Metoda noastră trebuie să aducă o schimbare în fiecare persoană și nu în guverne sau nivelurile superioare ale puterii statului sau în lume. Schimbările de sus nu duc la nimic; nu pot exista schimbări decât mai jos.

Dezvoltarea noastră generală este de jos în sus, pentru că noi facem parte din a treia etapă de dezvoltare. După coborârea lumilor de sus în jos și istoria dezvoltării umane în lume, omenirea începe ascensiunea sa de jos în sus.

Oricum, în orice condiții și în orice moment, schimbările au mereu loc de jos în sus. Prin urmare, noi ajungem la omul obișnuit și aducem schimbări în el, și el aduce schimbări în ceilalți prin conexiunea cu ei. Lumina Superioară găsește un loc prin care poate dărui. Astfel, noi vom continua în sus.

Sper să vă văd încrezători și fericiți, și că știți cum să abordați publicul cu bucurie pentru că toate armele sunt în mâinile voastre și cu ele puteți distruge tot răul din lume.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 08.06.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, natura nu ne lasă să respirăm: războaie, crize și catastrofe. Pe de altă parte, în grupul mondial, nu putem ajunge la un acord pe proiectele de diseminare. În plus, numărul prietenilor nu a crescut. Avem destul timp pentru a face ceva?

Răspuns: Puterea noastră nu e în cantitate, ci în calitate. Că suntem puțini, nu este important; să nu ajungem la un acord, asta-i o mare problemă.

Nici măcar nu trebuie să ne gândim la numărul persoanelor; câți vin, pleacă sau rămân. Sarcina noastră nu este de a primi, în acest an, să spunem, un milion de persoane în jurul nostru. Sarcina noastră este ca micul nostru grup să fie conectat la Creator pe de o parte și la societate, la lume, pe de altă parte. În primul rând trebuie să fie corect calitativ și este lucrul principal.

În al doilea rând, lipsa noastră de succes a atrage oameni la noi nu înseamnă că nu putem să-i găsim în lume. Nu vă plângeți că nimeni nu vrea să învețe, că nimeni nu vrea să avanseze; oamenii vin și pleacă. S-ar putea ca noi să fim vinovați de a nu vorbi într-o manieră interesantă și ușor de înțeles; noi nu lăsăm o persoană să simtă că are nevoie să dăruiască și să facă o investiție.

Noi nu îi arătăm beneficiul și progresul; nu îi explicăm că această caracteristică de dăruire este cea mai utilă, cea mai de dorit, atât personal cât și general. Dedicăm puțină atenție muncii cu prietenul care vine, astfel ca el să înțeleagă că, pentru omenire și pentru el, nu este altă cale.

În plus, dacă vorbim despre asta, poate într-un limbaj prea tehnic, nu ne interesează dacă va intra într-o persoană, să devină cunoștințele sale personale. Problema aici este în grup și nu în prietenii care vin și pleacă. Dacă grupul se plânge că mulți îl părăsesc, asta înseamnă că nu am găsit un mijloc de a munci cu oamenii.

Din Lecția zilnică de Cabala, 24.04.2014, Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu toţii ştim că dorinţa de a primi este materie şi, cu alte cuvinte, este baza întregii creaţii. Dorinţa este tot ceea ce Lumina (Creatorul) a creat. De aceea, dorinţa se numeşte ceva din nimic pentru că nu a existat înainte ca Lumina să o creeze. Aceasta este singura acţiune, actul creaţiei.

În continuare, dorinţa de a primi a evoluat de la faza zero la faza a patra, iar sub influenţa Luminii a început să-şi simtă existenţa, adică cine este şi ce este. În această stare, a început dintr-o dată să se simtă pe sine ca receptor. Dacă doar m-a creat astfel, asta este o chestiune, dar în plus, înţeleg şi că vreau să primesc şi să mă bucur de primire; asta este deja altceva. Aici vorbim despre intenţie: Dorinţa de a primi a revelat intenţia din interiorul ei, iar aceasta a fost opusă intenţiei Creatorului.

Astfel, a fost creat un abis imens între intenţia dorinţei care a fost creată (o intenţie de a primii plăcere pentru sine) şi intenţia Creatorului pe care o simte dorinţa (o intenţie de a oferi plăcere creaturii, de a o umple, de a fi preocupat de ea, şi aşa mai departe).

Sentimentul marelui abis, sentimentul ascunderii, se trezeşte în dorinţa de a primi, ceea ce se numeşte Tzimtzum Aleph – prima restricţie. De fapt, acesta a fost începutul creaţiei. Cu influenţa condiţiilor existente, dorinţa de a primi începe să facă ceva singură. Începe să primească numai pentru a oferi plăcere Creatorului ei, adică încearcă să fie ca El. Şi această asemănare cu Creatorul este prima lume dintre cele cinci lumi (pentru că dorinţa de a primi este compusă din cinci nivele), lumea Adam Kadmon (AK),  care reprezintă Adam HaRishon (primul om), prototipul omului.

