Intrebare: Daca vad ca sotul meu nu ma apreciaza, trebuie sa nu dau atentie acestui lucru?

Raspuns: Nu, ar trebui sa te ridici deasupra acestui sentiment si sa nu il reprimi. Sa stabilesti o asemenea atitudine fata de sotul tau ca si cum primesti iubire.

Intrebare: Ar fi bine sa ii impartasesc si lui aceste sentimente?

Raspuns: Desigur. Ii poti spune, “Natura mea egoista ma face sa simt ca nu primesc suficienta dragoste si grija din partea ta. Nu mai ai grija de mine ca inainte; nu imi mai aduci flori; nu imi mai arati ca iti pasa de mine. Nu mai traim ca in tinerete, cand eram fericiti impreuna si petreceam mai mult timp amandoi. Acum este ca si cum fiecare dintre noi sta in propriul sau colt si asteptarile mele fata de tine au crescut atat de mult incat umplu intreaga noastra relatie.

Dar nu doresc de la tine nimic in afara de un singur lucru: in loc sa ne plagem unul de celalalt, hai sa ne impartasim doleantele. Sa le privim ca fiind ale noastre. Hai sa facem acest exercitiu.

Acest exercitiu va ajuta o persoana sa isi vada partenerul perfect si pe sine nu atat de perfect. Apoi, vom incerca sa ne tratam ca parteneri, aceasta este implinirea reala. In final, in ciuda tututror lucrurilor care au loc, te voi trata cu dragoste, asa cum o mama isi trateaza proprii copii in conformitate cu principiul “dragostea  acopera toate greselile”.

Eu cer acelasi lucru de la partener, deoarece atitudinea sa fata de mine va alimenta propria mea atitudine. Eu am nevoie de un model bun si corect de la el astfel incat el sa situeze toate eforturile noastre deasupra ego-ului. Cu cat este mai bun exemplul partenerului meu, cu atat mai important va fi pentru mine iar respectul meu fata de el va creste. Acest lucru imi va da puterea de a-l rasplati in acelasi mod.  

Pe de o parte, trebuie sa il ridic pe partenerul meu in proprii mei ochi si sa apreciez modelul pe care il infatiseaza. In fond, el isi depaseste propriile impulsuri si in acelasi timp eu descopar “slabiciunea” ego-ului meu care ma trage in jos si nu ma lasa sa ma ridic deasupra mea. Pe de alta parte, ar trebui sa fiu intotdeauna responsabil si sa fiu un model pentru partenerul meu si astfel sa ii dau putere. Astfel devenim modele unul pentru celalalt. Fiecare incearca sa fie atat profesor cat si elev in acelasi timp; odata isi inalta capul si alta data il pleaca. Acest suport reciproc este deja o conexiune reciproca corecta. Prin urmare interdependenta reciproca este revelata.

Noi trebuie sa descoperim beneficiul pe care il avem in timp, noul sistem de relatii reciproce care este bazat pe concesiile reciproce in care fiecare se depaseste pe sine. Noi ne ridicam la nivelul iubirii reciproce lasand deoaparte propriile frustrari, insa noi nu distrugem nimic si nici nu “ascundem nimic sub pres”, ci doar construim o forma noua din aceleasi caramizi, din aceleasi dorinte interioare care ne cresc in mod constant ego-ul.

Prin urmare, noi ne simtim in mod constant dependenti. Eu trebuie sa imi sprijin in mod constant partenerul si sa fiu un model de depasire a propriei stari si am nevoie de alceasi lucru de la eil. Astfel noi devenim parteneri adevarati impotriva ego-ului comun, impotriva dusmanului nostru comun, pe care il numim “sarpe”. Confruntandu-l noi incepem sa ne apropiem unul de celalalt si astfel sa devenim un intreg.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 11/07/2012”

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala, Femeia - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este atat de important ca 99% din populatie, sa ajunga la unitatea integrala? Putem spune ca daca ei se vor uni, atunci vor primi o forma in care va fi posibil sa le transferam forta interioara pe care o are 1%?

