Category Archives: Educatie

Pe cine ridicăm: „Stăpâni” sau muncitori?

O persoană trebuie să aibă grijă în mod constant pentru că în orice moment, aşa cum spun înţelepţii, poate înclina balanţanu numai în favoare sa ci şi în favoarea întregii lumi. Dar asta nu înseamnă că nu putem face greşeli. Astăzi trecem prin faza de pregătire şi desigur că facem greşeli.

Dacă faci eforturi şi faci greşeli, este normal. În timpul perioadei de pregătire, o persoană nu corectează încă nimic, ci numai îşi pregăteşte dorinţele pentru corecţie. Asta este şi ceea ce îi învăţăm pe copii. Nu le cerem o muncă reală, pe care nu sunt încă în stare să o facă. Nu îi estimăm după rezultate, ci după ceea ce au învăţat. De exemplu, dacă dau unui copil o jucărie şi el o ia şi o sparge, este normal pentru el şi, cu toate că jucaria este stricată el a învăţat ceva din asta. Poate descoperi că nu este nimic înăuntru, sau că este un arc; copilul a învăţat ceva şi ăsta este principalul câştig.

Nici măcar nu pedepseşti un adolescent pentru lucruri pentru care adulţii merg la închisoare. În timpul perioadei de pregătire, nu se aşteaptă de la o persoană să obţine rezultate adevărate. Principalul lucru este să se pregătească pentru corecţie şi să avanseze, chiar prin corupţia pe care o descoperi. Acesta este principiul învăţării. De aceea învăţământul tradiţional din şcolile noastre şi din universităţi este inutil; unei persoane nu i se permite să facă greşeli. Se aşteaptă de la ea note bune şi realizări mari şi persoana nu se gândeşte la esenţa materialului, la cum să pună împreună materia care îi este prezentata gata făcută. Nu, trebuie să ia o notă iar restul nu o interesează.

Deci nu nu mai este o pregătire pentru ceva măreţ. Sistemul educaţional produce oameni care nu ştiu cum să gândească.

De fapt, în faza de pregătire, în procesul de învăţare, un singur lucru ar trebui să se aştepte de la cineva: să absoarbă câtm mai multe lucruri bune şi rele, să se ridice şi să cadă constant. Nivelul său de pregătire ar trebuie să fie estimat şi nu cât de multe cunoaşte. Nu contează dacă a spart ceva pe drum. O persoană care vrea cu adevărat să fie expertă într-un anumit domeniu ar trebui să se conecteze cu materialul cu care va lucara, să îl studieze şi penetreze. Pentru a face asta, trebuie să spargă materialul brut şi să se scufunde în această spargere, în adâncimile materialuli brut.

Aceasta este o metodă total diferită de învăţământ şi educaţie, o metodă care este opusă metodei curente. Nu există note, pentru că în timpul pregătirii nu există nimic pentru care să se dea note. Nu este nici recompensă pentru rezultatele viitoare pentru că altfel omul şi-ar dori recompensa.

În lume, totuşi, oamenii preferă ceva care promite o recompensă. În ultimii 30-40 de ani, oamenii au devenit foarte limitaţi şi nu pot găsi soluţii chiar la crize mici. Asta pentru că nu au o abordare creativă pentru învăţământ. Omul nu a fost construit din spargere astfel încât să fie cu adevărat complexs şi cu multe feţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiul celor zece Sefirot

Aducând Lumina în sistemul de educaţie

Întrebare: Sistemul actual de educaţie este limitat. Produce profesionişti dar nu oameni creativi sau artişti care să analizeze şi rezolve problemele globale. Cum poate fi schimbată situaţia?

Răspuns: Asta se poate face numai pe baza înţelepciunii Cabala. Nu există o altă cale. După ce spargerea s-a revelat în ultimele decenii, umanitatea poate fi corectată numai de Lumina Reformatoarea şi niciun expert sau artist nu ne poate ajuta aici. Astăzi, criza este aşa de adâncă înăuntrul dorinţei de primire, încât numai Lumina Reformatoare poate corecta situaţia.

