Intrebare: Spui ca, cheia succesului se afla in concesii.

Raspuns: Da, inclinatia spre concesie este o conditie necesara. Procesul invatarii despre garantia reciproca ar trebui sa fie un proces treptat. In primul rand, trebuie sa studiem psihologia umana si psihologia relatiilor dintre doi prieteni, soti, parinti si copii, vecini, si rude (de exemplu, cu soacrele sau cu persoanele cu care este posibil sa existe conflicte), si apoi ar trebui sa incepem sa studiem relatiile intr-un anumit loc, tara si in toata lumea.

Cu alte cuvinte, incepand cu cele mai apropiate si inteligibile senzatii pe care oricine le poate expermenta dezvoltandu-si perceptia, abilitatile si acuitatea de a simti oamenii, noi trebuie sa ii determinam sa lucreze cu cercuri mai largi ale societatii. In consecinta, noi vom fi capabili sa intelegem care dintre tari, parlamentari, si oameni ai legii se pot uni.

Sa ne imaginam aceste structuri si forma in care acestea pot fi realizate. Atunci cand ne implicam in acest studiu, noi incepem sa intelegem ce schimbari trebuie sa fie aplicate in lume.

Noi vedem ca, liderii de astazi nu sunt capabili sa rezolve ceva; ei nu au fost crescuti in spiritul garantiei reciproce si le lipseste cunoasterea sistemului integral. Ei nu privesc lumea prin „prisma” garantiei reciproce. Ei trebuie sa dobandeasca perceptia, gradul de constientizare, si sa intelega cum sa le dobandeasca, cum sa se conecteze cu ceilalti, pana la punctul in care dobandesc iubirea. Si desigur, dorinta de a face concesii este necesara in acest proces.

Ceea ce nu inseamna ca eu negociez cu voi, si ca in timp ce inchei un contract cu voi includ clauze care imi ingaduie sa ma retrag pentru a va insela. Noi construim relatii oneste de la bun inceput. Si ne este clar de la inceput ca, nu putem incalca nici o linie din aceasta conventie. Noi nu putem fugi unii de altii.

Inseamna ca toate problemele, pe toate nivelurile au ca origine educatia. Garantia reciproca este reteaua conexiunii dintre noi care ne uneste cu intreaga lume. Ea devine revelata astazi. Acum cateva decenii, in anii 60, fondatorii Clubului de la Roma au inceput sa scrie despre asta. La inceputul secolului 20, oamenii de stiinta au inceput sa vorbeasca despre faptul ca suntem conectati prin ceea ce ei numeau noosfera. De atunci o serie de cercetari au avut loc in aceasta arie.

Sistemul garantiei reciproce a devenit revelat, ne tine uniti si nu ne ingaduie sa ne indepartam unii de altii. Daca o incalcam, putem elibera conflicte teribile, atunci insa suferinta ne va forta sa ajungem la aceasta forma a conexiunii, a concesiilor, garantiei si a iubirii reciproce.

Poate cineva obiecteaza, si  spune ca umanitatea s-a gandit deja la acest lucru. Acum cinci sute de ani, diversi utopici au scris despre asta, si apoi comunistii, Kibbutznikii etc. Toate acestea sunt adevarate, si noi trebuie doar sa intelegem ca niciodata pana acum in istorie aceasta nu a fost o conditie obligatorie pentru dezvoltarea noastra. Au existat oameni care au spus ca aceasta este o condiie necesara pentru umanitate, si ca in final se va ajunge acolo. Thomas Mann a inteles asta, si apoi comunistii din Rusia si din alte tari, insa ei erau doar indivizi izolati pe care oamenii nu i-au urmat niciodata. Ei au prevazut acest lucru acum multi ani, si se parea ca ei puteau pune aceste lucruri in aplicare imediat.

Astazi noi incepem sa discutam despre asta pentru ca aceasta criza atotcuprinzatoare ne arata exact ce ne lipseste: garantia reciproca. Cu alte cuvinte, se intampla nu pentru ca noi vrem asta, ci pentru ca acest lucru este necesar dezvoltarii noastre, si natura ne impinge catre asta.

Din KabTV “O Viata Noua” Episodul 5, 5/1/2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum se vor schimba relatiile interpersonale pe parcursul interactiunii integrale?

