Întrebare: Putem spune oamenilor că dorim să-i atragem pentru a studia metoda integrală şi, graţie acesteia, ei nu vor mai fi stresaţi?

Răspuns: Puteţi să numiţi asta cum doriţi, dar când oamenii vin, trebuie să-i aşezăm în grupuri de zece imediat şi, în cinci sau zece minute, să începem să le punem mici întrebări astfel că, un flux va începe să circule între ei. Întrebările vor merge ca mingea într-o roată de ruletă şi oamenii vor începe să simtă că există, deja, ceva care “se mişcă” între ei, un fel de conexiune este creată. Nu cred decât în asta.

Lasă natura să acţioneze! Emoţiile nu percep cuvintele. Urechile le prind cu dificultate, capul nu procesează aproape nimic şi inima nu răspunde deloc! Oratorul a spus ceva pe podium, să-l lăsăm să vorbească. Lăsaţi oamenii nu doar să arate empatie, ci să dea naştere la tot ceea ce doriţi să le transmiteţi. Trebuie să construiţi formarea, instruirea sub o formă astfel încât ei să atingă concluziile corecte prin ei înşişi, fără să audă un singur cuvânt de la voi.

Împărţiţi prelegerea în două părţi. Daţi fiecărei părţi un titlu şi avansaţi într-o astfel de formă, încât ei vor spune ceea ce voi doriţi să le spuneţi. În loc să folosiţi fraza “Există o opinie”, puneţi-le o întrebare, deoarece ei vor căuta răspunsul împreună conform anumitor reguli şi, funcţie de rezultat, continuă munca. Puteţi să vă imaginaţi ce experienţă vor trăi ? Fără a spune un cuvânt, îi trimiteţi la descoperirea propriilor neajunsuri. În plus, când ei singuri le descoperă, aceasta este printr-o relaţie corectă, o stare de perfecţiune pe care o ating între ei.

Nu sunteţi voi cei care le arată partea negativă. Dimpotrivă, ei văd starea lor ca negativă de la înălţimea pozitivă la care au ajuns. Cu alte cuvinte, cele două caracteristici există deja în mijlocul lor, pozitiv şi negativ, pe care le descoperă în ei înşişi.

Din kab.tv, “prin timp”, 20.10.2013

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este o familie în termenii metodei de educaţie integrală?

Răspuns: O familie este uniunea a două persoane care au un obiectiv comun ce este în exteriorul fiecăreia dintre ele. Cuplul a construit această stare între ei, în dorinţa de a se ridica la el şi apoi se unesc, cu adevărat, în el, într-un tot inseparabil.

O familie este o unitate comună construită pe includerea reciprocă în celălalt. O uniune tipică, uniunea a două persoane la nivel de gospodărie, nu poate fi numită o familie dacă ei nu sunt conectaţi, nu se dizolvă unul în celălalt, nu devin un întreg, realizănd o medie, o a treia componentă, familia. De exemplu, pe plan psihologic, familie este un tată, o mamă şi un copil. Copilul este creaţia dintre cei doi. Astfel, o familie este: ambii soţi şi a treia parte ce o construiesc împreună.

Întrebare: Dacă această familie nu are copii, a treia componentă, atunci este o familie ?

Răspuns: Noi nu vorbim despre un copil fizic. Dacă soţii nu au construit unitatea lor colectivă, atunci nu există nici familie.

A treia componentă este legătura lor, copilul lor spiritual pentru care ei trăiesc. Ei îl sprijină, ei îl încălzesc pentru a ajunge la nivelul următor. Ei încep să simtă că, de la acest al treilea component, ei obţin o existenţă complet diferită. Prin urmare, familia noii societăţi nu va exista pentru sine, nici pentru a servi copiii la nivel fizic, răspunzând nevoilor fiziologice, ci numai pentru a da o satisfacţie spirituală reciprocă. Nu putem să atingem următorul nivel al umanităţii, fără o bună relaţie în familie.

Întrebare: Cine se poate anula înainte în familie ?

