La știri (din newsland) Roiurile de lăcuste găsesc cu exactitate drumul prin deșert spre văile verzi unde este mâncare. Dar o creatură, separată de roi, își pierde direcția. Studiind migrația păsărilor din fiecare an, oamenii de știință au crezut că păsările bătrâne și cu experiență le conduceau mișcările.

Dar azi, s-a descoperit că stolurile migratoare nu au niciun lider; deseori, păsări tinere ieșite din ouă vara și care nu au experiență sunt în fruntea stolului.  Totuși, separată de stol, o pasăre nu poate să găsească direcția corectă. Peștii devin și ei mai deștepți când sunt în interiorul bancului lor: un grup de pești alege direcția corectă în timp ce un singur pește nu poate.

Oamenii de știință au compartimentat o colonie de termite în timp ce se construia. Termitele au continuat să lucreze și fiecare pasaj, canal sau spațiu de ventilație, care era despărțit prin compartimente, era perfect conectat cu altul.

Când dau peste un canal de scurgere în timpul migrației, șoarecii și lemingii îl umplu cu trupurile lor, astfel încât ceilalți să-și continue mișcarea. Cei călcați în picioare nu încearcă să scape, formând un pod pentru cei care îi urmează. Instinctul de supraviețuire, cel mai puternic, este suprimat complet.

Nu s-a dovedit că organismele de pe pământ formează o anumiă entitate de ordine, viitoare și superioară; totuși, această ipoteză nu a fost nici respinsă. Avantajul ei de necontestat este că nu nunai că explică voința acestei sau acelei populații, dar oferă și un model al lumii, în care nu există noi sau ei, unde tot ceea ce trăiește este interconectat, interdependent și se completează reciproc în mod armonios.

Comentariul meu: Pentru a dovedi unitatea lumii este necesar să revelăm singura și unica forță care o controlează: Nu este nimeni în afară de El. Știința Cabala revelează acest lucru. Alte științe, bazate pe studiul lumii cu ajutorul unor proprietăți limitate și egoiste, nu sunt capabile să reveleze această unitate.

Filed under: Educatie integrala - Niciun comentariu→

Când le predăm profesorilor metoda educației integrale, trebuie să le insuflăm un cadru în care ei își vor plasa subiectul încât pot să o predea în stilul integral.

Să presupunem că subiectul următoarei lor lecții este Legile lui Newton. Eu propun să stea într-un cerc și să se conecteze împreună pentru a prezenta subiectul din punct de vedere integral.

În primul rând, citesc textul pe secțiuni și fiecare îl analizează puțin din punctul lui de vedere, apoi, eu pun o întrebare iar ei o mestecă între ei, încercând să răspundă. Când ajung la o singură părere, răspunsul lor împărtășit va fi considerat un test comun care este efectuat în mod correct, care se numește prietenia a câștigat.

Lucrul principal este de a obține un răspuns integral. Împreună cu asta, nu există niciunul care să rămână în urmă sau să alerge înainte. Fiecare trebuie să-l completeze pe celălalt. Astfel îi învățăm pe profesori să lucreze cu copiii.

Până când copiii, toți participând la discuție, fără excepție, nu și-au explicat Legile lui Newton unul altuia, nu o vor înțelege și nu o vor ști. Totuși, în momentul în care asta se întâmplă, atunci întreaga clasă este pregătită. Până la urmă, când copiii se ascultă unii pe alții în interior, mestecând materialul, fiecare transmițându-l în felul lui, ei cuprind totul într-o altă formă, și asta duce la un rezultat uimitor! Ei se învață unii de alții. Profesorul nu are nicio relevanță aici. El se odihnește.

El poate să monitorizeze procesul, dar nu mai mult de atât. Dacă studenții spun în mod corect sau incorect că sunt cumva confuzi sau nu înțeleg textul, atunci acesta trebuie să le fie explicat cu un singur cuvânt, și asta e tot.

El îi învață să lucreze cu cartea, să discute și să înțeleagă materialul. Conținutul este materialul pe care noi li-l dăm (legile lui Newton de exmplu), în timp ce forma de abordare este a noastră, este integrală. Aici, va fi o revoluție totală în educație.

De pe Kab TV, Prin timp, 24.09.2013

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îi pregătim pe oameni să asculte și să le pese în mod corect în atelierele de educație integrală?

