Întrebare: Ce putem spune cu privire la rolul femeilor în atelierele integrale, sunt distructive sau constructive ?

Răspuns: În natură, nimic nu poate fi distructiv şi, dacă este văzut un astfel de fenomen, înseamnă  că obiectul nu a fost completat de proprietate opusă, pentru a forma un tot unitar şi complet. În natură, nu există nimic negativ! Deci, este imposibil să spui că un lucru este mai rău decât altul. Dacă ar trebui să privim totul prin ochelari integrali, prin care natura ar părea, în mod corect, ca un sistem unit, nu am găsi nimic care să fie mai bun sau mai rău,  mai mic sau mai mare. Deoarece, într-un  sistem integral, totul este la fel de important şi necesar, în aceeaşi măsură.

Este imposibil să înţelegem măsura unui obiect sau a unui fenomen, fără contrariul său. Numai atunci când le conectaţi împreună, începeţi să înţelegeţi parteneriatul care se dezvoltă de la ei. Şi, de la această sursă comună (de la a treia componentă, a treia linie) pe care începeţi să o realizaţi, înţelegeţi de ce există astfel de caracteristici opuse, precum masculin şi feminin şi, în ce mod acestea ating nivelul lor şi programul intern şi că destinul lor este de a atinge desăvârşirea prin completare reciprocă.

Trebuie să ajungem la o stare ca aceasta, în care noi vom fi un întreg complet şi, prin realizarea aceste unităţi, din interior, nevoia de separare, integralitatea şi aşa mai departe, se văd. Deci, să atingem scopul şi, de acolo, totul va fi clar pentru noi. În natură, nu există nimic rău, nu există întuneric. Tot ceea ce ne pare greşit, este rezultatul percepţiei noastre eronate a imaginii de ansamblu a creaţiei.

Din kab.tv, “prin timp”, 21.09.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este o familie în termenii metodei de educaţie integrală?

Răspuns: O familie este uniunea a două persoane care au un obiectiv comun ce este în exteriorul fiecăreia dintre ele. Cuplul a construit această stare între ei, în dorinţa de a se ridica la el şi apoi se unesc, cu adevărat, în el, într-un tot inseparabil.

O familie este o unitate comună construită pe includerea reciprocă în celălalt. O uniune tipică, uniunea a două persoane la nivel de gospodărie, nu poate fi numită o familie dacă ei nu sunt conectaţi, nu se dizolvă unul în celălalt, nu devin un întreg, realizănd o medie, o a treia componentă, familia. De exemplu, pe plan psihologic, familie este un tată, o mamă şi un copil. Copilul este creaţia dintre cei doi. Astfel, o familie este: ambii soţi şi a treia parte ce o construiesc împreună.

Întrebare: Dacă această familie nu are copii, a treia componentă, atunci este o familie ?

Răspuns: Noi nu vorbim despre un copil fizic. Dacă soţii nu au construit unitatea lor colectivă, atunci nu există nici familie.

A treia componentă este legătura lor, copilul lor spiritual pentru care ei trăiesc. Ei îl sprijină, ei îl încălzesc pentru a ajunge la nivelul următor. Ei încep să simtă că, de la acest al treilea component, ei obţin o existenţă complet diferită. Prin urmare, familia noii societăţi nu va exista pentru sine, nici pentru a servi copiii la nivel fizic, răspunzând nevoilor fiziologice, ci numai pentru a da o satisfacţie spirituală reciprocă. Nu putem să atingem următorul nivel al umanităţii, fără o bună relaţie în familie.

Întrebare: Cine se poate anula înainte în familie ?

Răspuns: Nu este anulare, ci înţelegerea că, legătura trebuie să fie deasupra proprietăţilor noastre naturale egoiste individuale şi tendinţelor care sunt create pentru ca noi să ne ridicăm deasupra lor. Prin urmare, soţii sunt parteneri care se ajută reciproc în acest proces.

Din kab.tv, “prin timp”, 21.10.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ne angajăm în diseminare pentru public, întâlnim situaţii în care nevoile locale depăşesc, cu mult, capacitatea noastră de a le satisface. Descoperim o presiune isterică. Cum putem să-i facem faţă?