Raspuns: Este absolut corect. Daca oamenii exista in sparegerea egoista atunci este imposbil sa le transferam ceva. Mai mult, noi trebuie nu doar sa le transferam aceasta energie, aceasta cunoastere, ci sa ii aducem in aceeasi stare.

Asta inseamna ca 1% din totalul de 100% al umanitatii face asta in mod activ, in conexiune cu forta superioara, in legatura cu forta superioara din ei.

Si 99% dintre locuitorii pamantului fac asta in mod pasiv, construind relatii integrale, in conditiile noii integralitati. “Cum putem noi, “patrate”, “triunghiuri”, “dreptunghiuri” sa ne transformam in cercuri in armonie cu noua lume si cu noile nevoi.

Atunci cand ei se gandesc la asta si sunt educati si invata de la cei 1%, atunci se transforma in persoane integrale. Ei incep sa inteleaga, in mod natural ce este noua lume si descopera aceeasi forta superioara pe care au descoperit-o cei 1%. Forta superioara actioneaza si este revelata lor prin procentul de 1% al umanitatii, care constituie “conductorul” sau.

Nu este un fel de sistem artificial, in mod essential acelasi lucru se intampla si in lumea noastra. Daca ne uitam la lumea noastra si o analizam ca pe o piramida, atunci vom vedea ca doar 1% actioneaza, creaza si indrazneste. Ceilalti sunt cei care primesc. Ei participa fizic, dar de fapt folosesc profiturile obtinute de sus si adauga la acest “fertilizator” rezistenta lor.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 29/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Mai intai, avem nevoie de educatie integrala in care pe baza multor dovezi, a opiniilor oamenilor de stiinta, cercetatorilor si oamenilor de stiinta politici, noi descriem si aratam in mod clar oamenilor unde ne aflam de fapt.

O persoana nu stie nimic despre viata sa in afara de munca, fotbal, bere de toate lucrurile obisnuite. Persoana nu intelege ca in momentul in care dintr-o data conexiunea dintre noi se intrerupe, atunci aceasta lume va inceta sa existe: nu ceea ce vedem in jurul nostru, nu ceea ce avem acasa! Ma refer la faptul ca, fara comertul international, schimburile politice, culturale sau militare, indiferent de nivel, nimic nu va mai exista.

In primul rand, educatia integrala vorbeste despre calea evolutiei noastre si in care suntem acum blocati. Si din care nu putem iesi astazi. Evolutia continua insa si in fiecare zi, natiunile si tarile si toate civilizatiile sunt strans legate impreuna din ce in ce mai strans si singurul lucru pe care il putem face este sa existam intr-un mod integral.

Dar devine evident ca tarile nu stiu cum sa faca asta. Noi vedem asta pe pietele comune, in domeniul bancar, etc. Deci ce putem spune despre organizatiile de femei si copii si chiar despre institutiile care se ocupa cu educatia, unde fiecare se “acopera” pe sine? Rezulta de aici ca in aceste organizatii culturale si educationale nu este posibil sa ajungem la un numitor comun. Fiecare se gandeste la sine si fiecare se gandeste ca este mai mare, mai bun si ca ceilalti ar trebui sa asculte de el.

Si ce este mai important, este ca sistemul inainteaza si ca include si influenteaza toate partile, chiar si pe cele mai mci. In acest mod, fiecare depinde de celalalt.

Daca astazi discutati cu un fermier din China, Rusia, Europa sau America, care se ocupa de cultivarea orezului sau produselor din lapte sau carne, etc acesta va va spune ca fiecare trebuie sa faca ceva pentru ca in lume exista anumite structuri: Argentina produce carne, China altceva, si asa mai departe.

Eu m-am intalnit cu acest lucru. De curand am fost in America de Sud si de Nord si am vorbit cu oamenii care sunt implicati in agricultura. Ei stiu foarte bine ce se intampla in lume in acest domeniu, si nu numai in domeniul lor, ci si in altele.