Răspuns: În primul rând, trebuie să muncim la toate condițiile conexiunii dintre ei. Toți trebuie să înțeleagă că fiecare are propria părere și poate fi corectă. Deschide-te și simte toate părerile celorlalți, nu te retragre în tine și nu le lăsa să treacă pe lângă tine; trebuie să mă plec și să mă supun celorlalți.

Trebuie să fie o tehnică specială, o abordare psihologică aici. Cineva vorbește iar eu în același timp încerc să-mi elimin egoul. Ne jucăm cu acesta. Mai întâi, ascult ce spune cineva și apoi trebuie să trec prin tot ceea ce a spus. O persoană poate spune lucruri fără sens, e adevărat, mai mult sau mai puțin legate de un subiect anume, iar eu exersez cum să o ascult.

Până la urmă, nu ne auzim unii pe alții. Cum mă pot anula tocmai pentru a te auzi fără să te corectez și fără să inserez cuvintele tale în mine cu corectările și completările mele, și în loc de asta să fiu învăluit de tine? Pentru asta, trebuie să mă supun, să te accept ca pe un standard special, și astfel să mă orientez pe mine însumi.

Într-o astfel de formă învățăm să ascultăm și să ne anulăm pe noi înșine. Acesta este primul lucru.

Apoi, trecem la stadiul următor unde exersăm să vorbim despre o idee și nu doar să aruncăm cuvinte.

Acum trebuie să transmit un fel de gând despre care se spune că este foarte concret, clar și logic. În același timp, îl exprim cu referire la ceilalți, fiind încorporat în interiorul lor, cum părinții se poartă față de copiii lor, adică de la un nivel superior într-o oarecare măsură.

La prima întâlnire m-am uitat la tine de jos în sus, ca la un exemplu de urmat, și acum opusul, spun ceva serios, încerc să mă exprim logic, încerc să intru în tine, și asta reprezintă cum mă vei înțelege tu pe mine, vei accepta cuvintele mele, astfel încât ele se vor așeza treptat în tine.

Fiecare trebuie să pregătească un fel de discurs care să fie destul de logic, clar, legat de muncă sau de altceva; nu contează. Lucrul important este că ei ascultă un discurs. Până la urmă, mereu gândim că altcineva vorbește fără sens. Dar nu contează ce fel de nonsens spune, să zicem, despre peștele pe care l-a mâncat ieri la restaurant; este important că eu absorb cuvintele lui și îl urmez. Și acum transmit nonsensul meu într-un mod logic și clar, astfel încât ceilalți îl vor absorbi tot.

Astfel îi învățăm pe participanții atelierului cum să se supună imediat și să se asculte unii pe alții, și cum să se ridice imediat și să-i dăruiască. Toate acestea sunt spre un scop mai important, ascultare perfectă și înțelegere completă, fără să ne reamintim unii altora de vreo insultă și fără să creăm intrigi mărunte. Vedeți, trebuie în cele din urmă să ne creăm imaginea colectivă.

De exemplu, pune o farfurie în centrul cercului și direcționează-i pe toți astfel încât să ne simțim ca și cum ne-am adăuga unii altora pe ea. Să presupunem că un prieten este în logistică, un al doilea în tehnologie, al treilea în adunare și așa mai departe. Important este că împreună ne simțim ca și cum suntem pe aceeași farfurie.

Apoi învățăm să ne spunem unii altora numai cuvinte frumoase și într-un mod foarte sincer. Ne jucăm cu a fi corecți, buni, prietenoși învățând să fim liberi. Uite, zâmbești deja. Și acum cântă pentru noi un cântec de când erai mic.

Fă-i să devină copii, să devină liberi, relaxați, să se detașeze de toată negativitatea care îi învăluie, spune fiecăruia ceva din copilărie sau despre prima iubire. Vrem să-i scoatem din costum și cravată și să-i obișnuim cu faptul că pot să fie pur și simplu ființe umane unii față de alții.

Numai după ce îi învățăm condițiile comunicării între ei trecem la ateliere în care pot să înceapă să lămurească de ce trebuie să fie integrali. Când aducem integralitatea comună, de ce această însumare este cu un nivel mai sus decât noi, ca și cum un lift ne ridică la următorul nivel de înțelegere și simțire? De ce absorbim totul prin sentimentele noastre, deși nu recunoaștem și nu înțelegem acest lucru? De ce un om este o ființă emoțională și nu una logică? Logica noastră este doar învăluită în emoție și aceasta este greșeala noastră.

