școală, și toate aceste etape îmi adaugă un înveliş al mediului în care trebuie să mă dezvolt în așa măsură încât voi simt că eu sunt o parte inseparabilă a acesteia, conectat la toată lumea şi că am fost odată conectat la mama prin cordonul ombilical.

In mod ideal, orice extindere a acestui mediu nu are nevoie de a provoca detașare. Când merg la grădiniță, nu m-am detașat de nimeni; dimpotrivă, ei m-au învăţat despre o legătură mai strânsă cu noul mediu, și în grădiniță mă simt ca şi cum eu sunt acasă, și acasă, ca și cum aș fi fost în mama mea . Timpul trece și eu construiesc o legătură cu mediul școlar, pe baza unor astfel de relații bune și de prietenie de a da și a primi că și aici mă simt ca și cum eu sunt în sânul familiei, un mediu plin de îngrijir , pentru că ne sunt sudate împreună atât de strâns cu iubire și împlinire reciprocă.

Când în cele din urmă voi intra în lumea larg, voi continua să lucrez cu mediul pe baza principiului de compensare reciprocă a conexiunilor necesare, și toți dintre noi se simt ca o familie.

De fapt, singurul lucru care îmi lipsește  sunt astfel de eforturi compensatorii: din partea mea față de un mediu în expansiune și din partea sa față de mine. Pe de altă parte o relație continuă de expansiune cu mediul – şi din partea mediului faţă de mine.

Din emisiunea de pe  KabTV  „O nouă viaţă” 7/22/14

Filed under: Diseminare, Munca spirituala - Niciun comentariu→