Crizele precedente au fost numai în dezvoltarea nivelelor mineral, vegetal şi animal ale naturii şi ele ne-au împins către criza curentă care este globală şi comprehensivă, la nivelul de vorbitor. Acest nivel nu poate fi corectat continuând să ne dezvoltăm în plan egoist, ci numai de către Lumina Reformatoare care ne va ridica în sus către următorul nivel. Nu mai avem unde să ne dezvoltăm. Trebuie să ne ridicăm.

Numai noi putem învăţa umanitatea asta; nicio educaţie pedagogică nu poate ajuta aici; vorbimd despre un tip diferit de educaţie şi antrenament, unul care permite oamenilor să deschide lumea integrală pentru oameni.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiu celor zece Sefirot

Ce este Dumnezeul din noi?

Întrebare: În psihologia relaţiilor familiei, perioada în care oamenii îşi demonstrează calităţile lor cele mai bune unul altuia se termină relativ repede, pentru că de fapt nu avem aşa de multe calităţi bune. Eventual începem să descoperim şi să ne acceptăm unul altuia punctele slabe.

Răspuns: Atunci când revelăm esenţa omului, nu găsim nicio singură calitate pozitivă, decentă. Haideţi să ne uităm în sursa unor asemenea mişcări pozitive ca iubirea şi compasiunea. O persoană o ajută pe alta, simte iubire şi compasiune, face sacrificii persoanle, dar toate astea răsar din calităţile ei egoiste. Nu putem atribui aceste calităţii virtuţii sale personale, pentru că le primeşte de la natură.

Dacă sunt creat cu toate aceste calităţi frumoase, oamenii spun despre mine: „Ce persoană specială!” Dar dacă natura ne dă un set de calităţi diferite, spunem: „Ce persoană urâtă, îngrozitoare!” totuşi, nici eu nici el nu avem nimic de a face cu asta.

De aceea, până să marcăm o persoană relativ la tot ceea ce este inerent în ea, trebuie să distingem simplu un contur gol şi atribuim toate astea nu ei, ci calităţilor sale inerente. Iniţial, o persoană nu are nici calităţi pozitive nici negative. Trebuie să acceptăm o persoană pentru dispoziţia ei de a fi corectată şi să nu dăm atenţie caracteristicilor sale.

Nu contează cine eşti, atunci când vine vorba de relaţii interpersonale, o ascensiune deasupra are valoarea finală. Deodată descoperi că toate calităţile tale pozitive sunte de fapt mai rele decât cele negative, pentru că ele par bune în afară, dar de fapt provin dintr-un egoism adânc.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr 13, 12/18/11

O boală este o corecţie

Întrebare: În psihologie, o criză este descrisă ca un fenomen dureros, dar dacă o persoană o depăşeşte şi nu renunţă, tranzitează la un nou nivel, unde o mare cantitatea de energie este descătuşată şi persoană începe să trăiască o nouă viaţă.

Răspuns: Chiar mai mult, orice boală este, de asemenea, un act de vindecare. Să presupunem că apare o disfuncţionalitate. Acum este corectată, compensată într-un anume fel. Iar în timpul când este compensată şi corectată, o considerăm o boală. În realitate, totuşi, este deja o corectare.

În mod intenţionat avem vaccinuri; injectăm mici boli în organism pentru a simula o reacţie pozitivă, pentru a preveni ameninţările externe.

Dacă colectăm împreună toate aceste simptome critice, dureroase, vom descoperi că ar trebui să ne referim la ele ca la o naştere a unei noi stări, o îmbunătăţire a sănătăţii, o corectare, ajustarea noastră şi ridicarea la un nou nivel.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Să ne simțim unul pe altul

Întrebare: Să presupunem că în procesul de interacţiune cu o persoană, simt o senzaţie neplăcută de la ea. Poate fi asta o invitaţie de a face un efort pentru a mă conecta cu ea?

