O dezvoltare se compune din două procese: interfața și expansiunea părților. Așa cum natura devine mai complexă și se dezvoltă, dobândește diversitate, este îmbogățită cu noi forme și fațete.

În consecință, fiecare din elementele naturii se conectează, interacționează și îndeplinește rolul său exact în locul său special, pentru beneficiul întregului sistem.

Întrebare: Cum se leagă aceasta la dezvoltarea omenirii, în acest moment?

Răspuns: Am ajuns la o nouă etapă, care deja apare în fața noastră. Brusc, toată lumea a devenit interconectată, iar omenirea a devenit un mic ”sat” unde depind unii de alții, pentru bine sau pentru rău.

Este imposibil să scăpăm afară din această rețea; nu putem realiza etapele pe cont propriu. Sunt câţiva oameni care cred că încă sunt capabili să ia decizii cu privire la distrugerea a jumătate din omenire și întreruperea conexiunii dintre noi. Totuși, aceste evenimente dramatice nu vor atinge obiectivul. Nu putem rupe conexiunea.

Întrebare: Asta îmi aduce aminte de semințele de linte dintr-o farfurie care, o dată ingerate, își pierd forma. Nu este precum modul în care ne pierdem forma individuală, fiind fierți în cazanul istoriei? Ce suntem obligați să facem astăzi?

Răspuns: Trebuie să ne unim în mod rațional, înțelegând ce facem și de ce.

Întrebare: Ce se va întămpla dacă vom continua pe aceeași linie, a individualismului egoist?

Răspuns: Această tendință nu ne va aduce nimic, doar mizerie. La urma urmei, lumea a devenit diferită. Se manifestă forțe integrale care afectează pe toată lumea, din toate părțile și vom vedea cum abordarea individualistă cauzează un prejudiciu, în loc de bine.

Să presupunem că suntem în aceeași cameră. Eu vreau să cânt la tobe, altă persoană vrea să doarmă, a treia vrea să privească la televizor și a patra persoană vrea să gătească chiar supa de linte. Putem să ne înțelegem cu toții?

Şi de fapt, exact asta se întâmplă în prezent. Iar situația se aprinde la toate nivelurile. De exemplu, șocurile climaterice nu fac decât să înceapă și impactul lor este  deja enorm .

Prin urmare, nu va fi posibil să se trăiască precum înainte. La urma urmei, suntem precum insectele pe suprafața Pământului care își construiesc locuințe fragile. Forțele noastre nu se potrivesc forțelor naturii. În același timp, demolăm fundamentul bunăstării. De aceea nu există o alternativă, este timpul de a recunoaște că lumea este solidară, că depind cu toții unii de ceilalți și trăiesc într-o ”cameră”, într-o ”sferă” și nu au unde să fugă de asta. Alte ”camere” nu mai sunt disponibile aici.

Poate datorită disperării, folosind mintea noastră așa cum este prevăzut, vom fi în măsură să ”controlăm” propriul nostru egoism, astfel încât să ne permită acordul dintre noi. Rezultă din ceea ce cunoaștem, privind dezvoltarea naturii, că astăzi suntem obligaţi să fim ca un sistem integrat. Și sistemul integrat cuprinde două părți: ”plus” și ”minus”, dăruire și primire.

Primim multă vigoare de la primire, dar nu suficientă de la forța de dăruire. Forța de dăruire este ceea ce avem de găsit și dezvoltat.

Acest lucru se poate face și există o tehnică specială pentru relizare, numită ”educație integrală” . Cu ajutorul acesteia este necesar să se ”insereze” în fiecare persoană bazele de dăruire, și atunci vom învăța să folosim cele două părți ale naturii. O persoană se va construi pe sine câștigând încredere în viitor, încredere în sine, încredere pentru copiii săi și pentru lumea întreagă.

Altfel, dacă vom alege un mod egoist, atunci întreaga noastră forță, toate bogătțiile și resursele pe care le avem vor fi folosite pentru a lupta împotriva forțelor naturii, căldură și frig, secetă și inundații, boli, etc.

De exemplu, dacă dispariția albinelor continuă, nu vom mai avea de mâncare. Depindem cu disperare de sistemele naturale, în măsura în care nu putem să realizăm pe deplin acest lucru.

