Întrebare: Forma integrală de educaţie permite profesorilor şi părinţilor să înţeleagă problemele care, de obicei, nu sunt discutate. De exemplu, de la vârsta de trei ani până la şase ani, un copil are nevoie să primescă o viziune globală a lumii graţie unui sistem integral. În mod natural, apare întrebarea: Aveţi o idee bună, dar cum să facem asta?

Răspuns: Acest sistem furnizează educatie, mai întâi educaţia părinţilor, apoi educaţie copiilor. Deoarece educaţia copilului trebuie să înceapă de la vârsta zero, părinţii au nevoie să ştie cum să se comporte în mod corect faţă de copil, ce competenţe să-i ofere. Un copil care “aspiră” totul din spaţiul înconjurător, simte cu simţul mirosului, ca un mic animal, relaţiile reciproce între părinţi, relaţiile mediului care-l înconjoară cu privire la el şi aşa mai departe. În principiu, noi nu dăm nimic nou aici, punem, mai degrabă, accent pe mediul corect care construieşte o persoană, creând un “incubator” frumos şi bun pentru el şi nimic mai mult.

Nu văd un motiv special aici pentru a sublinia în ce fel suntem diferiţi unii de alţii. Punem accent pe elementele speciale care sunt uitate de mult timp şi nu au mai fost folosite un anumit timp, de exemplu, cooperarea într-un cerc, astfel încât copiii, să aibă ocazia să vorbească, să discute un subiect între ei.

În grădiniţă, profesorul vorbeşte de obicei. Şi la şcoală, copiii sunt aşezaţi conform sistemului german, privesc tabla sau un ecran de calculator şi profesorul stă în faţa clasei. Dar, învăţarea corectă este atunci când profesorul “coboară” la nivelul copiilor. Chiar dacă învăţarea se face prin metoda germană, oricum, trebuie să “coboare” spre elevi şi să organizeze o dezbatere între ei.

O mamă, atunci când se joacă cu copilul sau îi citeşte o poveste, se comportă cu el ca un egal. Este acelaşi lucru aici. Este vorba despre o abordare naturală şi blândă care a fost complet uitată şi s-a transformat în ceva stereotip şi mort.

Din kab.tv, “prin timp”, 24.09.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îi pregătim pe oameni să asculte și să le pese în mod corect în atelierele de educație integrală?

Răspuns: În primul rând, trebuie să muncim la toate condițiile conexiunii dintre ei. Toți trebuie să înțeleagă că fiecare are propria părere și poate fi corectă. Deschide-te și simte toate părerile celorlalți, nu te retragre în tine și nu le lăsa să treacă pe lângă tine; trebuie să mă plec și să mă supun celorlalți.

Trebuie să fie o tehnică specială, o abordare psihologică aici. Cineva vorbește iar eu în același timp încerc să-mi elimin egoul. Ne jucăm cu acesta. Mai întâi, ascult ce spune cineva și apoi trebuie să trec prin tot ceea ce a spus. O persoană poate spune lucruri fără sens, e adevărat, mai mult sau mai puțin legate de un subiect anume, iar eu exersez cum să o ascult.

Până la urmă, nu ne auzim unii pe alții. Cum mă pot anula tocmai pentru a te auzi fără să te corectez și fără să inserez cuvintele tale în mine cu corectările și completările mele, și în loc de asta să fiu învăluit de tine? Pentru asta, trebuie să mă supun, să te accept ca pe un standard special, și astfel să mă orientez pe mine însumi.

Într-o astfel de formă învățăm să ascultăm și să ne anulăm pe noi înșine. Acesta este primul lucru.

Apoi, trecem la stadiul următor unde exersăm să vorbim despre o idee și nu doar să aruncăm cuvinte.

Acum trebuie să transmit un fel de gând despre care se spune că este foarte concret, clar și logic. În același timp, îl exprim cu referire la ceilalți, fiind încorporat în interiorul lor, cum părinții se poartă față de copiii lor, adică de la un nivel superior într-o oarecare măsură.