Deci începem treptat să vorbim despre cum trebuie să urcăm la un nivel nou de senzații și să fim încorporați unul în celălalt.

De pe Kab TV, Prin timp, 23.09.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că avem o clasă de educaţie integrală, cu un grup de directori care au o anumită problemă, pe care doresc să o discute. Ei nu sunt interesaţi de conexiune, nu sunt interesaţi decât de performanţa financiară.

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să rezolve problema dacă nu sunt conectaţi, deoarece asta este ceea ce-i leagă la sistemul general al naturii. Ei vor ajunge în impas.

Întrebare: Vor înţelege motivul şi rezultatul şi că unul depinde de celălalt ?

Răspuns: Vor începe să le simtă. Eu cred că oamenii vor înţelege curând ceea ce numim „joker-ul” nostru: metoda noastră este foarte simplă. Ceea ce nu poate fi rezolvat printr-un atac frontal, poate fi rezolvat prin îmbrăţişare. Poate fi mult mai eficientă decât să mergi în tribunal, să pledezi şi să pui obstacole în faţa altuia ca ultimă soluţie; iubirea este mai bună.

Nu este nimic supranatural aici. Este, pur şi simplu, formarea noastră şi sunt jocurile noastre speciale pe care le jucăm, care ajută o persoană să se relaxeze şi să o aducă la o stare în care este pregătită să fie cu ceilalţi şi simte că nu poate face nimic fără ei, deoarece se pot sfătui reciproc şi pot să profite de acest lucru. Ei trebuie să înţeleagă asta şi apoi să o adapteze la munca lor.

Oamenii care sunt orbiţi şi prinşi vor vedea şi simţi că aici le este oferit un nou mod de a rezolva problemele. Atunci când înţeleg că metoda noastră se rezumă la realizarea unităţii şi conexiunii şi că toate problemele pot fi rezolvate la acest nivel, vom întreba: „Cum propuneţi să prezentaţi metoda noastră pentru a rezolva problemele voastre la muncă „. În acelaşi timp, nu ne va păsa ceea ce vor spune ei privind munca lor. Ceea ce ne preocupă este integrarea lor reciprocă în celălalt, în conexiunea mutuală corectă.

Întrebare: Când vor fi ei în măsură să o transmită oamenilor lor?

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să o facă de la sine deoarece, pentru a începe să organizeze în mod integral lucrătorii lor, ei trebuie să abandoneze poziţiile lor de directori.

Deci, noi suntem cei care trebuie să ieşim spre oamenii lor şi să-i învăţăm. Doar după ce îi vom forma, va exista o anumită înţelegere şi vor exista legături reciproce între muncitori şi conducătorul lor. Ei nu mai funcţionează datorită presiunii, ci se simt inspiraţi.

După patru sau cinci sesiuni, ei vor începe să simtă conexiunea şi satisfacţia. Ei vor fi în largul lor şi se vor simţi bine în această stare. Ei nu vor dori să rămână cum erau înainte. Oamenii din exterior li se vor părea străini, dar nu le va fi teamă să comunice cu ei. La urma urmei, când vă conectaţi cu oamenii ca şi cu proprii copii, asta dezarmează pe toată lumea.

Nu vă temeţi să profitaţi de o astfel de stare. Dimpotrivă, când vă conectaţi la ceilalţi în acest mod, ei nu pot să vă afecteze. Chiar atunci când ei vor să vă lovească, ei vor lovi ca într-un vid.

Astfel, ei vor fi mereu în măsură să ajungă la un acord, pentru a obţine relaţii corecte reciproce, în mijlocul sferei de zmeură care se creează între ei şi pentru a rezolva problemele din acel punct.

Din kab.tv, „prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Ateliere, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: O dată sau de două ori pe lună, organizăm un eveniment solidar, pe teme planificate, la biblioteca publică. Primul nostru eveniment a fost foarte activ şi puternic. Dar, a doua oară, a fost mai puţin intens. De ce s-a întâmplat astfel?

Răspuns: Este un semn că nu aţi avut nimic de spus oamenilor. Trebuie să aprindeţi dorinţele în ei, să-i stimulaţi prin întrebări transversale, să identificaţi “capcanele” pentru a le arăta că această metodă nu este simplă, cât de mult atinge profunzimea psihicului uman, care nu a fost, încă, studiată.