Răspuns: Nu este anulare, ci înţelegerea că, legătura trebuie să fie deasupra proprietăţilor noastre naturale egoiste individuale şi tendinţelor care sunt create pentru ca noi să ne ridicăm deasupra lor. Prin urmare, soţii sunt parteneri care se ajută reciproc în acest proces.

Din kab.tv, “prin timp”, 21.10.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ne angajăm în diseminare pentru public, întâlnim situaţii în care nevoile locale depăşesc, cu mult, capacitatea noastră de a le satisface. Descoperim o presiune isterică. Cum putem să-i facem faţă?

Răspuns: Lucrul principal este că aveţi o dorinţă sfâşietoare pentru a ajuta pe alţii. Ar trebui să ajungem la intensitatea şi precizia care vă vor furniza discernăminte mai recente, mai ridicate şi veţi începe să înţelegeţi ce este MAN, cererea corectării, care este o clarificare internă.

Precursor la acest lucru este că doriţi să fiţi încorporaţi în centrul grupului, deoarece este singurul loc în care puteţi să umpleţi şi să ridicaţi cererea voastră. Aceasta este numai dacă descoperiţi sursa Luminii în centrul grupului, sursa puterii de conectare şi unitate. Puteţi să vedeţi şi să înţelegeţi că sunteţi, deja, aproape de MAN, în funcţie de atracţia spre centrul grupului. Este acolo unde descoperiţi că puteţi să îndepliniţi asta.

Întrebare: Prietenii mei şi cu mine simţim deja asta…

Răspuns: Este grozav. Ei îţi vor deveni, brusc, dragi. La început, nu-ţi făceai griji pentru ei şi sfaturile cabaliştilor îţi păreau cuvinte seci în cărţi şi acum, eşti atras de ei, datorită necesităţii interioare pe care ai primit-o de la alţii, de la public.

Prietenii sunt acum importanţi deoarece, fără ei, nu vei fi în măsură să te împlineşti. Nu vei fi în măsură să găseşti sufletul tău, rezultatul muncii tale, dacă nu legi totul împreună, astfel că lipsurile publicului vor trece prin tine, spre centrul grupului şi spre Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2013, Scrierile lui Rabash, „Referitor la iubirea pentru prieteni”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum este destul de clar pentru medici că fiinţa umană nu este compusă doar din sistemele fiziologice ale organismului şi minţii, dar şi din dorinţă pentru un scop. Noi ştim că este vorba despre nivelul spiritual al unei persoane. Aceasta este obligată să stabilească relaţii între ea şi scop, mediul şi corpul său.

Recent, ne-am confruntat cu faptul că, oamenii sunt legaţi de corpul lor cu neglijenţă sau cu dispreţ şi, prin urmare, acesta este supus bolii. Deci, cum ar trebui să ne comportăm cu corpul nostru?

Răspuns: Ca urmare a mii de ani de dezvoltare, o persoană a atins o stare în care nu este fericită că este în viaţă. Inconştient, nu vrem să trăim. Totul este în zadar: angoasă, suferinţă, viaţă…ce sunt toate astea? Am nevoie să simt că sunt fericit, bucuros? Dar nu o fac.

Dacă primesc un soi de satisfacţie, aceasta este atinsă graţie unui efort nejustificat şi apoi, trec foarte rapid sau, în orice moment, se transformă în opusul său. Oamenii nu vor, cu adevărat, să trăiască. Prin urmare, dispreţul pentru corp nu este decât o mică consecinţă a situaţiei actuale. O persoană simte, în secret, că ar fi mult mai fericită dacă nu ar exista deloc. În trecut, nu exista nimic din toate astea, deoarece nu evoluasem încă spre această conştientizare. Astăzi, avem o abordare conştientă a vieţii, inutilitatea existenţei noastre, lipsa a ceva ce dă roade, degradare. Înţelegem natura noastră, nimicnicia noastră. Nimeni nu ne întreabă dacă am dorit să ne naştem, să fim educaţi în această societate sau în alta. Nu înţelegem ce, unde sau cum.

