Întrebare: Atunci când conducem atelierele integrale, oamenii care participă la ele ajung la o stare de spirit specială. Care este diferenţa dintre o stare reconfortantă şi o stare spirituală?

Răspuns: Starea reconfortantă este starea în care o persoană caută să simtă pe ceilalţi mai aproape de ea. Această stare se poate produce nu doar între prietenii dintr-un grup, dar între străinii care s-au adunat într-o companie şi care ajung la o înţelegere sinceră, se apropie unii de alţii, fără să urmărească vreun scop spiritual.

Starea spirituală este atunci când scopul vostru este de a vă ridica deasupra egoismului, de a vă uni cu toţi ceilalţi într-un întreg şi dorinţa de a simţi Creatorul în el.

Întrebare: Noi încercăm, cu adevărat, să ne apropiem de obiectivul de a încânta Creatorul în cadrul atelierelor şi astfel simţim un sentiment de căldură. Poate fi numită o stare reconfortantă ?

Răspuns: Desigur, este posibil. Numai că, nu este spirituală. Starea spirituală este scopul suprem la care aspirăm. Nu pot să exprim acest sentiment în cuvinte, dar se va simţi ca ceva comun, ca şi cum aş dispărea în ceilalţi. Nu exist, aparent sunt detaşat de mine şi sunt în interiorul prietenilor mei. În plus, acest “eu” nu-mi seamănă, dar este o nouă substanţă spirituală apărută, care este adevăratul meu “eu”.

Din Congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, ziua 2, Lecţia 4, 02.11.2013

Filed under: Ateliere, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Din experiența noastră, sunt situații în care, în timp ce încă stăm în cercul integral, unul dintre participanți începe să simtă nervozitate, agresivitate și ură. Ce trebuie să facem dacă cineva arată că este iritat de ceea ce spun ceilalți? Ar trebui să ascundă asta, să fie tăcut, sau să lase să răsufle în cerc?

Răspuns: Nu e nevoie să lași să răsufle, ci mai degrabă, să vorbești despre cum te simți, iar oamenii din cerc trebuie să clarifice de ce se întâmplă. Până la urmă, un nou izvor de ego pătrunde în tine și dintr-o dată ai început să te uiți la o persoană nu într-un mod obiectiv, ci printr-o nouă dorință egoistă. Nu-ți place de ea, te enervează; nu este important ce anume. Deci acum trebuie să clarifici cu ajutorul egoului corect cum să te ridici la următorul nivel.

Deocamdată, nu deții controlul asupra ta însuți. Nu poți să-ți amintești că acest lucru este făcut intenționat. De aceea, trebuie să te întorci către membrii atelierului pentru ajutor, dar numai dacă asta nu intră în conflict cu cursul general așa încât tu nu vei începe să-i distragi pe ceilalți de la subiectul principal când descrii cât de respingători îți sunt toți.

Întrebare: Care este mecanismul pentru clarificarea acestei stări? Cum are loc acest lucru?

Răspuns: După ce o persoană ne împărtășește o parte din cum se simte, trebuie s-o aducem la conștientizare, s-o ridicăm la nivelul nostru.

Până la urmă, nimic nu este întâmplător. Și el are un ego pentru a ne ajuta pe noi. El se află alături de noi în aceeași rețea; este legat de noi. Nu se poate ca, dintr-o dată, egoul să fi sărit în interiorul lui și el trebuie să-l înghită. Din moment ce suntem în același sistem împreună cu el, vedeți că, într-un fel, el trebuie să ne transimtă nouă asta. Vedeți, cu ajutorul acestui ego, cu toții putem urca. Trebuie să privim acest proces ca pe ghidarea noastră de Sus.

Întrebare: Care este mecanismul pentru a clarifica această condiție? Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Deci, el spune Prieteni, sunt tulburat; totul fierbe în mine și toți trebuie să reacționeze. Începem să discutăm de ce și cu ce scop este așa. Ne raportăm la acest lucru ca la un motiv obiectiv pentru noi toți pentru că suntem cu toții într-o rețea și acest lucru se răsfrânge asupra tuturor. În momentul în care stăm în jurul aceleiași mese și suntem adunați împreună, asta este. Nu este nimic personal.