Nu înseamnă numai să vă îmbrăţişaţi, să vă aşezaţi şi să mâncaţi împreună. Într-un fel, trebuie să îi aduceţi într-o stare în care ei să înţeleagă că, dacă nu au absorbit sau nu au asimilat această metodă, nu pot să trăiască în acord şi în armonie cu nimeni, nici măcar cu ei înşişi. Toate acestea trebuie trezite în ei.

Personal, nu am dreptul de a face asta, în lecţiile mele, atât de direct cu voi, pentru că, cei care studiază înţelepciunea Cabala, trebuie să caute în ei dorinţa de spiritualitate. Nu pot întinde un arc în ei cu o cheie, ca într-o jucărie cu arc, astfel că ei vor sări prin stimul, în timp ce, cu publicul vostru, cu adevărat puteţi să o faceţi.

Prin urmare, trebuie să faci acest lucru.

Deci, trebuie să fii puţin mai viclean.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să simţim nevoia, dorinţa celor 99% din omenire şi să le împlinim corect?

Răspuns: Nu aveţi nevoie să simţiţi dorinţa celor 99% din public. Fiecare are o colecţie completă de dorinţe inconştiente pentru hrană, sex, bogăţie, respect, putere şi cunoaştere. Şi, în mijlocul acestor şase tipuri de realizări pe care persoana le vrea, sunt încă sute de mici nevoi.

Dacă începeţi să precizaţi exact unde domină dorinţa în fiecare persoană, atunci nu va exista un sfârşit pentru asta. Ea va spune ceva în fiecare minut: “Eu vreau asta şi aceea…” Atunci când conduceţi un copil într-un magazin imens, plin de jucării, este uimit de abundenţa jucăriilor şi va lua una, apoi alta, apoi alta. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi.

Prin urmare, nu există niciun motiv de a căuta dorinţele lor specifice, oricare ar fi, trebuie să fie rezumate într-o dorinţă de a le uni. Apoi, vor descoperi acea putere care le împlineşte.

Nu contează ce doresc! Ei nu trebuie să le exprime, nici să le împartă cu noi. Ei au nevoie să ia măsuri şi să treacă prin stări care duc la conexiune şi unitate. Apoi, o senzaţie apare în ei, care nu va fi numai de a satisface dorinţele fiecăruia, ci de a le permite să creeze unitate suplimentară între ei. Astfel, ei vor înţelege cum pot fi îndeplinite.

Continuând să participe la aceste activităţi, ei vor începe să vadă că, forţa unităţii care se găseşte într-un colectiv poate rezolva toate problemele lor materiale: sănătate, finanţe, ocrotirea familiei, educaţia copiilor şi aşa mai departe. Oricât de ciudat ar părea, forţa pozitivă care este creată în momentul conexiunii între egoişti, este, cu adevărat, gata să vindece toate rănile personale şi sociale, dacă oamenii se ridică deasupra ego-ului lor şi se conectează între ei.

Prin urmare, puţin contează problemele specifice. Noi nu ne adâncim în oameni. Încercaţi să organizaţi un sondaj pe stradă, unde oamenii enumeră cele zece dorinţe cele mai importante pentru ei şi veţi vedea că ei vorbesc toţi de acelaşi lucru. Ei vorbesc despre copii, sănătate, familie, muncă, probleme financiare…este acelaşi lucru pentru toţi. Orice problemă poate fi rezolvată aşezându-se în cerc, discutând între ei şi astfel, ei atrag lumina interioară care îi va ajuta. Este ceea ce numim “rugăciunea celor mulţi”.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Marele public iubeşte regulile generale ale meselor rotunde pentru ateliere. Pot să le aplice în viaţă şi în muncă, ca o formă de cooperare reciprocă între oameni?

Răspuns: În toate cazurile, dacă ei încearcă să aplice metoda integrală acasă, în familie, când problemele apar la muncă, într-un colectiv, în timpul discuţiilor în cadrul întâlnirilor, cu asta ei dovedesc, în mod absolut, că metoda funcţionează.

Întrebarea este: Pot ei să realizeze “sfera de zmeură” în centrul cercului, prin ei înşişi, adică, trezirea caracteristicii generale de dăruire şi iubire? Eu sunt sigur că nu pot, deoarece ei nu au contact cu forţa superioară. Un contact apare numai la cei care studiază înţelepciunea Cabala. Prin urmare, ei eu nevoie de noi.