Raspuns: Se vor naste in mod natural din schimbarile parcurse de persoana. Nu setam limitari de nici un fel; nu cerem ascultatorilor nostri sa respecte anumite conditii sau conventii cu exceptia celor din timpul lectiilor. Pentru ca persoana sa perceapa corect materialul studiat, noi ne limitam la o singura tema sau mai multe teme care sunt incluse in tema principala a lectiei.

In mare, exista situatii in care participantii traiesc sentimente de la respingere si pana la acceptare, sentimente traite alternativ, in valuri. Toate acestea trebuie studiate si discutate. Noi suntem cu adevarat interesati sa conducem lectiile astfel incat oamenii sa se reveleze pe ei insisi la maxim.

Sa presupunem ca doi oameni care nu se pot uita unul la altul vin la lectie. Ei admit acest lucru si vor sa isi clarifice relatia. Pentru ca altfel ei nu vor avansa si vor tine in loc pe altii, grupul lor. Ei vor fi pedepsiti pentru asta- ca sa spun asa- sub forma unui raspuns mult mai puternic din partea naturii pentru ca ei ranesc unitatea grupului prin faptul ca nu sunt capabili sa lucreze asupra relatiei dintre ei.

Deci sub o anumita presiune din partea membrilor grupului (depinde la ce grad de se afla) incep clarificarile. Suntem foarte fericiti cand intalnim asemenea situatii, care pot fi descifrate, cercetate si corectate.

Din “Discutii asupra Educatiei Integrale” #13, 18/12/011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Cum ne putem corecta pe noi insine, pentru a avea o viata buna, linistita si sigura?

Altfel, vom ramane someri, cu o criza in relatiile familiale si in educatie si cu probleme in viata de zi cu zi. Am ajuns in punctul in care absenta intelegerii reciproce si ingrijorarea au devenit factorul determinant al destinului nostru.Toata umanitatea este ca o familie, insa aceasta familie este disfunctionala.

De aceea vorbim deaspre impacare, ce trebuie sa se intample cu ajutorul a unei a treia forte. Cand problemele apar intre soti, acestia cauta ajutorul unui  psiholog  profesionist (este la moda acum sa ai un psiholog personal), care treptat ii aduce mai aproape unul de celalat. El sau ea discuta cu fiecare dintre ei separat, discuta cu ambii impreuna, adreseaza intrebari, explica situatia si ii obliga sa interactioneze si sa se deschida unul catre celalat. Ii ajuta mai intai sa se inteleaga pe ei insisi, iar apoi sa isi inteleaga partenerul.

Apoi devine clar pentru fiecare dintre ei ca desi sunt opusi unul fata de celalalt, merita  ca fiecare sa faca concesii reciproce. Astfel, fiecare nu isi mai exprima nemultumire, iar celalalt iarta si  devine mai permisiv referitor la lucrurile pe care el sau ea nu le agreeaza, asa cum a fost spus „Iubirea acopera toate pacatele”.

Intelegem „pacatele” reciproce din moment ce toti suntem egoisti de la natura si nu luam pe nimeni altcineva in consideratie. Dar daca ne este clar ca nu exista nici o alta solutie, chiar daca este vorba  de viata familiala, industrie, sau ecologie, atunci din neajutorare vom accepta metoda ce ne va ajuta sa ne conectam reciproc. Aceasta metoda este pur psihologica: discutand impreuna pentru o mai buna cunoastere si intelegere  a caracterului celuilalt sau a particularitatilor unei intregi natiuni – sa discuti si sa nu fi rusinat, sa vorbesti deschis, ca un adult inteligent.

Da, suntem diferiti, dar trebuie sa ne unim deasupra diferentelor dintre noi, fara a suprima pe nimeni si fara  reprosuri ce genereaza situatii neplacute. Toti suntem asa, dar ne ridicam asupra acestor lucruri si spunem „Iubirea acopera toate pacatele.” Pacatele exista, dar treptat, din lipsa iubirii incetamsa le mai dam atentie!

Este modul in care o mama isi considera copilul cel mai minunat, cel mai frumos. Este incapabila de a vedea in el un lucru rau sau nedem, deoarece iubirea o orbeste si astfel vede numai lucruri bune in el. Si chiar daca exista rau in el, ea nu il observa. Dar invers, in copilul unui vecin poate vedea partea negativa si nu pe cea pozitiva deoarece nu simte iubire pentru el.

