“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” este principala lege a naturii integrale în societatea umană. Observând această lege, observăm de fapt toate legile naturii sau, spus altfel, toate legile naturii sunt incluse în această lege. Înseamnă că nu ne mai rămâne nimic de făcut decât asta?

Scopul Naturii este de a aduce toate părţile ei într-o armonie totală şi în echilibru. Asta îi permite unei persoane să obţină cea mai confortabilă stare. Toate întâmplările prin care trebuie să trecem se petrec doar pentru ca noi să obţinem în mod conştient această stare.

Trebuie să cercetăm şi să urmăm scopul şi drumul naturii pentru a-l obţine. Asta este garanţia unei vieţi de succes pentru noi. Sprijinind în mod constant acest principiu ştiinţific, vom câştiga confidenţă pe drum şi în faptul că avem spijin de la legile naturii. Această ne duce la conştientizarea succesului în cazul în care urmăm legea naturii, sau a necazurilor în cazul în care nu o facem, trebuie să fie simţită de noi ca veneraţie şi frică. Asta ne garantează un drum bun.

Pentru asta trebuie să fim conştienţi de legile naturii ca fiind obiective şi că ne constrâng să le executăm conştient. Chiar acest lucru, executarea conştientă a acestor legi, este caracteristica distinctivă a nivelului „uman” al dezvoltării, opus celui „animal”.  De fapt, am trecut prin toate nivelurile anterioare ale dezvoltării în mod inconştient, conduşi de dezvoltarea egoismului din noi. Dar astăzi, natura ne constrânge să ne dezvoltăm independent, conştient, deasupra egoismului, obţinând calitatea dăruirii şi a iubirii, care sunt opuse egoismului.

Cum poate o persoană să obţină această nouă calitate, dorinţa de a dărui, şi în acelaşi timp să înţeleagă că dorinţa de a primi pentru ea însăşi îi este foarte dăunătoare? De fapt, asta contrazice natura umană, în sensul că nu pot face nimic care nu aduce profit personal.

Există doar o singură soluţie: pentru anumiţi oameni care au aspiraţia de a ieşi din puterea egoismului şi a se aduna împreună într-un singur grup. Deoarece fiecare membru din acest grup are aspiraţia de a obţine calitatea dăruirii şi pe cea a iubirii, şi tot ceea ce le lipseşte este forţa de a o realiza, unindu-se într-un grup şi suprimându-şi egoismul în relaţia cu prietenii, ei crează o nouă substanţă. De exemplu, dacă sunt zece membri în grup, această substanţă va avea o forţă de zece ori mai mare decât o avea fiecare persoană în mod individual.

Totuşi, asta se va întâmpla numai daca cei care s-au adunat într-un grup se gândesc la cum să îşi suprime egoismul şi nu la cum să îl satisfacă. Şi datorită simţiri iubirii pentru prieteni, fiecare persoană va putea să simtă o aspiraţie la a îndeplini legea naturii, pentru că astfel el aduce toată natura la echilibru şi armonie.

Pe baza articolului lui Rabash „Iubirea de prieteni”

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Haideţi să facem lumină asupra anumitor întrebări legate de noţiunea de iubire a prietenilor:

1. Care este baza pentru nevoia de a obţine iubrea pentru prieteni?

2. Ar trebuie să îmi aleg prietenii şi ar trebui ca ei să mă aleagă pe mine?

3. Ar trebui ca fiecare prieten să îşi spună în mod deschis sentimentele sale către ceilalţi membri din grup, sau este suficient să simtă iubirea pentru ei în inima sa, fără a-şi exprima aceste sentimente în exterior? Ar trebui să rămănă modest şi nu entuziast datorită realizării lui?

Cu siguranţă, fiecare persoană trebuie să îşi exprime în mod deschis iubirea pentru prieteni, care se găseşte în inima ei, pentru că exprimarea deschisă a sentimentelor poate trezi şi inima prietenilor în aceaşi măsură. Ca rezultat, sentimentele prietenilor se vor uni într-un singur sentiment, care va fi mult mai mare decăt suma aritmetică a acestora.