Astazi un fermier care cultiva sa spunem piper rosu, cunoastre toate noutatile relevante pentru domeniul sau si este informat  cu privire la acesta. Inseamna ca o persoana este in mod constant dependenta de ceilalti. Persoana stie ca daca se intampla ceva undeva sau daca nimeni nu are nevoie de cultura sa, atunci el nu mai castiga.

Asta inseamna ca sentimentul general de dependenta ajunge chiar si la cele mai mci ferme iar in urmatorii ani si la oamenii obisnuiti.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 29/05/2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Principala noastră sarcină pentru următoarele şase luni este de a organiza educaţia integrală în întrega lume sau, cel puţin, să începem procesul organizării. La început, este esenţial să facem asta pentru ţările dezvoltate din Europa şi America de Nord, nu pentru ţările în dezvoltare din America de Sud sau China şi toate ţările Asiatice, adică să o facem pentru ţările dezvoltate care sunt deja expuse la criza globală. Cred că, în viitorul apropiat, criza se va manifesta mai puternic în Europa, iar apoi va lovi America ca un bumerang.

În timp ce Europa este în criză şi totul este deplorabil acolo, urmează rândul dolarului, deoarece sunt investite fonduri în economia SUA şi acolo este transferată o parte a finanţelor şi economia în general. De aceea, criza încă nu este clar demonstrată în SUA, este simţită doar prin faptul că oamenii trăiesc îndatoraţi şi se pot vedea interese pozitive. Iar atunci când Europa îşi va termina căderea, această bulă se va sparge în SUA şi apoi va fi cu adevărat rău.

Normal, până atunci egoismul uman nu este pregătit să audă nimic, pentru că este mult mai plăcut să urmăreşti un meci de fotbal decât să asculţi nişte cursuri, transformări, dezvoltări: unde trebuie să ajungem şi de ce. Cât timp pot supravieţui de azi pe mâine, nu sunt interesat de explicaţiile voastre. Dar, când mâine nu am nici fotbal nici necesităţile de bază, atunci apare o problemă.

De acee pregătim sistemul de bază al educaţiei integrale.

Din „Discuţie asupra educaţiei integrale” din 29.05.2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Problema vieții noastre este aceea că ne găsim într-un conflict egoist  permanent între noi, cine îl va ”devora” pe celălalt, îl va dărâma, va călca în picioare pe altul, va mușca, va fura și așa mai departe. Subconștient, noi ne măsurăm prin comparație cu ceilalți și trebuie să facem eforturi constante pentru a menține, chiar mințindu-ne, această senzație.

Dacă nu ne simțim superiori față de ceilalți, măcar într-o privință, devenim deprimați și ne simțim fără putere. Trebuie să ne răzbunăm, să distrugem și să conducem lumea către orice fel de război, în cazul în care vedem că nu reușim.

Aceasta înseamnă că lumea nu este importantă pentru noi și nici ceilalți oameni. Tot ceea ce ne este de trebuință este succesul nostru personal, mititel, individual și egoist. Toată lumea înțelege în fond asta și, din acest motiv, simțim, în mod natural, o tensiune interioară constantă. Aceasta este marea noastră problemă.

Atunci când ne gândim la succes, mai întâi ne gândim cum să punem piedici cuiva pe acest drum, cum să călcăm peste cineva care ne stă în cale și așa mai departe. Aceștia pot să fie oameni, organizații, probleme personale interioare sau orice altceva, dar eu trebuie să depășesc mereu anumite obstacole.

Totul provine din faptul că avansarea noastră se bazează pe o competiție egoistă, pe conflictele dintre noi. Aceasta înseamnă că mă găsesc într-o luptă permanentă atunci când întîlnesc un alt ego, o altă opinie.

Nimănui nu-i pasă de justiție, echitate. Eu trebuie să înving cu orice preț, mai târziu poate veni și restul! Dacă trebuie să schimb ceva pentru a reuși, să zicem punctul meu de vedere, eu sunt gata să o fac, deoarece a câștiga este acum mai important, pentru mine, decât faptul de a-mi păstra părerea. Cu alte cuvinte, în interiorul meu se face un calcul, de genul ” dau un bou pentru o vacă”, cu privire la ceea ce este mai important în acest moment, atât și nimic mai mult.