Dar imediat ce simte iubire pentru el, nuva fi capabila sa vada nimic rau in el, ci numai bine.

Vedem asta in viata. Daca ii spui unei mame despre defectele copilului pe care la manifesta in caracter sau comportament, nu va fi de acord cu acest lucru. Ori ii va gasi o justificare pentru el ori va nega totul, deoarece ea cu adevarat nu vede nimic rau il el. Aceasta este ceea ce numim noi „Iubirea acopera toate pacatele”.

De asemenea, treptat cate unul se indreapta catre garantia reciproca pe care trebuie sa o atingem toti.

Nu exista alta optiune si incepem sa ne analizam si sa ne studiem reciproc, de departe. Dar de la bun inceput, acest studiu trebuie sa aiba scopul de a construi conexiunea iubirii deasupra tuturor diferentelor.

Aceasta inseamna ca facem concesii anticipat, apoi obtinem o sansa sa ne unim si la un nivel al sentimentelor. Si cu cat venim mai aproape, lumea devine mai linistita si mai sigura. Nu ne este frica sa ne lasam copiii sa se joace afara singuri din moment ce orice persoana va avea grija de ei nu mai putin decat noi, iar noi la randul nostru vom simti la fel pentru ceilalti. Daca visam si ne imaginam o societate buna, atunci desigur trebuie sa fie o societate in care se observa legea garantiei reciproce.

Din episodul 5 al emisiuni O noua viata, Kab TV

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum facem tranziţia dintre starea omului de percepţie cerebrală a acestei idei, la un nivel al sentimentelor prin care ar fi dispus să facă concesii?

Răspuns: Este posibil numai atunci când omul vede şi astfel simte, pe baza unui număr mare de exemple, doar în măsură în care este conectat cu ceilalţi şi depinde de ei, cum că nu are nicio şansă şi cât de bine este să fii într-o conexiune corectă cu alţii. În alte cuvinte, omul trebuie să vadă ce câştigă şi ce pierde. Aceasta este faza persuasiunii.

După aceea, trecem la exerciţii practice cu grupul de oamenii. Asta trebuie să includă întrebări şi răspunsuri, jocuri, cântece şi filme: Trebuie să ghidăm omul prin percepţii emoţionale pentru şi împotriva garanţiei reciproce şi unificării, să le arătăm, cu adevărat, ce poate rezulta din implementarea sau neimplementarea acestor principii. Aceasta este faza a doua.

În faza a treia, trebuie să folosim ceea ce se numeşlte „obiceiul devine a doua natură”. Am vorbit de asta deja în discuţiile precedente. Dacă omul se obişnuieşte să îi ia pe alţii în considerare şi să fie conectat prin garanţie reciprocă, într-un grup mic, apoi, gradual, studiin asta şi realizând că îi este benefic, omul transferă asta unui cerc chiar mai mare de oameni, până când atinge starea în care percepe întreaga lume ca un cerc comun.

Trebuie să implicăm oameni de ştiinţă care vorbesc despre asta în termeni ştiinţifici. Ei explică din perspectiva naturii ce se întâmplă acum şi ce se va întâmpla într-un scenariu anumit, la fel ca doctorul care spune: „Ai o anumită boală şi numai acest medicament te poate ajuta. Dar acest medicament se poate obţine.” Este dificil într-adevăr, dar omul este pregătit să dea totul pentru viaţa sa.

Trebuie să folosim forţa mediului, care poate convinge omul de orice. Pot spune la negru, alb. Daca ar fi 20 de oameni care stau lângă mine şi timp de 20 de ore ei mă conving că acesta este alb, eu voi începe să gândesc că este de fapt alb. Creierul meu va altera programul şi, ca o consecinţă a persuasiunii exterioare, încep să văd că este alb! Există confirmări practice a acestui lucru.

Influenţa mediului înconjurător a omului îi schimbă proprietăţile, schimbă tot ceea ce am fost obişnuiţi să folosim. Nu ştiam dinainte ceea ce vedem şi ce se întâmplă în jurul nostru, asta este ceva ce am învăţat singuri! Iar acum, avem nevoie doar să înţelegem faptul că o persoană poate fi învăţată orice. Este dificil să ştergi stereotipurile cuiva, dar noi nu facem asta, noi doar corectăm în om distorsiunea egoistă, astfel încât, folosind dăruirea către alţii, să primească plăcere el însuşi.

