Category Archives: Diseminarea Cabalei

Cine este de vină pentru turbulenţele arabilor?

Întrebare : Astăzi, arabii israelieni într-o anumită măsură, simt că sunt cetăţeni de mâna a doua. Cum anume unirea tuturor cetatenilor evrei ai Israelului şi relaţiile corecte dintre ei ajută arabii să scăpe de senzaţia de a fi hărţuiţi ?

Raspuns: La sfârşitul lucrării ” Introducere la Cartea Zohar „, Baal HaSulam scrie că, dacă poporul lui Israel se va uni în mod corect pe bază de garantare reciprocă, în conformitate cu „nu fac altora ceea ce urăsc să mi se facă mie” şi „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi„,atunci forţa de unitate se va revărsa ca apa dintr-un vas plin şi se va răspândi la toate naţiunile lumii. Ei vor simţi de unde vine forţa de perfecţiune şi se vor alătura poporului lui Israel .

Trebuie să înţelegem că este vorba despre singurul mod fezabil de influenţare, pe de o parte a sistemului, iar pe cealaltă parte a impactului poporului lui Israel asupra naţiunilor lumii , ca urmare, ei înşişi se vor opri să se mai considere ca fiind „clasa a doua” a naţiunii .

Fiecare naţiune are anumite nevoi şi dorinţe. Vedem acţiunile oamenilor, dar sentimentele lor sunt mult mai importante . Mulţi oameni doresc să fie la fel ca Einstein, dar eu nu vreau. Eu nu sunt fascinat de el .Cu toate acestea, vreau să fiu la fel de puternic ca vecinul meu şi nu un titan al gândirii sau să am putere. Nu e vorba de sentimente interne, nici de faptul că alte naţiuni ar putea fi geloase de faptul că avem o misiune specială în această lume. Nu, ei nu vor.

Vor continua arabii să simtă că sunt dezavantajaţi? Nu pentru mult timp. Astăzi, se simt discriminaţi pentru că nu primesc de la noi ceea ce ar trebui să primească. Dau vina pe noi pentru toate necazurile lor, ei, în esenţă, confirmând că depind de noi, deoarece avem dreptul să facem lucruri de care ei nu sunt capabili. Cu toate acestea, noi nu ne facem treaba noastră, şi astfel vom priva lumea de binefacere . Toate naţiunile ne reproşează aceleaşi lucruri. Vom fi cu adevărat surprinşi când Organizaţia Naţiunilor Unite va ajunge la un consens cum că Israelul ar fi vinovat de toate problemele lumii, că este o sursă de numeroase catastrofe internaţionale, şi că nu are dreptul de a exista mai departe? În ochii lor, statul Israel este o rană care otrăveşte existenţa întregii omeniri .

Duşmanii noştri simt la fel, atunci când se opun cu armele noastre, cum ar fi mitraliere, cuţite şi alte armamente. În mintea lor, nu există nici o altă cale de ieşire, cu excepţia luptei dintre noi. Ei cred că trebuie să fim ucişi şi că numai atunci se vor opri toate dezastrele . În acelaşi timp, ei nu ştiu că viitorul lor depinde de noi toţi. Ei nu sunt conştienţi de faptul că noi suntem cei care putem garanta perspective de succes pentru ei. Nimeni nu îi învaţă aceste lucruri; noi nu transmitem încă această informaţie pentru ei, deoarece nu suntem conştienţi noi de ea.

Deci, trebuie să ne corectăm . Da-ţi-mi voie să reiterez. Naţiunile lumii vor consimţi la acţiunile noastre, atunci când vom începe cu grijă procesul general de corectare la nivel mondial. Ele vor fi de acord imediat cu acest fapt. Haideţi să ne imaginăm că dacă astăzi evreii din Israel lansează o conexiune bună şi binevoitoare printre noi, toate dezastrele vor dispărea imediat. Prin conectare, vom implica sistemul general al umanităţii şi vom neutraliza forţele răului în interiorul acesteia.

Apoi, cei care în prezent planifică să calce peste oameni nevinovaţi brusc se vor opri, simţind că totul este bine cu ei, că ceva s-a schimbat, că simt bunăvoinţă, şi că forţele bune acţionează în cadrul societăţii . În consecinţă, ar simţi brusc o dorinţă de a se face prieteni cu evreii: se întâmplă că este foarte posibil să aibă interacţiuni paşnice cu aceste persoane. În plus, nu suntem veri? De ce nu putem merge împreună cu ei?

Întrebare: De unde vor primi potenţialii terorişti aceste gânduri?

Răspuns : Noua abordare va veni din aceeaşi sursă de la care a venit şi ideea de a ucide evreii. Aceasta va apărea din cauza dezechilibrului global din lume de care noi (evreii), suntem consideraţi vinovaţi în mod general. Poporul lui Israel nu sincronizează cele două forţe opuse, plusul şi minusul. Cu toate acestea, această naţiune este singura care este capabilă de a realiza stabilitatea . Pentru a începe, toţi evreii trebuie să se unească unul cu celălalt, până când aceştia vor deveni prieteni aşa cum este menţionat în principiul „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Apoi, intensitatea unităţii noastre se va revărsa, la fel cum apa se scurge dintr-un vas prea plin . Ei vor accepta acest lucru în mod natural şi nu vor simţi că sunt cetăţeni de mâna a doua nici mai mult. Într-un sistem sănătos, perfect sănătos, nu este posibil să aibă părţi mai mult sau mai puţin importante. O celulă din gleznă este egală cu o celulă din creier.