La prima întâlnire m-am uitat la tine de jos în sus, ca la un exemplu de urmat, și acum opusul, spun ceva serios, încerc să mă exprim logic, încerc să intru în tine, și asta reprezintă cum mă vei înțelege tu pe mine, vei accepta cuvintele mele, astfel încât ele se vor așeza treptat în tine.

Fiecare trebuie să pregătească un fel de discurs care să fie destul de logic, clar, legat de muncă sau de altceva; nu contează. Lucrul important este că ei ascultă un discurs. Până la urmă, mereu gândim că altcineva vorbește fără sens. Dar nu contează ce fel de nonsens spune, să zicem, despre peștele pe care l-a mâncat ieri la restaurant; este important că eu absorb cuvintele lui și îl urmez. Și acum transmit nonsensul meu într-un mod logic și clar, astfel încât ceilalți îl vor absorbi tot.

Astfel îi învățăm pe participanții atelierului cum să se supună imediat și să se asculte unii pe alții, și cum să se ridice imediat și să-i dăruiască. Toate acestea sunt spre un scop mai important, ascultare perfectă și înțelegere completă, fără să ne reamintim unii altora de vreo insultă și fără să creăm intrigi mărunte. Vedeți, trebuie în cele din urmă să ne creăm imaginea colectivă.

De exemplu, pune o farfurie în centrul cercului și direcționează-i pe toți astfel încât să ne simțim ca și cum ne-am adăuga unii altora pe ea. Să presupunem că un prieten este în logistică, un al doilea în tehnologie, al treilea în adunare și așa mai departe. Important este că împreună ne simțim ca și cum suntem pe aceeași farfurie.

Apoi învățăm să ne spunem unii altora numai cuvinte frumoase și într-un mod foarte sincer. Ne jucăm cu a fi corecți, buni, prietenoși învățând să fim liberi. Uite, zâmbești deja. Și acum cântă pentru noi un cântec de când erai mic.

Fă-i să devină copii, să devină liberi, relaxați, să se detașeze de toată negativitatea care îi învăluie, spune fiecăruia ceva din copilărie sau despre prima iubire. Vrem să-i scoatem din costum și cravată și să-i obișnuim cu faptul că pot să fie pur și simplu ființe umane unii față de alții.

Numai după ce îi învățăm condițiile comunicării între ei trecem la ateliere în care pot să înceapă să lămurească de ce trebuie să fie integrali. Când aducem integralitatea comună, de ce această însumare este cu un nivel mai sus decât noi, ca și cum un lift ne ridică la următorul nivel de înțelegere și simțire? De ce absorbim totul prin sentimentele noastre, deși nu recunoaștem și nu înțelegem acest lucru? De ce un om este o ființă emoțională și nu una logică? Logica noastră este doar învăluită în emoție și aceasta este greșeala noastră.

Deci începem treptat să vorbim despre cum trebuie să urcăm la un nivel nou de senzații și să fim încorporați unul în celălalt.

De pe Kab TV, Prin timp, 23.09.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că avem o clasă de educaţie integrală, cu un grup de directori care au o anumită problemă, pe care doresc să o discute. Ei nu sunt interesaţi de conexiune, nu sunt interesaţi decât de performanţa financiară.

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să rezolve problema dacă nu sunt conectaţi, deoarece asta este ceea ce-i leagă la sistemul general al naturii. Ei vor ajunge în impas.

Întrebare: Vor înţelege motivul şi rezultatul şi că unul depinde de celălalt ?

Răspuns: Vor începe să le simtă. Eu cred că oamenii vor înţelege curând ceea ce numim „joker-ul” nostru: metoda noastră este foarte simplă. Ceea ce nu poate fi rezolvat printr-un atac frontal, poate fi rezolvat prin îmbrăţişare. Poate fi mult mai eficientă decât să mergi în tribunal, să pledezi şi să pui obstacole în faţa altuia ca ultimă soluţie; iubirea este mai bună.