Și, de fapt, o încălcare a legilor integrale implică un număr de consecințe în lume. La urma urmei, totul în natură este un sistem interconectat; de fapt, este un mecanism unic. Culturile și livezile asigură hrana nu doar pentru noi, dar și pentru animalele pe care le creștem. Asta înseamnă că intervenția asupra sistemului amenință nevoile noastre vitale, și acest lucru este foarte periculos.

Pe de altă parte, aceste nenorociri trebuie să arate că ne lipsește a doua forță. La urma urmei, dacă nu suntem conectați unii cu ceilalți, nu vom fi în măsură să negociem și să încheiem acorduri necesare pentru supraviețuire. De aici, vedem că toate forțele sunt concepute pentru a constrânge o persoană să studieze și să tragă concluzii asupra proceselor prin care a trecut planeta Pământ. Și, principala concluzie este că totul vine de la conectivitatea dintre părți. Dezvoltarea derivă din alcătuire, interfața părților în sisteme mai complexe, și aceasta trebuie să ajungem să înțelegem.

Din kab.tv, ”O viață Nouă”, 2.03.2014

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 19:15: Nu veți face nici o nedreptate în judecată; să nu protejezi persoanele sărace, nici să favorizezi persoanele bogate; dar, în dreptate să-l judeci pe aproapele tău”. Tora ne avertizează să nu corupem sentimentele noastre și că nu trebuie să tratăm oamenii așa cum dictează ego-ul nemilos.

Fiecare dintre noi este un judecător. Trebuie să judecați o persoană fără prejudecăţi și fără să vă uitați la ea. Poate să fie neagră sau galbenă, urâtă sau frumoasă sau poate vorbi într-un mod uimitor și să vă miște până la lacrimi și așa mai departe.

Cum se poate asigura un judecător că poate să conducă un proces fără prejudecăţi? Pentru a face asta, trebuie să se judece pe sine. La urma urmei, dacă judeci o altă persoană din perspectiva că este liberă de orice preconcepţii, asta înseamnă că te îmbraci în Creator la nivelul lor, și verdictul este fals, deci trebuie să îți asumi vinovăția acuzatului și să plătești pentru datoria sa a întregii societăți, a întregului suflet general.

Dacă trimiți la închisoare un hoț și după ispășirea timpului său este liber și fură din nou, asta înseamnă că trebuie să fii închis în locul lui pentru că sentința a fost incorectă. Dacă nu s-a îndreptat din diferite motive în închisoare și fură din nou, asta înseamnă că tu ești de vină, nu el, deoarece tu și societatea ar trebui să-l corectați și nu ați făcut acest lucru.

Astfel, când va fi liber, te vei confrunta cu problema de a nu ști ce să faci cu el, în timp ce știm exact ce să facem cu tine: te ducem în închisoare sau recurgem la alte forme de corecție.

Comentariu: Dacă urmăm acest principiu, toți judecătorii ar fi în închisoare până acum dar, după cum știm, închisoarea nu îndreaptă.

Răspuns: Nu există nici o mențiune despre închisori în Tora. De fapt, închisoarea nu reformează și vedem acest lucru în conformitate cu ceea ce se întâmplă astăzi. Înțelepții știau asta acum 5000 de ani.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 2.04.2014

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Natura minerală, vegetală şi animată funcţionează aşa cum este de aşteptat. Nu există liber arbitru. Plantele şi animalele au limite în capacitatea lor de a distruge lumea şi nu au cerinţe excesive.

Nu au nevoie de zece ţinute, nu au nevoie de spaţiu de depozitare, şi nu au nevoie să-şi exercite puterea în pădure sau în junglă.

Orice animal are limitele sale naturale, teritoriul lui, propria familie. Dar brusc, o ”coadă mică” iese din animal la nivelul uman. O persoană este diferită de alte niveluri datorită dezvoltării forţelor negative gata să distrugă totul pentru ca această forţă să se simtă bine.

Nu există nici o forţă bună într-o persoană, şi nu are deloc impulsul spre unitate, totul este concentrat pe câştigul personal, succesul personal în detrimentul altora, chiar cu costul propriei vieţi.

În natură, speciile se mănâncă unele pe altele, ca hrană pentru a menţine viaţa. O persoană are nevoie de hrană spirituală; cineva este neliniştit, în timp ce alţii au ceva bun. O persoană vrea să fie singura care este în regulă.