Dar, puţin câte puţin, asta va fuziona într-un singur sistem. La urma urmei, în Cabala, ce sunt numele calităţilor: “Sefirot”, “Partzufim”, “Lumi”? Este vorba despre sistemul conexiunii dintre noi.

Atunci când acest sistem va începe să fie descoperit, oamenii vor descoperi, brusc, că acesta se numeşte aşa, acela se numeşte astfel. “De unde ştii că acela se numeşte aşa?” “Ce, nu se înţelege?” Şi, asta nu se întâmplă deoarece o persoană citeşte într-o carte, în general, ea nu poate să o deschidă, dar ea va spune simplu: “Aceasta se numeşte Arich Anpin”.

Toate aceste nume apar, de fapt, după descoperirea legăturilor interne dintre oameni. Până acolo, nu existau. Adam HaRishon a fost primul care a introdus limbajul lumilor superioare. În principiu, nu este chiar un limbaj, ci un cod, ca în calculator.

Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, oamenii vor percepe toate astea. Dar, în ciuda a tot, noi trebuie să-i ghidăm, fără noi nimic nu se va realiza.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Este o întrebare complexă privind contactul dintre director şi subordonaţi. Cum este posibil să devin prieten al subordonatului, dacă eu sunt şeful său?

Răspuns: Mai întâi, pregătim muncitorii, discutăm cu ei, cum este posibil să acţionăm faţă de director ca faţă de un prieten? În plus, directorul trebuie să rămână un administrator. Viaţa este construită în funcţie de ierarhie. Dar, noi avem nevoie să creăm aceste relaţii mutuale în colectiv, adică, pe de o parte, din partea muncitorului, el nu va mai avea teamă de director, deoarece asistenţa reciprocă este garanţia unei munci eficiente în fabrica noastră.

Să presupunem că, vă puteţi apropia de director ca de un prieten şi spuneţi: “Iată, asta nu funcţionează. Eu cred că ar fi mai bine să o realizăm în acest mod”. Şi el v-ar accepta, v-ar înţelege, ar dori să vă asculte sfaturile şi ar aprecia sfaturile voastre, deoarece, la nivelul vostru, din punct de vedere al executantului, ştiţi mai mult decât el.

O astfel de asistenţă reciprocă va crea nu doar o  ambianţă corectă în uzină, ci avantaje economice. Vom începe să facem ca grupul să fie egal, prin atribuirea unei părţi din beneficii, pentru a-i ajuta pe cei mai sărmani. Aici, vorbim despre egalitate între oameni, între prieteni. Pe de o parte, ei lucrează sub conducerea unui director şi, pe de altă parte, sunt prieteni. Avem nevoie să atragem pe cei care participă, activ, în procesul de integrare.

Se poate întâmpla să descoperim oameni, în colectiv, care nu sunt necesari şi chiar produc daune. Dacă o persoană nu participă la sistemul integral şi nu este benefică pentru colectiv, nu din punct de vedere al producţiei sau din punct de vedere al cooperării sale, atunci ar trebui să scăpăm de ea.

Pentru a crea un contact între director şi muncitorii săi, nu este un lucru simplu. Trebuie multă atenţie, cu toate tipurile de joc. Să presupunem că jucăm acum a fi prieteni. Toţi sunt la fel: “John, cum îţi merge? Nu domnule John Smith, ci John, cum îţi merge?”

Şi apoi, vom juca în calitate de director şi muncitor şi totul se schimbă instantaneu. Un joc este o afacere serioasă. Prin asta, formăm oamenii să muncească, simultan, la două niveluri. Este exact ceea ce se întâmplă cu noi în studiul înţelepciunii  Cabala: există cunoaşterea şi există “credinţa deasupra raţiunii”. Trebuie să facem acest lucru, pentru ca ei să simtă aceste două niveluri, fără a interfera unul cu altul.

Acum ei joacă, ca şi cum toată lumea este egală, se adresează prieteneşte directorului, nu sunt nepoliticoşi, ci prietenoşi. Şi apoi, în aceeaşi manieră, într-o manieră amicală, ei joacă directorul şi muncitorul sub el, exprimând astfel pe de o parte, toate plângerile cu privire la şeful nostru la locul de muncă şi, pe de altă parte, sugerând sfaturi, pentru a realiza o ambianţă plăcută pentru colectiv, deoarece ea depinde, de asemenea, de management.