Din“discutie asupra educatiei integrale” 5/29/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Astăzi vorbim despre o atitudine total diferită față de lume, față de oameni și față de noi înșine, ca sistem integral adus în fața noastră de către natură; aceasta arată faptul că societatea noastră este într-o criză a relațiilor și a legăturilor mutuale.

Dacă privim lucrurile cu atenție și analizăm acest fapt, vom descoperi că, acționând împotriva altora, eu acționez de fapt împotriva mea cu mai multă intensitate decât propria mea influență negativă. Eu influențez mediul înconjurător, conducerea lui, puterea lui și opiniile , iar totul se întoarce la mine ca un bumerang venit dinspre sistemul, ca un întreg, pe care îl înfrunt.

Mă aflu în situația unui angrenaj care s-a blocat și împiedică mișcarea întregului mecanism, dar rezistența pe care o simt este mișcarea generală a întregului mecanism, la care eu trebuie să mă opun. În final mă simt lipsit de putere, golit și fără motivație față de ceea observ: că nu reușesc în ceea ce fac și că lumea mi se împotrivește din ce în ce mai puternic, sub toate aspectele, în special în cele sociale și ecologice. Cu alte cuvinte nu izbutesc în nimic.

Dacă am putea observa acest sistem închis, dacă ne-ar fi revelat așa ca într-un film științifico-fantastic, în care, dintr-o dată, vezi imaginea de ansamblu în profunzime și am înțelege în ce măsură suntem conectați mutual, unul cu celălalt, ca niște roți dințate, atunci, pornind de la această imagine am începe să ne comportăm diferit. Ne lipsește senzația de apropiere, ce conexiune și de integralitate. Dacă am avea această senzație am fi forțați să ne schimbăm pentru că nimeni nu ar mai leza pe altcineva dacă el însuși ar fi afectat de zece ori mai rău. Același ego ne protejează de asta.

Dacă pe stradă văd un om violent nu încep să mă bat cu el ci traversez pe partea cealaltă. Similar, nu încerc să acționez împotriva unei persoane bogate, puternice, pentru că știu că ar putea să mă facă praf și pulbere și nimeni să nu știe de mine sau să mă ajute. Cu alte cuvinte, o persoană își alege domeniul în care se poate exprima, câștiga și realiza un profit și nu va încerca să sară peste nivelul său, căci înțelege că este condamnat la eșec.
From a “Talk on Integral Upbringing” 5/29/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Intrebare: In prezent exista o multime de conflicte in scoli. Vizitarea unei scoli pare sa evidentieze dezacordul: Profesorii nu sunt multumiti de copii, copiii nu sunt multumiti de profesori si parintii sunt nemultumiti de ambii. Cand sotia mea s-a intors din vizita pe care a facut-o la o scoala, ea mi-a impartasit durerea sa. Tu spui ca aceste nevoi trebuie corectate. Cum pot eu, ca om, sa corectez asta; ce trebuie sa fac?

Raspuns: Nimic. Ce poti face?

Sistemul cresterii trebuie schimbat: nu cel educational. Educatia poate fi buna si profesorii de asemenea, insa nu exista educatie in familie! Acest subiect nu exista; nu exista oameni care sa stie cum sa creasca copii sau care sa fie preocupati de acest proces. Nu exista nimic din toate astea.

Ganditi-va doar ce se va intampla cu generatia urmatoare. Ea nici macar nu va exista. Nimeni nu vrea o astfel de generatie. De aceea oamenii nu mai vor astazi sa aiba copii, sa creeze o familie. Pentru ce ar face asta? Inseamna deci ca ceea ce vedem va continua sa se intample? De ce sa fie acesti copii nefericiti?