Întrebare: Deci, cum va pătrunde acest recurs în inimile celor care sunt gata să comită acte de terorism?

Răspuns: Toată umanitatea este interconectată prin intermediul inimilor şi astfel, suntem uniţi unul cu celălalt. De aceea, nu este nimic de care să avem nevoie cu excepţia unităţii. Nici măcar nu va trebui să se explice această idee. Acelasi sistem care demonstrează că acum noi suntem cei care aducem răul altora va servi, de asemenea, scopul şi va începe să transmită sentimentul că aducem bunăvoinţă în loc de rău.

Aceste impulsuri nu pot fi oprite. Ele sunt cele care influenţează oamenii, şi nu invers, deoarece aceste impulsuri curg de la cap la corp.

Să ne îndreptăm într-o unitate pe nume Israel ( ישראל ), adică capul pentru mine (Li Rosh – לי ראש), direct la Upper (Yashar -EL). Acest lucru înseamnă direct la perfecţiune în care trebuie să trăim împreună cu restul omenirii şi întreaga realitate, aşa cum întregul univers este în unitate cu Creatorul, forţa superioară universală. Să începem noi înşine să atingem această stare.

Apoi, întreaga lume ne va urma. De îndată ce vom începe ca şi cum acţionează ca un cap, restul lumii ne va sprijini. Să nu mai dăm vina pe alţii.

Tora şi alte cărţi cabaliste şi toate sursele originale afirma că noi suntem singurii care avem capacitatea de a face cu adevărat schimbări. Avem dreptul de a schimba dezvoltarea general umană din calea răului spre bine. În cele din urmă , aceasta este ceea ce suntem de fapt obligaţi să facem. Acest lucru este ceea ce naţiunile lumii aşteaptă de la noi.

Să ne îndeplinim datoria noastră . Din programul ” A New Life ” 11/13/14

Unitatea este un minunat remediu împotriva antisemitismului

După oribilul holocaust al evreilor din Europa, am crezut cu toții că nu se va reproduce niciodată, pentru că în lumea modernă deschisă există un loc pentru fiecare națiune, inclusiv a noastră. Dar, vedem cu această tendință amenințătoare reapare, antisemitismul mondial.

Acest fenomen este prost înțeles în generația noastră luminată, când toată lumea poate avea acces liber la toate universitățile și toată lumea se poate angaja în tot ceea ce dorește: afaceri, știință, tehnologie și cultură. Dar, de fapt, reprezentanții intelectuali, dezvoltați de fiecare națiune, oameni de știință și oameni de cultură sunt cei mai mari antisemiți.

Un nou val de ură al poporului evreu începe din nou în interior, din profunzimea generațiilor, și are un caracter irațional. Mai mult, acest val este atât de mare și de puternic, atât de larg și cuprinzător, că este imposibil să se mai ascundă. El nu încetează să crească zi de zi.

Va continua, fără nici o îndoială, să se dezvolte. Singura metodă pentru a corecta această situație o reprezintă aceleași mijloace pe care Avraam le-a descoperit în timpul său: unitatea dintre noi. Poporul evreu trebuie să simtă că este unul. Din momentul în care vom începe să avansăm spre unitate, vom influența toate țările care ne înconjoară. Brusc, vor simți necesitatea de a se uni, de asemenea, și vor începe să se unească automat și ne vor urma ca o umbră. Vom vedea imediat o schimbare în atitudinea lor în ceea ce ne privește.

Pentru că există un motiv în credința antisemitismului, ei cred că vom controla și vom conduce lumea și că toate problemele există din cauza noastră. În plus, ei simt, de asemenea, că depind de noi, ceea ce este adevărat. Astăzi, există un singur mijloc pentru a împiedica cursul tragic al avenimentelor: să ne unim. Antisemitismul inundă străzile și nu vom fi în măsură să ne ascundem, cum s-a produs deja în istoria noastră.

Trebuie să acționăm doar în funcție de metoda pe care natura ne-a pregătit-o. Doar prin unitatea între noi vom găsi pacea și, în același timp, vom aduce lumii forța de bunătate de care are nevoie în prezent, în această stare de criză mondială.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

 

Ridicându-ne deasupra golului larg deschis

Depresia este una dintre problemele moderne ale umanității; a apărut la schimbarea dintre secolele 17 și 18 într-o formă caracteristică aristocrației acelor zile. Oamenii care trăiau într-un mod inactiv nu știau ce să facă, cu ce să își mai ocupe viață. Astfel, ei au început să își pună întrebarea despre menirea vieții: pe de o parte, totul părea să existe undeva, pe de altă parte nu era nimic.

Pentru a distrage oamenii de la aceste gânduri și a sări peste acest gol, societatea a început să încurajeze romanțele, sexul și micile războaie. Apoi, a început dezvoltarea diferitelor tehnici, a sporturilor, călătoriilor și a fi în trend cu moda a devenit ceva popular. Totul a fost concentrat pe a ține omul ocupat, dându-i un sentiment de împlinire, în loc ca acesta să se concentreze pe adevăratul răspuns la întrebarea ”De ce sunt aici?”

Dar, în ciuda tuturor acestora, oricât se angaja omul în diferite lucruri, exista un simț din ce în ce mai mare a unei conștientizări interioare a insignifianței, lipsei de valoare și limita existenței. Întrebarea despre menirea vieții îi frământa pe toți, fie ei mai mult sau mai puțin educați. Acest vierme este înăuntrul omului și el trebuie să facă ceva.