Nu este nimic supranatural aici. Este, pur şi simplu, formarea noastră şi sunt jocurile noastre speciale pe care le jucăm, care ajută o persoană să se relaxeze şi să o aducă la o stare în care este pregătită să fie cu ceilalţi şi simte că nu poate face nimic fără ei, deoarece se pot sfătui reciproc şi pot să profite de acest lucru. Ei trebuie să înţeleagă asta şi apoi să o adapteze la munca lor.

Oamenii care sunt orbiţi şi prinşi vor vedea şi simţi că aici le este oferit un nou mod de a rezolva problemele. Atunci când înţeleg că metoda noastră se rezumă la realizarea unităţii şi conexiunii şi că toate problemele pot fi rezolvate la acest nivel, vom întreba: „Cum propuneţi să prezentaţi metoda noastră pentru a rezolva problemele voastre la muncă „. În acelaşi timp, nu ne va păsa ceea ce vor spune ei privind munca lor. Ceea ce ne preocupă este integrarea lor reciprocă în celălalt, în conexiunea mutuală corectă.

Întrebare: Când vor fi ei în măsură să o transmită oamenilor lor?

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să o facă de la sine deoarece, pentru a începe să organizeze în mod integral lucrătorii lor, ei trebuie să abandoneze poziţiile lor de directori.

Deci, noi suntem cei care trebuie să ieşim spre oamenii lor şi să-i învăţăm. Doar după ce îi vom forma, va exista o anumită înţelegere şi vor exista legături reciproce între muncitori şi conducătorul lor. Ei nu mai funcţionează datorită presiunii, ci se simt inspiraţi.

După patru sau cinci sesiuni, ei vor începe să simtă conexiunea şi satisfacţia. Ei vor fi în largul lor şi se vor simţi bine în această stare. Ei nu vor dori să rămână cum erau înainte. Oamenii din exterior li se vor părea străini, dar nu le va fi teamă să comunice cu ei. La urma urmei, când vă conectaţi cu oamenii ca şi cu proprii copii, asta dezarmează pe toată lumea.

Nu vă temeţi să profitaţi de o astfel de stare. Dimpotrivă, când vă conectaţi la ceilalţi în acest mod, ei nu pot să vă afecteze. Chiar atunci când ei vor să vă lovească, ei vor lovi ca într-un vid.

Astfel, ei vor fi mereu în măsură să ajungă la un acord, pentru a obţine relaţii corecte reciproce, în mijlocul sferei de zmeură care se creează între ei şi pentru a rezolva problemele din acel punct.

Din kab.tv, „prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Ateliere, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: O dată sau de două ori pe lună, organizăm un eveniment solidar, pe teme planificate, la biblioteca publică. Primul nostru eveniment a fost foarte activ şi puternic. Dar, a doua oară, a fost mai puţin intens. De ce s-a întâmplat astfel?

Răspuns: Este un semn că nu aţi avut nimic de spus oamenilor. Trebuie să aprindeţi dorinţele în ei, să-i stimulaţi prin întrebări transversale, să identificaţi “capcanele” pentru a le arăta că această metodă nu este simplă, cât de mult atinge profunzimea psihicului uman, care nu a fost, încă, studiată.

Nu înseamnă numai să vă îmbrăţişaţi, să vă aşezaţi şi să mâncaţi împreună. Într-un fel, trebuie să îi aduceţi într-o stare în care ei să înţeleagă că, dacă nu au absorbit sau nu au asimilat această metodă, nu pot să trăiască în acord şi în armonie cu nimeni, nici măcar cu ei înşişi. Toate acestea trebuie trezite în ei.

Personal, nu am dreptul de a face asta, în lecţiile mele, atât de direct cu voi, pentru că, cei care studiază înţelepciunea Cabala, trebuie să caute în ei dorinţa de spiritualitate. Nu pot întinde un arc în ei cu o cheie, ca într-o jucărie cu arc, astfel că ei vor sări prin stimul, în timp ce, cu publicul vostru, cu adevărat puteţi să o faceţi.