Astfel, fiecare membru din grup va primi un sentiment puternic al iubiri pentru prieteni şi va simţi, de asemenea, o nevoie de a împărtăşi acest sentiment. Pe de altă parte, dacă membri din grup nu îşi exprimă în mod deschis sentimentele, ei nu pot fi îmbibaţi cu forţa comună, colectivă şi nu îşi pot depăşi egoismul.

În acest caz, este foarte dificil să îţi vezi prietenul într-o lumină pozitivă. Fiecare persoană gândeşte că ea este singura persoană dreaptă şi că numai ea îşi iubeşte prietenii, în timp ce reciproca nu este valabilă.

Reiese că forţa persoanei este prea slabă să obţină iubirea pentru prieteni şi să îşi exprime sentimentele îm mod explicit, în loc să le ascundă.

Omul trebuie să îşi amintească în mod constant scopul existenţei grupului, altfel egoismul său va încerca să înţeţoşeze acest scop, pentru că singura lui grijă este doar pentru propriul beneficiu.

Omul are nevoie de grup pentru a obţine calitatea de a fi învăluit în gândul de a-i delecta pe prieteni, fără să ceară nimic în schimb şi nu pentru ca grupul să îi satisfacă dorinţele egoiste. De fapt, dacă toţi membri grupului se aşteaptă doar să primească de la ceilalţi, grupul este fondat pe egoism şi lucrează numai la creşterea acestuia. În acest caz, omul vede grupul numai ca un mijloc pentru a-şi satisface nevoile egoiste.

De aceea, trebuie sa avem în minte faptul că grupul este construit pe iubirea aproapelui. Tot ceea ce trebuie să primească un membru de la grup este iubirea pentru aproape şi ura pentru propriul egoism. Atunci când o personă vede că că prietenii ei încearcă să îşi suprime egoismul, asta îi dă o forţă în plus pentru a lupta cu propriul egoism. Apoi, toate intenţiile prietenilor se contopesc într-una singură. Astfel, dacă grupul constă din 10 membri, fiecare dintre ei va primi forţa tuturor celor 10 prieteni care îşi suprimă egoismul şi aspiră către iubirea pentru prieteni.

Dar dacă membrii din grup nu îşi exprimă sentimentele unul către altul, datorită modestiei lor prefăcute, atunci sentimentele lor nu devin mai puternice şi fiecare dintre ei pierde gradual dorinţa de a progresa către iubirea pentru aproape şi regresează în iubirea pentru sine.

Pe baza articolului lui Rabash Iubirea pentru prieteni 2

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timp ce omul parcurge evoluţia, toată dezvoltarea lui se petrece prin dezvoltarea dorinţei de a primi plăcere, numită iubire de sine sau egoism. De aceea, dacă o persoană nu simte că va primi ceva, este incapabilă să facă nici măcar cea mai mică acţiune. Simte o lipsă de motivaţie sau energie, necesară pentru a face o mişcare interioară sau fizică.

Dar Natura este calitatea altruismului, dăruirii şi iubirii, opusă egoismului. Iar ea îl conduce pe om să obţină această calitate dezvoltându-l printr-o chiar mai mare suferinţă, ceea ce îl face ca gradual să înţeleagă şi să se vadă ca un derivat al propriului egoism şi să vadă egoismul întregii umanităţi. În alte cuvinte, Natura setează ca dezvoltarea pentru om obţinerea echivalenţei de formă cu Ea. Iar acest obiectiv este îndreptat în mod expres către om pentru că egoismul este absent în nivelul mineral, vegetal şi animal al naturii, care sunt guvernate şi există în mod instinctiv, supunându-se pur şi simplu naturii.