Această tânjire a produs un nivel semnificativ al depresiei și, ca remediu, maselor li s-au oferit sedative și alte droguri recreaționale. Sub stindardul luptei pentru o umanitate sănătoasă, agențiile de sănătate interzic fumatul și în loc de asta omoară încet oamenii cu drogurile recreaționale.

Ignorarea adevărului și faptul că nu răspunsul la întrebarea corectă este cel spre care ne concentrăm, a făcut ca totul să fie permis. Umanitatea nu se mai limitează la nici un tip de comportament, adică la sex și la droguri. Împlinește-te cu orice, doar ca să nu mai simți depresia. Această abordare a făcut ca omul să fie dispus să omoare pe oricine și orice, inclusiv propria persoana, deoarece deja nu îi mai este frică de nimic.

Căutarea menirii vieții este cea mai dificilă, deoarece pentru a face asta omul trebuie să se ridice deasupra lui. Iar asta nu se poate face decât dacă omul, prin voința soartei, descoperă înțelepciunea Cabala. Cu toate că există și o cale mai lungă, cel puțin astfel omul vede un fel de perspectivă, nu prin sentimente și prin logică.

Reiese că depresia este o problemă a umanității. Cu cât umanitatea se va mișca înainte sub influența internetului și altor dezvoltări, din ce în ce mai mulți oameni vor simți cât de insignifiată este viața, îi vor simții limitările și termenul scurt.

Subconștient, simțim că există totuși un potențial mai mare în viața noastră, față de cel existent. Pentru că omul nu a fost creat să trăiască ca un animal, adică să se angajeze în propria persoană, în copiii lui și în aranjarea propriei vieți până la moarte. Omul are un anume embrion intern care cere propria realizare. Pe de o parte, există acest embrion în fiecare om și pe de altă parte, acest embrion este suprimat.

Astăzi, cea mai importantă industrie din lume este industria enterteinment, care consumă cantități imense de resurse, bani. Chiar și această industrie a început deja să experimenteze greutăți, iar noi nu mai suntem satisfăcuți de Hollyood și alte tipuri de distracții.

Omul a devenit mult mai nerăbdător în căutarea pentru menirea vieții. Nu mai poate să se uite la un video clip care durează mai mult de cinci minute. Peste un an, acest timp se va scurta cu un minut, apoi cu altul. Întrebarea care apare în om: ”Voi găsi ceva aici? Dacă nu, atunci nici măcar nu vreau să mă uit.” De fapt, urmărirea clipurilor lungi face să crească golul, așadar este mai bine să nu mă uit…

Problema este atunci când omul deschide o carte, sau se angajează într-o afacere, îi este frică să mai oprească această activitate datorită apariției unui și mai mare gol, a unei lipse a răspunsului la această întrebare; de aceea, încearcă să o prevină. De aceea, oamenii au scăzut discuțiile pe internet și la telefonul mobil, limitându-se la fraze scurte, ca ”Ne vedem mâine! Pe mai târziu!”, ca și cum vor să lase ceva pentru viitor. Și ce vor avea mâine? Același gol care este azi, dar pare mai bine să te întrerupi în mijlocul conversației, ca și cum ar rămâne ceva de discutat după aceea.

Omul trebuie să simtă că există un viitor! Cumva, astăzi, nu îl putem vedea. Poate pare fantomatic și cețos, dar ne putem minți în legătura cu asta. Dar zi după zi acest sentiment trece și nu se află nimic în mâinile umanității care să umple acest gol.

Orice am face, acest gol rămâne și devine mai adânc, negru. Generația tânără se adaptează în tăcere la această viață, deoarece este mult mai ușor să uiți tot când ești sub influența drogurilor și să trăiești astfel mai liniștit decât cu acest întuneric intern.

Suntem în fața unei uriașe probleme, faptul că ne lipsește dorința și abilitatea de a rezolva. Numai Cabala dă răspuns acestei probleme. Totuși, până când oamenii nu devin complet dezamăgiți, nu ne vor auzi. Trebuie să fim pregătiți să le prezentăm înțelepciunea Cabala într-o modalitatea pe care ei o vor înțelege. Trebuie să devină clar faptul că numai noi avem răspunsul, iar răspunsul este acela că trebuie numai să atingem existența perfectă, infinită, eternă, care nu este concentrată pe corpul nostru ci între noi, în a simții propriul ”eu”.

Corpul meu, substanța animală, moare după un timp; totuși, ființa umană din mine este eternă. Așadar trebuie să separ ”eul” de ceea ce consider acum a fi eu însumi, să îl trag deoparte, izolez de corpul meu și să încep să îl cresc, să îl hrănesc și să îl formez. Aceasta este ființa umană din mine pe care trebuie să o realizez.

Întrebare: Dacă cineva este pe acest drum, depresia va înceta?

Răspuns: Da, dar cu siguranță vor începe să apară alte probleme, pentru că omul trebuie să se dezvolte pe el însușii. Totuși, toate vor înceta cu despărțirea de animalul lor. După ridicarea deasupra corpului, omul rămâne în eternitate și perfecțiune. Înțelepciunea Cabala ne furnizează un răspuns real care este realizat de noi în această lume și înăuntrul nostru. Aici nu depind de nimeni și de nimic și nimeni nu ne poate restricționa! Acesta este liberul nostru arbitru. Pentru a realiza asta, nu avem nevoie de instrumente speciale; totul este în mâinile noastre.

 

Adevărul despre cele trei religii ale lumii, partea a doua

Începutul acestui articol se regăsește în Adevărul despre cele trei religii ale lumii, partea întâi.

Întrebare: Cum putem opri împrăștierea islamismului radical și îndeparta această sabie de deasupra întregii lumi?