Răspuns: Trebuie să te conectezi cu ea. Pune-o în faţa ta şi apoi te gândeşti la ea ca şi cum ai fi tu. Asta este munca ta internă. Din nou, ea depinde de nivelul la care este făcută. Câteodată, trebuie să ne opunem unul altuia pentru a săpa mai adânc, pentru a veni într-un contact mai mare. În esenţă, avem nevoie de contradicţie pentru a ne simţii mai bine unul pe altul.

Contact nu înseamnă să învolburăm imaginea. Din contra, această imagine trebuie să devină mai clară. Trebuie să văd într-o persoană totul opus mie şi, în acelaşi timp, dorinţa ei de a fi cu mine. Când punem aceste două lucruri una peste alta, obţinem un dipol: calităţile opuse cu calităţile pozitive deasupra lor. Această structură tip dipol ne dă perfecţiunea şi ne ascute simţurile, percepţia şi adeziunea.

Acestă contradicţie este opusă reacţiilor normale ale lumii noastre, pentru că adăugăm aici un nivel pozitiv. Asta nu există în lumea noastră.

În lumea noastră suntem dispuşi să acceptăm anumite înţelegeri şi concesii, dar ele sunt duse la un singur nivel: cel egoist. Aici, noi încercăm să facem totul pentru a ne lua pe noi şi pe altul la nivelul următor, coordonându-ne şi în nici un caz îndepărtând sau ştergând calităţile noastre negative iniţiale. Ele continuă să se dezvolte între noi în mod rapid.

Reiese faptul că grupul în care membrii au o bună conexiune între ei, avansează, se dezvoltă şi descoperă în ei calităţile sălbatice şi instinctele primitive: ura, invidia şi gelozia şi totul este pentru nimic, aşa cum spun. Înţelegem că totul este pentru ca noi să ne ridicăm deasupra şi să le folosim în mod corect. Astfel, natura ne ajută în dezvoltarea noastră interioară.

Invers, grupul care prind materialele mai greu şi pune puţin efort în conexiunea dintre ei, nu descoperă rezistenţa şi calităţile negative în eforturile lor de a se uni. Astfel, dipolul lor este mic.

Din  “Discuţie asupra educaţiei integrale” 13, 12/18/11

Grupul este baza pentru revelarea secretelor Naturii

Înteţelepciunea Cabala este metoda care este acum revelată pentru realizarea noastră, pentru a înţelege sistemul unit al guvernării, programului şi structurii universului, care ne va ajuta să depăşim toate problemele şi necazurile. Programul Naturii ne influenţează în mod intenţionat, în aşa fel încât noi vom realiza şi adopta tot volumul în care ne aflăm.Acestea este motivul pentru care studiem înţelepciunea Cabala. În principiu, natura ne împinge către această stare de multe milioane de ani.

Cu toate că nu simţim încă acest volum al universului, astăzi avem materiale care ne vorbesc de asta şi despre grupurile înăuntrul cărora putem începe acestă realizare. Înăuntrul unui grup, putem construi o anumită similaritate cu universul, un micro-cosmos.

Dacă ne unim unul cu altul, în aşa fel încât înăuntrul nostru, înăuntrul unităţii noastre, ar fi forţe de interacţiune deasupra egoismului nostru, apoi, gradual, vom fi în stare să ajungem la o stare în care vom crea o zonă distinctivă de test, un loc ca într-un laborator de cercetare. Studiindu-ne noi înşine şi studiind conexiunea dintre noi, derivată din acţiunile corecte dintre noi, vom începe să simţim manifestarea forţei superioare şi, gradual, să o revelăm în acest laborator, în această conexiune dintre noi.

O vom descoperi în acelaşi fel în care un fizician descoperă secretele naturii cu ajutorul unor imense echipamente, instrumente şi acceleratoare. Numai că acest accelerator, acest instrument, trebuie să fim noi, unitatea noastră, grupul nostru, în care creăm condiţiile petnru ca forţa superioară să se manifeste şi de la o stare ascunsă să devină revelată.

În principiu, asta facem şi suntem pionieri în asta. Restul lumii simte că ceva trebuie să li se întâmple, că trebuie să ajungă la ceva, că sunt în faţa a ceva care nu are o soluţie raţională în calităţile şi instrumentele noastre obişnuite.