Deoarece suprimarea egoismului este un lucru contradictoriu naturii noastre şi întregii noastre fiinţe, avem nevoie un grup de oameni care să ne dea o forţă mai mare pentru a face asta. De aceea avem nevoie de un grup care uneşte oamenii care au o singură dorinţă: să obţină şi să asceadă deasupra egoismului şi repulsiei reciproce şi să se ridice la iubire reciprocă.

Rezultatul unirii către un scop comun este acela că în loc de a fi slab şi incapabil de a rezista egoismului nostru, fiecare dintre noi obţine o forţă imensă care ne ajută să ne ridicăm deasupra propriului egoism către unitate.

Această forţă imensă apare ca rezultat al punerii împreună a forţelor noastre mici, individuale sau, mai degrabă, nici măcar forţe ci doar dorinţe. Aceste mici forţe ale noastre se vor combina împreună şi se vor multiplica, permiţându-ne fiecăruia dintre noi să ne ridicăm deasupra egoismului propriu către unitate. În acest fel obţine o persoană o imensă dorinţă de a se ridica deasupra propriului egoism şi a obţine un singur scop.

Dar pentr ca asta să se întâmple, fiecare membru din grup trebuie să îşi suprime sau să îşi micşoreze propriul Eu în relaţie cu ceilalţi. Aceasta se poate face prin neobservarea defectelor prietenilor şi acordarea atenţiei numai calităţilor bune. Dacă un membru al grupului se consideră chiar şi numai un pic mai bun decât alţii, el nu mai este capabil să se unească cu adevărat cu ei.

În timpul angajării grupului în educaţia integrală, trebuie să fim serioşi şi să nu deviem de la scopul pentru care ne-am adunat acolo, obţinerea unei singure dorinţe de dăruire reciprocă şi iubire, a similarităţii pe care Natura ne-o cere.

Dar cu cei din afară tre buie să ne purtăm simplu, cu politeţe, având grijă să nu impunem ideea de unitate, dăruire reciprocă şi iubire asupra lor. Asta pentru că efortul cuiva de a se ridica deasupra egoismului nu poate fi făcut în întâlniri întâmplătoare ci numai într-un grup constant de prieteni sub îndrumarea unui instructor. În timpul muncii lor în grup şi în general în viaţă, membrii grupului trebuie să încerce să blocheze

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În procesul oricărei activităţi există un criteriu al eficienţei muncii. Este foarte important ca oamenii să înţeleagă dacă îşi fac treaba bine sau nu, pentru a creşte calitatea acesteia, pentru a pune mai mult efort, etc. Care poate fi criteriul eficienţei în grupurile integrale, astfel încât o persoană să aspire să îşi îndeplinească activităţile mai bine?

Răspuns: Avem pentru asta un sistem de auto-evaluare foarte serios. Pentru că tu eşti în mod constant într-o mică societate, poţi întodeauna să te controlezi înăuntrul ei: Cât de conectat eşti la ea, cât de apropiat interacţionezi cu ea, cât de mult te influenţează, dacă te plasezi sub influenţa ei, cât de mult o influenţezi tu, cât de mult poţi să te laşi în jos în faţa ei şi cât de mult te simţi ca fiind vocea deciziei luată pentru a influenţa societatea.

Înseamnă că toate aceste criterii sunt mediul şi eu: Eu sunt deasupra lui pentru a-l influenţa în mod poziti; sunt sub el pentru a primi influenţa pozitivă. Şi la fel este în ceea ce priveşte mediul relativ la mine: mă influenţează de sus şi vrea să primească de jos de la mine partea mea de participare la el.

Sunt metode foarte simple, directe, ale evalulării stării cuiva. O persoană poate ştii în fiecare secundă unde se află.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr. 11, din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: La şcoală, învăţătorul întreabă de obicei iar studentul răspunde. Tu ai o abordare complet diferită. Pui întrebări foarte rar iar ca regulă aştepţi să fii întrebat. De ce?