Cineva este consumat de invidie, poftă, vanitate, ură, sete de putere, puterea negativă a forţei individualiste. Este negativă deoarece duce la confruntare reciprocă, care nu este din motive de subzistenţă, precum la animale.

Această forţă nu cunoaşte limite. Toată lumea ar dori să menţină un anumit număr de persoane şi să le transforme în roboţi, complet sub controlul lor: ”Altfel, de ce există dacă nu pentru mine? Să-i fac să se supună complet şi să mă servească, să trăiască numai pentru a mă lăuda şi a mă slăvi pe mine”.

Se pare că, la cel mai înalt nivel al naturii o creatură specială vine în existenţă, o persoană din această lume, cu o forţă negativă în creştere în interior. La nivelurile inferioare forţa pozitivă acţionează automat cu cea negativă. Restricţiile vitale în sine sunt pozitive. Pe de altă parte, din generaţie în generaţie, oamenii dobândesc un mai mare potenţial distructiv.

Negativitatea unei persoane este un alt tip de calitate: cineva vrea să domnească peste ceilalţi, doreşte excelenţa şi măreţia pentru sine, pentru secolele ce vor veni. ”Napoleon este încă evocat şi vreau să-l depăşesc, astfel că eu sunt cunoscut pentru mii de ani”.

Nu există limite la egoismul nostru. Egoismul este gata să înlăture pe toată lumea, să distrugă întreaga planetă şi pe sine împreună cu ea. Aceasta este forţa negativă a lipsei de conectare.

Pe de altă parte, dezvoltarea universului, pământul, natura indică faptul că ne lipseşte forţa pozitivă a conexiunii, dăruirea pentru ceilalţi şi echilibrul. Dar nu numai la nivelul schimbului material.

Înainte de toate, trebuie să ne corectăm atitudinea noastră, abordarea noastră, inima noastră care este complet otrăvită de egoism. Este necesar să adăugăm o parte bună, să corectăm modul de a gândi, criteriile noastre, modul în care privim lucrurile, tot ceea ce gândim, tot ceea ce ne conduce la a răspunde.

Dorinţa mea, mintea mea, şi simţurile mele au nevoie de corectare în plus, realizare şi echilibru. Această nebună ”cârmă la stânga” separare negativă, vreau să echilibreze ”cârma la dreapta” cu unitate pozitivă. Nu putem permite dezechilibrului să se producă într-un sens sau altul, echilibrul este necesar aici. La urma urmei, echilibrul acestor două forţe ne dau dezvoltarea vieţii.

Întrebare: Ce se va întâmpla cu dorinţa mea de a fi stăpânul lumii?

Răspuns: Vei simţi că întreaga lume este a ta. Întregul sistem se va face simţit, înţeles şi menit muncii tale. Şi acum, formezi întreaga lume, de fapt, toate lumile, universuri paralele şi mai mult.

Întrebare: Asta înseamnă că forţa pozitivă nu mă limitează?

Răspuns: Dimpotrivă, aceasta este adevărata forţă diseminată în lăţime, fără să obţin nimic în schimb. Ies din mine, limitele mele, apoi văd fenomene naturale care înainte nu au fost recunoscute.

La urma urmei, am simţit totul în egoismul meu şi, în timp ce iese cu ajutorul celei de a doua forţe, văd ceea ce se întâmplă cu adevărat în natură, dincolo de percepţia celor cinci simţuri, dincolo de gama limitată a instrumentelor de măsură. Simt natura aşa cum este.

Spre deosebire de animale, această forţă pozitivă nu ne limitează. În loc de asta, suntem limitaţi de forţa negativă care provoacă pe fiecare dintre noi să profite de toată lumea din jurul nostru. Sunt mereu încuiat cu privire la punctul de vedere al lumii, nu înţeleg nimic în afară, şi consider totul prin prisma câştigului personal.

Este posibil, în aceste condiţii, să se bucure de frumuseţe, a vedea ceva bun, a percepe ceva? Nu, este o grijă permanentă spre primirea care mă roade, nefericitul. Nu ştiu cum să privesc obiectiv lumea.

Totuşi, conform programului naturii trebuie să începem să găsim bunătatea, forţa pozitivă pentru echilibrul global. Şi, dacă suntem în întârziere, atunci plonjăm constant şi metodic în probleme, din cauza cărora vieţile noastre devin mai dezechilibrate.