Era un timp în care nu aveam definite obiectivele. Nu am fost mereu aşa dezvoltaţi deci, am alergat după tot ceea ce părea permanent, construind ceva, aspirând la ceva.  Unul dorea capitalismul, altul comunismul şi alţii doreau să exploreze spaţiul. Am dorit să dovedim ceva, să luptăm şi să atingem un soi de afirmare de sine. Astăzi, toate astea nu există deloc, pur şi simplu au dispărut şi rămâne “o fântână goală”, din care toată apa s-a scurs.

Nu mai avem nimic pentru a ne împlini.

Prin urmare, privim chiar şi corpul nostru cu dispreţ. Ceea ce explică atracţia spre medicamente, antidepresive şi suicid. În plus, acest lucru nu se constată doar la ţările civilizate, ci peste tot, în America Latină şi chiar în Africa, în locuri în care oamenii era atât de fericiţi în trecut, în ciuda existenţei lor mizerabile. Astăzi, aceasta nu mai există. Trebuie să fie un fel de scop de atins pentru o persoană, în care ea să se implice în aspectul său, în sport, etc.

Din kab.tv, “Prin timp”, 20.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența între rotund și liniar, când vine vorba de discuție, de implementare sau de decizie? Ce înseamnă interacțiunile dintre eforturile liniare și integrare circulară în cadrul metodei integrale?

Răspuns: Înseamnă că noi toți ne aflăm în interacțiuni liniare pentru binele conexiunii într-un cerc. Investesc efort care este direcționat către centrul cercului pentru a deveni rotund, pentru a dispărea și pentru a mă topi în el. Împreună cu asta, dobândesc o idee, un gând și o dorință generală comună.

Acum, nu există în mine nimic integral. Integralitatea este creată în conexiunea dintre noi. De aceea, eforturile mele sunt liniare.

Întrebare: Avem oameni care sunt obișnuiți să ia inițiativă și să implementeze acțiuni în mod individual.

Răspuns: Implementarea nu poate fi individuală! O echipă care se formează a acumulat conexiune, forță și căldură integrale din partea grupului, și merge și transmite acest sentiment  de conexiune reciprocă într-un alt loc, dorind ca acest strop de unitate împărtășită pe care a creat-o prin dorințele și gândurile membrilor să curgă treptat spre ceilalți.

Care este ideea unei persoane individuale aici? Ce poate să facă de una singură? Are nevoie să fie un purtător al virusului nostru integral și nimic mai mult.

Imaginați-vă cum călătoresc căpușele cu ajutorul câinilor. Fiecare dintre noi, în general, trebuie să fie ca un câine pe care stau căpușele virușilor integrali și care sunt transferate de la grupul nostru la un alt grup.

Întrebare: Dar nu este nimic integral în mine…

Răspuns: Cum se poate să nu fie? Ești inclus într-un grup! Dacă nu ar fi nimic integral în tine, atunci ar fi imposibil să mergi oriunde. Ai eșua! Și ce s-ar întâmpla cu noi și cu cei la care ajungi? Va fi un eșec global colectiv?

Întrebare: Să presupunem că ne adunăm împreună, că totul este bine și bun pentru noi. Cum putem merge la cele 99 de procente din populație pentru a transmite aceste minunate căpușe?

Răspuns: Este necesar să ne înțelegem  și să stabilim de la început cum și ce facem, să creăm un plan de acțiune înainte de a ieși să diseminăm, să-l discutăm, să-l aprobăm, să-l implementăm.

De exemplu, înaintea unei întreprinderi de acest tip, trebuie să organizezi un mic atelier practic pentru noi. De exemplu, ne spui lucruri pe care le știm deja; nu contează; pur și simplu exersezi cu noi primul tău atelier ca ucenic. Apoi, facem sugestii și improvizații, râdem de tine, te corectăm, și apoi iei câțiva prieteni cu tine și mergi să diseminezi.