Răspuns: Soluția este simplă. Ea nu se găsește nici în iudaism, nici în creștinism și nici în islamism, ci se află în înțelepciunea Cabalei, o metodă care le pune la dispoziție oamenilor un instrument de lucru cu forța superioară.

Omul îl folosește pentru a se conecta la program, la rădăcină, la scopul final al planului creației. El este conectat la forța superioară de la începutul și până la desăvârșirea Creației, pe fiecare treaptă parcursă. În plus, el poate experimenta toate acestea în timpul vieții sale și nu într-o lume viitoare.

Cabala nu spune că toți oamenii care practică aceeași religie sunt frați, ci vorbește despre necesitatea ca fiecare om să iubească omenirea întreagă la fel ca pe sine însuși.

Religiile s-au dezvoltat în scopul de a aduce oamenii la unitate, dar într-o formă greșită, prin Klipa, prin forțele egoiste, adică prin minciună. Creștinismul a chemat la unitate pentru întrajutorare și înălțarea de rugăciuni către zeul comun. Islamul afirmă același lucru: „Noi avem o putere superioară, să fim deci frați!”  

Orice ideologie bazată pe unitate afirmă același lucru, fără să aibă nici o legătură cu forța superioară. Din acest motiv toate își pierd avântul, trebuind să fie înlocuite de Cabala, aceasta fiind sursa inițială a tuturor acestor mișcări.

Existența lor a fost necesară pentru o anumită perioadă istorică, pentru ca adevărul să poată fi revelat, deoarece în lipsa religiilor acesta nu ar fi ieșit la lumină. Acum putem pune în practică înțelepciunea Cabalei, folosind-o pentru a demonstra întregii omeniri cum funcționează aceasta. Mai mult, ea conține forța superioară.

Cabala nu încearcă să ne unească la nivelul egoist al acestei lumi. Celelalte religii nu au reușit să facă acest lucru, au existat doar pentru o perioadă limitată de timp, adică atâta timp cât oamenii s-au lăsat derutați de acestea. Dar, de îndată ce devine evident că printr-o anumită metodă este imposibilă conectarea, aceasta dispare.

Cabala însă le permite oamenilor să se conecteze la forța superioară și să devină asemănători cu ea. Cabala îl ridică pe om mai presus de această lume, de natura sa. În acest fel, în loc să ne unim la nivelul acestei lumi, precum frații musulmani sau armata lui Cristos, noi atingem unitatea de fapt la un nivel mai înalt, realizând dăruirea și dragostea reciprocă.

Aceasta nu este iubirea materială și nu-i reunește pe oameni sub un singur steag verde, ci îi înalță până la cel mai înalt nivel spiritual, în timpul vieții în corpul material. Ea corespunde direct cu definiția Cabalei ca fiind o metodă de revelare a Creatorului de către creaturile din această lume.

Toate metodele au fost direcționate spre unitate, dar ele lucrau din interiorul egoismului. Doar Cabala lucrează peste egosim, de aceea ea a fost revelată mai târziu decât toate celelalte metode. Cabala îl înalță pe om mai presus de egoismul său, de aceea fiind capabilă să ne unească pe toți și, prin această conexiune, noi atingem un nivel mai înalt.

Nu este necesar să mori pentru a ajunge în ceruri, acolo nu există de fapt viață după moarte. Corpul fizic nu stă în calea acestei vieți, nefiind nimic altceva decât o bucată de carne care nu ne împiedică să experimentăm raiul în internalitatea noastră. De aceea este scris că vei vedea lumea ta în timpul vieții tale.

Toate acestea sunt atractive, dar oamenii trebuie să înțeleagă că este nevoie să se schimbe, dacă vor să învingă astfel moartea. A merge în rai înseamnă a te dizolva în dragostea față de semeni. Această stare se numește rai, cel mai înalt nivel la care mă conectez cu ceilalți, până într-acolo încât îmi pierd complet „eul”. Întreaga lume devine eu, în acest mod eu dobândesc totul. Aceasta este ceea ce numit lumea ce va să vină, nivelul superior.

În internalitate, omul a lucrat întotdeauna în acest scop, de aceea a trebuit să treacă prin tot acest proces al creștinismului și islamului. În acest fel el a înțeles care este starea sa actuală, țelul său și modul prin care îl poate realiza. În plus, el trebuie să-și dorească să atingă acest scop, fără intervenția morcovului sau a unui băț, doar din voința proprie de a crește până la acest nivel.

Procesul necesită ca omul să fie matur în internalitatea sa; toate acestea putând fi înțelese, acceptate și realizate într-un timp îndelungat.

Întrebare: Poate oricine să atingă acest nivel?

Răspuns: Toată lumea trebuie să-l atingă! În conformitate cu planul creației, toată omenirea trebuie să treacă prin întregul proces de dezvoltare a religiilor: o parte experimentează creștinismul iar cealaltă parte islamismul. Dar, în final, cu toții ajungem la înțelegerea adevărului, ridicându-ne deasupra naturii noastre și conectându-ne mai presus de ea, acolo unde căpătăm existența superioară

Din programul KabTV “A New Life” 8/31/14

Copiii universului, partea a treia

Astăzi ridicăm ușor vălul de deasupra materiei negre și al altor fenomene, dar nu le simțim; rezultatul este calculat în urma datelor colectate iar ceea ce lipsește din acestea este postulat.

Nu cunoaștem însă sursa forțelor care operează în natură, esența acțiunilor lor și relațiile dintre ele. Simplul fapt că acestea există este perceput de noi ca o consecință și nu ca pe ceva stabilit, dat.