Întrebare: Cum arată echilibrul necesar al celor două forţe în perfectă stare?

Răspuns: Folosesc forţa de primire într-o stare de echilibru luând tot ceea ce alţii îmi oferă, pe de altă parte, dau oamenilor tot ceea ce este cerut de la mine. Astfel, întreaga abundenţă care există în realitate trece prin mine, şi atunci trăiesc o viaţă eternă la stadiul unui om (Adam). Acum, exist cu toată lumea în aceste sisteme. Deşi corpul meu moare, eu nu mor, spiritul meu este viu, şi încă vede viaţă prin sistemul comun. Astfel viaţa veşnică este atinsă.

Întrebare: Poate fiecare să obţină o conştiinţă eternă?

Răspuns: Oricine doreşte. În cele din urmă, toţi vom realiza asta, dar în moduri diferite: unii intelectual şi cu bună ştiinţă şi alţii ”sub presiune”.

În concluzie, astăzi omul este mai rău decât toate animalele. Nu din întâmplare a fost creat ultimul. Trebuie să se umple şi să se compenseze pe sine. Acesta este modul în care o persoană atinge stadiul de ”coroana creaţiei”.

Din kab.tv, ”O viaţă Nouă”, 3.02.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când inocenţa şi corectitudinea lui Iov sunt testate de fiecare dată prin suferinţă, trei prieteni se apropie de el să-şi exprime regretul. Ei lasă să se înţeleagă că ar fi făcut ceva rău şi că nu se poate ca loviturile să vină din nimic.

Dar Iov nu acceptă acest lucru, continuând să insiste în inocenţa sa. Aceşti prieteni reprezintă întrebarea pe care ne-o adresăm adesea: Am făcut ceva rău, pentru care primesc pedeapsa ori este altceva?

Răspuns: Natura nu întreabă dacă am făcut sau nu ceva rău. Ne imaginăm soarta astfel că răul urmează binele şi binele urmează răul. Dar legea naturii nu funcţionează conform acestei formule. Dacă la început este spus că ”inima omului este rea din tinereţea sa”, automat se găseşte pe sine într-un cont negativ.

Întrebare: Se pare că sfaturile prietenilor de a căuta răul în sine sunt eronate?

Răspuns: El nu-l va găsi. Va veni doar cu diferite formule prin care ar trebui să se comporte, dar nu va explora natura însăşi. Nu ţine cont de faptul că legea ”iubeşte aproapele ca pe tine însuţi” se aplică la el.

De exemplu, în lumea noastră, există diferite legi de comportament şi cultură, precum modul de a se comporta în familie, în societate, în natură, etc. De unde provin aceste legi? Sunt bazate pe cunoaşterea naturi, a binelui, etc.? Nu. De obicei, oamenii vin cu ele, conform calculelor lor şi trebuie să le respectăm.

Se pare că formăm întâi relaţii între noi într-un mod deformat şi atunci nu ştim de unde vine ghinionul. Cum venim cu acest nonsens în care spunem că Creatorul a dat, Creatorul a luat, Creatorul este binecuvântat, şi eu nu am de-a face cu asta? Simt că sunt un sfânt. Accept această soartă că vine de sus şi nu văd participarea mea. Cum nu vor veni noi nenorociri pe calea mea?

Întrebare: Oamenii au tendinţa să creadă că, dacă răul apare la cineva, este evident că a făcut ceva rău individual. Şi descrieţi sistemul, adică nu priviţi la destinul individual, ci la destinul societăţii.

Răspuns: Este dificil să se considere destinul unui individ, pentru că viziunea noastră este limitată. Există păcătoşi notorii care se simt bine. Şi, dacă privesc cu ochii mei egoişti, văd oameni bucuroşi înşelându-i pe alţii şi furând întreaga lor viaţă. Ei au totul, sunt chiar respectaţi, iar după moarte sunt numiţi drepţi. Întrebarea este dacă servesc sau nu drept exemplu. Desigur că nu! O viaţă a unei singure persoane nu poate să fie un exemplu.

Întrebare: Dacă necazurile vin la o persoană unul după altul, la final, va blestema ziua în care s-a născut. Mulţi oameni cred că moartea este de preferat unei astfel de vieţi.

Răspuns: Aceasta este o evadare de responsabilitate, de la scop şi un refuz de a asculta. Este necesar să formăm opinia publică care va ajuta o persoană să audă că există un scop şi că este necesar să-şi organizeze viaţa.