Răspuns: Pentru că eu vreau ca eplicaţiile mele să trezească în student lipsuri, spaţiile goale, adică întrebări pentru a cunoaşte, a învăţa. O explicaţie făcută în mod corectă nu „îl face să tacă”, nu îi dă satisfacţie, împlinire. Relevă un pic din ceea ce explic, iar apoi studentul începe deodată: „Dar de ce este aşa? Dacă nu este aşa ci este total diferit?”

Este ca şi cum pun în explicaţiile mele şi întrebările mele, oportunitatea de a întreba şi perplexitatea adusă de ele, şi  o fac în avans. Vreau ca ei să găsească defecte în explicaţiile mele. Asta îi va ajuta să înţeleagă explicaţiile mai bine şi să le absoarbă. Este foarte important.

De aceea, dacă explic şi totul este clar tuturor şi nu există nicio întrebare, consider că nu am explicat de fapt nimic. Mă simt foarte rău atunci. Când sunt multe întrebări – „asta nu este aşa, nu de acolo, nu aşa” – atunci acesta este un material care va fi cu siguranţa absorbit.

Comentariu: O întrebare totuşi, nu este întodeauna o întrebare…

Răspuns: De cealaltă parte, fă tot ceea ce crezi că este necesar astfel încât audienţa să înveţe din asta. Mulţi oameni întreabă dar nu ştiu să îşi formuleze întrebările exact. Înţelegem că atunci învăţătorul trebuie să îl ajute pe student, să îl simtă.

Cred că dacă transmit informaţia în 15-20 minute şi apoi întrebările durează de două ori mai mult, atunci acea lecţie este absorbită cu adevărat. Este foarte important. Este ca şi cum aruncaţi momeala apoi ei o înghit şi se reped la ea. Cu ajutorul acestei momeli ei se vor apropia cu siguranţă de voi, se vor ţine de voi. Asta pentru că întrebarea sau răspunsul sau explicaţia, încep cu faptul că voi aveţi ceva iar ei nu au. Încercaţi să le transpuneţi lor ceea ce aţi decis la un anumit moment.

Transferul trebuie să se faca astfel: voi oferiţi informaţia iar ei, ca răspuns, pun orice fel de întrebare din întregul material pe care l-au auzit (numai auzit!), pentru a-l experimenta, stăpânii şi absorbii.

Întrebare: Care este caracteristica unui răspuns cu care să facă să înceteze interesul unei persoane?

Răspuns: Eu nu fac niciodată asta. Încerc să dau un răspuns în care ating în mod intenţionat un alt aspect. Studentul are imediat o reacţie: „Chiar? Şi cum se întâmplă asta?” Asta înseamnă că răspunsul la întrebare îl conduce către alte întrebări.

Vreau ca întregul material, pe care îl transmit pe durata primelor 15 minute, să fie mai târziu penetrat din toate părţile de întrebări. Atunci acesta va rămâne în ei. Prin răspunsurile mele îi ajut cu să pună o nouă întrebare. Răspunsul corect poartă următoarea întrebare în el, iar întrebarea corectă este deja o jumătate de răspuns.

Din “Discuţie asupra Educaţiei Integrale” 11, 12/16/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Puterea daruirii este puterea conectarii. Fără ea, nu am nici o legătură cu familia mea sau vreun contact cu alte persoane sau copii; nu am nici o legătură cu societatea umană ca întreg. Ne omoram pur şi simplu pe noi înşine şi comunitatea noastră prin esuarea de a folosi puterea daruirii.

Acesta este motivul pentru care acum a devenit absolut necesar pentru noi sa dobândim această putere. Aceasta este pur şi simplu o chestiune de viaţă sau de moarte. De aceea criza a venit să ne arate unde suntem. Am ajuns in aceasta stare pe cont propriu. Acum, avem nevoie doar s-o examinam şi s-o evaluam pentru a înţelege ceea ce ne lipseste. Ne lipseste puterea de a darui. Deci cum o dobandim? Doar prin construirea unui mediu bun.