Principalul lucru este acela că tot ce putem învăța, studia și însuși, este descris prin cele cinci simțuri pe care le posedăm, deoarece, la capătul tuturor experimentelor și cercetărilor se află o ființă omenească, cu mintea și senzțiile sale, cu imaginația și abilitatea sa de a construi modele specifice și de a le integra în modelul general al universului. Până acum, desigur că toate aceste modele și rezultate sunt foarte limitate.

În fond, nu știm nimic, fiind precum o mică țestoasă care a ieșit din carapace, s-a târât câțiva pași în afară și asta i-a luat o veșnicie. De fapt nu s-a îndepărtat prea mult de tufișul sub care stătea adăpostită sub carapacea sa. Și altceva nu știe.

Mai mult, avansând treptat nu va descoperi nimic. Nu are importanță cât de mult ne vom dezvolta în starea noastră curentă căci nu vom descoperi ceva calitativ diferit. Chiar dacă vom strânge cantități uriașe de fapte și date, nu vom fi capabili să le procesăm și să le studiem în așa fel încât acestea să ne descrie imaginea generală.

Toate acestea se datorează faptului că, pentru a cerceta cu adevărat cine suntem, trebuie să ne ridicăm la un alt nivel, la o minte și o inimă superioare, cu alte cuvinte, independente de cele trei axe ale timpului și spațiului pe care le avem astăzi, să ne ridicăm deasupra lor, să vedem totul într-o altă lumină, ca și cum nu am fi oameni de pe această planetă. Apoi vom ajunge să cunoaștem oamenii și să înțelegem cine sunt ei.

Este nevoie de o altă știință pentru aceasta. Nu este o întâmplare că oamenii de știință de astăzi sunt de acord că știința tradițională se găsește în criză. De ce? În fond, avem suficiente mijloace, știm cum să construim imense structuri complexe, trimitem telescoape pe orbită, în timp ce microscoapele și acceleratoarele noastre pătrund în particule.

În cercetarea științifică sunt investite miliarde, dar la final, beneficiile acestor studii se dovedesc iluzorii în asemenea măsură încât ajungem să-i luăm în derâdere pe oamenii de știință care ni se pare că-și satisfac doar curiozitatea lor naturală pe cheltuiala plătitorilor de taxe.

Nu mai privim știința cu aceeași seriozitate cu care eram obișnuiți, în special acum, când esența noastră, eul nostru, compromite toate fructele acesteia. Noi folosim de fapt știința pentru a-i domina pe ceilalți și a profita de pe urma altora, fiind imposibil astăzi să mai găsim vreun fruct bun în acest pom.

Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

 

Copiii universului, partea a doua

Nu putem afirma că un om se cunoaște într-adevăr pe sine însuși și cu atât mai puțin umanitatea în general. Prin urmare nu putem cunoaște această lume, care constă din totalitatea nivelurilor: neanimat, vegetal, animal și uman.  

Nu putem cunoaște lumea, în primul rând pentru că nu ne cunoaștem pe noi înșine. Trebuie să admitem faptul că nici măcar psihologia nu este o știință în adevăratul sens al cuvântului. Esența unei persoane rămâne o enigmă pentru noi. Noi observăm doar rezultatul și consecințele pe care le au asupra noastră diverse procese, analizându-ne reacțiile la anumite lucruri și studiindu-le într-o manieră limitată, fiind dependenți de ele și părtinitori în afirmațiile noastre.

Mai mult, suntem neajutorați atunci când dorim să ascendem la un nivel mai înalt – la acela care ne-a creat – și chiar mai sus, la planul creației. Judecând după diferitele evenimente și după propria noastră experiență căpătată în timpul avansării, vedem că toate forțele naturii formează un singur sistem, care este un întreg și este integral. Aceste forțe operează conform unor anumite procese și sunt operate după un anumit plan, general, despre care nu știm nimic, dar în care suntem incluși.

Dar, pe când nivelurile inanimat, vegetal și animal ale naturii îndeplinesc instinctiv acest plan, urmând ordinele naturii, noi avem senzația că suntem implicați în plan dar și că beneficiem de propriile noastre acțiuni.

Dacă am putem aborda studiul naturii pe baza acestor două senzații, poate că am dobândi ceva. Dar știința, în întregul ei, nu este angajată în cercetarea nivelului uman, pentru că ne lipsesc mijloacele reale necesare evaluării acestuia.

În consecință, observăm doar ceea ce se petrece și aceasta este esența studiilor noastre. Observăm, colectăm date și construim un sistem de cunoaștere științifică. În plus, ne folosim opțiunile noastre modeste pentru a influența diversele fenomene și stări ale naturii inanimate, vegetale și animale, ca și ale omului, observând reacția care ne permite să înțelegem ceva anume.

Chiar dacă ignorăm faptul că toate observațiile și studiile se bazează pe percepția noastră subiectivă, rezultatele se dovedesc a fi doar un rezumat, care ne dezvăluie atât de puțin. În fond, toate derivă din cele cinci simțuri limitate pe care le posedăm.

Studiind flora și fauna, putem realiza anvergura percepției noastre, dar aceste rezultate nu sunt certe dacă le comparăm cu noi înșine și nu cu standardele prezente. Vederea noastră tridimensională, bătăile inimii, mișcările soarelui și ale lunii care dau măsura zilei, erele geologice și vârsta universului, toate cestea sunt măsurători extrem de subiective.

