Întrebare: În procesul oricărei activităţi există un criteriu al eficienţei muncii. Este foarte important ca oamenii să înţeleagă dacă îşi fac treaba bine sau nu, pentru a creşte calitatea acesteia, pentru a pune mai mult efort, etc. Care poate fi criteriul eficienţei în grupurile integrale, astfel încât o persoană să aspire să îşi îndeplinească activităţile mai bine?

Răspuns: Avem pentru asta un sistem de auto-evaluare foarte serios. Pentru că tu eşti în mod constant într-o mică societate, poţi întodeauna să te controlezi înăuntrul ei: Cât de conectat eşti la ea, cât de apropiat interacţionezi cu ea, cât de mult te influenţează, dacă te plasezi sub influenţa ei, cât de mult o influenţezi tu, cât de mult poţi să te laşi în jos în faţa ei şi cât de mult te simţi ca fiind vocea deciziei luată pentru a influenţa societatea.

Înseamnă că toate aceste criterii sunt mediul şi eu: Eu sunt deasupra lui pentru a-l influenţa în mod poziti; sunt sub el pentru a primi influenţa pozitivă. Şi la fel este în ceea ce priveşte mediul relativ la mine: mă influenţează de sus şi vrea să primească de jos de la mine partea mea de participare la el.

Sunt metode foarte simple, directe, ale evalulării stării cuiva. O persoană poate ştii în fiecare secundă unde se află.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr. 11, din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: La şcoală, învăţătorul întreabă de obicei iar studentul răspunde. Tu ai o abordare complet diferită. Pui întrebări foarte rar iar ca regulă aştepţi să fii întrebat. De ce?

Răspuns: Pentru că eu vreau ca eplicaţiile mele să trezească în student lipsuri, spaţiile goale, adică întrebări pentru a cunoaşte, a învăţa. O explicaţie făcută în mod corectă nu „îl face să tacă”, nu îi dă satisfacţie, împlinire. Relevă un pic din ceea ce explic, iar apoi studentul începe deodată: „Dar de ce este aşa? Dacă nu este aşa ci este total diferit?”

Este ca şi cum pun în explicaţiile mele şi întrebările mele, oportunitatea de a întreba şi perplexitatea adusă de ele, şi  o fac în avans. Vreau ca ei să găsească defecte în explicaţiile mele. Asta îi va ajuta să înţeleagă explicaţiile mai bine şi să le absoarbă. Este foarte important.

De aceea, dacă explic şi totul este clar tuturor şi nu există nicio întrebare, consider că nu am explicat de fapt nimic. Mă simt foarte rău atunci. Când sunt multe întrebări – „asta nu este aşa, nu de acolo, nu aşa” – atunci acesta este un material care va fi cu siguranţa absorbit.

Comentariu: O întrebare totuşi, nu este întodeauna o întrebare…

Răspuns: De cealaltă parte, fă tot ceea ce crezi că este necesar astfel încât audienţa să înveţe din asta. Mulţi oameni întreabă dar nu ştiu să îşi formuleze întrebările exact. Înţelegem că atunci învăţătorul trebuie să îl ajute pe student, să îl simtă.

Cred că dacă transmit informaţia în 15-20 minute şi apoi întrebările durează de două ori mai mult, atunci acea lecţie este absorbită cu adevărat. Este foarte important. Este ca şi cum aruncaţi momeala apoi ei o înghit şi se reped la ea. Cu ajutorul acestei momeli ei se vor apropia cu siguranţă de voi, se vor ţine de voi. Asta pentru că întrebarea sau răspunsul sau explicaţia, încep cu faptul că voi aveţi ceva iar ei nu au. Încercaţi să le transpuneţi lor ceea ce aţi decis la un anumit moment.

Transferul trebuie să se faca astfel: voi oferiţi informaţia iar ei, ca răspuns, pun orice fel de întrebare din întregul material pe care l-au auzit (numai auzit!), pentru a-l experimenta, stăpânii şi absorbii.