Mergi să diseminezi cu cel puțin doi oameni, dar de preferat trei, și chiar mai bine patru; depinde spre ce public mergi. Veți purta aceeași responsabilitate, asta înseamnă că fiecare dintre prieteni te poate înlocui în orice moment. Și astfel nu ai de ce să te temi, și nici noi, în general, nu avem de ce să ne temem, pentru că trei sau patru dintre prietenii noștri pot umple orice gol.

De pe KabTV, De-a lungul timpului, 17.09.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Prietena meu, care trăieşte în Elveţia, a venit în Moscova şi, accidental, s-a trezit într-un atelier integral care a fost organizat on-line de la Perm. S-a întors acasă şi, o săptămână mai tarziu, mi-a scris pentru a mă întreba: “Ai un astfel de grup în Elveţia ?” După ce a participat o singură dată, a dezvoltat o necesitate. Ce putem face cu oamenii care ar dori să continue cu educaţia integrală?

Răspuns: Nu le puteţi transmite, imediat, metodologia integrală la distanţă. Mai întâi, trebuie să fiţi de acord cu un grup care doreşte să studieze, să mergeţi în oraşul sau în ţara în care trăieşte, să le daţi o pregătire intensivă, de exemplu, timp de zece zile, seara şi astfel să-i aşezaţi la nivel, ca şi cum aţi acorda un instrument la sunetul integral reciproc, astfel încât va produce un acord bun, armonie. Şi apoi, puteţi menţine comunicarea la distanţă şi să-i vizitaţi, din când în când.

Din kab.tv, “prin timp”, 17.09.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem explica agenţiilor de servicii sociale cu care lucrăm că, pentru a atribui metoda integrală, nimic nu funcţionează pentru ei, fără noi ? Este posibil, de exemplu, să le spunem că avem caracteristici sau cunoştinţe particulare ?

Răspuns: Nu aveţi caracteristici unice. Aţi fost creaţi şi sunteţi într-un colectiv prin care sunteţi conduşi de suma integrală de cunoştinţe, de forţă, de emoţie. Există numeroase articole psihologice despre acest subiect, nu este vorba despre misticism sau religie. Deci, posedaţi aceste caracteristici. Fără colectiv, nu sunteţi nimic pe cont propriu. Dacă ei nu au un colectiv ca acesta, atunci ei, de asemenea, nu sunt nimic.

Nu este important cum vorbiţi cu ei sau pe ce vă bazaţi cuvintele. Totul depinde numai de asta: cum vor primi căldura interioară de la voi. Dacă această dorinţă începe să înmugurească în ei, dacă ei se pot asculta reciproc, dacă pot să vorbească unii cu alţii şi să plângă unii cu alţii în cercul lor, atunci puteţi lucra liniştiţi cu ei şi atunci, ei vor înţelege că sunteţi posesorul unei metode corecte.

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce măsură trebuie să fie strânsă conexiunea între profesor şi participanţii ce primesc o educaţie integrală?

Răspuns: Studentul care participă nu poate avansa fără un ghid. Ghidul trebuie să se impună în faţa studentului altfel, persoana va pluti acolo unde este, va fi complet “dispersată” în tot soiul de implementări ce nu o vor aduce la niciun rezultat. Va fi un fel de suferinţă. Aparent, oamenii vor face ceva dar nimic nu va ieşi din asta.

Lucrul principal este ca noi să-i învăţăm la sfârşitul fiecărui atelier să simtă rezultatul acestuia, care este cadrul de la care noi toţi împreună obţinem energie, o stimulare şi o căldură. După atelier, am plecat cu un alt punct de vedere asupra lumii şi, pentru câteva zile, chiar săptămâni, pot să mă simt o persoană complet diferită. Mă comport diferit cu copiii, familia, cu societatea, cu mai multă răbdare, cu mai multă prietenie. Încep să simt că mă găsesc în armonie nu doar cu societatea umană, vecinii şi aşa mai departe, dar şi cu natura şi vreau ca toată lumea să simtă asta.