Asta încheie primul stadiu, din moment ce dorinţa de a primi nu poate face nimic mai departe. Pentru a continua să se conştientizeze pe sine, e nevoie de noi acţiuni. Detaliile acestei acţiuni sunt mai interesante. De sub Tabur al sfârşitului lui Galgalta ve Eynaim, este făcut un amestec de dorinţe, mai exact, acesta este un amestec de intenţii Lo Lishma şi Lishma.

Apoi, se face Tzimtzum Bet, a doua restricţie. Dă un impuls continuării dezvoltării care este atât de mare, încât dintr-o dată dorinţa de a primi primeşte Lumina în interiorul ei ca şi cum este Lishma, şi apoi descoperă că în ciuda a tot, nu este gata să facă asta, nu stă în puterea ei să păstreze intenţia corectă şi primeşte totul pentru sine. Starea în care împlinirea egoistă este revelată se numeşte spargerea dorinţei de a primi.

După aceea, în cadrul acestei dorinţe sparte, apar noi lumi, sunt construite noi sisteme. Şi toate aceste sisteme sunt construite deja într-o stare în care dorinţa de a primi înţelege şi este conştientă de ceea ce este, de cine este şi de cum trebuie să construiască un sistem în care poate fi reparată, adică să se mişte de la intenţia pentru a primi la intenţia pentru a dărui.

Toate acestea au loc când nimic în afara celor două dorinţe nu există, celor două forţe opuse, cu alte cuvinte, chiar înainte ca lumea noastră să fie formată. Înainte de Big Bang, înaintea universului nostru, înaintea a tot. Aceste două forţe construiesc întregul sistem de control prin care apar patru lumi: Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya (ABYA). Astfel este creat sistemul de control.

Şi după aceea, din centrul lumii Infinităţii, Olam Ein Sof, (∞), care a simţit ruşine şi de aceea a făcut Tzimtzum, restricţie, un Partzuf unic interior este format, un sistem interior foarte mic şi unic. Acesta se numeşte Adam şi scopul lui este să semene complet Creatorului, să aducă întreaga dorinţă la echivalenţă de formă cu El. Şi acest sistem trece printr-o spargere, printr-o împărţire într-o multitudine de părţi care cad în lumea noastră.

Ce este această lume? În ea se află condiţiile cu ajutorul cărora dorinţa de a primi îşi poate corecta intenţia. Cum face asta? Face asta într-o formă complet independentă de Creator. Altfel, nu ar putea fi o corectarea independentă şi dorinţa nu ar fi independentă. De aceea, după cele cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, coborârea prin toate cele 125 de nivele începând cu lumea Infinităţii până la lumea noastră aici, sub toate lumile superioare, este format un nivel unic.

Este unic prin faptul că aici corpurile există, ceea ce noi înţelegem drept corpuri care sunt născute, se dezvoltă, îmbătrânesc şi mor. Şi adăugat la asta, şi aceste corpuri sunt divizate în masculin şi feminin.

Un sistem complet este format aici din acţiunea forţelor, care în starea noastră şi în conştiinţa noastră sunt simţite drept corpuri. În lumile spirituale, există numai dorinţe şi intenţii. Şi în lumea noastră fizică, sunt trei factori: corpul, dorinţa şi intenţia. Şi din acest motiv, corpurile pot să ajungă la diferite relaţii între ele, apropiere şi distanţare reciprocă. Şi această apropiere şi distanţare nu influenţează în mod necesar dorinţa şi intenţia.

Dorinţele pot fi complet diferite, intenţiile pot fi complet opuse, foarte rele şi, în acelaşi timp, printre corpuri poate exista apropiere. Şi vedem asta în lumea noastră. Politicienii sau oamenii care se urăsc unii pe alţii se adună, să spunem ascunzând un cuţit sau o armă la spate, zâmbind politicos, strângându-şi mâinile, vorbind şi căzând de acord între ei.

Asta este unicitatea lumii; acest lucru reprezintă avantajul şi deficienţa ei. Aici, fără corectarea dorinţelor şi intenţiilor, este posibil să ne apropiem unul de altul prin corpuri. Şi dacă nu înţelegem această condiţie, unicitatea lumii noastre, dacă judecăm apropierea interioară după apropierea exterioară, este clar că pierdem.

Un exemplu în plus este atracţia sexuală. În general, în tinereţe oamenii nu înţeleg încă faptul că este un imbold corporal. Şi drept rezultat, sunt multe probleme.

Oamenii nu înţeleg că intimitatea principală trebuie să fie mult mai adâncă, mai internă, mai cu intenţie, scopul vieţii. Atunci când nu ajungi la acest scop fără altă persoană, atunci va fi adevărata intimitate.

Astfel, în lumea noastră este formată această imagine a corpurilor, o adevărată iluzie. Este divizată în patru nivele: mineral, vegetal, animat şi vorbitor.

Şi aşa cum ne este cunoscut dintr-o parte a Cabalei numită percepţia realităţii, toate corpurile apar numai în imaginaţia noastră interioară. Întreaga lume materială este simţită numai ca exterioară. Totuşi, este revelată de fapt astfel numai în conştiinţa noastră. Fizicienii, biologii şi psihologii au vorbit deja despre asta.