Această situație ni s-a dat pentru ca, muncind împreună, să ne ridicăm deasupra egoului prietenului nostru. Cu ajutorul conversației, muncind la această situație, căzând de acord că nu există nimic rău în natură, că toate acestea sunt pentru binele dezvoltării noastre, că, prin stările prietenului, natura ne înfățișează un exemplu al evoluției ei. Transformăm negativul, ieșirea egoistă a prietenului, în ceva pozitiv și, mulțumită lui, urcăm.

Poate că în acest caz nu este necesar să abordăm un alt subiect în cadrul atelierului. Ne întoarcem către discutarea acestei situații în mod conștient și asta va fi cea mai bună soluție pentru noi. Cu toții ne putem ridica. Până la urmă, este clar că ideea nu este despre prietenul care stă aici și fierbe; mai degrabă, totul vine de la conducerea superioară pentru a ne da o oportunitate de înălțare.

De pe Kab TV, De-a lungul timpului, 21.09.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De mai mulţi ani, sunt implicat în diseminarea pe Internet. Plecând de la acest curs pe care-l facem acum, senzaţia este că aceasta este o ocupaţie absolut inutilă în raport cu diseminarea fizică. Pot lăsa munca diseminării pe Internet şi să mă implic în activităţi cu mai multă prioritate?

Răspuns: Nu cred că ar trebui să abandonăm Internetul. Este de preferat să încercăm să găsim forme şi locuri care vor fi mai utile. Din păcate, Internetul devine treptat “şters” şi începe să se omoare. Oamenii sunt tot mai nedumeriţi, tinerii sunt tot mai nedumeriţi, cei mai mulţi dintre ei se mulţumesc cu mesaje scurte. Imaginea virtuală a comunicării este formată din expresii scurte şi limitate. Nu cred că are un viitor mare.

Poate va exista un progres tehnologic şi vom putea să oferim reciproc cu toată plinătatea de comunicare, fără limitarea dimensiunii sau timpului. Este suficient să apăsăm pe un buton şi vom fi în măsură să comunicăm direct cu numeroase persoane, cu tot felul de grupuri, să vedem pe toată lumea şi să ne simţim unul pe celălalt, ca şi cum am fi aşezaţi împreună în jurul unei singure mese. Totul trebuie să fie simplu.

Dacă mijloacele tehnice ne dau iluzia comunicării naturale, atunci există un viitor pe Internet. Între timp, în ciuda acestui lucru, se va ofili. Oamenii vor fi interesaţi din ce în ce mai puţin, acesta va începe să expire. La urma urmei, am năpustit pe Internet ca pe toate descoperirile, gândind că asta va umple tot golul dintre noi. Totuşi, nu îl umple.

Prin urmare, în ciuda primitivităţii generaţiei care nu vrea să lucreze sau să înveţe, oamenii pur şi simplu “se hrănesc” pe Internet, fără a face nimic, din disperare. Nimeni nu este implicat cu ei, în acelaşi timp, nu-i putem implica în educaţia integrală şi nu există programe guvernamentale ce răspund la această provocare.

Practic, asta nu va dura prea mult. Acest lucru trebuie să fie realizat fie de un progres tehnologic prin care va fi mai uşor pentru noi să mergem spre oameni şi să-i influenţăm emoţional, fie oamenii vor abandona acest mijloc de comunicare deoarece nu vor găsi în el niciun sens. Astăzi, nimeni nu acordă atenţie la ceea ce este scris pe Internet. Cui îi pasă de o opinie ? Cine citeşte cinci sute de răspunsuri la anumite absurdităţi ? Oamenii sunt obosiţi, nu doar cu lectura, dar cu exprimarea opiniilor lor. Recomand să nu acordaţi Internetului o atenţie specială şi să nu credeţi că va fi un angajament de lungă durată. Omenirea îl va înlocui foarte repede.