Astăzi, nu putem rezolva orice problemă din lume sau chiar o problemă particulară, personală. Atât de interconectate au ajuns problemele. Asta pe de o parte. Pe de alta, ele nu sunt rezolvabile la nivel pământesc.

De aceea, este foarte important pentru noi să adoptăm înţelepciunea Cabala mai repede, să o realizăm în grupuri separate, iar în grupul nostru comun să revelăm forţa superioară, să începem să interacţionăm în mod clar cu aceasta şi să „împingem” această metodologie în lume. Apoi, vom ştii cum să o introducem mai bine, să o prezentăm şi să o revelăm lumii astfel încât să nu o facem fără dovezi.

Simţim şi înţelegem cumva cum să face asta, pentru că avem o predispoziţie particulară, internă. Am dezvoltat-o deja. Ne-am născut cu o asemenea predispoziţie, cu punctul în inimă. Restul umanităţii nu îl are. De aceea trebuie să le demonstră metoda Cabala la nivelul lor.

Numai atunci vom fi în stare să purtăm întreaga lume cu noi, altfel va fi un dramatic drum al suferinţei. De aceea aspiraţia noastră către unitate este o aplicaţie practică a studiului nostru.

Din KabTV “Fundamentele societăţii integrale” 2/5/12

O viaţă bună pentru totă lumea

Întrebare: Scopul cursului de educaţie integrală este dezvoltarea unei aşa zise vieţi bune pentru cei fără loc de muncă?

Răspuns: În general, vrem să creăm o viaţă bună pentru toată lumea.

Vrem să o facem într-o asemenea măsură încât oamenii fără loc de muncă (să spunem un miliard de oameni) să aibă ceva de făcut. Vrem să distribuim munca printre toţi oamenii conform cu deprinderile lor, astfel încât toată lumea să muncească două sau trei ore pe zi şi să se simtă obligată şi capabilă să dăruie societăţii. Dar în restul timpului să rămână în sistemul de educaţie integrală.

Din discuţie asupra educaţiei integrale, nr. 12 din 16.12.2011

Niciun sentiment – Nicio discuţie

Întrebare: Presupunând că devin integral şi că mai târziu o altă etapă a dezvoltării devine revelată în natură. Trebuie să reajustez din nou sau asta este ultima etapă a dezvoltării?

Răspuns: Nimeni nu ştie. Nu îţi pot spune asta.

Ce personă serioasă poate vorbi de ceva care nu se încadrează în studiul şi sentimentele ei? Să ne imaginăm ceva? Asta nu este serios. Numai filozofii şi mistici sunt capabili de asta.

Noi ne ocupăm cu ştiinţa şi ne bazăm numai pe date ştiinţifice. Nu discutăm şi nu luăm în considerare altceva ce nu descoperim în natură. Astfel, există loc doar  pentru experimente.

Din discuţie asupra educaţiei integrale, nr. 12 din 16.12.2011

Luând întreaga lume în consideraţie

În timp ce investigăm Universul, descoperim că toate sistemele sunt interdependente. Planetele se învârt în jurul soarelui, în timp ce sateliţii lor se învârt în jurul planetelor. Cu cât investigăm mai mult acest sistem enorm, cu atât mai clar vedem că toate componentele lui există într-o mişcare interdependentă şi se influenţează una pe alta. Luna de deasupra Pământului influenţează tot ce are loc pe suprafaţa Pământului: sănătatea noastră, senzaţiile, curenţi adânci din ocean, etc.

Soarele ne influenţează şi el: percepm chiar şi cea mai mică explozie solară care are loc. Se spune că anumite fenomene care au loc în soare pot chiar pune în pericol însăşi existenţa Pământului, fiind posibil chiar să îl incinereze.