Nu este nici soarta oarbă, nici destinul. Totul este în mâinile omului!

Din ”O viaţă Nouă”, kab.tv, 28.05.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Tora spune că Iacov a urmat sfaturile mamei sale şi a pretins că era fratele său Esau. Prin asta, în mod viclean, a primit binecuvântarea lui Isaac. Ce este această povestire?

Răspuns: Isaac reprezintă linia stângă. Esau şi Iacov reprezintă două linii care derivă din el. Nici unul nu poate exista fără celălalt.

Iacov a fost acela care era menit să primească binecuvântarea deoarece el a fost ales pentru a defini şi executa întregul proces de corectare. El este cel care a oferit totul pentru a realiza starea corectată la finalul procesului.

Totuşi, Isaac a dat naştere lui Esau, deoarece este absolut imposibil să avansezi fără linia sa. În esenţă, linia lui Esau este linia dorinţei, golul, o nevoie şi o cerere de împlinit. Cu alte cuvinte, Esau reprezintă o senzaţie de gol, de suferinţă, preocupare.

Acesta este motivul pentru care Esau a mers la câmp (domeniu, câmpul vieţii) care reprezintă fundamentul existenţei umane în calitatea sa de persoană relativ liberă. Fără această bază, viaţa umană nu ar avea sens. Fără calitatea numită Esau, nu putem trece la o stare numită Adam (om) şi astfel, rămânem la nivelul animal. Asta explică de ce Esau a fost primul născut al lui Isaac căruia trebuia să-i transfere tot ce avea.

În schimb, pentru soţia lui Isaac, Rivkah, nu a fost aşa, deoarece programul creaţiei a fost iniţial inerent în Iacov, nu în Esau. În esenţă, Iacov nu este descendentul lui Isaac, ci mai degrabă al lui Avraam. El este fiul lui Isaac, dar nu primul născut.

Acest aranjament demonstrează modul clar că programul creaţiei este un factor auxiliar, în timp ce substanţa creaţiei este chestiunea de bază. Acelaşi lucru se aplică în natură. Chiar şi Israel (”un cap pentru mine” – לי ראש) este capul omenirii, umanitatea este încă materialul de bază al voinţei care trebuie să conducă la unitate, la adeziunea cu Creatorul.

Întrebare: Putem spune că Esau (o dorinţă goală care necesită umplere) reprezintă lumea contemporană?

Răspuns: Forţele cele mai întunecate şi puternice trebuie să fie transformate în cele mai uşoare. Poporul evreu are obligaţia să conducă masele să fuzioneze cu Creatorul. Creatorul este în aşteptarea lui Esau, în timp ce Iacov este destinat să-şi împlinească rolul său.

Aceasta este o bătălie pentru supremaţie, pentru care dintre ei este mai importantă. Este vorba despre separarea funcţiilor şi identificarea cărui tip de conexiune cu Creatorul poartă fiecare dintre ei. Lupta continuă până la ultima stare, moment în care competiţia dintre ei se transformă în conexiune şi completare reciprocă. Egoismul nu poate realiza acest lucru pe cont propriu.

De fapt, Iacov nu a înţeles niciodată de ce a fost implicat în această dispută. El a fost fiul mamei; nu a avut dorinţe imense, nici nevoi fără sfârşit aşa cum a fost Esau. Pe de altă parte, Esau este enorm, puternic şi măreţ dar, în acelaşi timp, nefericit şi gol. Trebuie să înţelegem rolul său care nu este de invidiat. Dacă privim la tristeţea, nefericirea, suferinţa omenirii care câştigă miliarde de dolari fără cea mai mică idee despre ce să facă cu ele, este greu să-i invidiez. Esau reprezintă masele generale care trebuie să fie aduse la comandă.

Esau cere un răspuns de la Iacov. Unul din cei mai importanţi antisemiţi, cum ar fi Henry Ford, a înţeles acest fapt şi a scris despre asta. Totuşi, evreii doresc încă să scape în America şi să fie asimilaţi. Ei fac tot posibilul să nu fie identificaţi ca evrei.

Întrebare: Iacov a făcut, de asemenea, mici eforturi pentru a rezista misiunii sale, dar mama sa l-a forţat să continue. De fapt, cine este ”mama”? Cine împinge poporul evreu să acţioneze ca Iacov?