În final, va primi un câştig sigur egoist, şi cum ar putea fi altfel? S-a avut grijă de el, i s-a promis tot ceea ce este bune; trebuie doar să facă concesii pentru asta, dar şi ce dacă? Trebuie să plăteşti pentru tot în viaţă. De fapt, nici măcar nu este o concesie foarte mare deoarece, de îndată ce omul începe să se raporteze la altul cu bunătate şi iubire, va începe să se bucure de faptul că dăruie.

Omul nu ar trebui să simtă în mod constant presiune şi stres: „Nu am altă cale, te voi trata bine chiar daca asta implică o forţă emoţională mare şi muncă interioară intensă…” Nu aşa! Trebuie să creăm o asemenea mass media, asemenea influenţe externe asupra omului, astfel încât acesta să vrea să se schimbe şi, dintr-odată, să îi fie uşor să facă asta! Va începe să se bucure de faptul că te tratează frumos. Va descoperi că trăieşte într-o lume minunată! Toată lumea îl trateză bine, şi el este bun cu toţi!

Trebuie să trecem de pe constrângerii pe căile participării voluntare, să învăţăm să facem concesii, la început în mod forţat iar apoi din propria noastră voinţă şi dorinţă.

Din episodul 5 al emisiuni „O nouă viaţă” de pe Kab.tv

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Poţi descrie unei persoane normale imaginea ideală a cât de bine se va simţi daca începe să studieze cursul de educţie integrală?

Răspuns: Mai întâi, principalul nostru curs include explicaţii despre evoluţia omului: unde ne îndreptăm, de ce este nevoie acum de a elibera omul de munca care nu este necesară şi de ce nu putem continua dezvoltarea egoistă în care cu toţii eşuăm. Ne-am dezvoltat pe o curbă în sus, iar în secolul 20 a fost un salt abrupt: am simţit deodată o supra-saturare, iar acum nu mai vrem nimic şi nu mai ştim ce să facem.

Acum suntem în faţa a două opţiuni: o cădere bruscă şi coalps sau o scădere graduală a consumului şi scăparea de lux şi surplus, până când vom obţine nivelul consumului rezonabil, dar nu mai mic decât cel al necesităţilor de bază. Când explici toate aceste probleme, inclusiv problemele cu mediul, resursele naturale, omul începe să înţeleagă totul: vede că nu există o altă şansă. Astăzi, când citeşte sau aude despre problemele din Europa sau America, simte că nu mai este nicio ieşire.

Astăzi toate lumile moderne – America, Europa, China – aceste trei mari ţări şi continente, sunt într-o asemenea criză încât nu mai au ieşire. Nicăieri în lume nu există cineva care să fie mândru de a fi într-o stare opusă de dezvoltare. Asta înseamnă că vedem că nu mai există altă cale. Trebuie să arătăm omului nevoia pentru o metodă diferită de dezvoltare. Ieşirea din criză se poate face numai prin integralitate, în asemănarea cu natura.

Întrebare: Dar totuşi, atunci când vorbim de integralitate, ar trebuie îndulcită explicaţia, să îi dăm omului o „bomboană”…

Răspuns: Tot ceea ce este mai plăcut, sănătos, întreg, bun şi sigur, apare din echilibrul cu natura. Astăzi, natura ne oferă o singură imagine, imaginea unei  conexiuni totale, reciproce şi integrale dintre noi şi cu ea. Un eşec în a îndeplini aceste condiţii pe care natura ni le prezintă, va avea numai rezultate negative, incluzând războaie, distrugeri, plăgi, etc. De aceea, nu avem altă şansă. Toate acestea pot fi arătate şi explicate oamenilor.

Problema este că umanitatea nu mai are de ales. Procesul diseminării înţelepciunii Cabala, metoda stabilirii integralităţii omului, este unul lung. Trebuie să îl facem cu răbdare pe toate continentele, iar apoi umanitatea va vedea asta. Asta se va întâmpla împreună cu loviturile necesare; altfel, oamenii nu vor observa ceea ce le oferim.