Ei fac propuneri adecvate, astfel ca, uzina lor să devină parte integrantă în ceea ce priveşte performanţa şi în ceea ce priveşte ambianţa generală, deoarece ea se bazează pe aceste două componente. Ei vor începe să discute atât ca doi parteneri egali, cât şi ca director şi muncitor.

Din kab.tv, “prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate rămâne un grup integral într-o stare de excitare pentru a transmite un sentiment de unitate în timpul unui eveniment?

Răspuns: Cel mai bun mod de a se menţine într-o stare de excitare este perioada de pregătire a evenimentului, pentru că eu şi prietenii mei vream ca totul să fie bine. Ne gândim la asta tot timpul, suntem preocupaţi de modul în care putem scoate energie din unitatea noastră interioară şi integralitatea noastră în grup şi de a o transmite auditoriului care este în faţa noastră.

Prin urmare, în timpul activităţilor, atelierelor, conferinţelor şi jocurilor, nu trebuie să apară probleme  de acest tip, deoarece avem o reală nevoie de reuşită. Ne mobilizăm întreaga noastră dorinţă, toate forţele incluse pentru a atinge obiectivul, trebuie să reuşim!

Dacă simţiţi asta, atunci când veţi ieşi pentru o activitate de diseminare, cereţi susţinerea grupului, un timp suplimentar, astfel că nu vă va uita şi că veţi încerca să atrageţi aceeaşi căldură pe care o simţiţi în grup în momentul conexiunii de acest fel. Necesitatea apare în voi atunci când, după lecţia de dimineaţă, grupul se uneşte în cerc timp de zece minute şi recreează minunata putere a unităţii şi o veţi înţelege şi o veţi transmite.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Oamenii se îndepărtează de piedici şi comportament înşelător. Înainte, aristocraţii se plimbau pe străzi în redingote, cu pălării înalte, rămânând automat în convenienţe stricte, realizând anumite ritualuri.

Totuşi, astăzi, oamenii sunt din ce în ce mai eliberaţi de cadre rigide, se îmbracă simplu, vorbesc clar, mass-media sunt mai puţin formale, copiii sunt mai relaxaţi în comportamentul cu părinţii lor, există mai mulţi oameni care poartă sandale, încălţăminte uşoară, etc. Pe scurt, ne îndepărtăm de forma exterioară, deoarece este clar acum că nu asta face o persoană.

Oamenilor nu le este ruşine de ceea ce a fost considerat  tabu social în trecut. Înclinaţiile sexuale netradiţionale, de exemplu, pentru care oamenii aveau obiceiul să se sinucidă în trecut, sunt declarate deschis în zilele noastre, fără nici un sentiment de ruşine. Oamenii nu simt că e nevoie să ascundă tendinţele lor naturale mult timp şi societatea acceptă pe toată lumea. Fiecare primeşte atribute înnăscute la care adaugă ceea ce a primit de la mediu.

Astfel, ne apropiem treptat de întrebarea: Deci, cine sunt cu adevărat? Dacă tot ceea ce sunt este moştenit, atunci, eu nu sunt nimic, de fapt, un fel de robot cu un program integrat, în loc de un individ real. Această întrebare nu se pune în mod explicit, dar omenirea se apropie de asta şi curând, ea va fi pregătită să întrebe. Când superficialitatea ajunge la final, dorim să identificăm ceea ce face dintr-o persoană o fiinţă umană.

Apoi, vom descoperi că, nu există altceva decât punctul din inimă şi, chiar acest punct, nu ne dă încă dreptul să ne numim o fiinţă umană. Este doar o picătură de sămânţă spirituală pe care trebuie să o aducem în grup, adică să te aşezi singur în uter. Cu cât ader mai puternic la grup, cu atât ader la uter şi astfel, în funcţie de eforturile mele, sunt hrănit şi primesc sânge, oxigen, etc… Apoi, această sămânţă devine un embrion spiritual.

Lucrul principal este că, tot acest proces este realizat de grup.  Acolo noi suntem hrăniţi şi, cu cât embrionul este lipit de el, cu atât primeşte forţă spirituală pentru a creşte.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala,  26.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→