Prin urmare, trebuie să faci acest lucru.

Deci, trebuie să fii puţin mai viclean.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că muncitorii din compania noastră urmează un curs de educaţie integrală şi funcţionează în conformitate cu aceste principii. Brusc, un nou director soseşte. El va vedea ce schimbări au avut loc?

Răspuns: Cu siguranţă, va vedea că oamenii acestei companii lucrează conform unui alt principiu: de la om la om – prieten, nu lup. Mergem să-i explicăm că am muncit cu buni psihologi care au îmbunătăţit colectivul nostru, l-au făcut sănătos, ceea ce a condus la lucruri mai ieftine, mai eficiente şi mai flexibile decât înainte. Avem un cost minim, fără absenteism, oamenii au mai puţine accidente şi boli, deoarece fiecare caută cum să-i ajute pe alţii.

Cu alte cuvinte, noi explicăm totul din punctul de vedere al beneficiului întreprinderii şi va fi uşor de înţeles pentru toată lumea. Nu este surprinzător că, multe companii au antrenori, psihologi şi alţi experţi.

Din kab.tv, “prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noi suntem în faza iniţială a crizei mondiale. Ea va continua să se dezvăluie din ce în ce mai mult şi trebuie să avansăm împreună cu aceasta până când oamenii simt că se găsesc într-un soi de final, într-un vortex. Cu alte cuvinte, presiunea din partea naturii va continua să crească în aşa măsură, încât va fi clar că trebuie să existe un motiv pentru aceasta.

În plus, este clar că este necesară din partea tuturor o reacţie logică, calculată, determinată şi diversificată. Noi descoperim că, natura este globală şi se comportă în faţă de noi ca un ansamblu întreg. În special, relaţia sa se concentrează pe oameni ca noi, care au un punct din inimă. Mai precis, putem să ne schimbăm pentru a deveni legătura care conectează Creatorul şi creaturile, noi fiind în mijloc.

Prin urmare, ne aşteptăm la forme specifice de presiune, noi suntem obligaţi de Creator pe de o parte şi de omenire, pe de altă parte. Pentru ambii, de sus şi de jos, trebuie să jucăm rolul unei legături de tranziţie: pentru a transmite dorinţele omenirii la Creator şi a transmite acţiunile şi influenţa forţei superioare, omenirii. Aceasta este munca noastră, să devenim un releu de conexiune.

Este vorba despre o sarcină foarte importantă, deoarece prin noi, omenirea poate primi „hrana” spirituală şi Creatorul poate primi deficienţele umane. Noi suntem la mijloc, mediatorii şi suntem responsabili. Prin urmare, este necesar să preţuim fiecare prieten, el a fost ales din miliarde de persoane şi este implicat în realizarea aceste misiuni, cu noi toţi.

Din Congresul virtual, One America, prima zi, 17.11.2013, Lecţia 3

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Există mai puţine puncte comune între noi astăzi; vechile tradiţii ale comunităţii dispar treptat. S-ar părea că lumea este impregnată de numeroase relaţii şi “lipită” cu reţele de comunicaţii avansate… Totuşi, platforma reală de interconectare şi unitate a dispărut.

Pe ce bază putem construi “o infrastructură comună”? Ce uneşte oamenii, în principal la nivelul familiei, în timp ce vechile tipuri de conexiuni se prăbuşesc?

Răspuns: Asta e problema. Înainte, legătura naturală între noi se baza pe trei factori, trei nevoi fundamentale:sex, hrană, familie. Dar astăzi, totul s-a schimbat. În primul rând, alimentele preparate sunt disponibile peste tot, viitoarea mea soţie poate chiar să nu ştie cum să gătească. Astfel, a sta singuri, adăugăm un mare “plus” existenţei noastre.