Acest mediu nu există în natură. Trebuie sa-l construim în mod artificial, astfel incat sa ne serveasca ca exemplu, sa ne preseze şi sa ne împinga, ajutându-ne sa începem sa daruim un pic. Această societate va trata pe toţi ca si cum le-ar da un avertisment: „Tu nu vei primi nimic, dacă nu daruiesti. Nu numai ca nu vei primi nimic, dar vei pierde si respectul pe care il ai acum, astfel încât să simţi ca esti un nimeni, un zero absolut pe care toata lumea il dispretuieste. ”

Societatea te va influenţa prin copiii tai şi prin alte persoane a căror opinie o preţuiesti. Aceasta va submina sentimentul de auto-valoare şi respectul de sine în fiecare persoană care nu va depune eforturi spre daruire, arătându-i-se cât de mica şi corupta apare în ochii societăţii. Toată lumea se va tine pur şi simplu departe şi nu va dori să fie aproape de el sau ea.

În acest fel, vom obliga o persoană să se gândească la dobandirea puterii de a darui. S-o învatam ce este si s-o lasam sa vrea sa fie ca ea. Apoi, societatea o va trata invers: O va respecta şi o va preţui foarte mult.

Noi nu avem nici o altă alegere, deoarece avem nevoie sa invatam ce înseamnă sa daruiesti. Când vin să învaţ, sunt interesat in a avea munca mea cu mediul în aceste două planuri: cu un băţ impotriva egoismul meu, pedepsindu-mă cu dispreţul lor, iar pe de altă parte, lăudându-mă pentru dăruire. În acest fel, egoismul meu va alege sa pretuiasca puterea daruirii îndreptata împotriva sa.
Eu voi primi împlinire socială şi aprobare atunci când daruiesc. Societatea se va apropia de mine şi nu-mi va ofensa marele meu egoism si nu ma va ruşina.

Cu alte cuvinte, vom vedea că, în acest fel, acţionam mai presus de egoismul nostru care a crescut şi si-a umflat proporţia în fiecare dintre noi. Putem educa o persoană în special cu ajutorul egoismului,  prin influenţa mediului. Acest lucru se numeşte educaţie integrală, deoarece invatam o persoană să fie parte integrantă, conectata cu toată lumea.

O persoană începe să aprecieze forţa daruirii, prin virtutea careia dobândeşte respectul şi onoarea mediului. Oamenii o invidiază pentru  creşterea ei atât de mare şi pentru pretuirea atât de mare din partea mediului său. În acest fel, un egoist începe sa pretuiasca forta daruirii, sa vada ce se poate face cu mediul corect.

Aici, mediul joacă rolul de educator, ca un tată şi mamă în relatia cu un copil, ca educatorii şi profesorii în legătură cu un copil, sau ca un profesor în legătură cu un student. Marea societate umană acţionează în acelaşi mod în ceea ce priveşte fiecare adult.

Modul în care mediul tratează o persoană depinde de avansarea lui sau a ei. Apoi, datorită acestor două forţe: de primire şi de daruire la societate, o persoană dobândeşte un instrument de a săpa mai adânc în interiorul ei, al societatii şi al naturii. El sau ea începe să înţeleagă ce se întâmplă în domeniul forţelor, în psihologia lor lăuntrică şi in psihologia interioară a naturii şi societatii.

Acest lucru ajută o persoană sa înceapa sa simta modul în care aceste două forţe acţionează în toata realitatea, modul în care acestea funcţionează într-o stâncă, în plante şi animale, în interiorul omului şi în mediul înconjurător şi in familie-  peste tot. Ea lucrează cu aceste două forţe ca si cum ar fi proprietarul lor. În acest fel le analizează şi învaţă despre tot.

Ea intră într-o reţea care conectează toata realitatea, o reţea creată prin întrepătrunderea acestor două forţe. Acesta este motivul pentru care înţelege întregul program al creatiei, întregul nostru proces de dezvoltare şi unde conduce.