Dat pe de altă parte, aceasta este unicitatea lumii noastre şi, în general, împlinirea întregului proces al evoluţiei creaţiei, pentru că ne aduce la o stare de la care putem începe să ne apropiem cel puţin din punct de vedere corporal.

Unde duc toate astea? De-a lungul istoriei umanitatea s-a dezvoltat potrivit unei legi interesante, legea egoului care creşte. Dacă vorbim despre natura simplă, atunci şi în ea evoluează mai întâi nivelul mineral, apoi cel vegetal, urmat de animat şi numai apoi cel uman. Totuşi, aceste stadii sunt temporare din moment ce procesul ajunge la un anumit stadiu şi apoi se opreşte şi nu mai continuă să evolueze. Aceasta este evoluţie treptată în stadii.

Cu toţii ştim ce cataclisme naturale au avut loc pe pământ de-a lungul evoluţiei. Şi după asta, oamenii au evoluat din maimuţă. Cabala ne revelează de ce şi cum s-a întâmplat. Este clar că, cu mult înaintea lui Darwin, cabaliştii au scris despre asta. Se vorbeşte despre asta în Cartea Zohar, în cărţile lui Ari (cabalistul care a trăit în secolul al XVI-lea) şi în introducerea la Studiul celor Zece Sefiroţi care este comentariul la Cartea Zohar de Baal HaSulam.

Evoluţia umană este cea mai interesantă: sute de mii de ani au trecut până când, în secolul XX, a sosit stadiul cel mai exponenţial evoluţionist. La începutul secolului XXI, am ajuns la o stare de saturaţie: egoul s-a oprit din evoluţie şi chiar a început un mic declin.

Cu alte cuvinte, am început să înţelegem că există un sfârşit pentru ego. Am tânjit tot timpul să ajungem la vârful evoluţiei noastre; egoul nostru a crescut şi noi am crezut că această creştere poate să fie infinită. Mai ales în secolul XX, ne-a atras visul american al fericirii generale într-o societate cu consum infinit, nelimitat. Părea că putem vedea şi putem şti totul, că putem să ne bucurăm de tot, că vom fi cu toţii fericiţi şi liberi, că vom trăi sute de ani şi chiar mai mult. Totul părea un vis frumos. Eram siguri că copiii noştri vor trăi mai bine ca noi; că va fi posibil să trăim atât în numele nostru cât şi al lor, adică, vom fi de două ori mai fericiţi.

Apoi, egoul a crescut la o stare în care nici pentru noi nici pentru copiii noştri viaţa nu va fi mai bună. Deja astăzi, vedem şi ştim asta. Pregătim pentru ei o lume care este rea, mult mai rea decât cea de acum.

Asta se simte în dezastrele naturale şi în tot ceea ce se întâmplă în lume. Chiar şi naţiunile nedezvoltate au ajuns rapid la un anumit prag şi încep să cadă.

Şi astfel egoul nostru ne-a dus într-un impas şi vedem că am ajuns la sfârşitul liniei. Cabaliştii au indicat acest punct drept anul 1995. Acesta este unicul indicator pe care Baal HaSulam l-a arătat. După părerea lui, de atunci înainte, umanitatea va deveni conştientă de sfârşitul evoluţiei ei şi de faptul că egoul nostru nu este infinit.

Este vorba despre sfârşitul procesului care a început cu Big Bang-ul care a fost începutul universului nostru, după cum se presupune, în urmă cu 14 miliarde de ani. Începând cu Big Bang până în zilele noastre, toată această perioadă a fost una de evoluţie a egoului nostru. Şi aici ajunge la sfârşit.

Puteţi să vă imaginaţi ce vremuri unice sunt cele în care trăim? Astăzi egoul începe să se strângă şi noi vedem acest lucru după cazurile de depresie, problemele în familie (copii, divorţ), condiţii sociale, relaţii dintre noi, avansarea spre un nou război mondial şi aşa mai departe. Oamenii văd din nou, tot timpul, lipsa de perspectivă. Starea egoistă, în numele ei, Lo Lishma, trăieşte mai mult. Nu suntem gata să fim rupţi de ea, dar nu ne mai pare ceva absolut, sigur şi de nemişcat. Astfel, natura ne obligă să schimbăm vechea perspectivă, relaţiile faţă de lume, de viaţă şi de noi înşine.

Cabala vorbeşte despre acest lucru, că exact acum, umanitatea are şansa să ajungă la conştientizarea sfârşitului evoluţiei ei şi să se gândească din nou la scopul existenţei ei: chiar existăm numai pentru binele corpurilor noastre? Sau cuprindem lumea noastră numai prin corpurile noasrte, absorbind totul prin cele cinci simţuri: văz, auz, gust, miros şi pipăit? Diferite tipuri de unde ne influenţează şi le percepem şi vedem lumea pe un fel de ecran interior.