Daca pentru voi sunt importanti copiii, atunci meregti impreuna la scoala si decideti ce puteti face cu ei in acest cadru. Insa, voua nu va pasa de ei, ii lasati in grija acestei organizatii numita „scoala”, „departamentul educatie” si gata. Ii lasati pe acestia sa lucreze cu copiii. Acest lucru nu trebuie sa se intample!

Am avut odata o problema cu fiul meu. L-am trimis sa studieze la o anumita scoala-internat si el obisnuia sa vina acasa odata la cateva saptamani. Dupa un an si jumatate, cei de la acea scoala m-au chemat: „Are un comportament inadecvat. Vrem sa il exmatriculam.” Am fost ofensat: „Cum este posibil? Unde a fost un an si jumatate? A fost in grija voastra, deci cine l-a adus in aceasta stare? Voi care acum vreti sa il exmatriculati? Rasfatati copiii si apoi ii indepartati conform regulilor voastre; asta este tot. Cum a devenit el astfel daca va era incredintat voua in tot acest timp? Este datoria voastra sa ii corectati comportamentul!”

Deci trebuie sa reconstruim scoala. Noi vedem ce generatie creaza deoarece este modul in care cresc.

Oportunitatea este imensa! Priviti cum este structurat totul in natura: Noi putem modela orice fiinta umana, de la cel mai mare ticalos pana la cel mai drept dintre oameni. Totul este in mainile noastre. Si ce cream noi? O persoana nefericita care sufera toata viata sa, care umbla cu capul in pamant, se ascunde de orice, de teme de orice, isi ineaca amarul in vodca si nu primeste de la viata sa nimic pana in momentul in care pleaca din aceasta lume. Care este scopul unei asemenea vieti? Haideti sa ne uitam in sfarsit la ceea ce am creat. Noi suntem cei care am creat asta.

Intrebare: Deci daca unul dintre prietenii mei imi spune ca are probelem la scoala, atunci ne putem duce acolo si sa le prezentam modul in care functioneaza metodologia integrala?

Raspuns: Desigur ca este posibil. Veti fi acceptati oricand. Nici un membru al scolii nu va va spune vreodata: „Nu!” Esti psiholog acreditat, ai recomandari si esti cunoscut in media. Tu vrei sa sustii o lectie demonstrativa, o lectie deschisa, etc. Te rog sa faci asta! Ei vor fi de acord. Asezati discret acolo o camera pentru ca elevi sa nu fie inhibati si pentru ca si altii sa poata urmari lectia. Astazi acest lucru nu este o problema.

Intrebare: Crezi ca a venit momentul de a darui metodologia integrala oamenilor?

Raspuns: Includeti si parintii, sau implicati managementul scolii, care are de suferit de pe urma faptului ca violenta si un nivel scazut de performanta a aparut la ei in scoala. Aveti doua cai la dispozitie, fie prin parinti fie prin managementul scolii. Incercati sa luati atitudine. Cu asta trebuie sa incepeti! Veti vedea cat de benefic este acest lucru. Nu veti avea obstacole, nici oponenti in acest domeniu, deoarece fiecare simte durere cu privire la ceea ce se intampla cu copiii.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 28/05/2012

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

O persoană trebuie să descopere întregul vas corupt al dorinței. Dar ea îl descoperă numai dacă vrea să ajungă la daruire, bunătate. Deci, dacă o persoană nu şi-a început activitatea sa spirituală încă şi nu se conectează cu grupul în speranţa de a ajunge la daruire pentru Creator, ea nici nu abordează măcar înclinaţia rea.

Astfel, înclinaţia rea despre care Cabalistii vorbesc nu există în lumea noastră. Dorintele noastre corporale sunt îndreptate către mâncare, sex, familie, iar dorinţele umane sunt îndreptate către bani, respect şi cunoaștere. Pe ansamblu este numit nivelul „animal”.