La urma urmei, totul este conform cu un anumit proces. Doar că noi nu vedem acum, deoarece operam doar cu o singură forţă. Atunci când o persoană începe să utilizeze ambele aceste forţe pe cont propriu, i se da un instrument ştiinţific de cercetare, cu ajutorul caruia examinează tot ce se intampla in natura. În acest fel, ea devine un adevărat maestru al soartei ei şi a tot ceea ce se întâmplă. Toate acestea se fac prin ridicarea constiintei la un nou nivel.

Dintr-o „Discutie despre educaţia integrală”  12, 16/12/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Stiu ca acordati atentie rutinei zilnice in grup si modului in care elevii au grija de sanatarea lor fizica.

Raspuns: Asa este. Daca oamenii din grup ar fi eliberati de munca inutila care doar polueaza mediul si ar putea petrece intre doua si trei ore pe zi lucrand in beneficiul societatii integrale, ei ar avea timp si ar participa cu siguranta la activitati sportive si ar face exercitii fizice.

O parte a activitatilor fizice ar avea loc in aer liber: in natura, pe plaja, la picnicuri, si alte activitati care in anumite conditii pot dura cateva zile. Noi deja facem aceste lucruri. Nu neglijam importanta dezvoltarii fizice.

In grupul nostru avem maseuri, chiropracticieni, dansatori minunati.Noi vedem ca grupul are propria sa viata, si prietenii se ajuta pentru a-si rezolva problemele de sanatate. Noi acordam o mare atentie acestui lucru, si eu consider ca este o parte inseparabila a cestui proces integral.

In afara pauzelor de masa si a altor evenimente, noi alocam exercitilor fizice.cel putin treizeci de minute pe zi, de trei ori pe zi (daca nu mai mult). In fiecare moment cineva poate lua o cafea, sau daca doreste poate fuma o tigara. Nimeni nu este ingradit in vreun fel. Insa, exercitiile fizice, mersul rapid, masajul, etc sunt absolut necesare.

Din  “Discutii despre Educatia Intergrala” #11, 12/16/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Diferenta fundamentala a vietii  noi pe care trebuie sa o construim este faptul ca in trecut noi am avansat in mod instinctiv pentru ca am fost condusi doar de forta primirii. Am cautat sa primesc doar, cat mai mult din orice loc.

Si acum trebuie sa dezvoltam o abordare care arata cat mai multa empatie pentru altii, sa ne corectam, sa ne completam si sa ne unim cu ei. Apoi, in mine incep sa lucreze doua forte: cea pe care o dezvolt acum, care este forta daruirii, conexiunea, reciproca participare, si iubirea, si vechea forta a primirii din mine.

Forta primirii nu moare. Nu ramane aceeasi, ci continua sa creasca si sa se dezvolte impreuna cu forta daruirii. Astfel aceste doua forte se completeaza reciproc la gradul uman, si asta imi lasa loc pentru mai multa creativitate.

Aceasta dezvoltare nu actioneaza orbeste; eu nu ma mai misc in directia in care ma impinge egoismul, cand alerg ascultator catre fiecare ispita, in toate directiile. Acum ma dezvolt simtind si intelegand, evaluand constient si critic ce se intampla. Ma corectez combinand cele doua forte, adaugand una la cealalta, alaturandu-ma lor pentru a fi intr-o stare de echilibru tot timpul.

Exista un echilibru in fiecare atom, molecula, sau organism viu. Apoi peste acest echilibru, noi descoperim o dorinta adutionala si ajungem la un echilibru de nivel mai inalt. Astfel, noi evoluam catre o stare mult mai perfecta. Acesta este procesul prin care trebuie sa trecem.

Obiectivul major al acestui proces este sa ne dezvoltam constiinta: ce suntem si in ce sistem putem exista cu adevarat? Apoi, patrunzand in profunzimea propriei noastre naturi prin echilibrul celor doua forte interioare, noi incepem sa simtim straturile ascunse, si spatiile care nu ne sunt accesibile acum.