Răspuns: Mama este proprietatea Bina. Este o calitate de dăruire şi iubire care realizează în mod clar că altfel nu se va aplica niciodată pe scara întregii omenirii.

Această mamă specială are doi copii, ambii s-au născut din dragostea numită Bina. Ei sunt împărţiţi în scopul de a arăta omenirii modul de a uni proprietăţile Esau şi calităţile Iacov şi a demonstra omenirii cum se conduc corect aceste calităţi. Proprietatea numită Iacov trebuie să acopere calitatea Esau cu intenţie. Dacă asta se întâmplă, totul va funcţiona corect.

În general, nici unul din fraţi nu poate fi învinuit de ceva. Doar dobândind o reală libertate de voinţă putem implementa asta în viaţă. Aş spune că astăzi ne îndreptăm spre asta. Deşi nu este un curent în sine, mai degrabă a început de la Ari, în secolul al 16-lea.

Totuşi, suntem în întârziere. Priviţi ceea ce se întâmplă în lume! Trebuie să îndeplinim misiunea lui Iacov cât mai repede posibil. Altfel, Esau ne va presa tot mai puternic. Lucrul cel mai important este să realizăm că noi declanşăm presiunea nefăcând nimic.

Din kab.tv, ”Porţiunea săptămânală Tora”, 14.11.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Israel - Niciun comentariu→

Nu putem afirma că un om se cunoaște într-adevăr pe sine însuși și cu atât mai puțin umanitatea în general. Prin urmare nu putem cunoaște această lume, care constă din totalitatea nivelurilor: neanimat, vegetal, animal și uman.  

Nu putem cunoaște lumea, în primul rând pentru că nu ne cunoaștem pe noi înșine. Trebuie să admitem faptul că nici măcar psihologia nu este o știință în adevăratul sens al cuvântului. Esența unei persoane rămâne o enigmă pentru noi. Noi observăm doar rezultatul și consecințele pe care le au asupra noastră diverse procese, analizându-ne reacțiile la anumite lucruri și studiindu-le într-o manieră limitată, fiind dependenți de ele și părtinitori în afirmațiile noastre.

Mai mult, suntem neajutorați atunci când dorim să ascendem la un nivel mai înalt – la acela care ne-a creat – și chiar mai sus, la planul creației. Judecând după diferitele evenimente și după propria noastră experiență căpătată în timpul avansării, vedem că toate forțele naturii formează un singur sistem, care este un întreg și este integral. Aceste forțe operează conform unor anumite procese și sunt operate după un anumit plan, general, despre care nu știm nimic, dar în care suntem incluși.

Dar, pe când nivelurile inanimat, vegetal și animal ale naturii îndeplinesc instinctiv acest plan, urmând ordinele naturii, noi avem senzația că suntem implicați în plan dar și că beneficiem de propriile noastre acțiuni.

Dacă am putem aborda studiul naturii pe baza acestor două senzații, poate că am dobândi ceva. Dar știința, în întregul ei, nu este angajată în cercetarea nivelului uman, pentru că ne lipsesc mijloacele reale necesare evaluării acestuia.

În consecință, observăm doar ceea ce se petrece și aceasta este esența studiilor noastre. Observăm, colectăm date și construim un sistem de cunoaștere științifică. În plus, ne folosim opțiunile noastre modeste pentru a influența diversele fenomene și stări ale naturii inanimate, vegetale și animale, ca și ale omului, observând reacția care ne permite să înțelegem ceva anume.

Chiar dacă ignorăm faptul că toate observațiile și studiile se bazează pe percepția noastră subiectivă, rezultatele se dovedesc a fi doar un rezumat, care ne dezvăluie atât de puțin. În fond, toate derivă din cele cinci simțuri limitate pe care le posedăm.

Studiind flora și fauna, putem realiza anvergura percepției noastre, dar aceste rezultate nu sunt certe dacă le comparăm cu noi înșine și nu cu standardele prezente. Vederea noastră tridimensională, bătăile inimii, mișcările soarelui și ale lunii care dau măsura zilei, erele geologice și vârsta universului, toate cestea sunt măsurători extrem de subiective.