Răspuns: Lucrul principal este că aveţi o dorinţă sfâşietoare pentru a ajuta pe alţii. Ar trebui să ajungem la intensitatea şi precizia care vă vor furniza discernăminte mai recente, mai ridicate şi veţi începe să înţelegeţi ce este MAN, cererea corectării, care este o clarificare internă.

Precursor la acest lucru este că doriţi să fiţi încorporaţi în centrul grupului, deoarece este singurul loc în care puteţi să umpleţi şi să ridicaţi cererea voastră. Aceasta este numai dacă descoperiţi sursa Luminii în centrul grupului, sursa puterii de conectare şi unitate. Puteţi să vedeţi şi să înţelegeţi că sunteţi, deja, aproape de MAN, în funcţie de atracţia spre centrul grupului. Este acolo unde descoperiţi că puteţi să îndepliniţi asta.

Întrebare: Prietenii mei şi cu mine simţim deja asta…

Răspuns: Este grozav. Ei îţi vor deveni, brusc, dragi. La început, nu-ţi făceai griji pentru ei şi sfaturile cabaliştilor îţi păreau cuvinte seci în cărţi şi acum, eşti atras de ei, datorită necesităţii interioare pe care ai primit-o de la alţii, de la public.

Prietenii sunt acum importanţi deoarece, fără ei, nu vei fi în măsură să te împlineşti. Nu vei fi în măsură să găseşti sufletul tău, rezultatul muncii tale, dacă nu legi totul împreună, astfel că lipsurile publicului vor trece prin tine, spre centrul grupului şi spre Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2013, Scrierile lui Rabash, „Referitor la iubirea pentru prieteni”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum este destul de clar pentru medici că fiinţa umană nu este compusă doar din sistemele fiziologice ale organismului şi minţii, dar şi din dorinţă pentru un scop. Noi ştim că este vorba despre nivelul spiritual al unei persoane. Aceasta este obligată să stabilească relaţii între ea şi scop, mediul şi corpul său.

Recent, ne-am confruntat cu faptul că, oamenii sunt legaţi de corpul lor cu neglijenţă sau cu dispreţ şi, prin urmare, acesta este supus bolii. Deci, cum ar trebui să ne comportăm cu corpul nostru?

Răspuns: Ca urmare a mii de ani de dezvoltare, o persoană a atins o stare în care nu este fericită că este în viaţă. Inconştient, nu vrem să trăim. Totul este în zadar: angoasă, suferinţă, viaţă…ce sunt toate astea? Am nevoie să simt că sunt fericit, bucuros? Dar nu o fac.

Dacă primesc un soi de satisfacţie, aceasta este atinsă graţie unui efort nejustificat şi apoi, trec foarte rapid sau, în orice moment, se transformă în opusul său. Oamenii nu vor, cu adevărat, să trăiască. Prin urmare, dispreţul pentru corp nu este decât o mică consecinţă a situaţiei actuale. O persoană simte, în secret, că ar fi mult mai fericită dacă nu ar exista deloc. În trecut, nu exista nimic din toate astea, deoarece nu evoluasem încă spre această conştientizare. Astăzi, avem o abordare conştientă a vieţii, inutilitatea existenţei noastre, lipsa a ceva ce dă roade, degradare. Înţelegem natura noastră, nimicnicia noastră. Nimeni nu ne întreabă dacă am dorit să ne naştem, să fim educaţi în această societate sau în alta. Nu înţelegem ce, unde sau cum.

Era un timp în care nu aveam definite obiectivele. Nu am fost mereu aşa dezvoltaţi deci, am alergat după tot ceea ce părea permanent, construind ceva, aspirând la ceva.  Unul dorea capitalismul, altul comunismul şi alţii doreau să exploreze spaţiul. Am dorit să dovedim ceva, să luptăm şi să atingem un soi de afirmare de sine. Astăzi, toate astea nu există deloc, pur şi simplu au dispărut şi rămâne “o fântână goală”, din care toată apa s-a scurs.

Nu mai avem nimic pentru a ne împlini.