Biologi, zoologi şi botanişti, ne spun că apariţia vieţii pe Pământ a fost posibilă doar datorită unor condiţii speciale care nu există nicăieri în altă parte din Univers. Până în acest moment, ei nu au descoperit nicăieri altundeva viaţă şi este puţin probabil să existe în altă parte. Iar originea vieţii presupune multe condiţii care se referă la parametrii care trebuie să fie  îndepliniţi simultan, cum ar fi: forţa gravitaţiei, cantitatea de apă, presiunea, temperatura, etc, ar însemnaă că toţi aceşti parametrii fac parte de fapt dintr-o forumulă gigant. Şi numai dacă facem un calcul foarte precis, conform acestei formule, vom fi în stare să învăţăm precondiţiile necesare apariţiei vieţii.

La ştiri ni se spune de obicei cum va fi vremea în următoarele câteva zile. Meteorologii pot face o previziune a vremii pentru o săptămână, dar nu mai mult. De ce?

Previziunile pentru temperatură, umiditate sau vânt sunt bazate pe calcule executate folosind formule complexe şi computere puternice şi iau în considerare condiţiile de climă din întreaga planetă, pe scurt, conexiunea dintre aceşti parametrii este aşa de complexă, adâncă şi bogată, încât chiar şi o simplă predicţie pentru temperatura aerului de mâine, înălţimea valurilor sau alţi factori de care avem nevoie pentru a planifica zborurile avioanelor, rutele vaselor şi tot felul de parametrii pentru alte scopuri, vorbesc de interconexiunea dintre toate părţile naturii, de cum natura nemişcată influenţează vegetalul, cea vegetală influenţează animalul şi animală influenţează omul, în timp ce omul le influenţează pe toate.

Viaţa noastră depinde de natura minerală deoarece trăim pe pământ şi ne extragem toate resursele din adâncuri.  Depindem de natura vegetală deoarece pe aceasta se bazează agrigultura şi, de asemenea, de natura animală deoarece sunt produse alimentare necesare existenţei noastre. Pe deasupra, nu vom fi în stare să ne susţinem o viaţă normală cu excepţia unei societăţi în care fiecare îşi ocupă locul îndeplinind o anumită funcţie.

Cu cât am progresat mai mult de-a lungul istoriei, cu atât mai complexă a devenit societatea noastră şi cu atât am devenit mai independenţi unul faţă de altul. Astăzi facem tranzacţii şi transferăm bani de la o bancă la alta, trimitem nave cu diferite încărcături de la un continent l altul. Iar dacă ne referim la hainele pe care le purtăm, putem spune cu încredere că nu este doar o ţară participantă la fabricarea lor. Una produce materialul brut, alta le procesează, alta le pune împreună şi alta se ocupă de marketing şi vânzare. Asta arată cât de dependenţi suntem unul de altul.

Suntem deja obişnuiţi cu această interdependenţă şi o luăm ca atare. Doar ca aceasta este doar o interdependenţă comercială şi financiară şi nu a necesitat niciodată o implicare emoţională. Dar în ultimul timp observăm că conexeiune dintre noi a atins o asemenea proporţie încât aceasta cere o cooperare adâncă, strânsă.

Mai mult, se manifestă într-o aşa măsură încât orice se întâmplă într-o ţară are repercursiuni în afacerile alteia, chiar să schimbe regimul. Un exemplu sunt protestele din Siria, unde reprezentanţi din diferite ţări îşi arată îngrijorarea pentru că mulţi civili sunt ucişi. Iar ambasadorul Siriei nu are nimic de răspuns la asta. Acţionează ca şi cum nu ar fi ţara sa şi nu are nimic de a face cu asta. Astfel, această dependenţă ne obligă pe toţi.

Vedem că suntem aşa de interconectaţi unul cu altul încât acum avem nevoie de variate mecanisme de guvernare internaţională, fără de care nu am exista în mod normal. De fapt, dacă vrem să avem comerţ, dezvoltăm ştiinţa şi cultura, dacă vrem o viaţă prosper, avem nevoie să dezvoltăm un sistem de educaţie similar şi să îl aplicăm în viaţă.