Apoi, vom intra in sistemul fortelor care sunt deasupra timpului, spatiului si miscarii. Noi vom ajunge la realizarea si implinirea interioara in sentimente si minte, si care nu au legatura cu existenta corpului nostru. In fond, acest lucru are loc doar in realizarea spirituala, in noua constiinta pe care o obtinem. Corpul nostru este doar purtatorul fortelor instinctive initiale, necesare pentru a ajunge la gradul de om.

De aceea noi trebuie sa apreciem aceasta perioada si aceste stari tranzitorii, intelegand unicitatea timpului si conditiilor. Ne-am apropiat de momentul nasterii noastre ca fiinte umane, Adam, „similari” cu natura. Avem in fata noastra o dezvoltare blanda si draguta care include intelegerea si realizarea personala, care ne duce catre o viata minunata fara restrictii.

Din KabTV’ “O Viata Noua” Episodul 12, 1/10/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Pentru prima data, in locul miliardelor, aproape haoticelor si neconectatelor legi ale naturii, incepem sa simtim ca o noua lege actioneaza asupra noastra. Noi toti ne aflam sub influenta acesteia, ca unitate si ne indreptam in aceasta directie.

Niciodata nu au fost diverse parti ale umanitatii intr-o asemenea stare. America de Nord si de Sud, Europa si Africa, Asia si Siberia, chiar si Australia si Noua Zeelanda, se afla intr-un proces de declin, in recesiune, si nu conteaza in ce societate traim, carei civilizatii sau religii apartinem, si cum este societatea structurata. Nori imensi coboara asupra lumii noastre si ne cuprind pe toti.

Noi depindem cu adevarat unii de altii. Oamenii descopera asta, si noi simtim acest lucru datorita crizei si ca o consecinta a interconectarii dintre noi. Reiese de aici ca toti suntem inruditi printr-un lung sir de oameni; exista „efectul fluturelui”; unele cercetari arata ca gandurile unei persoane afecteaza clima, si ca tsunami si cutremurele sunt strans legate de relatiile dintre oameni si stilul lor de viata.

Ceea ce inseamna ca fiecare dintre noi se confrunta cu o singura lege care ne uneste cu forta, si daca vrem sa avem o viata mai buna, trebuie sa gasim o cale sa ne apropiem de aceasta in loc sa ne indepartam, si sa dorim sa ne conectam impreuna intr-o aspiratie corecta, frumoasa si buna.

Apoi vom avansa impreuna cu legile naturii si nu impotriva lor deoarece indiferent de situatie natura va castiga! Noi nu putem schimba legile naturii; ele nu sunt asemeni guvernelor care pot schimba forma legilor societatii in functie de interesele lor mercantile.

Aceasta lege este deasupra noastra, precum legile fizicii, chimiei sau cele biologice. Noi putem doar sa le studiem si sa le folosim in forma corecta. De aceea noi trebuie sa intelegem aceasta lege si sa ne conectam la ea cat de mult posibil. Si aceasta lege este legea generala a naturii.

Din KabTV’ “O Viata Noua” Episodul 4, 1/1/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Sperăm că cunoasterea pe care o vei obţine la cursul de educatie integrală te va ajuta sa intelegi toate aspectele vieţii, mai mult decât crezi. Să vorbim despre forta daruirii pe care vrem s-o obţinem şi ce ne dă aceasta. Daruirea constituie ajutor, atenţie, includere in punctul iubirii, care este cea mai mare forţă dintre toate. O persoană poate dezvolta toate aceste calităţi prin construirea unui mediu corect, care ii va arăta în mod constant un exemplu şi, prin urmare, o va schimba.