Prin urmare, privim chiar şi corpul nostru cu dispreţ. Ceea ce explică atracţia spre medicamente, antidepresive şi suicid. În plus, acest lucru nu se constată doar la ţările civilizate, ci peste tot, în America Latină şi chiar în Africa, în locuri în care oamenii era atât de fericiţi în trecut, în ciuda existenţei lor mizerabile. Astăzi, aceasta nu mai există. Trebuie să fie un fel de scop de atins pentru o persoană, în care ea să se implice în aspectul său, în sport, etc.

Din kab.tv, “Prin timp”, 20.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența între rotund și liniar, când vine vorba de discuție, de implementare sau de decizie? Ce înseamnă interacțiunile dintre eforturile liniare și integrare circulară în cadrul metodei integrale?

Răspuns: Înseamnă că noi toți ne aflăm în interacțiuni liniare pentru binele conexiunii într-un cerc. Investesc efort care este direcționat către centrul cercului pentru a deveni rotund, pentru a dispărea și pentru a mă topi în el. Împreună cu asta, dobândesc o idee, un gând și o dorință generală comună.

Acum, nu există în mine nimic integral. Integralitatea este creată în conexiunea dintre noi. De aceea, eforturile mele sunt liniare.

Întrebare: Avem oameni care sunt obișnuiți să ia inițiativă și să implementeze acțiuni în mod individual.

Răspuns: Implementarea nu poate fi individuală! O echipă care se formează a acumulat conexiune, forță și căldură integrale din partea grupului, și merge și transmite acest sentiment  de conexiune reciprocă într-un alt loc, dorind ca acest strop de unitate împărtășită pe care a creat-o prin dorințele și gândurile membrilor să curgă treptat spre ceilalți.

Care este ideea unei persoane individuale aici? Ce poate să facă de una singură? Are nevoie să fie un purtător al virusului nostru integral și nimic mai mult.

Imaginați-vă cum călătoresc căpușele cu ajutorul câinilor. Fiecare dintre noi, în general, trebuie să fie ca un câine pe care stau căpușele virușilor integrali și care sunt transferate de la grupul nostru la un alt grup.

Întrebare: Dar nu este nimic integral în mine…

Răspuns: Cum se poate să nu fie? Ești inclus într-un grup! Dacă nu ar fi nimic integral în tine, atunci ar fi imposibil să mergi oriunde. Ai eșua! Și ce s-ar întâmpla cu noi și cu cei la care ajungi? Va fi un eșec global colectiv?

Întrebare: Să presupunem că ne adunăm împreună, că totul este bine și bun pentru noi. Cum putem merge la cele 99 de procente din populație pentru a transmite aceste minunate căpușe?

Răspuns: Este necesar să ne înțelegem  și să stabilim de la început cum și ce facem, să creăm un plan de acțiune înainte de a ieși să diseminăm, să-l discutăm, să-l aprobăm, să-l implementăm.

De exemplu, înaintea unei întreprinderi de acest tip, trebuie să organizezi un mic atelier practic pentru noi. De exemplu, ne spui lucruri pe care le știm deja; nu contează; pur și simplu exersezi cu noi primul tău atelier ca ucenic. Apoi, facem sugestii și improvizații, râdem de tine, te corectăm, și apoi iei câțiva prieteni cu tine și mergi să diseminezi.

Mergi să diseminezi cu cel puțin doi oameni, dar de preferat trei, și chiar mai bine patru; depinde spre ce public mergi. Veți purta aceeași responsabilitate, asta înseamnă că fiecare dintre prieteni te poate înlocui în orice moment. Și astfel nu ai de ce să te temi, și nici noi, în general, nu avem de ce să ne temem, pentru că trei sau patru dintre prietenii noștri pot umple orice gol.

De pe KabTV, De-a lungul timpului, 17.09.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce raport ar trebui să fie între cei care studiază metoda integrală şi instructorul lor? Ar trebui să apară “mare” în ochii lor? Ce este această grandoare?

Răspuns: Un profesor cunoaşte natura oamenilor. El este ca un părinte spiritual pentru elevii săi. Ei îl văd ca pe o persoană care înţelege partea lor intrinsecă. Aceasta este atitudinea pe care profesorul nostru o are pentru a câştiga.