În ceea ce priveşte înclinaţia rea, începe la un nivel mai ridicat dacă o persoană este înclinată spre iubire, conectare şi garanție reciprocă. Dacă ea acţionează în această direcţie, atunci în aceiași măsura descoperă măsura înclinaţiei rele. În acelaşi timp, Lumina îi este revelată, care evocă în ea dorinţa de a se corecta. În cele din urmă, o persoană vine la o stare în care nu poate suporta răul şi din acest punct sigur începe să-l transforme într-o înclinaţie bună.

Există două niveluri aici: Bina, care înseamnă a dărui în scopul de a darui (corecţia celor 248 de dorinţe) şi Keter, a primi în scopul de a darui (corecţia celor 365 de dorinţe). În cele din urmă o persoană corectează toată înclinaţia rea.

Dar răul este prima dată descoperit atunci când o persoană face primele încercări de a darui. Astfel, înclinaţia rea nu este dezvăluită în lumea noastră, ceea ce înseamnă nu într-o persoană care nu atrage Lumina care Corectează pentru a se corecta. Toate discernămintele care sunt revelate în oamenii obişnuiţi nu au nevoie de corecţie, deoarece aceasta este natura lor. Dorinţele lor şi atributele lor nu se află în calea conectării adevărate.

Adevărul de-abia a fost revelat în aceste zile. În centrul umanităţii sunt Cabalistii (strămoşii) şi noi, Bnei Baruch, suntem în jurul lor. Toţi ceilalţi nu tânjesc după daruire, dar ei vor primi o „iluminare” de la noi şi atunci ei vor înţelege că există o singură cale- conexiunea.

O persoană care încearcă să formeze un sistem de conectare reciprocă este cea care descoperă înclinaţia rea, forţa de rezistenţă, reticenţa ei, şi neplăcerile acestei idei. Deci, dacă o persoană nu descoperă legătura sa cu mediul, cu grupul, ea nu descoperă înclinaţia rea, deoarece acesta este descoperită doar in ceea ce este împotriva separării dintre noi. Deci, este un mare lucru să descoperi toată problema creaţiei, întreaga înclinaţie rea, şi numai cel care avansează în continuare până la Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei), poate face acest lucru.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 10/07/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Dacă ne-am putea transforma vederea interioară (ca un X-ray), atunci am descoperi o reţea de informaţii gigantică, care conectează toți locuitorii din lume.

Avem nevoie să consolidăm inacceptabilitatea criteriului strict şi unilateral. În trecut, a fost globalizarea de ţări, apoi globalizarea de corporaţii, iar acum este globalizarea de oameni în societăţile mici. Şi, atâta timp cât ne transferăm opiniile la întrebări generale despre politică şi economie, ne abatem de la ceea ce este important, de la integralitatea lumii.

Economia este pentru a menţine viaţa organismului viu sau social. Cu cât mai complex obiectul este, cu atât valoarea interdependenţelor din corpul său este mai mare, precum şi densitatea comunicării şi relaţiilor reciproce. Cunoştinţele ei sunt necesare pentru managementul financiar modern, pentru sprijin în viaţă, iar rezultatele lipsei de informaţii sunt întregul motiv pentru eşecurile noastre şi pentru criză.

Şi în ţări în care încă nu s-au dezvoltat astfel de conexiuni, ei încă nu se simt într-o criză, dar vor veni la asta, de asemenea. Şi dacă ne inventăm propriile legi, este ca si cum ridicăm ziduri în calea legăturilor naturale ale societăţii şi, în final, vom anula conexiunea naturală şi dezvoltarea.

Fără îndoială, toate obiecţiile la integrare, organizarea a tot felul de alianţe şi coaliţii, sunt împotriva dezvoltării sociale şi a planului naturii, şi, astfel, va aduce participanţii la decăderea lor.

La baza integrării se află aspiraţia forţei superioare unice a naturii, care aduce pe toţi la o singură formă, la consolidare, la participare, la unitate, la înţelegere reciprocă, la justiţie superioară. Astfel, diferitele tipuri de forme private de alianţe vor descoperi lipsa lor de coordonare la natura generală şi vor obliga creatorii de alianţe, într-un fel sau altul, să se întoarcă pentru a finaliza integralitatea.