Cu alte cuvinte, dorința noastră de a cunoaște universul nu este de fapt serioasă. O persoană este precum un copil care își atribuie abilități nerealiste lui însuși. Până la urmă, noi folosim doar forțele naturii la care avem acces. Le adunăm și le reprezentăm prin desene simple și le folosim conform abilităților noastre.

Nu ne deosebim prea mult de omul preistoric, care folosea un băț pentru a construi sau pentru a distruge. Bețele noastre sunt puțin diferite: acceleratoare de particule, observatoare, etc., dar principiul este același. Suntem doar niște copii care vor să atingă și să guste totul, doar că la un alt nivel.

Nu suntem nici măcar conștienți de faptul că suntem atât de limitați. Descoperim, ici-colo, că natura este mult mai întinsă și mai adâncă, dar nu știm încotro se dezvoltă ea și nici cum o face. Nu putem penetra dimensiunile mai înalte și nici nu putem ieși din tiparul nostru tridimensional: coordonatele timpului, mișcării și spațiului.
Din programul “A New Life” 3/02/14

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Viața ne arată că traiul bazat pe o viață de familie solidă a dispărut. Familiile unde soțul este capul familiei, unde mama este implicată în munca gospodăriei și educarea copiilor, cu grădina plină cu câini și pisici nu mai există și asta este o realitate.

Acum, a apărut un sentiment absolut diferit de familie. El trebuie să fie văzut și perceput ca o parte a unui macrocosmos nelimitat, resimțit ca un element care a fost corect integrat într-un sistem imens, ca un tren care trebuie să-și găsească locul care i-a fost pregătit și unde să intre cu încărcătura sa.

Fiecare familie se transformă astfel într-o unitate de familie și muncește asupra ei în ea, începe să simtă, în ciuda sa, tipul de mediu care îi este potrivit. Crearea unui astfel de mediu va fi realizat treptat, până ce, de la numeroase mici celule integrante, un imens câmp integral, un sistem integrat este creat. Deci, constant trebuie să participăm la educație, atât a copiilor, cât și a adulților, în toate direcțiile. Rolul nostru și misiunea noastră este să-i aducem să simtă unitatea lor familială, ca un tot care a fuzionat într-un singur tot cu întreaga societate, întreaga omenire.

Trebuie să organizăm ateliere de familie pentru părinți, pentru copii și bunici, conducându-i spre integrarea reciprocă între ei. Tocmai în această integrare corectă vor începe să simtă forța naturii pe care o numim Creator, puterea de dăruire, puterea iubirii. Și doar educația corectă poate să aducă o persoană la acest nivel, nu cunoștințele sale sau diplomele universitare.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 23.10.2014

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Anterior, lumea a fost condusă de regi şi domnitori, care nu au avut  nevoie de permisiunea nimănui. Tot ceea ce au susţinut ei a fost considerat sacru.

Apoi, monarhii au început să dea ascultare parlamentelor lor; astfel, autocraţia a fost oarecum limitată. Mai târziu, parlamentele au fost  împărţite în diferite camere şi au privat monarhii de orice putere reală.

În cele din urmă, astăzi ne confruntăm cu o situaţie foarte ciudată: guvernele îşi pierd influenţa lor. Oficialii guvernamentali apar  ca nişte  idealuri neprincipiale, fără scrupule.  Ei nu au nici poziţii, nici idealuri, şi nici obiective faţă de viaţa de zi cu zi.

Pe de altă parte, mass-media a dobândit o influenţă şi o formă extraordinară şi manipulează opinia socială. Iar reţelele sociale virtuale se alătură astăzi acestui proces şi interceptează de cele mai multe ori iniţiativa de la mass-media.

Deci, se pare că guvernele nu mai au nici o putere de decizie. Organismele guvernamentale abia fac faţă  problemelor actuale, execută aparent voinţa poporului lor, o voinţă care este formată de mass-media.

Următorul pas va fi că oamenii îşi vor crea propriile platforme; ei vor forma propriul lor nivel de înţelegere socială şi un acord. Rolul mass-media şi al guvernelor va fi doar să-i asculte şi, în grade diferite, să pună în aplicare.

Prin urmare, trebuie să ne răspândim agenda noastră în rândul persoanelor din diferite ţări; ar trebui să  transmitem mesajul nostru şi să le explicăm ce înseamnă să fii poporul lui Israel în ţara lui Israel. „Trebuie să le explicăm ce se va întâmpla când vom atinge unitatea.