Dar percepem tot? Existăm în forma corectă? Prin egoul nostru, prin preocuparea doar pentru corpurile noastre, nu ne băgăm pe noi înşine într-o capcană psihologică de informaţii care se contractă şi distruge realizările şi emoţiile noastre, existenţa noastră? Pe scurt, haideţi, să verificăm din nou, avem sau nu dreptate în legătură cu abordarea noastră egoistă şi conservatoare?

Aceasta este unicitatea vremurilor noastre, vremurile descoperii înţelepciunii Cabala ca mijloc care face posibil să descoperim în interiorul nostru noul sentiment. Face posibil să nu rămânem blocaţi în cele cinci simţuri animalice care mor odată cu trupurile noastre şi să dezvoltăm în noi un nou simţ interior care nu depinde de corpul nostru. Acesta se numeşte Neshama, suflet. În principiu, şi acesta este un corp, dar unul spiritual. Îl dezvoltăm foarte uşor printr-o schimbare în intenţie de la pentru mine însumi la pentru celălalt. Asta ne ajută să ieşim din limitările noastre şi să începem să simţim ce simt ceilalţi. Pentru că simt totul în interiorul meu, atunci realitatea mea se numeşte lumea noastră şi dacă pot să simt totul în fiecare din umanitate, atunci simt o lume superioară, numai dacă pot intra în sentimentele celuilalt şi să fiu în afara mea.

Suferinţele pe care le simţim în noi reprezintă adevărata criză. Şi acesta este un ajutor enorm aşa încât putem ieşi din noi înşine şi să începem să simţim lumea care există în afara noastră.

Şi atunci soseşte o stare ca aceasta că, în principiu, nu contează pentru mine ce simt în interiorul meu. Este ca şi cum trăiesc în interiorul celuilalt, şi astfel trec de la sinele meu limitat şi muritor la sinele infinit şi nemuritor. Asta ne dă înţelepciunea Cabala.

Şi, în mod esenţial, ne dă mult mai mult. Pentru că moartea este legată de trupul meu animalic şi Ein Sof este legat de suflet.

Cu alte cuvinte, intru într-o zonă complet diferită, într-o nouă dimensiune, în cadrul căreia exist cu adevărat. Şi încep să simt această lume ca imaginară, că nu există cu adevărat. Asta pentru că există numai în imaginaţia mea greşită, în interiorul percepţiei mele egoiste, unde sunt centrat numai pe mine însumi.

Aşadar lumea noastră este unică în faptul că aici ne putem apropia cu ajutorul corpurilor, chiar cu intenţii diferite. Putem să ne adunăm împreună într-un cerc cu câţiva prieteni, lângă o masă rotundă şi să începem să ne conectăm unii cu alţii. Şi chiar dacă conexiunea dintre noi este artificială, chiar dacă la început nu avem intenţii bune unii cu privire la ceilalţi, pentru că natura noastră este egoistă, totuşi există un grup, o masă rotundă, există locul de joacă în care cu toţii ne putem alătura şi să ne sprijinim unii pe alţii în această conexiune, iar între noi există un Arvut circular, responsabilitate reciprocă. Este posibil, pentru că depinde de noi să ajungem la scopul comun. Şi folosim toate oportunităţile materiale, toate acestea sunt în mâinile noastre. Despre asta este spus: tot ceea ce este în mâinile tale, trebuie să faci. Încercăm să ajungem la conexiunea dintre noi în care fiecare poată să se scoată pe sine şi să fie un singur întreg.

De ce este acest lucru imperativ? Este numai pentru a ne ajuta unii pe alţii. Nu este nimic mai mult de-atât. De ce există un singur întreg? De ce a avut loc spargerea singurei dorinţe într-o multitudine de dorinţe? Numai prin asta putem să tânjim după ajutor reciproc, adică fiecare poate să iasă din sine pentru celălalt.

Astfel, tânjim după un fel de întreg comun, deşi nu vrem asta, dar încercăm să acţionăm împreună cu ajutorul corpurilor. Ne adunăm într-un grup, realizăm diverse activităţi, pregătim congrese, studiem, predăm şi ne educăm pe noi înşine. Încercăm să ajungem la conexiune între noi, o sferă de zmeură. Şi impulsul nostru trece de la unul la altul. Ne putem sprijini unul pe altul, ne putem trezi unii pe alţii. Putem mări şi amplifica psihologic conexiunea dintre noi.

Şi prima condiţie este în faptul că această conexiune trebuie să existe potrivit legilor scrise pentru noi de cabalişti. Pentru această unitate, acordul trebuie să fie ca un Kli însemnând caracteristica dăruirii şi iubirii maxime, pe cât de mult posibil. Articolele cabaliste pe care profesorii noştri ni le-au lăsat ne îndreaptă către ea. Ei au scris şi înregistrat pentru noi ce trebuie să fie conexiunea; ei au determinat tot dintre condiţiile ei.