Din discutie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebări: Eu iau lecţii de Educaţie Integrală, încerc şi vreau să învăţ să conduc şi să moderez mese rotunde, dar nu ajung să fiu simpatic sau comunicativ. Cum pot învăţa să vorbesc oamenilor?

Răspuns: A vorbi oamenilor este o artă, dar ea vine cu experienţa, contactul şi cunoaşterea subiectului. Este o tehnică ce ar trebui să fie dezvoltată. La început, trebuie să faceţi un plan pentru expunerea voastră în detaliu, să adunaţi fraze specifice şi să pregătiţi întrebări şi răspunsuri pentru public.

Trebuie să planificăm clar întreaga prezentare în avans, pentru a potrivi fiecare conferinţă şi pentru a avea toate materialele de care aveţi nevoie. Apoi, materialul pe care l-aţi pregătit trebuie să fie verificat de prieteni şi acceptat de toţi, apoi antrenaţi-vă cu voce tare, din nou şi din nou, astfel încât să vă amintiţi planul lecţiei şi să fiţi capabil să-l folosiţi automat.

Trebuie să înţelegeţi că, modul în care vă pregătiţi şi prezentaţi materialul, garantează că veţi fi în măsură să-l transmiteţi auditorilor, deoarece are o anumită logică, un lucru curge spre altul, în mod coerent.

Atunci când te pregăteşti şi organizezi materialul în interior, el îţi oferă aspectul vorbitorului care va deveni.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem face dacă toată lumea din grup este de acord cu importanţa diseminării, dar nimeni nu face nimic?

Răspuns: Diseminarea este necesară nu doar celor cărora le diseminaţi, ci şi pentru că vă dă un Kli suplimentar, un vas, suferinţe suplimentare şi o ocazie suplimentară de a vă uni. Dacă începeţi să diseminaţi, veţi începe să simţiţi durerea oamenilor la care mergeţi, starea lor teribilă, chiar dacă ei trăiesc în spatele unei uşi metalice, într-un frumos apartament cu toate facilităţile şi există o maşină în faţa casei lor.

În final, când le vorbiţi, simţiţi golul lor. Şi, dacă săpaţi mai adânc, veţi vedea că ei o simt, chiar dacă ei se ascund, nimic nu este bine pentru ei, lumea întreagă nu este frumoasă. Trebuie să empatizaţi cu suferinţele lor în absenţa hranei, familiei, vieţii normale, adăpost, loc de muncă şi interacţiunea cu alte persoane, un pic de căldură, sănătate şi educaţie adecvată copiilor: tot ceea ce le lipseşte oamenilor într-o viaţă umană normală.

Dacă simţi asta şi eşti sigur că simţi asta, indiferent de cât de egoist eşti, va începe să te afecteze şi vă va obliga să vă uniţi, unii cu alţii. Şi, când le promiteţi că puteţi să-i faceţi să iasă din starea asta, prin participarea comună la ateliere, la întâlniri, activităţi comune şi încep să le organizeze în practică,  veţi începe, cu adevărat, să puneţi în practică ceea ce spune Cabala, pentru voi şi pentru ei.

Altfel, cum veţi fi în măsură să revelaţi Creatorul, dacă nu aţi organizat o instruire practică? Toţi cei care au studiat în colegiu, universitate, ştiu că instruirea practică este crucială. Care este scopul vostru ascultând conferinţe tot timpul? Asta nu face decât să vă dezorienteze, să vă blocheze şi nu mergeţi nicăieri, nici în sentimente, nici în gânduri, care au devenit, deja, ale voastre. Dacă nu ieşiţi spre mase, veţi pieri.

Mereu, luare de sânge a fost considerat cel mai eficient tratament, nu perfuziile, ci luare de sânge. Asta declanşează munca întregului corp. Trebuie să ieşiţi! Trebuie să diseminaţi!