Întrebare: Care este caracteristica unui răspuns cu care să facă să înceteze interesul unei persoane?

Răspuns: Eu nu fac niciodată asta. Încerc să dau un răspuns în care ating în mod intenţionat un alt aspect. Studentul are imediat o reacţie: „Chiar? Şi cum se întâmplă asta?” Asta înseamnă că răspunsul la întrebare îl conduce către alte întrebări.

Vreau ca întregul material, pe care îl transmit pe durata primelor 15 minute, să fie mai târziu penetrat din toate părţile de întrebări. Atunci acesta va rămâne în ei. Prin răspunsurile mele îi ajut cu să pună o nouă întrebare. Răspunsul corect poartă următoarea întrebare în el, iar întrebarea corectă este deja o jumătate de răspuns.

Din “Discuţie asupra Educaţiei Integrale” 11, 12/16/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Puterea daruirii este puterea conectarii. Fără ea, nu am nici o legătură cu familia mea sau vreun contact cu alte persoane sau copii; nu am nici o legătură cu societatea umană ca întreg. Ne omoram pur şi simplu pe noi înşine şi comunitatea noastră prin esuarea de a folosi puterea daruirii.

Acesta este motivul pentru care acum a devenit absolut necesar pentru noi sa dobândim această putere. Aceasta este pur şi simplu o chestiune de viaţă sau de moarte. De aceea criza a venit să ne arate unde suntem. Am ajuns in aceasta stare pe cont propriu. Acum, avem nevoie doar s-o examinam şi s-o evaluam pentru a înţelege ceea ce ne lipseste. Ne lipseste puterea de a darui. Deci cum o dobandim? Doar prin construirea unui mediu bun.

Acest mediu nu există în natură. Trebuie sa-l construim în mod artificial, astfel incat sa ne serveasca ca exemplu, sa ne preseze şi sa ne împinga, ajutându-ne sa începem sa daruim un pic. Această societate va trata pe toţi ca si cum le-ar da un avertisment: „Tu nu vei primi nimic, dacă nu daruiesti. Nu numai ca nu vei primi nimic, dar vei pierde si respectul pe care il ai acum, astfel încât să simţi ca esti un nimeni, un zero absolut pe care toata lumea il dispretuieste. ”

Societatea te va influenţa prin copiii tai şi prin alte persoane a căror opinie o preţuiesti. Aceasta va submina sentimentul de auto-valoare şi respectul de sine în fiecare persoană care nu va depune eforturi spre daruire, arătându-i-se cât de mica şi corupta apare în ochii societăţii. Toată lumea se va tine pur şi simplu departe şi nu va dori să fie aproape de el sau ea.

În acest fel, vom obliga o persoană să se gândească la dobandirea puterii de a darui. S-o învatam ce este si s-o lasam sa vrea sa fie ca ea. Apoi, societatea o va trata invers: O va respecta şi o va preţui foarte mult.

Noi nu avem nici o altă alegere, deoarece avem nevoie sa invatam ce înseamnă sa daruiesti. Când vin să învaţ, sunt interesat in a avea munca mea cu mediul în aceste două planuri: cu un băţ impotriva egoismul meu, pedepsindu-mă cu dispreţul lor, iar pe de altă parte, lăudându-mă pentru dăruire. În acest fel, egoismul meu va alege sa pretuiasca puterea daruirii îndreptata împotriva sa.
Eu voi primi împlinire socială şi aprobare atunci când daruiesc. Societatea se va apropia de mine şi nu-mi va ofensa marele meu egoism si nu ma va ruşina.

Cu alte cuvinte, vom vedea că, în acest fel, acţionam mai presus de egoismul nostru care a crescut şi si-a umflat proporţia în fiecare dintre noi. Putem educa o persoană în special cu ajutorul egoismului,  prin influenţa mediului. Acest lucru se numeşte educaţie integrală, deoarece invatam o persoană să fie parte integrantă, conectata cu toată lumea.