Dar nu trebuie să aşteptăm loviturile. Trebuie să prezentăm şi să aducem remediul mai aproape de oameni. Dacă continuă să îl ignore, atunci mici lovituri vor veni şi ei vor începe să îi dea atenţie. Apoi, nu vor mai fi necesare lovituri mai grele.

Din discuţie asupra educaţiei integrale nr. 14

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: O persoană normală care trăieşte în lumea de azi, are grijă doar de lucrurile corporale. Ce o va face să se alăture cursurilor de educaţie integrală dacă le va găsi dificil de studiat? De fapt, trebuie să obţină multe cunoştinţe diferite. Ce putem face ca să trezim interesul persoanei?

Răspuns: Nu cred că o să fie dificil, pentru că învăţăm o persoană despre ea însăşi, viaţa ei şi societatea în care trăieşte. Îi prezentăm o metodă practică de a învăţa ceea ce vede şi unde există. Nu o învăţăm nimic teoretic.

În educaţie apare o problemă atunci când înveţi o persoană în mod teoretic despre legi şi acţiuni pe care nu le-a văzut sau cu care nu are nimic de a face. Sau chiar dacă vede un anumit aparat, atunci când îl araţi şi îi explici cum funcţionează tot nu înţelege.

În cazul nostru, îi araţi totul în mod simplu, ca unui copil: Asta este mama, acesta este tata, copilul, bunica, magazinul, munca, etc. Îi araţi interacţiunile din întregul sistem, cât de corupt este şi cum natura cere de la noi integralitate şi globalizare. O înveţi despre corp: cum operează corpul, unde se află problemele, când iese corpul din echilibru (cauzele bolilor) şi cum îl aducem înapoi la echilibru cu ajutorul anumitor chimicale pentru că, de fapt, suntem un simplu „sac de electroni.”

Îi explici unei persoane unde există şi ce este ea. Orice persoană poate înţelege asta şi de aceea nu cred că cineva va întâmpina dificultăţi la cursurile de educaţie integrală.

Chiar şi copiii noştri sunt capabil să perceapă această cunoaştere ca ceva natural şi să o înţeleagă repede.

Aici vorbim de sufletul persoanei. Îi este lucrul cel mai apropiat şi cel mai sacru. Dacă îi arătăm imaginea naturii proprii în mod corect, omul simte şi înţelege asta.

Înţelege că ceva important este descris, că este vorba de el. Mai mult, i se explică cum să scape de toate senzaţiile negative şi de probleme şi să atingă ceva care nu poate fi obţinut cu bani sau efort, ci numai prin conexiune la educaţia integrală.

Educaţia înseamnă să se parcurgă materialul de studiu într-un discurs deschis, cu întrebări şi răspunsuri reciproce. Acestea au loc într-un mediu relaxat, în discuţii deschise.

Mă îndoiesc că există cineva în lume care nu este capabil să înveţe ceva despre propria persoană prin acest tip de educaţie. De asemenea, pregătim o mulţime de diferite informaţii pentru aceste cursuri, cum ar fi muzică, poezie, cărţi, nuvele, filme şi video clipuri, care poarte explicaţii scurte verbale şi scrise.

Nu am văzut niciun exemplu în care o persoană nu este capabilă să le perceapă. Din contra, în contrast cu alte tehnici şi stiinţe, această informţie va fi percepută de oameni ca ceva care îi priveşte pe ei personal.

Din discuţie asupra educaţiei integrale nr. 14

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Corecţia pe care se presupune că trebuie să o construim deasupra nivelului animal, pentru a obţine nivelul vorbitor, îşi are originea nu numai din corpurile noastre ci şi din fiinţa umană din noi. Totuşi, ne implementăm totuşi procesul de corecţie prin corpurile noastre, deoare corpul este „instrumentul” corecţiei. Ne referim unul la altul (atât negativ cât şi pozitiv) prin vorbire, gând şi acţiuni. Necesitatea de a dărui ne conduce la obţinerea iubirii reciproce; este un proces prin care trebuie să trecem cu toţii prin orice mijloace.

Vorbirea vine de la auto persuasiune. Se poate spune că este un dialog interior, deoarece o persoană vorbeşte în mod constant cu ea însăşi; poate fi şi vorbire „practică”, care se adresează celorlalţi şi exprimă ideea de cum şi în ce direcţie trebuie să ne schimbăm cu toţi.