Mai mult, sexul este total accesibil şi disponibil pentru toată lumea în aceste zile. Astfel, suntem crescuţi în acest spirit. Chiar dacă dorim să menţinem o relaţie solidă permanentă, lumea ne identifică cu standardele sale, în timp ce ne amintim cât de mult “pierdem” dacă ne ţinem de abordările “învechite”. Deci, mediul nostru atrage un mare “minus” în partea “familie”.

În al treilea rând, simpla noţiune de “familie” ne sperie, deoarece ea impune obligaţii şi ne “închide” în inchisoarea de responsabilităţi fără sfârşit. Prin urmare, evident, trebuie să creăm un model de structură a familiei diferit, care să nu fie bazat pe imagini nerealiste de fete modeste, cu cozi şi rochii lungi. Familia patriarhală a dispărut, împreună cu amenajarea interioară a trei generaţii, cu o casă tradiţională, cu o grădină mare, pui şi grădină de legume. O nouă familie se simte în aer, care, se pare, trebuie să dobândească o formă foarte diferită.

În familie vom vedea o piesă, o mică celulă a sistemului mondial. Vom învăţa oamenii cum să menţină relaţia conexiunii universale corectă  care corespunde naturii, ce este necesar pentru supravieţuirea în această societate contemporană. Trebuie să ajungem la reciprocitate şi la unitate, ca în exemplul unui sistem unificat, un mecanism unic, un corp viu capabil să se echilibreze, să-şi controleze viaţa şi să aibă grijă de sănătatea sa. Este funcţionarea unui organism biologic sănătos şi este vorba despre un model al modului în care societatea umană trebuie să se comporte. Noi ar trebui să învăţăm din aceste exemple şi să le apropiem de nivelul nostru de existenţă.

Trebuie să tratăm “celula” familiei conform acestui principiu, ar trebui să o tratăm ca o parte a unui “corp” comun. El dispune de doi poli opuşi, un bărbat şi o femeie, care sunt legaţi între ei şi reprezintă o bază socială. Educaţia integrală va arăta oamenilor că suntem obligaţi prin natură să ne unim şi ne arată că unitatea este singura atitudine corectă, putem să o aplicăm în viaţă.

Atunci când oamenii văd şi resimt asta, opinia publică se va schimba: Va deveni clar că, mariajul este necesar pentru relaţie şi pentru elementele de familie care compun societatea care va fi, de asemenea, ca o mare familie. Lumea întreagă va fi ca o mare familie. Este singurul mod de a ajunge la o adevărată reuşită, ne debarasăm de frustrări şi disperare, rezolvarea problemelor opresive şi intrăm într-o nouă perioadă şi o nouă viaţă, fără precedent.

Este singura metodă posibilă. Nu putem reuşi singuri, dacă rămânem la o abordare personală îngustă. Tot ceea ce facem trebuie să fie o parte a unei preocupări comune pentru a face societatea noastră ca o singură familie. Şi, repet: opinia colectivă joacă un rol cheie aici. Ea va obliga tinerii să se conecteze ca cupluri familiale corecte.

Din “o viaţă nouă”, 06.09.2013, kab.tv

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem face dacă toată lumea din grup este de acord cu importanţa diseminării, dar nimeni nu face nimic?

Răspuns: Diseminarea este necesară nu doar celor cărora le diseminaţi, ci şi pentru că vă dă un Kli suplimentar, un vas, suferinţe suplimentare şi o ocazie suplimentară de a vă uni. Dacă începeţi să diseminaţi, veţi începe să simţiţi durerea oamenilor la care mergeţi, starea lor teribilă, chiar dacă ei trăiesc în spatele unei uşi metalice, într-un frumos apartament cu toate facilităţile şi există o maşină în faţa casei lor.