Atunci când o persoană vine pentru prima oară, ea nu ştie ce este. Totuşi, imediat după primul curs, ea începe să înţeleagă că este vorba despre o metodă foarte interesantă, care-i dă un sentiment de fericire şi satisfacţie (ceea ce este lucrul cel mai important pentru persoană). La urma urmei, noi suntem creaţi astfel că, practic, tot ceea ce facem, este îndreptat spre senzaţia de satisfacţie. Noi numim această satisfacţie, fericire.

În general este vorba despre o formă complet anonimă şi fără obiect. Este suficient ca o persoană să se simtă bine, fără griji, în securitate, etc. Toate acestea se adaugă la categoria fericire. Dacă o persoană înţelege că poate realiza acest lucru numai cu întreaga echipă, atunci profesorul său poate fi numit “un profesor de fericire”.

Aceasta înseamnă că tu eşti un profesor pentru a atinge fericirea.

Din kab.tv, “prin timp”, 17.09.2013

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ce este o democraţie? Întreaga naţiune, compusă din milioane de oameni, se adună împreună, şi oamenii sunt întrebaţi: „Ce vreţi?” Unii spun că vor fotbal, alţii spun că vor Coca Cola, şi li se spune „Veţi primi ceea ce vreţi”. Ce altceva ar putea să vrea masele dacă nu sunt educate, dacă nu sunt ridicate pe scara spirituală? Într-un astfel de caz, democraţie duce la involuţie, la degradare. Deci, ce este atât de bun la democraţie?

Democraţia este bună numai când facem un cerc, ceea ce înseamnă că numai într-un grup. Aici greşeşte întreaga lume. Ideea de acum despre democraţie este ideală, dar trebuie împlinită numai în anumite condiţii. Este imposibil să o implementezi printre mase, printre oameni care nu se gândesc la ziua de mâine. Deci, oamenii nu merg să voteze pentru că nu le pasă cine este ales. Ei doar strigă şi resping faptul că guvernul nu face ceea ce vor ei.

Nici cei de la guvernare, de la toate nivelele, dar nici oamenii conduşi nu înţeleg ce reprezintă democraţia. Asta pentru că nu este în vasele lor; este în vase rotunde, care nu li se potrivesc deloc. Oamenii au nevoie de un rege, o putere autoritară. Un rege simte că „Statul sunt eu; este tot al meu!” şi lui îi pasă de supuşii lui, ca cetăţenii săi să se simtă bine din moment ce ei îi aparţin lui. El lucrează pentru bunăstarea tuturor din cadrul naţiunii, din moment ce este toată a lui.

Deci, dacă o naţiune există în mod egoist, ea are nevoie de un rege. Totuşi, dacă un stat avansează spiritual, are nevoie de o democraţie. Acestea sunt contrarii: „cercuri” (Igulim) şi „linia dreaptă” (Yosher), cele două forme ale vaselor. Nu trebuie să le încurcăm una cu alta din moment ce niciuna nu este mai bună sau mai rea. Vedem că democraţia nu funcţionează, şi acestea sunt doar cuvinte frumoase. Alegeri libere şi libertatea de exprimare în media sunt toate doar nişte jucării. În realitate, liderii societăţii fac ceea ce trebuie să facă.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 10.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce măsură trebuie să fie strânsă conexiunea între profesor şi participanţii ce primesc o educaţie integrală?

Răspuns: Studentul care participă nu poate avansa fără un ghid. Ghidul trebuie să se impună în faţa studentului altfel, persoana va pluti acolo unde este, va fi complet “dispersată” în tot soiul de implementări ce nu o vor aduce la niciun rezultat. Va fi un fel de suferinţă. Aparent, oamenii vor face ceva dar nimic nu va ieşi din asta.

Lucrul principal este ca noi să-i învăţăm la sfârşitul fiecărui atelier să simtă rezultatul acestuia, care este cadrul de la care noi toţi împreună obţinem energie, o stimulare şi o căldură. După atelier, am plecat cu un alt punct de vedere asupra lumii şi, pentru câteva zile, chiar săptămâni, pot să mă simt o persoană complet diferită. Mă comport diferit cu copiii, familia, cu societatea, cu mai multă răbdare, cu mai multă prietenie. Încep să simt că mă găsesc în armonie nu doar cu societatea umană, vecinii şi aşa mai departe, dar şi cu natura şi vreau ca toată lumea să simtă asta.