De aceea, acordul dintre noi trebuie să fie ca un Kli. Şi, în general, nu este nevoie să inventăm condiţii pentru conexiune. Cu mintea noastră distorsionată care ne împinge tot timpul în mod egoist oriunde vrea, noi inventăm numai ceea ce este util egoului nostru, dar nicicum spre spiritualitate. Nu înţelegem ce este această spiritualitate şi de aceea trebuie să ascultăm de surse. Este foarte important pentru că există o mulţime de înţelepţi care încep să inventeze ei înşişi ceva şi este clar că după un timp eşuează. Ei sunt gata să distrugă această viaţă pentru noi şi noi nu reuşim să ajungem la ceea ce căutăm.

Dar există şi a doua condiţie: depinde de noi să explorăm lumea superioară, cu alte cuvinte, ceea ce vrem să dobândim. Şi studiile noastre trebuie să se bazeze pe surse, pe cărţi care au fost scrise de oameni care au ajuns la lumea superioară.

Tindem spre lumea superioară, iar pe măsura dorinţei noastre de a fi mai aproape de ea, pe măsura tensiunii, primim o influenţă de la ea, numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare).

Îi luminează pe toţi, pur şi simplu luminează, este peste tot. Dar va continua să ne ilumineze numai în măsura în care tânjim după ea. Când vrem să ne apropiem de ea, atunci în acea măsură trezim o Lumină mai puternică asupra noastră.

Asemenea efectului Doppler, apar caracteristici noi interioare în mine mai ales pentru că mă aflu într-un câmp uniform de voltaj egal, dar dacă mă mişc în el, atunci un voltaj este creat în mine ca electricitatea care este creată într-un fir sub influenţa unui câmp magnetic. Aceasta este bine cunoscuta Lege a Inducţiei; tot ce are electroni liberi în el poate fi folosit ca un conductor ca şi cum se mişcă într-un câmp electric.

Deci şi noi ne mişcăm într-un câmp uniform de Lumină, şi în măsura în care tânjim după ea, adică încercăm să ne mişcăm mai rapid, să ajungem, să dobândim, şi să o descoperim, în acea măsură se trezeşte în noi inducţie, curenţi de inducţie se formează în noi. Şi ne schimbă pe noi, intenţiile noastre, de la Lo Lishma la Lishma. La început nu înţelegem cum se întâmplă acest lucru, dar treptat fenomenul acţionează.

În acest fel, întreaga dezvoltare care se aşteaptă de la noi duce la conexiune. De aceea, există diverse imbolduri ca acestea în natură, ca încercările de a conecta naţiuni, diverse corporaţii, organizaţii profesionale şi mari industrii, uniuni internaţionale ca Uniunea Europeană, şi aşa mai departe.

Dar noi nu ştim cum să ne conectăm. De aceea, totul se întâmplă în sens opus. Şi Uniunea Sovietică s-a rupt pentru că nu i-a putut uni pe toţi pe o bază spirituală comună, şi Europa se va rupe şi ea; nu este cunoscut rezultatul acestora. Şi Statele Unite şi în general toate uniunile vor începe să se rupă pentru că toate sunt construite pe ego reciproc. Numai dacă începem să înţelegem că depinde de noi să ne conectăm, atunci vom trece prin această cale, această tranziţie de la distanţare reciprocă la atracţie reciprocă, într-un mod bun, uşor şi confortabil. Şi pentru asta ne-a fost dată  înţelepciunea Cabala. Dar dacă nu o putem folosi, atunci în mod regretabil noi vom fi împinşi spre suferinţe mai mari, ură reciprocă, cu pierderi mai mari pentru întreaga umanitate în alte războaie mondiale.

Aşadar unificarea lumii noastră se află în acest lucru, că mai ales în asta ne putem remodela intenţiile de la Lo Lishma la Lishma şi să facem asta complet independent fără să depindem de Creator, adică să construim pentru noi înşine echivalenţă de formă cu El fără să fim sub influenţa Lui revelată. Suntem pregătiţi să construim o stare între noi care va fi asemănătoare spiritualităţii şi va trezi asupra noastră Lumina care Reformează şi astfel avansăm.

De aceea, soluţia stă numai în conexiunea dintre noi. Prin urmare, am construit educaţia integrală, în primul rând şi cel mai important, pentru a continua să unim lumea, iar în al doilea rând, pentru a o ridica la Creator.

Ne aflăm într-o situaţie unică, pentru că am primit o trezire unică de sus, şi astfel ne-a adus la conexiune (S), la Cabala, la studiu. Şi de la această condiţie, trebuie să fim ocupaţi cu diseminarea noastră.

În principiu, întreaga lume de astăzi se află în criză şi depinde numai de noi dacă lumea va înţelege ce reprezintă această criză şi care este scopul ei. În final, noi, ca parte aleasă şi unică, trebuie să luăm întreaga lume şi să o ridicăm împreună cu noi la nivelul Creatorului, pentru a o conecta cu Creatorul.

Este posibil să facem asta în cel mai scurt timp; totul depinde numai de noi. Sper că înţelegem că soluţia stă în conexiune şi că buna conexiune poate exista numai prin noi şi că vom începe serios să fim implicaţi în diseminarea educaţiei şi învăţării integrale.