Când oamenii vor simţi deficienţa şi nevoia de unitate şi atunci când ei vor înţelege că unitatea este singura salvare de la toate suferinţele lor, publicul larg va cere guvernelor lor ca lucrurile acestea să funcţioneze. Guvernele vor ratifica legi noi şi vor lansa noi programe educaţionale în grădiniţe şi şcoli, care vor învăţa cum să cultive relaţiile corecte dintre oameni.

Acesta este modul în care va avea loc trecerea, la nivel mondial: voinţa  oamenilor  va defini progrese suplimentare.

Întrebare: În cazul în care publicul larg are un rol decisiv, vor apărea situaţii incontrolabile, haos şi anarhii ?

Răspuns: Nu, deloc! Nu există nici o putere mai bună decât aceasta. Este nevoie de putere pentru conducători să conducă poporul, în timp ce, în această situaţie, oamenii sunt deja conduşi şi guvernaţi de ideea de unitate. Timpul  individualismului s-a terminat. Ne apropiem de sfârşitul corectării şi de aceea opinia publică devine un factor principal.

Nu, nu va fi nici un haos şi confuzie în acest scenariu. Oamenii se vor transforma într-un tot unitar; opiniile lor va fi mai aproape, iar confruntarea distructivă care duce la războaie şi dezastre va dispărea. Oamenii vor simţi dorinţa de a uni şi, în loc de regi, partide politice, va exista un puternic, consens, o viziune unificata.

Întrebare: Un consens general, nu este minunat?

Răspuns: Vom aranja lucrurile în aşa fel încât Lumina care se răspândeşte printre noi să ne întoarcă la origine, la unitate. Acesta este modul în care oamenii vor deveni  ca un singur conducător. Aceasta este revelaţia forţei superioare din noi, revelarea Creatorului în creaţie.

Întrebare: Dar cum anume se vor ocupa  oamenii de diferitele probleme?

Răspuns: Cu ajutorul forţei superioare, deoarece Lumina, forţa dăruirii, puterea de unitate, se va răspândi conectându-i într-un singur întreg. Apoi, împreună cu puterea de iubire şi dăruire, care îi va umple, oamenii vor fuziona cu Creatorul, forţa care i-a creat şi  care le dă vitalitate.

Din emisiunea KabTV “Scrierile Cabaliştilor: ‘Războiul lui Israel” 7/21/14

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cuvântul educație este, în general, asociat cu educația copiilor și cu școala, în timp ce noi vorbim despre educarea unei persoane de orice vârstă.

Răspuns: Educația este pertinentă de-a lungul vieții unei persoane. Educația este misiunea noastră principală și scopul său este ca o persoană să devină capabilă să învețe și să se educe din nou prin Lumina Superioară. Treptat, ea va fi capabilă să sacrifice egoul său, ceea ce se numește a oferi un sacrificiu.

O persoană trebuie mai întâi să învețe asta prin ea însăși și apoi, prin exemplul său, să învețe pe altcineva cum să se conecteze la Lumina de corectare. La urma urmei, nu putem niciodată să ne corectăm reciproc, doar Lumina Superioară face asta. Întreaga putere a grupului este faptul de a arăta un exemplu pentru fiecare dintre membrii săi.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o acceptare unde oamenii apreciază investiția noastră în ceilalți, ajutorul nostru față de cineva și de a fi iubit pentru asta. Este posibl să utilizezi asta ca o tehnică în familie, astfel încât copiii să investească mai mult în familie, în mamă și tată, ca ei să-i aprecieze mai mult, sau asta nu merge cu adolescenții?

Răspuns: Asta nu funcționează, deoarece oamenii ar trebui să fie orientați spre avansare în viața lor, spre viitoarea familie, copiii care vor veni, și nu spre părinții lor. Nu blocați copiii, nu-i trageți înapoi; altfel, ei nu se vor dezvolta.

Oameni ca aceștia, în general, sunt atât de absorbiți în părinții lor, încât nu-și vor trăi viața fără mama lor și cât timp ea este în viață, copilul va trăi cu ea. Ei pot avea deja cincizeci de ani și pot trăi cu mama lor.

Nu puteți face asta. Este un foarte mare ego. Dimpotrivă, trebuie să educați și să dezvoltați autonomia copiilor.

Din ”Conversație cu Michael Laitman”, kab.tv, 11.12.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→