Acest lucru ar trebui să mă ridice şi asta depinde de frecvenţa atelierelor. Este foarte posibil ca, pentru începători, să organizăm ateliere de două ori pe săptămână dar, în aceeaşi măsură, în fiecare zi. Se pare că este necesar să se facă prin internet. După un singur atelier fizic, să facem trei sau patru ateliere virtuale până la următoarea întâlnire fizică.

 Fiecare persoană are nevoie de astfel de griji primare.

Filed under: Ateliere, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În conexiunea noastră, înainte de a ieşi la diseminare, există un loc pentru concepte ca gelozie şi respect?

Răspuns: Desigur. Vei vedea că suntem implicaţi (angajaţi) cu ego-ul unei persoane, înţelegem fundamentul naturii sale. Prin urmare, trebuie să existe gelozie, control, respect şi apreciere, de asemenea un sentiment de securitate, avansare, bucurie şi aşa mai departe. Toate aceste caracteristici trebuie să fie în muncă.

Singura problemă este că persoana trebuie să-şi amintească pentru ce face asta. Sarcina cea mai importantă este de a aduce lumea la o stare integrală. Într-o astfel de formă ne ridicăm la o energie mai mare, la un obiectiv mai înalt, este diferenţa esenţială dintre campania noastră de diseminare şi altele. Realizăm asta din acest punct, acesta este primul şi ultimul. Este primul, deoarece noi începem pregătirea interioară de aici şi este ultimul, deoarece cu el, vom merge la oameni şi îl vom insera în inimă. Prin urmare, este mereu transmis în fluxul atelierelor noastre, discuţiilor, răspunsurilor, întrebărilor, cântecelor, indiferent de ceea ce facem.

 Este vorba despre o direcţie clară, pentru a transforma masele într-o unitate completă, pentru că sub o astfel de formă, se vor potrivi şi se vor echilibra cu întreaga natură. Obiectivul cel mai important este sarcina principală care determină întreaga metodă de la începutul acţiunii, este rezultatul final dorit.

În plus, devine principala motivaţie pentru muncitorii din întreprinderea de diseminare a metodei integrale. Participând la conexiunea integrală, prin ea; ei transmit energie superioară şi simt cum ea îi umple, ei trăiesc aceasta.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare:  Să presupunem că niște oameni discută în cadrul unei mese rotunde despre probleme legate de afaceri și noi le sugerăm să vorbească și despre alte subiecte: relațiile din cuplu, sănătate, educația copiilor. Este corect să lărgim aria de probleme?

Răspuns: De dorit este să începem de la ceva îndepărtat; poate nu afaceri pentru că ar putea apărea conflict de interese. Aș îndrepta discuția spre un alt subiect care este mult mai general, cetățenesc, simplu, uman pentru toți și, de aici, le-aș arăta oamenilor cum este posibil să poarte o discuție și să ajungă la un numitor comun.

De exemplu, este posibil să fie abordate relațiile de cuplu, educația copiilor, relațiile cu părinții – subiecte care îi afectează pe toți.

Întrebare: În grupuri ca acestea, se observă o dinamică interesantă. La început, oamenii discută o anume chestiune, de exemplu subiectul afacerilor, iar când o rezolvă, toată lumea se relaxează și încep să se simtă bine pentru că sunt împreună. Dar această plăcere nu durează. Dacă nu introducem un mecanism special, oamenii se răcesc unii față de alții foarte repede. Ce altceva ar putea stimula procesul?

Răspuns: Trebuie să adăugăm mai mult combustibil focului, subiecte noi, astfel încât ei vor vedea că masa rotundă este un instrument pentru rezolvarea problemelor de viaţă.

Dacă oamenii se conectează conform principiilor pe care le stabilim noi, unde fiecare din cerc îl completează pe celălalt, fără a se opune în niciun fel celorlalţi, înţelegând că şi ceilalţi au dreptul la propria opinie şi că se completează reciproc, atunci este necesar numai să le arătăm că într-un cerc ca acesta, problemele umane fundamentale pot fi rezolvate.

De pe KabTV, De-a lungul timpului, 15.09.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→