De la Convenţia virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecţia a doua

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Egoism, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: Nu am nici o dorinţă de a simplifica înţelepciunea Cabala în cadrul diseminării la mase. Eu vreau să fiu implicat într-o ştiinţă metodică seacă şi să o transmit în astfel de formă. Acest lucru mă preocupă mult. De ce?

Răspuns: Acest lucru se datorează faptului că nu înţelegeţi cât de practică este înţelepciunea Cabala. Toate calculele şi schiţele nu sunt bune decât atunci când vedeţi acţiuni clare şi precise în spatele lor: cum omenirea se va ridica la nivelul Creatorului, revelând cealaltă lume, dimensiunea următoare, pentru ea însăşi.

Când veţi începe cu adevărat să vedeţi acest lucru în practică, faptul că înţelepciunea Cabala este o ştiinţă absolut practică, atunci nu veţi avea nici contradicţii, nici opoziţii între ea şi munca cu masele. Este o muncă, cum este grija pentru un nou născut, când îi daţi şi îl spălaţi, îl hrăniţi şi îl spălaţi apoi şi asta tot timpul. Şi o faceţi mai multe luni, până ce devine o persoană mică. Iniţial, această muncă pare a fi nefericită, neplăcută, respingătoare şi chiar inutilă. Dar asta va trece.

În măsura în care intraţi în ştiinţa Cabala, veţi simţi tot mai mult că este imposibil să avansezi fără realizare şi tot acest calcul va fi vid, nu va înlocui descoperirea lumii superioare. Lumea de sus nu poate fi descoperită decât atunci când acţionaţi în participare reciprocă cu prietenii şi prin ei cu Creatorul şi, în acelaşi timp, o aduceţi cercurilor largi ale populaţiei.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem cere umplere de Lumină pentru oamenii care par că suferă şi, în acelaşi timp, să justificăm Creatorul?

Răspuns: La început, trebuie să treceţi prin corecţii. Mă rog diferit către Creator: ”cum Tu îmi eşti revelat ca bun şi binevoitor şi nu este nimic rău în ceea ce Tu faci, tot răul este ca să-mi dezvălui că sunt pe calea bună şi Tu mi-l dezvălui prin suferinţă şi mai multă durere decât durerea pe care o simt. Chiar dacă înţeleg că este pentru mai bine, Îţi cer ca să Te dezvălui lor câte puţin, pentru a le arăta toată bunătatea Ta.”

Să întreb în mod diferit: Cum putem să justificăm Creatorul, dacă noi suferim ? Progresiv, noi primim înţelegerea că totul este pentru mai bine prin exeprienţa pe care o dobândim. Toate lucrurile rele, defectele, întunericul, “şi a fost seară şi a fost dimineaţă”, se dezvăluie ca o problemă la nivelul următor. Avem nevoie de asta şi nu o justificăm, dar noi binecuvântăm atât pentru rău, cât şi pentru bine.

Deci, când este vorba de ceilalţi, credem că lumea suferă acum şi că noi trebuie să ne adresăm Creatorului cu acest lucru, dar noi trebuie să ne întoarcem spre El ştiind că oamenii au nevoie de un singur lucru – revelarea Creatorului. Numai dezvăluirea Sa va rezolva toate problemele lor. Aceasta se datorează faptului că, abundenţa vine de la Lumină. Apoi, doar atunci, ei vor simţi că sunt bogaţi, sănătoşi şi de succes.

Atunci, mă întorc spre Creator şi spun:” Te rugăm să le faci o favoare pentru ca bunătatea să fie revelată în ei”. Îmi face rău când ei blestemă. O persoană care suferă blestemă pe Creator în mod automat, fără un cuvânt. Asta înseamnă că, fiecare stare care este inferioară cercului, decât Ein Sof (Infinit), mă forţează să blestem Creatorul în această măsură. Nu este vorba de concluzii logice, dar sentimentul în sine este o indicaţie a acesteia.

Întrebare: Deci, cum pot să descriu dezvăluirea Creatorului în ei şi mine corect ?

Răspuns: Eu nu cer dezvăluirea Creatorului pentru mine. Eu cer numai şansa de a-L servi pe El şi pe ei, mai exact, de a-L sluji pe El prin ei. Aceasta este munca pe care o am de făcut ca un transmiţător.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 11.11.2013, Shamati 3 “Despre realizarea spirituală”

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Cabala este descoperită atunci când oamenii simt că se găsesc într-un impas şi nimic pe pământ nu-i poate ajuta. Prin urmare, mai ales în epoca noastră şi numai acum, putem vorbi despre asta.

Practic, au început să vorbească un pic mai mult, din timpul lui Ari (secolul 16),  când omenirea a intrat într-o perioadă timpurie de corectare. Prin urmare, ari este considerat fondatorul mişcării spirituale pentru corectare.

Unul din succesorii lui Ari a fost marele cabalist Le Baal Shem Tov care a difuzat înţelepciunea Cabala cu mult succes, în cercurile largi ale populaţiei. Timp de secole, oamenii au progresat muncind asupra lor şi, în acest timp, au scris cărţi foarte profunde.