Acest lucru ar trebui să mă ridice şi asta depinde de frecvenţa atelierelor. Este foarte posibil ca, pentru începători, să organizăm ateliere de două ori pe săptămână dar, în aceeaşi măsură, în fiecare zi. Se pare că este necesar să se facă prin internet. După un singur atelier fizic, să facem trei sau patru ateliere virtuale până la următoarea întâlnire fizică.

 Fiecare persoană are nevoie de astfel de griji primare.

Filed under: Ateliere, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În conexiunea noastră, înainte de a ieşi la diseminare, există un loc pentru concepte ca gelozie şi respect?

Răspuns: Desigur. Vei vedea că suntem implicaţi (angajaţi) cu ego-ul unei persoane, înţelegem fundamentul naturii sale. Prin urmare, trebuie să existe gelozie, control, respect şi apreciere, de asemenea un sentiment de securitate, avansare, bucurie şi aşa mai departe. Toate aceste caracteristici trebuie să fie în muncă.

Singura problemă este că persoana trebuie să-şi amintească pentru ce face asta. Sarcina cea mai importantă este de a aduce lumea la o stare integrală. Într-o astfel de formă ne ridicăm la o energie mai mare, la un obiectiv mai înalt, este diferenţa esenţială dintre campania noastră de diseminare şi altele. Realizăm asta din acest punct, acesta este primul şi ultimul. Este primul, deoarece noi începem pregătirea interioară de aici şi este ultimul, deoarece cu el, vom merge la oameni şi îl vom insera în inimă. Prin urmare, este mereu transmis în fluxul atelierelor noastre, discuţiilor, răspunsurilor, întrebărilor, cântecelor, indiferent de ceea ce facem.

 Este vorba despre o direcţie clară, pentru a transforma masele într-o unitate completă, pentru că sub o astfel de formă, se vor potrivi şi se vor echilibra cu întreaga natură. Obiectivul cel mai important este sarcina principală care determină întreaga metodă de la începutul acţiunii, este rezultatul final dorit.

În plus, devine principala motivaţie pentru muncitorii din întreprinderea de diseminare a metodei integrale. Participând la conexiunea integrală, prin ea; ei transmit energie superioară şi simt cum ea îi umple, ei trăiesc aceasta.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare:  Să presupunem că niște oameni discută în cadrul unei mese rotunde despre probleme legate de afaceri și noi le sugerăm să vorbească și despre alte subiecte: relațiile din cuplu, sănătate, educația copiilor. Este corect să lărgim aria de probleme?

Răspuns: De dorit este să începem de la ceva îndepărtat; poate nu afaceri pentru că ar putea apărea conflict de interese. Aș îndrepta discuția spre un alt subiect care este mult mai general, cetățenesc, simplu, uman pentru toți și, de aici, le-aș arăta oamenilor cum este posibil să poarte o discuție și să ajungă la un numitor comun.

De exemplu, este posibil să fie abordate relațiile de cuplu, educația copiilor, relațiile cu părinții – subiecte care îi afectează pe toți.

Întrebare: În grupuri ca acestea, se observă o dinamică interesantă. La început, oamenii discută o anume chestiune, de exemplu subiectul afacerilor, iar când o rezolvă, toată lumea se relaxează și încep să se simtă bine pentru că sunt împreună. Dar această plăcere nu durează. Dacă nu introducem un mecanism special, oamenii se răcesc unii față de alții foarte repede. Ce altceva ar putea stimula procesul?

Răspuns: Trebuie să adăugăm mai mult combustibil focului, subiecte noi, astfel încât ei vor vedea că masa rotundă este un instrument pentru rezolvarea problemelor de viaţă.

Dacă oamenii se conectează conform principiilor pe care le stabilim noi, unde fiecare din cerc îl completează pe celălalt, fără a se opune în niciun fel celorlalţi, înţelegând că şi ceilalţi au dreptul la propria opinie şi că se completează reciproc, atunci este necesar numai să le arătăm că într-un cerc ca acesta, problemele umane fundamentale pot fi rezolvate.

De pe KabTV, De-a lungul timpului, 15.09.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→