În final, când le vorbiţi, simţiţi golul lor. Şi, dacă săpaţi mai adânc, veţi vedea că ei o simt, chiar dacă ei se ascund, nimic nu este bine pentru ei, lumea întreagă nu este frumoasă. Trebuie să empatizaţi cu suferinţele lor în absenţa hranei, familiei, vieţii normale, adăpost, loc de muncă şi interacţiunea cu alte persoane, un pic de căldură, sănătate şi educaţie adecvată copiilor: tot ceea ce le lipseşte oamenilor într-o viaţă umană normală.

Dacă simţi asta şi eşti sigur că simţi asta, indiferent de cât de egoist eşti, va începe să te afecteze şi vă va obliga să vă uniţi, unii cu alţii. Şi, când le promiteţi că puteţi să-i faceţi să iasă din starea asta, prin participarea comună la ateliere, la întâlniri, activităţi comune şi încep să le organizeze în practică,  veţi începe, cu adevărat, să puneţi în practică ceea ce spune Cabala, pentru voi şi pentru ei.

Altfel, cum veţi fi în măsură să revelaţi Creatorul, dacă nu aţi organizat o instruire practică? Toţi cei care au studiat în colegiu, universitate, ştiu că instruirea practică este crucială. Care este scopul vostru ascultând conferinţe tot timpul? Asta nu face decât să vă dezorienteze, să vă blocheze şi nu mergeţi nicăieri, nici în sentimente, nici în gânduri, care au devenit, deja, ale voastre. Dacă nu ieşiţi spre mase, veţi pieri.

Mereu, luare de sânge a fost considerat cel mai eficient tratament, nu perfuziile, ci luare de sânge. Asta declanşează munca întregului corp. Trebuie să ieşiţi! Trebuie să diseminaţi!

Lasă teoria să curgă, ca şi cum ţi-ai lua sânge, te angajezi în aceste resurse ascunse care nu funcţionează, încă, în tine. Acum, eşti plin de teorie, dar nu este nimic în mâinile tale. Este păcat.

Discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a ieși la diseminare, trebuie să stabilim o sarcină specifică pe cât de repede posibil pentru a împlini între noi unitatea cea mai eficientă. În acest caz, această sarcină trebuie să îndeplinească toate condițiile spirituale despre care a scris Rabash: anularea de sine, conxiunea dintre noi deasupra egoismului nostru, renunțarea la egoism, ascensiunea în unitate cu prietenii, etc.

Aceste condiții devin mai clare pe zi ce trece, fie dintr-un punct de vedere pozitiv, acela a ceea ce am făcut deja, fie unul negativ, ceea ce nu am făcut încă. Văzând că acest lucru începe să se manifeste între noi într-o formă pozitivă sau chiar negativă, devenim conștienți de răul care nu ne permite să ne unim între noi. Suntem rușinați de asta pentru că, pe de o parte, nu putem să ne descurcăm cu acest lucru, dar pe de altă parte, nu vrem să-l tolerăm. De aceea avem nevoie cu adevărat să ieșim, dar acesta este numai un mijloc pentru noi să ne conectăm interior.

Dacă nu există o astfel de unitate în interiorul nostru, nu vom împlini nimic și ieșitul spre public va fi inutil. Vom deveni asemenea diferitelor organizații spirituale, mistice, psihologice care fac afaceri din învățăturile lor și sunt implicate în tot felul de activități de formare. Nimic nu va ieși din asta pentru că rezultatul va fi la fel ca al lor și poate chiar mai rău pentru că noi încă aparținem unei mișcări spirituale și de aceea trebuie să ne simțim  mai puternic comportamentul greșit.

Toate celelalte organizații își pierd încet pozițiile; pierd forță și oportunități, influența lor asupra maselor dispare pentru că umanitatea se schimbă. E nevoie de din ce în ce mai multă unitate pentru a trece peste toate tipurile și formele de crize, și nicio activitate de formare nu poate furniza asta. Nu le putem da nimic dacă activitățile noastre nu vin de la centrul grupului, din unitatea noastră.