Dar, după aceea, totul a dispărut treptat, deoarece umanitatea, în cadrul procesului de dezvoltare, nu a testat încă această dezvoltare. S-a sperat că toate tipurile de evoluţii tehnologice şi sociale  ne-ar aduce ceva bun. Cu cincizeci sau şaizeci de ani în urmă, oamenii visau la cucerirea spaţiului, visau să pătrundă în materie, s-au aventurat şi au căutat, dar toate sunt astăzi, de domeniul trecutului.

Chiar dacă omenirea a aspirat mereu să avanseze în dezvoltarea sa în manieră egoistă, astăzi totul a devenit gol şi a eşuat. Un singur şi unic mijloc ne-a fost lăsat – înţelepciunea Cabala sau, pentru publicul larg, educaţia integrală.

Ce putem realiza? Cabaliştii explică asta foarte simplu. Creatorul a creat o stare perfectă, numită lumea Infinitului (Olam Ein Sof), în care ne găsim într-o dimensiune total diferită, cu senzaţii diferite de senzaţiile noastre actuale. Am coborât din această stare şi am fost sparţi în fragmente ca un puzzle care trebuie acum să fie asamblat.

Acum, trebuie să revenim în starea lumii Infinitului  conexiune absolută şi unitate, să aducem pe toată lumea la un tot unitar, astfel că, sentimentul că exist separat de ceilalţi va dispărea, necesitatea şi dorinţa de a scăpa, de a mă deplasa la dreapta şi la stânga va dispărea, astfel că, toate dorinţele mele caracteristicile şi snetimentele lor tot ceea ce simt, vor absorbi lumea întreagă în ele. Apoi, toate fragmentele separate ale puzzle-ului vor fi regrupate într-o singură imagine colectivă şi numai asta se va simţi.

Astfel, porunca biblică: “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” se va materializa, aşa cum Avraam a proclamat în vechiul Babilon, de unde toate religiile şi credinţele deformate au venit mai târziu. Şi astăzi, noi trebuie să realizăm asta.

Din Congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, ziua a doua, 02.11.2013, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când echipa este incapabilă de a se organiza pentru a face munca, este posibil, pentru eficienţa în diseminare, să încep să fac asta de unul singur, fără susţinerea echipei şi fără acordul său?

Răspuns: În niciun caz nu ar trebui să ieşim şi să difuzăm fără acordul şi susţinerea echipei. Nu ar trebui să avem pe cineva care se aruncă în acţiune singur, deoarece nu ar avea forţă. Forţa vine doar din centrul grupului!

Dacă ieşim pentru a disemina, trebuie să punem înaintea acţiunii o conexiune internă generală în noi. Numai din conexiunea noastră, obţinând un punct interior de contact între noi, ar trebui să ieşim pentru o zi la lumea exterioară, apoi din nou, vom reconstrui acest punct. Altfel, nu există niciun motiv de a lucra!

Constant, trebuie să dezvoltăm acest punct. Vom simţi Creatorul în el. Altfel, care este folosul tuturor acţiunilor noastre ? Vom rămâne aşa încă cincisprezece ani!

Vă rog, înţelegeţi că noi existăm în legile naturale ale naturii şi învăţăm să respectăm aceste legi pentru a atinge următorul nivel de dezvoltare. Trecem prin toate stadiile de evoluţie conform legilor cele mai obiective şi clare! Dacă doriţi, puteţi să le urmaţi. Dacă nu, nu trebuie să o faceţi, dar apoi, vom fi împinşi încet prin suferinţă.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă grupul se ocupă cu numeroase proiecte în acelaşi timp, pot exista argumente, resentimente şi concurenţă între prieteni.

Răspuns: Este natural. Acelaşi lucru se întâmplă aici. Uneori, trebuie să amânăm şi chiar să anulăm un anumit proiect şi să muncim la altceva.

Nu putem face nimic referitor la asta. Trăim într-o lume care evoluează rapid. Unele din proiectele noastre iau mult timp pentru procesare şi adesea nu putem să le realizăm cum ar trebui. Brusc, apare ceva urgent şi atunci trebuie să abandonăm ceea ce am lucrat timp de o lună sau două sau să căutăm oameni care pot termina proiectul sau să-l susţină până ce vom putea să revenim.

Într-o astfel de mică familie care creşte atât de repede, există mereu probleme diferite care trebuie să fie rezolvate. Nu credeţi că asta se va opri. Vor exista mai multe probleme şi intensitatea muncii noastre se va dezvolta în consecinţă. Trebuie să construim rapid experienţa noastră, muncind în exterior cu cercuri mai largi ale societăţii.

Nu trebuie să uităm că acest lucru este important pentru grup, pentru ca el să se întărească  şi să progreseze continuu spre o unitate interioară puternică. Tensiunea în unitate este un indicator că noi suntem pe calea cea bună pentru că, de îndată ce vom ajunge la o unitate clară şi evidentă, vom descoperi Creatorul în ea.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De mai mulţi ani, sunt implicat în diseminarea pe Internet. Plecând de la acest curs pe care-l facem acum, senzaţia este că aceasta este o ocupaţie absolut inutilă în raport cu diseminarea fizică. Pot lăsa munca diseminării pe Internet şi să mă implic în activităţi cu mai multă prioritate?