O persoană începe să aprecieze forţa daruirii, prin virtutea careia dobândeşte respectul şi onoarea mediului. Oamenii o invidiază pentru  creşterea ei atât de mare şi pentru pretuirea atât de mare din partea mediului său. În acest fel, un egoist începe sa pretuiasca forta daruirii, sa vada ce se poate face cu mediul corect.

Aici, mediul joacă rolul de educator, ca un tată şi mamă în relatia cu un copil, ca educatorii şi profesorii în legătură cu un copil, sau ca un profesor în legătură cu un student. Marea societate umană acţionează în acelaşi mod în ceea ce priveşte fiecare adult.

Modul în care mediul tratează o persoană depinde de avansarea lui sau a ei. Apoi, datorită acestor două forţe: de primire şi de daruire la societate, o persoană dobândeşte un instrument de a săpa mai adânc în interiorul ei, al societatii şi al naturii. El sau ea începe să înţeleagă ce se întâmplă în domeniul forţelor, în psihologia lor lăuntrică şi in psihologia interioară a naturii şi societatii.

Acest lucru ajută o persoană sa înceapa sa simta modul în care aceste două forţe acţionează în toata realitatea, modul în care acestea funcţionează într-o stâncă, în plante şi animale, în interiorul omului şi în mediul înconjurător şi in familie-  peste tot. Ea lucrează cu aceste două forţe ca si cum ar fi proprietarul lor. În acest fel le analizează şi învaţă despre tot.

Ea intră într-o reţea care conectează toata realitatea, o reţea creată prin întrepătrunderea acestor două forţe. Acesta este motivul pentru care înţelege întregul program al creatiei, întregul nostru proces de dezvoltare şi unde conduce.

La urma urmei, totul este conform cu un anumit proces. Doar că noi nu vedem acum, deoarece operam doar cu o singură forţă. Atunci când o persoană începe să utilizeze ambele aceste forţe pe cont propriu, i se da un instrument ştiinţific de cercetare, cu ajutorul caruia examinează tot ce se intampla in natura. În acest fel, ea devine un adevărat maestru al soartei ei şi a tot ceea ce se întâmplă. Toate acestea se fac prin ridicarea constiintei la un nou nivel.

Dintr-o „Discutie despre educaţia integrală”  12, 16/12/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Stiu ca acordati atentie rutinei zilnice in grup si modului in care elevii au grija de sanatarea lor fizica.

Raspuns: Asa este. Daca oamenii din grup ar fi eliberati de munca inutila care doar polueaza mediul si ar putea petrece intre doua si trei ore pe zi lucrand in beneficiul societatii integrale, ei ar avea timp si ar participa cu siguranta la activitati sportive si ar face exercitii fizice.

O parte a activitatilor fizice ar avea loc in aer liber: in natura, pe plaja, la picnicuri, si alte activitati care in anumite conditii pot dura cateva zile. Noi deja facem aceste lucruri. Nu neglijam importanta dezvoltarii fizice.

In grupul nostru avem maseuri, chiropracticieni, dansatori minunati.Noi vedem ca grupul are propria sa viata, si prietenii se ajuta pentru a-si rezolva problemele de sanatate. Noi acordam o mare atentie acestui lucru, si eu consider ca este o parte inseparabila a cestui proces integral.

In afara pauzelor de masa si a altor evenimente, noi alocam exercitilor fizice.cel putin treizeci de minute pe zi, de trei ori pe zi (daca nu mai mult). In fiecare moment cineva poate lua o cafea, sau daca doreste poate fuma o tigara. Nimeni nu este ingradit in vreun fel. Insa, exercitiile fizice, mersul rapid, masajul, etc sunt absolut necesare.