Cu alte cuvinte, dorința noastră de a cunoaște universul nu este de fapt serioasă. O persoană este precum un copil care își atribuie abilități nerealiste lui însuși. Până la urmă, noi folosim doar forțele naturii la care avem acces. Le adunăm și le reprezentăm prin desene simple și le folosim conform abilităților noastre.

Nu ne deosebim prea mult de omul preistoric, care folosea un băț pentru a construi sau pentru a distruge. Bețele noastre sunt puțin diferite: acceleratoare de particule, observatoare, etc., dar principiul este același. Suntem doar niște copii care vor să atingă și să guste totul, doar că la un alt nivel.

Nu suntem nici măcar conștienți de faptul că suntem atât de limitați. Descoperim, ici-colo, că natura este mult mai întinsă și mai adâncă, dar nu știm încotro se dezvoltă ea și nici cum o face. Nu putem penetra dimensiunile mai înalte și nici nu putem ieși din tiparul nostru tridimensional: coordonatele timpului, mișcării și spațiului.
Din programul “A New Life” 3/02/14

Exilul spiritual și fizic

De la Babilonul antic la distrugerea Templului, grupul lui Avraam a trecut prin mai multe stări diferite, urcări și coborâri. Asta se datorează egoismului care i-a forțat să se unească și astfel au dezvăluit legile anti-egoiste interioare ale naturii pe care le-au scris în cartea numită Tora. Tora este ghidul după care trebuie să trăim astăzi.

Cultivând relațiile corecte cu ceilalți, respectul, încrederea reciprocă și sisținerea, ei au dezvăluit o forță specială de uniune în această unitate, care este forța naturii. Această forță poartă în ea universul întreg și produce deplasarea sa spre armonie.

Aceasta a fost descoperirea majoră a descendenților grupului lui Avraam. Înțelegând forța fundamentală a naturii care provoacă dezvoltarea omenirii, au văzut procesele prin care ei se dezvoltă.

De-a lungul timpului, ieșind din sclavia Egiptului, s-au întors în țara lor numită Israel, țara celor care caută Creatorul, unde ei au construit un stat fondat pe iubirea celorlalți și legile încrederii reciproce. Aceste legi au fost introduse în viața zilnică prin Sinediu, care era un consiliu de înțelepți ce au atins un nivel ridicat de altruism, care le-a spus clar cum să avanseze și ce să facă. Astfel, înțelepții au tratat problemele populației făcându-i să avanseze. Persoanele existau în această stare înainte de vremea numită distrugerea Templului.

Timp de mai multe sute de ani și fiecare generație luptând împotriva ego-ului lor și ridicându-se deasupra, au ajuns la o stare în care un val neașteptat de egoism s-a produs în ei și nu puteau să-i facă față apropiindu-se unul de celălalt. Din cauza acestui egoism societatea s-a prăbușit. Apoi războaiele interne, neîncrederea și dezacordul au început, ducând la invazia de către greci apoi de romani. Astfel, drumul Statului Israel s-a încheiat.

Întregul grup de persoane a trecut din starea sa spirituală la exil, de la o stare de ”iubește aproapele ca pe tine însuți” la o coborâre la egoismul normal de zi cu zi. În viața lor fizică, exilul spiritual s-a manifestat sub forma exilului fizic. Romanii care au cucerit țara lui Israel au expulzat evreii care au fost forțați să înceapă secolele lor de rătăcire.

Ei s-au menținut în mod pur egoist pentru a nu pieri și pentru a supraviețui cumva, au trebuit să meargă din țară în țară, și au primit un adăpost temporar. Astfel cei 2000 de ani de exil a poporului evreu a avut loc.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

Când nimic nu merge bine

Înţelepciunea Cabala transmite o cercetare mult mai amănunţită şi mai obiectivă decât orice altă ştiinţă.  Pe durata studiului, învăţăm că în realitate există o singură forţă care acţionează. De aceea, caracterizăm acest lucru prin fraza „Nu există nimeni în afară de El”.

Nu este un nume sau o definiţie, este doar modalitatea prin care vrem să accentuăm acest fenomen. Studiindu-ne pe noi şi toată realitatea la toate nivelurile, vedem că cea care operează şi organizează totul este Lumina Superioară.

Şi consecinţa acesteia, începând dintr-un anumit punct, se împarte în două. Lumina Superioară afectează ceva, iar noi determinăm dacă este opus Luminii sau este conform cu proprietăţile ei sau se potriveşte cu ea. Aceasta este principala caracteristică a materiei, abilitatea de a rămâne în stare de opoziţie sau de similaritate.

Conform cu acest lucru, experimentele noastre pot avea rezultate polare. Dacă materia dorinţelor noastre este opusă Luminii atunci o simţim ca întuneric. Dacă ne-am pregătit pentru întâlnirea cu Lumina şi ne potrivim cu ea, cel puţin parţial, atunci o simţim ca o binecuvântare.

Nu există nimic bun sau rău în Lumină, doar proprietatea ei care se manifestă în dăruire, iubire, împlinire, avansare şi dezvoltare. Şi totul depinde de vas, de fiinţa creată.

Pentru asta, pregătirea vasului pentru primirea Luminii este făcută de aceeaşi Lumină. Cu adevărat, Ea este prima; marchează începutul creaţiei, întregul proces, face ca întreaga materie să se dezvolte. Dar materia însăşi este lipsită de orice abilitate de a realiza ceva.

Să ne gândim, de unde îşi iau puterea particulele atomice – protonii, electronii, neutronii, etc.? Acestea nu se opresc, nu încetinesc, de miliarde de ani. Cum se poate aşa ceva?