Astfel, întregul sistem de valori noi, cele principale şi cele secundare, precum şi cele ale indivizilor şi ale societăţii, vor trebui să fie construite în coordonare cu priorităţile naturale, care vor aduce civilizaţia la armonie şi unitate.

Pentru a clarifica priorităţile, este important să se poarte discuţii şi forumuri şi să se asculte opinia publică, dar nu în scopul de a schimba priorităţile care sunt determinate de natură și care ne-au fost transmise de către Cabalisti, ci numai pentru clarificarea nivelului de dezvoltare al societăţii şi pentru corectarea educaţiei sale integrale.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte de a merge la paraşutism, sa spunem, o persoană are nevoie sa-si pregăteasca mintea pentru a sari, şi există un instructor care-l ajuta cu asta. Sunt tocmai profesorii cei care-i imping de multe ori pe elevii lor in faţa unui pas decisiv. Atat cat am înţeles, constrângerea este interzisa în metoda integrala, iar un profesor, o persoana care deja există în cadrul senzaţiei integrale, nu are dreptul sa faca astfel de lucruri.

Răspuns: Cum pot împinge un student? Trebuie să exercite un efort el însuşi, sa închida ochii şi să sară din avion.

El are nevoie să facă un efort intern, sa se adune în aşa fel încât să recunoască nevoia de unire cu ceilalţi. Şi numai în această unitate, când sare din el însuşi, nu dintr-un avion, în comuniune şi integralitate, dincolo de el însuşi şi în altii, de la recepţie la daruire, atunci când face această inversiune, acest salt, dar în acelaşi timp, se intoarce  pe el însuşi invers, doar atunci poate s-o experimenteze.

Mai mult decât atât, există o forţă în natură care nu ne împinge, ci ne ajută sa facem această schimbare, această fază de tranziţie. Ea funcţionează numai cu condiţia ca noi sa cerem influenţa şi ajutor. Aceasta este aşa-numita MAN (rugăciune), care trebuie să fie formata într-o persoană, adica, o nevoie urgentă a cuiva de a se schimba de la primire, de la a fi egoista ca o celula canceroasa, la daruire, la a fi plina de compasiune, degajand umpland pe oricine altcineva .

Această forţă este capabila sa ne schimbe şi ea există în natură. Dar nu există în fiecare dintre noi separat; ea apare numai atunci când ne adunăm împreună şi în cercul nostru cream comuniunea între noi, efortul nostru comun îndreptat spre schimbare. Şi apoi fiecare dintre noi şi noi toţi împreună ne supunem acestei schimbări: Am devenit un întreg comun. Şi apoi, după ce ne indepartam de ea, devenim egoisti inca o dată.

Deci, această forţă ne cladeste într-un singur intreg, schimbandu-ne nu pe fiecare dintre noi separat, ci tocmai acest întreg grup de oameni care se susţin reciproc şi eleveaza acest scop, creând o astfel de cerere comună care atrage cu adevărat catre ei forta naturii care ii schimbă. Dar, pentru ca aceasta să ne influenţeze, trebuie să avem acumulat un anumit potenţial pentru ea. Şi apoi, forţa ne susţine. Aceasta este a doua, forţa de daruire a naturii.

Două forţe există în natură: primirea şi dăruirea. Noi nu am folosit niciodata forţa daruirii. Dorind să ne împlinim pe noi insine, am folosit întotdeauna numai forţa egoista şi am avut de-a face numai cu ea. Iar acum, ne vom pierde treptat dorinţa de a lucra cu ea şi, în acest mod, vom ajunge la revelaţia forţei următoare.

În metoda noastră, acest lucru este cunoscut sub numele de cele două linii, unde linia stânga este cea a primirii, iar dreapta, cea a daruirii. Cu ajutorul acestor două linii, vom începe să lucram la legătura reciprocă şi să ne ridicam într-o nouă dimensiune, de-a lungul treptelor scării realizarii, senzaţiei şi împlinirii.

Dintr-o „discutie despre educaţia integrală” 25.05.12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→