Lasă teoria să curgă, ca şi cum ţi-ai lua sânge, te angajezi în aceste resurse ascunse care nu funcţionează, încă, în tine. Acum, eşti plin de teorie, dar nu este nimic în mâinile tale. Este păcat.

Discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a ieși la diseminare, trebuie să stabilim o sarcină specifică pe cât de repede posibil pentru a împlini între noi unitatea cea mai eficientă. În acest caz, această sarcină trebuie să îndeplinească toate condițiile spirituale despre care a scris Rabash: anularea de sine, conxiunea dintre noi deasupra egoismului nostru, renunțarea la egoism, ascensiunea în unitate cu prietenii, etc.

Aceste condiții devin mai clare pe zi ce trece, fie dintr-un punct de vedere pozitiv, acela a ceea ce am făcut deja, fie unul negativ, ceea ce nu am făcut încă. Văzând că acest lucru începe să se manifeste între noi într-o formă pozitivă sau chiar negativă, devenim conștienți de răul care nu ne permite să ne unim între noi. Suntem rușinați de asta pentru că, pe de o parte, nu putem să ne descurcăm cu acest lucru, dar pe de altă parte, nu vrem să-l tolerăm. De aceea avem nevoie cu adevărat să ieșim, dar acesta este numai un mijloc pentru noi să ne conectăm interior.

Dacă nu există o astfel de unitate în interiorul nostru, nu vom împlini nimic și ieșitul spre public va fi inutil. Vom deveni asemenea diferitelor organizații spirituale, mistice, psihologice care fac afaceri din învățăturile lor și sunt implicate în tot felul de activități de formare. Nimic nu va ieși din asta pentru că rezultatul va fi la fel ca al lor și poate chiar mai rău pentru că noi încă aparținem unei mișcări spirituale și de aceea trebuie să ne simțim  mai puternic comportamentul greșit.

Toate celelalte organizații își pierd încet pozițiile; pierd forță și oportunități, influența lor asupra maselor dispare pentru că umanitatea se schimbă. E nevoie de din ce în ce mai multă unitate pentru a trece peste toate tipurile și formele de crize, și nicio activitate de formare nu poate furniza asta. Nu le putem da nimic dacă activitățile noastre nu vin de la centrul grupului, din unitatea noastră.

Chiar și acei indivizi care sunt freelanceri (care diseminează independent) trebuie să obțină sprijinul grupului. Aceasta este forma existenței lor personale care le dă oportunitatea de a disemina, ca o profesie, câștigându-și traiul. Dar succesul fiecăruia depinde numai de cât de mult o persoană este conectată cu grupul și cât de mult caută chiar scopul unității în toate activitățile de diseminare.

Suntem contectați. Facem tot felul de activități de conectare peste tot în lume și prin asta depindem unii de alții. Dacă unele grupuri sau unele persoane nu simt sau nu înțeleg că fac asta pentru unitate, atunci ei dăunează foarte mult celorlalți, ca o parte a corpului care nu lucrează la unison cu toate celelalte organe.

De aceea trebuie să urmărim cu toții același scop: unitatea. Cel mai important lucru pentru noi este grupul. Crizele și condițiile externe sunt create pentru ca noi să empatizăm cu suferința lumii din jur și asta ne forțează să ne unim și mai mult și să ajungem la primul grad de urcare.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Fara categorie - Niciun comentariu→

Atunci când ne adresăm publicului, întâlnim probleme diferite. Oamenii pot fi împotriva noastră, se poartă necuviincios şi nu apreciază acţiunile noastre  şi chiar încearcă să utilizeze forţa fizică împotriva noastră.

Noi trebuie să evităm toate astea în avans şi să dăm un exemplu de unitate. Forţa unităţii şi solidaritatea trebuie să vină de la noi. Noi avem o dorinţă: unitate şi conexiune cu toată lumea. Deci, dacă întâlnim reacţii extreme sau probleme diferite atunci când ieşim la public, trebuie să le evităm. Nu putem fi implicaţi în astfel de incidente deoarece nu contează dacă pierzi sau câştigi, nu este de dorit ca oamenii să vă atribuie acte de violenţă.