Gândul vine înaintea vorbirii şi acţiunii. Mai întâi, trebuie să ne formulăm gândul care apare din calculul intern, pe care îl obţinem din noi înşine ca şi din mediul înconjurător, societate şi învăţător. Deci, gândurile trebuie să fie construite înainte a orice altceva; apoi ele trebuie transformate în vorbire. Orice tip de exprimare verbală va rămâne întotdeauna „cuvinte frumoase”, până când le ataşăm „forţă” aplicând acţiunile.

Acţiuni înseamnă dedicarea fiecărei ore care nu este petrecută pentru satisfacerea nevoilor noastre animale către educaţie integrale, diseminare şi muncă de dragul celorlalţi. Sarcina noastră este de a conduce oameni la cel puţin un standard decent de viaţă, să îi facem să trăiască deasupr liniei de sărăcie, să aranjăm o distribuţie justă şi să îi facem pe toţi să simtă că nu sunt deprivaţi de drepturile lor.

Astfel, gândurile şi cuvintele noastre trebuie să fie îndreptate către construirea unei noi societăşi echilibrate, în care fiecare trăieşte la un nivel integral şi rămâne în sistemul analog. În timp ce ne construim noi înşine, permitem gândurilor noastre să fie influenţate de mediul înconjurător; submitem în mod constant la um mediu integral mai puternic. După ce ne formulăm gândurile interne, le implementăm prin cuvinte, adică dăm formă conceptelor noastre şi sistemelor de informaţii. Aici este momentul în care acţiunile apar. Este timpul în care în principal îi influenţăm pe altii prin educaţie şi ridicăm standardele de viaţă astfel încât nimeni să nu mai sufere de foame şi de griji.

Aceasta este esenţa muncii noastre. Aşa ne apropiem de echilibrul cu natura, care este scopul asupra căruia ne concetrăm constant. Echilibrul între noi ne permite să ajungem la o stare de echilibru cu natura şi cu legile ei universale. Ca rezultat, creăm un sistem perfect, „complet”.

Aici, evoluţia noastră se opreşte: Dezvoltarea noastră a început în timpul când viaţa a apărut pe suprafaţ Pământului şi în acest moment a ajuns la echilibrul final. Nu înseamnă că totul se va termina şi că soarele va înceta să mai strălucească. Nu înseamnă că nu putem aştept câteva miliarde de ani înainte ca asta să se întâmple. Vorbim de sfârşitul corecţiei fiinţei umane: Dacă obţinem echilibru cu natura şi atingem armonia perfectă, nu vom mai experimenta nicio presiune de la natură, iar vieţile noastre vor deveni perfecte.

Să sperăm că ne apropiem redepde de o astfel de stare în senzaţiile noastre şi că vom putea să îi pregătim pe copii şi nepoţii noştri să obţină o asemenea stare. Stă în puterea noastră să o facem.

Din Kab Tv „O nouă viaţă” Episodul 11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Eforturile noastre pentru unire şi diseminare crează schimbări în restul lumii. Asta în schimb ne afectează pe noi? De exemplu, dacă creăm cursuri pentru mase şi începem să îi conectăm pe aceşti oameni, numărul lor va creşte. Va avea asta vreun efect asupra abilităţii noastre de a ne unii mai repede? Sunt aceste procese interconectate?

Răspuns: Aceste procese sunt cu siguranţă conectate. Am primit oportunitate de a avansa pentru a fi în stare să conducem întreaga umanitate. Din perspectiva naturii nu este nevoie de existenţa noastră. Servim ca un tampon care trebuie să lucreze în coordonare cu natura şi cu restul umanităţii pentru că aceasta nu poate avansa singură.

Din acest motiv trebuie să fim împreună cu şapte miliarde de oameni. Trebuie să încercăm să creăm o metodă care le este comprehensibilă şi să organizăm totul într-un fel care va fi uşor, plăcut, convenabil. Trebuie să trezim interesul lor în a ne urma. Nu trebuie să fie niciodată forţaţi, pentru că avansul lor trebuie să fie volulntar şi conştient.