Din  “Discutii despre Educatia Intergrala” #11, 12/16/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Diferenta fundamentala a vietii  noi pe care trebuie sa o construim este faptul ca in trecut noi am avansat in mod instinctiv pentru ca am fost condusi doar de forta primirii. Am cautat sa primesc doar, cat mai mult din orice loc.

Si acum trebuie sa dezvoltam o abordare care arata cat mai multa empatie pentru altii, sa ne corectam, sa ne completam si sa ne unim cu ei. Apoi, in mine incep sa lucreze doua forte: cea pe care o dezvolt acum, care este forta daruirii, conexiunea, reciproca participare, si iubirea, si vechea forta a primirii din mine.

Forta primirii nu moare. Nu ramane aceeasi, ci continua sa creasca si sa se dezvolte impreuna cu forta daruirii. Astfel aceste doua forte se completeaza reciproc la gradul uman, si asta imi lasa loc pentru mai multa creativitate.

Aceasta dezvoltare nu actioneaza orbeste; eu nu ma mai misc in directia in care ma impinge egoismul, cand alerg ascultator catre fiecare ispita, in toate directiile. Acum ma dezvolt simtind si intelegand, evaluand constient si critic ce se intampla. Ma corectez combinand cele doua forte, adaugand una la cealalta, alaturandu-ma lor pentru a fi intr-o stare de echilibru tot timpul.

Exista un echilibru in fiecare atom, molecula, sau organism viu. Apoi peste acest echilibru, noi descoperim o dorinta adutionala si ajungem la un echilibru de nivel mai inalt. Astfel, noi evoluam catre o stare mult mai perfecta. Acesta este procesul prin care trebuie sa trecem.

Obiectivul major al acestui proces este sa ne dezvoltam constiinta: ce suntem si in ce sistem putem exista cu adevarat? Apoi, patrunzand in profunzimea propriei noastre naturi prin echilibrul celor doua forte interioare, noi incepem sa simtim straturile ascunse, si spatiile care nu ne sunt accesibile acum.

Apoi, vom intra in sistemul fortelor care sunt deasupra timpului, spatiului si miscarii. Noi vom ajunge la realizarea si implinirea interioara in sentimente si minte, si care nu au legatura cu existenta corpului nostru. In fond, acest lucru are loc doar in realizarea spirituala, in noua constiinta pe care o obtinem. Corpul nostru este doar purtatorul fortelor instinctive initiale, necesare pentru a ajunge la gradul de om.

De aceea noi trebuie sa apreciem aceasta perioada si aceste stari tranzitorii, intelegand unicitatea timpului si conditiilor. Ne-am apropiat de momentul nasterii noastre ca fiinte umane, Adam, „similari” cu natura. Avem in fata noastra o dezvoltare blanda si draguta care include intelegerea si realizarea personala, care ne duce catre o viata minunata fara restrictii.

Din KabTV’ “O Viata Noua” Episodul 12, 1/10/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Pentru prima data, in locul miliardelor, aproape haoticelor si neconectatelor legi ale naturii, incepem sa simtim ca o noua lege actioneaza asupra noastra. Noi toti ne aflam sub influenta acesteia, ca unitate si ne indreptam in aceasta directie.

Niciodata nu au fost diverse parti ale umanitatii intr-o asemenea stare. America de Nord si de Sud, Europa si Africa, Asia si Siberia, chiar si Australia si Noua Zeelanda, se afla intr-un proces de declin, in recesiune, si nu conteaza in ce societate traim, carei civilizatii sau religii apartinem, si cum este societatea structurata. Nori imensi coboara asupra lumii noastre si ne cuprind pe toti.

Noi depindem cu adevarat unii de altii. Oamenii descopera asta, si noi simtim acest lucru datorita crizei si ca o consecinta a interconectarii dintre noi. Reiese de aici ca toti suntem inruditi printr-un lung sir de oameni; exista „efectul fluturelui”; unele cercetari arata ca gandurile unei persoane afecteaza clima, si ca tsunami si cutremurele sunt strans legate de relatiile dintre oameni si stilul lor de viata.