Chiar dacă aveţi dreptate 100%, nu trebuie să vă arătaţi puterea, deoarece unitatea prin acţiuni energice ne compromite, indiferent pentru ce. Nu este cazul! Când treci pe lângă cineva care miroase urât, mirosul se lipeşte de tine.

Deci, în niciun caz nu ar trebui  să acţionăm brutal, nici să ne implicăm în confruntări. Noi trebuie să încercăm să avem oamenii de partea noastră, aşa cum este spus: ”Vorbele înţelepţilor sunt ascultate în linişte”. Numai atunci oamenii vor începe să asculte ce spuneţi.

Dar, dacă este vorba despre acţiuni brutale, chiar dacă sunteţi obligaţi să vă implicaţi (şi astfel de situaţii vi se dau intenţionat), încercaţi să le evitaţi şi să vă îndepărtaţi de ele. Nu credeţi că ele vă fac slabi. Dimpotrivă, voi arătaţi cât de insipide şi de inutile sunt aceste acţiuni.

Măsurile eficiente sunt acţiunile care-mi dau formarea corectă în domeniul în care Creatorul poate locui şi acest domeniu este bun şi prietenos, este iubire şi ghidare interioară. Aceasta, desigur, nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu toţi cei care ne blochează si cei care sunt împotriva noastră. Dar, noi nu trebuie să atingem un astfel de nivel de rezistenţă  atunci când ne confruntăm cu ei, pentru a utiliza metodele lor şi a fi ca ei.

Astfel, fiecare acţiune trebuie examinată din perspectiva a cât de utilă este pentru unitatea şi conexiunea noastră. Trebuie să ne plasăm exact pe partea opusă acţiunilor care sunt menite să ne provoace.

Sper că vom fi în măsură să găsim modul corect, fluxul corect, când toate acţiunile noastre sunt orientate spre fiecare dintre noi, spre unitatea nostră şi conexiune, în centrul grupului şi să se concentreze acolo, în aşteptarea dezvăluirii Creatorului, pentru a-L încânta. Mult noroc tuturor!

Din discuţie despre diseminare, 17.10.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem spune cu privire la rolul femeilor în atelierele integrale, sunt distructive sau constructive ?

Răspuns: În natură, nimic nu poate fi distructiv şi, dacă este văzut un astfel de fenomen, înseamnă  că obiectul nu a fost completat de proprietate opusă, pentru a forma un tot unitar şi complet. În natură, nu există nimic negativ! Deci, este imposibil să spui că un lucru este mai rău decât altul. Dacă ar trebui să privim totul prin ochelari integrali, prin care natura ar părea, în mod corect, ca un sistem unit, nu am găsi nimic care să fie mai bun sau mai rău,  mai mic sau mai mare. Deoarece, într-un  sistem integral, totul este la fel de important şi necesar, în aceeaşi măsură.

Este imposibil să înţelegem măsura unui obiect sau a unui fenomen, fără contrariul său. Numai atunci când le conectaţi împreună, începeţi să înţelegeţi parteneriatul care se dezvoltă de la ei. Şi, de la această sursă comună (de la a treia componentă, a treia linie) pe care începeţi să o realizaţi, înţelegeţi de ce există astfel de caracteristici opuse, precum masculin şi feminin şi, în ce mod acestea ating nivelul lor şi programul intern şi că destinul lor este de a atinge desăvârşirea prin completare reciprocă.

Trebuie să ajungem la o stare ca aceasta, în care noi vom fi un întreg complet şi, prin realizarea aceste unităţi, din interior, nevoia de separare, integralitatea şi aşa mai departe, se văd. Deci, să atingem scopul şi, de acolo, totul va fi clar pentru noi. În natură, nu există nimic rău, nu există întuneric. Tot ceea ce ne pare greşit, este rezultatul percepţiei noastre eronate a imaginii de ansamblu a creaţiei.