Răspuns: Nu cred că ar trebui să abandonăm Internetul. Este de preferat să încercăm să găsim forme şi locuri care vor fi mai utile. Din păcate, Internetul devine treptat “şters” şi începe să se omoare. Oamenii sunt tot mai nedumeriţi, tinerii sunt tot mai nedumeriţi, cei mai mulţi dintre ei se mulţumesc cu mesaje scurte. Imaginea virtuală a comunicării este formată din expresii scurte şi limitate. Nu cred că are un viitor mare.

Poate va exista un progres tehnologic şi vom putea să oferim reciproc cu toată plinătatea de comunicare, fără limitarea dimensiunii sau timpului. Este suficient să apăsăm pe un buton şi vom fi în măsură să comunicăm direct cu numeroase persoane, cu tot felul de grupuri, să vedem pe toată lumea şi să ne simţim unul pe celălalt, ca şi cum am fi aşezaţi împreună în jurul unei singure mese. Totul trebuie să fie simplu.

Dacă mijloacele tehnice ne dau iluzia comunicării naturale, atunci există un viitor pe Internet. Între timp, în ciuda acestui lucru, se va ofili. Oamenii vor fi interesaţi din ce în ce mai puţin, acesta va începe să expire. La urma urmei, am năpustit pe Internet ca pe toate descoperirile, gândind că asta va umple tot golul dintre noi. Totuşi, nu îl umple.

Prin urmare, în ciuda primitivităţii generaţiei care nu vrea să lucreze sau să înveţe, oamenii pur şi simplu “se hrănesc” pe Internet, fără a face nimic, din disperare. Nimeni nu este implicat cu ei, în acelaşi timp, nu-i putem implica în educaţia integrală şi nu există programe guvernamentale ce răspund la această provocare.

Practic, asta nu va dura prea mult. Acest lucru trebuie să fie realizat fie de un progres tehnologic prin care va fi mai uşor pentru noi să mergem spre oameni şi să-i influenţăm emoţional, fie oamenii vor abandona acest mijloc de comunicare deoarece nu vor găsi în el niciun sens. Astăzi, nimeni nu acordă atenţie la ceea ce este scris pe Internet. Cui îi pasă de o opinie ? Cine citeşte cinci sute de răspunsuri la anumite absurdităţi ? Oamenii sunt obosiţi, nu doar cu lectura, dar cu exprimarea opiniilor lor. Recomand să nu acordaţi Internetului o atenţie specială şi să nu credeţi că va fi un angajament de lungă durată. Omenirea îl va înlocui foarte repede.

Din discutie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce mod trebuie să se exprime conexiunea cu tine pentru cei care sunt în spatele ecranului?

Răspuns: Relaţia cu mine trebuie să fie exprimată prin ceea ce voi îmi scrieţi, întrebări serioase specifice cu privire la lecţii, nu elaborate, ci cu intenţie. Eu voi răspunde prin scris sau verbal.

De fapt, comunicarea se produce când noi facem ceva împreună. Porţia de cunoştinţe pe care o primiţi de la mine în fiecare zi nu este considerată conexiune. Conexiunea este atunci când noi facem, realizăm ceva nou, împreună. Dacă eu predau înţelepciunea Cabala sau educaţia integrală şi voi studiaţi acest lucru, atunci există o legătură între noi.

Conexiunea este posibilă atunci când voi sunteţi similari cu mine. Noi ştim că uniunea dintre două obiecte nu se produce decât în măsura similitudinii proprietăţilor lor. Şi ce similitudine poate exista între noi, dacă eu sunt profesor şi voi sunteţi elevii mei? Ce similitudine poate exista între creatură şi Creator, dacă Creatorul dăruieşte şi fiinţa creată nu face decât să primească? Ce puteţi da voi în schimb? Unitatea cu mine. Şi cum este posibil? Dacă acţionaţi în acelaşi mod cu mine. Doar aşa! Şi cum puteţi să acţionaţi? Să mă învăţaţi aşa cum vă învaţ eu? Nu, să învăţaţi pe alţii, aşa cum v-am învaţat pe voi.

Prin urmare, nu poate exista o stare mai eficientă decât aceea a diseminării, altfel, nu procesaţi materialul. În lumea spirituală, cel care nu trece informaţia prin sine, se închide şi nu percepe nimic. Nu vă puteţi imagina ce parte infimă percepeţi din ceea ce eu vă dau, tocmai pentru că nu o transmiteţi, indiferent în ce formă.

Acei oameni care sunt implicaţi în traducerea sau prelucrarea lecţiilor sunt oamenii cei mai fericiţi pentru că ceea ce aud sau procesează ajunge, în cele din urmă, la cineva. Iar cei care nu fac asta, nu au altă cale de a ieşi din sine, ei sunt într-un impas.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→