Ceea ce inseamna ca fiecare dintre noi se confrunta cu o singura lege care ne uneste cu forta, si daca vrem sa avem o viata mai buna, trebuie sa gasim o cale sa ne apropiem de aceasta in loc sa ne indepartam, si sa dorim sa ne conectam impreuna intr-o aspiratie corecta, frumoasa si buna.

Apoi vom avansa impreuna cu legile naturii si nu impotriva lor deoarece indiferent de situatie natura va castiga! Noi nu putem schimba legile naturii; ele nu sunt asemeni guvernelor care pot schimba forma legilor societatii in functie de interesele lor mercantile.

Aceasta lege este deasupra noastra, precum legile fizicii, chimiei sau cele biologice. Noi putem doar sa le studiem si sa le folosim in forma corecta. De aceea noi trebuie sa intelegem aceasta lege si sa ne conectam la ea cat de mult posibil. Si aceasta lege este legea generala a naturii.

Din KabTV’ “O Viata Noua” Episodul 4, 1/1/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Ficare dintre noi are o predispozitie pentru a face anumite actiuni care sunt neplacute celor din jurul noastru. Noi putem imparti actiunile cuiva in bune sau rele in functie de noi insine si actiunile in relatie cu societatea. Noi trebuie sa invatam persoana sa nu isi faca rau, sa nu se raneasca fizic, pentru ca desi in noi exista mecanisme de aparare, exista de asemenea si impulsuri distructive.

Tot astfel trebuie sa tratam cu grija si preocupare mediul. Mediul este natura neinsufletita, vegetala si animata in care traim si pe care trebuie sa o protejam. Este necesar sa invatam persoanele sa aiba o atitudine corecta fata de ecologie de vreme ce mancarea, climatul si intreaga noastra existenta depinde de asta. Noi traim in sanul naturii, si partile sale vegetale, animate si chiar minerale au o importanta mare pentru noi deoarece primim totul de la acestea. De aceea trebuie sa invatam persoana cum sa trateze mediul ecologic cu mare grija.

Si in al doilea rand, trebuie sa invatam persoana sa se raporteze corect la societatea umana, sa exercite o influenta pozitiva asupra acesteia pentru ca, in final, aceasta ii influienteaza viata.

Astfel, relatia omului cu societatea si a societatii cu omul sunt cele mai imprtante aspecte ale educatiei. Toate celelalte sunt abilitati profesionale pe care trebuie sa le dam persoanei astfel incat el sau ea sa fie utili celorlalti si sa aiba o existenta onesta fata de sine.

Ceea ce lipseste dezvoltarii noastre este abilitatea de a da unei persoane tinere si chiar si noua, ca adulti, o asemenea educatie, o viata, astfel incat in timp ce vrem sa ne schimbam situatia, sa avem grija de societate a carei influienta poate fi benefica.

Asa cum am spus anterior, o persoana nu este capabila sa isi imbunatateasca ea insasi viata. Acest lucru poate fi facut doar de mediu, care ma obliga, imi ofera suport, si imi schimba sistemul de valori si prioritati. Din aceasta cauza, in mine apar noi dorinte si eu imi stabilesc noi scopuri.

De aceea viitorul persoanei depinde doar de alegerea si crearea propriului mediu, in special in generatia noastra globala si interconectata. Fiecare persoana din lume determina ce se intampla cu ceilalti. Daca unele state incep sa trateze rau alt stat, acest lucru afecteaza intreaga existenta a celui din urma, care trebuie sa se apere si sa aiba grija de propria sa siguranta.

Aceasta interdependenta reciproca ne va forta sa construim si sa structuram un sistem global de educatie. In plus, in procesul educatiei noi trebuie sa invatam si sa ii invatam si pe altii ca viitorul nostru depinde in intregime de mediul nostru.