Din kab.tv, “prin timp”, 21.09.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Există cazuri în care o persoană, pe care am considerat-o prietena noastră, a luat principiile educaţiei integrale şi le-a organizat în felul său. Chiar a scris o carte. Acum, ea încearcă să facă ateliere şi pregătiri în rândul oamenilor noştri. Este foarte derutant pentru toată lumea. Ce ar trebui să facem în acest caz ?

Răspuns: Dacă această persoană a făcut astfel de lucruri, a scris un articol fără să discute cu cineva, fără să ne trimită materialul pentru a-l verifica, dacă ea a urmat propriul drum, atunci las-o să facă asta, dar fără noi. Ea poate lucra pe cont propriu.

Ea nu va fi în măsură să reuşească fără grup, fără forţa pe care trebuie să o tragă din interiorul grupului. Nu vor fi mulţi oameni de acest gen. În acest mod ei vor învăţa. Ne vom întâlni în următorul ciclu al vieţii şi vor avea ocazia să se corecteze.

Discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum diferă un atelier de familie în care participă cinci cupluri căsătorite, de un atelier compus din zece persoane diferite?

Răspuns: Dacă cuplurile căsătorite sunt într-un atelier şi nu doar zece oameni, atunci, în general, există o înţelegere internă între ei, o temă comună, deoarece problema este una existentă în ei de la început.

Prin urmare, atunci când suntem aşezaţi în cerc şi începem să clarificăm problema pe care fiecare a simţit-o încă de la naştere sau o exeperimentează, atunci este creat un atelier complet diferit. Pe de o parte, trebuie să fim mai subtili, dar, pe de altă parte, există modalităţi de îndreptare, de aprofundare a acestei clarificări.

Este o muncă complet diferită de cea a unui atelier compus din zece persoane. Este intim, deoarece nu este transmis publicului ca atelierele obişnuite. Nu cred că este posibil să se adune 150 de cupluri căsătorite, deoarece este împotriva atmosferei care trebuie să existe printre ei. Sunt suficiente cinci cupluri, îi aşezăm pe canapea în jurul unei mese de cafea, ca şi cum ar fi într-un salon şi ar servi cafea, realizând o atmosferă relaxantă şi prietenoasă, ceea ce conduce la un alt nivel, mai intim. Este un loc excelent pentru ei, pentru a munci în cooperare.

Este de dorit ca organizatorii atelierului să fie, de asemenea, un cuplu căsătorit.

Întrebare: Care sunt întrebările pe care le recomandaţi pentru a fi analizate de către cuplurile căsătorite? Ce i-ar interesa?

Răspuns: În primul rând, precizăm măsurile pe care ei le consideră esenţiale pentru o viaţă bună într-o familie şi apoi, examinăm dacă ele sunt, cu adevărat, obligatorii. Cererile noastre cu privire la partener sunt corecte sau este doar un capriciu, un fel de cerere secundară? Care este, cu adevărat, lucrul cel mai important fără de care o familie nu poate exista? Care ar trebui să fie fundamentul unităţii familiei? La ce ar servi?

Împreună cu aceasta, le punem genul de întrebări care-i aduce la concluzia că familia este un mijloc pentru a atinge nivelul superior, obiectivul superior al existenţei. De aceea, Dumnezeu ne-a împărţit în două exact pentru asta, astfel că, graţie muncii serioase între noi, vom descoperi această imagine singulară, în care noi vom fi asemenea Lui.

Aşa cum este scris:” Şi Dumnezeu a creat omul după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat”  (Geneza 1:27). Prin urmare, trebuie să găsim similitudini între noi, cu alte cuvinte, această caracteristică a dăruirii, iubirii şi reciprocităţii, pentru a deveni asemenea Creatorului în acest aspect.

Din kab.tv, “prin timp”, 21.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala - Niciun comentariu→