În timpul ultimelor decade, turismul a înflorit în lume. În timp ce vizităm diferite ţări, vedem cum în acest timp ţările s-au apropiat una de alta în termeni ai nivelului calităţii vieţii oamenilor şi a abilităţii lor de a percepe ceea ce îi înconjoară. Privim la televizor, ascultăm ştirile, ne conectăm virtual prin Internet. Iar această conexiune dintre noi ne va ajuta în curând să eliminăm barierele lingvistice: Noi computere vor traduce automat pentru noi, iar cineva care nu ştie să spunem engleza, care astăzi este limba internaţională, va avea abilitatea să se conecteze cu toată lumea.

Conform cercetărilor moderne, se pare că o persoană obişnuită este conectată cu întreaga lume prin patru dintre cunoscuţii lui. Devenim mai apropiaţi unul de altul în aşa măsură încât aproape de ţinem unul pe altul de mână. Astăzi, nicio ţară nu mai poate fora sonde în adâncime, chiar dacă este propriul teritoriu, pentru prin asta ar putea deranja echilibrul din interiorul crustei terestre şi orice se întâmplă într-o ţară va avea consecinţe nu numai pentru vecini ei ci pentru tot restul lumii.

Am semnat tratate internaţionale care privesc diferite sfere ale activităţii umane, care pot face rău altora, de exemplu cele privitoare la pescuit. Fiecare ţară are propriile limite la emisiile de elemente dăunătoare în atmosferă sau în extragerea resurselor naturale din adâncurile pământului. Începem să simţim din ce în ce mai mult că trăim pe o singură planetă şi că ea este casa noastră pe care o locuim împreună. Şi într-adevăr, aici suntem cu toţi dependenţi unul de altul şi nu putem face tot ceea ce ne place.

Din nefericire ne dezvoltăm încă în mod egoist iar asta nu ne permite să ne luăm în considerare unul pe altul. Am umplut chiar spaţiul trimiţând rachete astfel încât, în acest moment, o mare cantitate de sateliţi, ca şi milione de fragmente ale acestora, mici şi mari, înconjoară pământul. Iar dacă se întâmplă un accident la staţia spaţială, toate fragmentele acesteia pot cădea oriunde şi pe oricine.

Suntem, de asemenea, martorii unor fenomene neplăcute, ca erupţia vulcanilor în Islanda, care au afectat toată Europa până în Siberia, paralizând operaţiile a multor aeroporturi. Iar tsunami din Japonia care a fost provocat de un cutremur şi a produs daune la o centrală nucleară a forţat multe ţări să se gândească că poate merită să suspende dezvoltarea puterii nucleare.

Vedem că nicio o singură naţiune nu poate să îşi construiască politică fără a considera zeci şi chiar sute de factori externi. În fiecare moment trebuie să ia întreaga lume în consideraţie. Iar asta se întâmplă chiar şi celor mai puternice țări care conduc şi care ar părea că nu trebuie să se justifice nimănui. Şi totuşi, ele trebuie să îi considere şi pe alţii, pentru că suntem cu toţi dependenţi unul de altul şi cine ştie cum cea mai mică schimbare în vreuna dintre ţări va avea impact asupra celorlalte.

Din emisiune de la KabTV „O nouă viaţă”, episodul 5 din 02-01-2012

Durata somnului

Întrebare: Există anumită stări sau circumstanţe când o persoană nu are şansa să doarmă. Contează asta? Merită să luăm o pauză de 30 de minute de somn în timpul zilei?

Răspuns: Depinde de persoană. Totuşi, dacă o persoană munceşte din greu asupra sa, atunci îi recomand să ia o pauză în mijlocul zilei pentru a se odihni. Îi recomand, de asemenea, să practice o anumită tehnică care învaţă o persoanăn să doarmă 15 sau 20 de minute şi să se simtă cu adevărat foarte odihnit după aceea.

Este necesar în munca noastră, pentru că suntem în mod constant într-o stare de concentrare interioară către ascensiune, unire şi depunem eforturi mentale şi emoţionale mai mari decât cele normale. De aceea, trebuie să ne odihnim. Este mai important să ne odihnim în timpul zilei decât să dormim o întreagă noapte.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr.12, 12/16/11