Chiar și acei indivizi care sunt freelanceri (care diseminează independent) trebuie să obțină sprijinul grupului. Aceasta este forma existenței lor personale care le dă oportunitatea de a disemina, ca o profesie, câștigându-și traiul. Dar succesul fiecăruia depinde numai de cât de mult o persoană este conectată cu grupul și cât de mult caută chiar scopul unității în toate activitățile de diseminare.

Suntem contectați. Facem tot felul de activități de conectare peste tot în lume și prin asta depindem unii de alții. Dacă unele grupuri sau unele persoane nu simt sau nu înțeleg că fac asta pentru unitate, atunci ei dăunează foarte mult celorlalți, ca o parte a corpului care nu lucrează la unison cu toate celelalte organe.

De aceea trebuie să urmărim cu toții același scop: unitatea. Cel mai important lucru pentru noi este grupul. Crizele și condițiile externe sunt create pentru ca noi să empatizăm cu suferința lumii din jur și asta ne forțează să ne unim și mai mult și să ajungem la primul grad de urcare.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Fara categorie - Niciun comentariu→

Atunci când ne adresăm publicului, întâlnim probleme diferite. Oamenii pot fi împotriva noastră, se poartă necuviincios şi nu apreciază acţiunile noastre  şi chiar încearcă să utilizeze forţa fizică împotriva noastră.

Noi trebuie să evităm toate astea în avans şi să dăm un exemplu de unitate. Forţa unităţii şi solidaritatea trebuie să vină de la noi. Noi avem o dorinţă: unitate şi conexiune cu toată lumea. Deci, dacă întâlnim reacţii extreme sau probleme diferite atunci când ieşim la public, trebuie să le evităm. Nu putem fi implicaţi în astfel de incidente deoarece nu contează dacă pierzi sau câştigi, nu este de dorit ca oamenii să vă atribuie acte de violenţă.

Chiar dacă aveţi dreptate 100%, nu trebuie să vă arătaţi puterea, deoarece unitatea prin acţiuni energice ne compromite, indiferent pentru ce. Nu este cazul! Când treci pe lângă cineva care miroase urât, mirosul se lipeşte de tine.

Deci, în niciun caz nu ar trebui  să acţionăm brutal, nici să ne implicăm în confruntări. Noi trebuie să încercăm să avem oamenii de partea noastră, aşa cum este spus: ”Vorbele înţelepţilor sunt ascultate în linişte”. Numai atunci oamenii vor începe să asculte ce spuneţi.

Dar, dacă este vorba despre acţiuni brutale, chiar dacă sunteţi obligaţi să vă implicaţi (şi astfel de situaţii vi se dau intenţionat), încercaţi să le evitaţi şi să vă îndepărtaţi de ele. Nu credeţi că ele vă fac slabi. Dimpotrivă, voi arătaţi cât de insipide şi de inutile sunt aceste acţiuni.

Măsurile eficiente sunt acţiunile care-mi dau formarea corectă în domeniul în care Creatorul poate locui şi acest domeniu este bun şi prietenos, este iubire şi ghidare interioară. Aceasta, desigur, nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu toţi cei care ne blochează si cei care sunt împotriva noastră. Dar, noi nu trebuie să atingem un astfel de nivel de rezistenţă  atunci când ne confruntăm cu ei, pentru a utiliza metodele lor şi a fi ca ei.

Astfel, fiecare acţiune trebuie examinată din perspectiva a cât de utilă este pentru unitatea şi conexiunea noastră. Trebuie să ne plasăm exact pe partea opusă acţiunilor care sunt menite să ne provoace.

Sper că vom fi în măsură să găsim modul corect, fluxul corect, când toate acţiunile noastre sunt orientate spre fiecare dintre noi, spre unitatea nostră şi conexiune, în centrul grupului şi să se concentreze acolo, în aşteptarea dezvăluirii Creatorului, pentru a-L încânta. Mult noroc tuturor!

Din discuţie despre diseminare, 17.10.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→