Lumina le furnizează energie. Este primară şi acţionează. Altfel, fiecare particulă s-ar opri în cele din urmă, ceea ce conform cu fizicieni este echivalent cu dispariţia ei. Toată materia există datorită puterii Luminii, forţa dăruirii. Această forţă dă energie materiei moarte prin dorinţa acesteia ca primind-O să înceapă să se mişte.

De ce a trebuit ca materia să se dezvolte la nivelurile de mineral, vegetal, animal şi uman? – Pentru ca la sfârşitul dezvoltării să devină la fel ca Lumina. Pentru obţinerea acestui scop, Lumina împinge toate particulele şi componentele acestora, fie ei atomi, molecule, inclusiv organismele biologice sau formele spirituale, inerente în materie, care sunt deja capabile de dăruire, similare Luminii, până când în final devin ambele egale.

Lumina face toate acestea. În afara de Ea nu există nicio altă forţă în acest proces. Spunem despre asta că „Nu există nimeni în afară de El”.

Totuşi, această forţă superioară vrea să dăruiască ceva măreţ fiinţei create, care la origine a fost materie moartă, aşa cum este spus: „Din tărână eşti şi în tărână te vei întoarce.” Lumina vrea să dăruiască acesteia vitalitate, nu însă la nivelul la care ea se dezvoltă inevitabil, transformându-se în natură minerală, vegetală, animală şi umană. Nu, fiinţa creată este menită să se transforme într-o direcţie particulară, deasupra naturii ei şi să obţină o natură superioară.

Acest lucru devine posibil datorită spargerii vaselor, pentru că Lumina „a corupt” dorinţa pe care a creat-o, a tăiat-o în multe bucăţi, prin forţa care a penetrat materia şi a lăsat în ea o dorinţă egoistă de auto-împlinire, înclinaţia de a primi plăcere, de a o dori şi numai atât.

Ca rezultat, dorinţa a devenit complet opusă Creatorului. Acum, nu este doar o fiinţă creată, o derivată, pentru că are propriul impuls de a se opune Creatorului, de a fi în antagonism faţă de El. Forţa dominantă, puterea determinantă, s-a revelat în dorinţă.

Iar apoi Lumina Superioară, Creatorul, începe să se „joace” cu dorinţa care este opusă Lui. Se formează şi se dezvoltă un anumit sistem de relaţii între Creator şi dorinţă, se influenţează reciproc.

Fiinţa creată începe să înţeleagă că se află într-o lume complexă. La început, se comportă în lumea noastră ca un „animal superior”, creează ştiinţa, cultura, educaţia şi formele societăţii umane se dezvoltă… până când apare o criză. Atunci dorinţa realizează că ceva este greşit.

Astăzi, umanitatea a intrat exact în această eră; nu este încă o criză autentică a paradigmei fundamentale, dar este pragul acesteia. Din această eră, trebui să rezulte o morală: Suntem într-un sistem, într-o reţea de forţe.

Acestea acţionează în armonie, creând o singură reţea, concentrată pe materie, adică natura minerală, vegetală, animală şi umană, pentru a o conduce la auto-realizare. În alte cuvinte, astfel ea începe să realizeze ce este cu adevărat.

Asta face să apară, cu claritate, faptul că este posibil să se realizeze acest lucru numai dacă fiinţa creată învaţă cum să o controleze, cine stă de cealaltă parte. Într-adevăr, este posibil să investigăm şi înţelegem ceva numai din opusul acestuia, ca negrul pe un fundal alb.

De aceea, percepem că „nu există nimeni în afară de El”, ajungând în starea opusă, când suntem siguri că nu mai este nimeni decât noi, oamenii. În ochii noştri noi suntem forţa activă din realitate şi nimeni altcineva.

Cu această siguranţă, mergem cu îndrăzneală şi hotărâre înainte, până când, sub o grindină de lovituri „asupra propriilor corpuri”, învăţăm că ceva este greşit. Ceva nu merge bine, până când apare o criză globală. Nimic nu ajută, nici raţiunea sau simţurile, nici cultura sau ştiinţa.

Reiese că suntem stupizi, fără răspunsuri şi nu mai putem să ne stabilim nici măcar o viaţă normală sau relaţiile de zi cu zi. Chiar şi animalele se fac cumva confortabile. Iar noi, din contra, distrugem viaţa celor de aproape şi de departe, folosindu-ne toată puterea şi cunoaşterea.

Aceasta este natura noastră şi nu îi putem rezista. Natura noastră rea este mai puternică decât mintea noastră. Intelectul nu ne ajută să ne descurcăm cu asta. Am vrea să stabilim relaţii sănătoase, producem atât de mult încât Pământul ar fi un paradis pentru toată lumea, dar noi nu suntem capabili să facem asta. Din contra, avem numai probleme şi necazuri, ameninţări şi frică pentru ziua de mâine.

Astfel, natura mea domneşte asupra mea şi eu nu pot face nimic.

Ca rezultat, oamenii devin conştienţi de toate fundamentele propriei naturi. Iar asta, de fapt, este cel mai bun punct de plecare. Baal HaSulam arată acest lucru în cartea „Introducere la Studiul celor zece Sefiroţi”, explicând ce întrebări punem la sfârşitul dezvoltării noastre: „Care este menirea vieţii mele, ani care mă costă atât de mult?  „De ce mă aflu aici?” – şi în gândurile noastre rămân numai aceste întrebări persistente.