De-a lungul evolutiei ne-am dezvoltat prin forta egoismului care ne-a împins înainte. Această forţă dezvoltă dorinţa de a primi plăcere în noi, datorita careia ne luptam pentru cunoaştere, putere şi dominaţie. Ne simtim gelosi pe alţii şi dorim să obţinem tot ceea ce au. Şi acesta este modul în care ne dezvoltam. Pe seama acestei forţe, dobândim cunoştinţe despre această lume; ne simtim confortabil în ea şi chiar începem să o controlam. Problema este că, fără a echilibra forta noastra egoista, cu forta daruirii, care există în natură, existăm în mod constant sub influenţa unei forţe distructive a egoismului. La urma urmei, dacă ne străduim numai pentru primire, atunci aducem mediul nostru, societatea noastră şi pe toţi oamenii la un dezechilibru.

Dacă ne uităm la dezvoltarea noastra, vom vedea că în prima parte a vieţii noastre începând de la naştere, primim toate cunoştinţele despre lume de la parintii nostri sau de la oameni care sunt strâns legati de creşterea noastră. În adolescenta noastra, vom continua să primim exemple despre cum să ne comportam şi să ne stabilim în viaţa de la educatorii nostri. Când intrăm într-o viata de adult, vom continua învăţarea artei de a trăi în această lume din mediul nostru şi din experienţele noastre. Şi atunci putem sta ferm pe picioarele noastre, înarmati cu puterea şi cunoştinţele pe care le-am primit în copilărie şi în anii adolescenţei noastre şi vom începe sa-i invatam pe altii. Când avem proprii nostri copii, ii învăţăm şi-i pregătim pentru viaţă.

Acesta este modul în care oamenii s-au dezvoltat dintotdeauna. Este clar pentru noi că fără cunoştinţe despre această lume, nu vom fi capabili să supravieţuim în ea. Cu cat mai mult stim despre această lume şi cu cat mai mult vom aplica aceste cunostinte, cu atat mai mare va fi succesul nostru. În cele din urmă, succesul nostru depinde de cunoştinţele noastre despre această lume. Deci, vom încerca să transferam această cunoaştere copiilor noştri, astfel incat aceasta sa le asigure puterea de a trăi. Pana la urma, calitatea vieţii depinde de cantitatea de cunoştinţe.

Dar, după ce ne-am dezvoltat in mai multe mii de ani, în ultimii 50-60 de ani, am început brusc să observăm că dezvoltarea noastră egoistă în dorinta de a primi şi de a lua totul fara sa ne gandim la ceilalti sau la natura, se apropie de sfârşit. Nu putem continua sa avansam în acest fel, mai ales că încercam sa înţelegem, sa simţim şi sa cercetam mai adânc această lume. Vedem că puterea noastră nu este suficienta. Doar ne distrugem pe noi înşine, împrejurimile noastre, iar în cele din urmă toata natura. De aceea ne intrebam din ce in ce mai mult pe noi insine despre forţa iubirii şi daruirii, care par sa ne lipseasca.

În realitate, această forţă uriaşă a Mamei Naturi conduce întreaga lume şi actualizează dezvoltarea noastră. Dezvoltarea noastră apare ca urmare a forţei daruirii. Exact aşa cum acţionam în legătură cu copiii noştri, la fel actioneaza Mama Natura în legătură cu noi toţi. Ne lipseste această forţă a daruirii. Noi doar o folosim si primim totul de la ea, dar nu ne asemănăm ei deloc. Şi când ne gândim la noi înşine, la esenţa existenţei noastre, la dezvoltarea noastră şi procesul prin care trecem, atunci ne dăm seama că trebuie sa ajungem la un  anumit scop, pentru ca toata dezvoltarea naturii are un fel de scop.

Dacă dorim să ştim acest scop, atunci trebuie să înţelegem mai bine natura, s-o examinam şi să înţelegem forţele care operează în ea. Apoi am putea intelege ceea ce se întâmplă de fapt cu noi şi cum să ne dezvoltam în continuare, în scopul de a obţine o viaţă cu adevărat bună.

Din Emisiunea KabTV  „O nouă viaţă” Episodul 12, 10/01/12

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→