Trebuie să elevăm în mod constant dezvoltarea lor, astfel încât să realizeze importanţa avansării. Astfel, vor avansa. În principal, educaţia noastră este direcţionată la a aduce oamenii la realizare necesităţii dezvoltării personale.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 14, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Aversiunea mea pentru o persoană este o oportunitate pentru a crea integralitatea?

Răspuns: Desigur. Haideţi să ne privim unul pe altul  aşa cum o facem cu prietenii noştri buni sau cu copiii noştri şi astfel să ne simţim unul pe altul. Dacă fac eforturi, în ciuda faptului că este neplăcut pentru mine să ascult pe cineva, atunci, în ciuda antagonismului meu şi mulţumită acestui efort, voi începe să îl simt mai bine. Asta înseamnă că am obţinut un nou instrument de percepţie. O persoană mă împinge la o parte, dar în ciuda acestui lucru eu depăşesc aversiunea creând din sentimentele negative şi pozitive din interiorul meu un instrument distinctiv pentru a intra în ea, pentru a începe să o simt.

Dacă nu aş avea aversiunea pentru ea, ar fi foarte dificil pentru mine să fac acest contact. Aş accepta simpul ce iese din ea într-o formă plăcută şi aş adapta-o înăuntrul meu conform percepţiei mele. Dar atunci când o fac în mod opus, este ca şi cum aş penetra în această grosime, această forţă a depăşirii, iar apoi contactul cu persoana este creată înăuntrul meu.

De aceea, în timp ce creştem, oamenii care ne-au fost anterior plăcuţi, sunt deodată revelaţi ca neplăcuţi şi invers. Totuşi, înţeleg că mulţumită acestei opoziţii, primesc oportunitate de a penetra adânc în ei.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr. 13

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Cred că în cursul anului care vine umanitatea va realiza că îi este imposibil să continue această cursă a supraconsumului, supraproducţiei şi a inflaţiei. Această bulă trebuie să se spargă şi noi trebuie să începem să consumăm rezonbil, să implementăm o distribuţie corectă a muncii şi a resurselor către toată lumea.

Orele care vor deveni libere pentru oameni, ca urmare a acestor schimbări, se vor folosi pentru educaţia integrală, în care fiecare persoană va începe să simtă un nou nivel al existenţei, o stare spirituală, şi va începe gradual să simtă ce înseamnă comuniunea. În această dorinţă comună, această intenţie şi direcţie a gândurilor comună, vom începe să atingem următorul nivel al naturii şi armonia acesteia. Senzaţiile noastre corporale vor începe să dispară, pentru că acestea există la nivel animal.

Aceasta este starea pe care trebuie până la urmă să o atingem. Natura ne asistă în două modalităţi: dându-ne lovituri şi revelându-ne noi orizonturi.

Simt că acest an este foarte puternic şi fundamental. Trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru a ajuta umanitatea să nu mai meargă în direcţia protecţionismului şi separării. Trebuie să îi ajutăm pe oameni să înţeleagă că avem nevoie să ne direcţionăm către o conexiune viitoare.

Europe începe deja să realizeze asta. Piaţa de astăzi din Europa este un exemplu. Ei joacă un joc al „ Ce ce va întâmpla dacă ne separăm?” iar apoi întâmpină probleme enorme. De aceea, ei se îndreaptă către o mai mare globalizare şi integrare.

Aceasta este o schimbare, o realizare critică a direcţiei de luat şi unde se găseşte salvarea. Sper ca Europa să depăşeasă în final acest vârf special, îndreptându-se mai departe înspre integrare şi conexiune; altfel nu va supravieţui.

Dacă merg înainte către integrare, atunci vor descoperi enorme oportunităţi şi vor fi un exemplu pentru toată umanitatea. Nu va trebui să îşi redezvolte industria pe care au mutat-o în Est şi în Asia, în special către China.

Dacă acest proces îşi urmează cursul corect atunci vom vedea umanitatea dezvoltându-se într-o manieră blândă şi va fi un bun exemplu pentur toată lumea. Va fi o imgine favorabilă. Sper că se va întâmpla aşa.

Dacă nu ne îndreptăm în această direcţie, atunci, din nefericire, ar putea fi mari probleme internaţionale şi globale, care ne vor duce la acelaşi rezultat.

Din “Discuţei asupra educaţiei integrale” nr.4, 12/18/11

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→