În cele din urmă, explică Baal HaSulam, aceste întrebări ne vor conduce către realizarea necesităţii revelării Creatorului. Dacă o persoană se întreabă de ce trăieşte, care este menirea vieţii ei, ajunge în cele din urmă la concluzia: „Există ceva deasupra mea. Problema este că nu pot să îmi aranjez viaţa. Chiar şi natura mea este deasupra mea.”

Soluţia este formulată astfel: „Vino şi vezi că Creatorul este bun”. În alte cuvinte, de la o nevoie actuală putem ajunge cu adevărat la revelarea Creatorului, iar apoi vom vedea că El acţionează în tot. Vom vedea faptul că întreaga distanţă pe care am parcurs-o a fost necesară numai pentru a primi lovituri şi pentru ca, în cele din urmă, să înţelegem că singura noastră cale este de a descoperi forţa care acţionează în fiinţa creată şi o face să se mişte.

Din Congresul din Los Angeles “Ziua a doua” 10/31/14, Lecţia 3

Nu există muncă mai importantă decât diseminarea

Baal HaSulam, garanția reciprocă: Munca în Tora și porunci este exprimată în cuvintele: ”Și veți fi pentru mine o împărăție de preoți”, adică voi toți, de la cel mai tânăr la cel mai bătrân, sunteți precum preoții. La fel, nu au averi în această lume materială, pentru că Domnul este averea lor, atunci întreaga națiune va fi organizată astfel ca întreg pământul și tot ce-i aparține se vor dedica Domnului. Și nici un om pe pământ nu va munci pentru altceva decât pentru a respecta poruncile Domnului și a satisface nevoile aproapelui său, astfel că nici o persoană nu-și va face griji niciodată cu privire la ea.

Astfel, chiar și munca câmpului precum recoltarea, însămânțarea și altele sunt la același nivel de sacrificiu pe care preotul îl efectuează în Templu, pentru că, de ce am nevoie de porunca de a aduce sacrificii Domnului și, de ce să îndeplinesc porunca de ”Iubește aproapele ca pe tine însuți”? Faptul este că, cel care seceră pământul său pentru a hrăni pe aproapele său, seamănă cu cel care aduce sacrificii Domnului. Mai mult, se pare că porunca ”Iubește aproapele ca pe tine însuți” este mai importantă decât a aduce sacrificii, după cum am văzut mai sus.

Cu cât acțiunile omului sunt pregătite pentru a satisface nevoilor fizice ale celorlalți,  cu atât mai înaltă este munca sa. Dacă am cusut sandale pentru un prieten cu loialitate și iubire, ca Rabbi Yohanan, cizmarul, prin asta am făcut o muncă mai mare și mai importantă decât munca pe care Marele Preot o face în Templu, în Sfânta Sfintelor de Yom Kippur (Ziua Judecății). Mai ales că, dacă ies din calea mea, din mediul meu, spre publicul larg pentru a explica oamenilor scopul creației și a-i atrage la el, să le dau un pic de cunoaștere despre aceasta, pentru a le oferi sprijin, pentru a da o mână de ajutor, atunci nu există muncă mai importantă decât asta. Este imposibil să comparăm importanța acestei munci cu restul activităţilor.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 18.06.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Potențialul a 99% din omenire

Întrebare: Anumiți prieteni, atunci când merg spre oameni, cu cinism cred că participăm la educație pentru a-i învăța pe ei cum să trăiască. Dar publicul extern simte puternic faptul că, prin aroganța lor, se așază deasupra publicului. Cum poate fi evitat acest lucru astfel încât să putem fi sinceri cu marele public?

Răspuns: Personal, văd marele public ca un public care nu se știe pe sine, dar care are un potenția enorm. În fiecare gospodină sau măturător există un potențial latent mult mai mare decât există în mine. Astfel, am o atitudine foarte prudentă și binevoitoare în ceea ce îi privește.

La urma urmei, în principiu, ei sunt cei care poartă  și nu noi, o imensă dorință și când începe să se manifeste în ei, vedem măturătorul sau gospodina cu astfel de dorințe și astfel de posibilități infinite de adeziune pentru a constitui întreaga masă universală spartă care nu există la noi.

Deci, pe de o parte, există acțiuni în linie (Kav) și, pe de altă parte, acțiuni în cercuri (Igulim). Învățăm asta în partea a doua la ”Studiul celor zece Sefirot”. Dacă acționăm în linie, în acest caz, 99% din publicul larg nu există pentru noi, ci doar cei care au intenția exact în direcția Creatorului. Totuși, dacă vorbim despre un cerc, de Malchut de Ein Sof (lumea Infinitului), de Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare), aceasta aparține a 99% din omenire. Acolo, totul este ascuns în ei.

Astfel, avem nevoie să ne legăm la ei cu intenție pe termen lung, nu astăzi, dar în câțiva ani – dar totul se va descoperi de acolo, așa cum este scris: ” Fiți prudenți cu copiii săraci, deoarece Tora va ieși de acolo” (Nedarim 81a), adică Lumina.

Dacă vreodată am avut o prejudecată, o desconsiderare pentru asiatici, sud-americani sau africani în raport cu europenii și nord-americanii în procesul de a mă familiariza cu ei, opinia mea s-a schimbat radical. Nu sunt doar egali în înțelegerea mea, dar au schimbat poziția. În mod curios, sunt purtătorii unor abilități intelectuale și analitice, un astfel de potențial de analiză și control, care nu există la europeni.

Astfel, Kli-ul circular (vasul), masele, sunt purtătoare a mari posibilități și imense dorințe care vor fi descoperite mai târziu și cu ele, Creatorul se va dezvălui…

De la Congresul din Sochi, Lecția 1, 09.06.2014