Se pune problema daca o persoana are liber arbitru si posibilitatea de a alege? Poate persoana sa faca, sa efectueze si sa realizeze ce doreste? Noi vedem ca nu reuseste.

Daca pana acum m-am dezvoltat datorita propriilor mele proprietati intrinseci, genelor cu care m-am nascut si mediului inconjurator care m-a format (parinti, gradinita, si scoala), atunci avansand, ca adult pot alege de asemenea cum sa le schimb pe unele dintre ele. Insa realizarea transformarii mele apare intotdeauna cu ajutorul societatii datorita faptului ca eu aleg si imi structurez ordinea preferintelor si decid daca merita sa ma aflu sub influenta unei asemenea societati. De aceea am libertatea de a alege, insa aceasta este exercitata doar prin alegerea mediului.

Din KabTV “O Viata Noua” Episodul 3, 29/12/2011

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Dezoltarea ne poarta de la o lume a consumului catre o lume a daruirii. Mii de generatii care au trait in aceasta lume au fost conduse de puterea egoismului. Daca urmatorul pas al umanitatii trebuie sa aduca lumea catre lumea daruirii, atunci cum arata aceasta lume?

Raspuns: Este numita o lume a daruirii, insa in ea exista ambele forte.Forta daruirii exista in lumea consumului, insa este folosita doar pentru a primi. Lumea nu poate exista doar cu o singura forta in ea: trebuie sa existe intotdeauna doua forte.

Intrebarea importanta este care este forta determinanta: Cine se schimba? Daca forta primirii decide totul, atunci forta daruirii ii serveste acesteia.

Doresc sa dau putin si sa primesc mult. Doresc sa investesc intr-o afacere pentru a castiga mai mult. Dezvolt totul pentru mai mult profit si beneficiu.

Intreaga lume vegetala, si animata, si omul ca parte a naturii animate, se dezvolta prin dominatia fortei de a primi in detrimentul fortei de a darui. Acest lucru devine evident cand este vorba despre om, care ca un mare egoist, foloseste aceasta forta intr-un fel care raneste pe aproapele sau. In om, dominatia fortei de a primi asupra celei de a darui este clara, insa aceasta dominatie este mai primitiva la nivelurile mineral, vegetal si animat.

Atunci cand privim o persoana, noi putem vedea foarte clar, ca tot ceea ce face aceasta este pentru propria a placere, pentru beneficiu. Omul nu poate face nimic faca a avea un beneficiu. Natura ne-a facut astfel incat nu facem nici o miscare daca nu capatam placere, daca nu avem un beneficiu: realizarea trebuie sa fie mai mare decat investitia. Investitia mea este daruirea, si primirea trebuie sa fie mai mare decat daruirea. Ceea ce inseamna ca puterea regulilor primirii ationeaza aupra puterii daruirii.

In final, noi vom renunta la modul in care folosim forta primirii care actioneaza asupra fortei daruirii; noi vrem sa avem un profit de pe urma oricui fara sa avem sentimente de rusine. O persoana este gata sa ucida, sa vanda, si sa distruga pe oricine doar pentru a primi un gram de implinire si placere; in acelasi timp, persoana nu tine cont de nimeni.

In acest fel a crescut forta primirii in relatie cu forta daruirii. Diferenta dintre ele a devenit pur si simplu enorma. Atunci cand ajungem la aceaste disproportii enorme intre forta daruiri si cea a primirii si conexiunea dintre ele este perturbata complet, atunci experimentam o criza si incapacitatea de a continua sa existam.

Asta pentru ca forta daruirii nu se mai afla aproape de ce a primirii si nu o mai ajuta sa evolueze. Egoismul a crescut atat de mult incat mai ingaduie oamenilor sa dea ceva altora pentru ca acestia din urma sa aiba un beneficiu. Persoana vrea sa primeasca totul pentru sine.

Egoismul nu imi mai ingaduie nici macar sa tolerez pe cineva langa mine pentru a-mi face o familie. Nu imi ingaduie sa am copii datorita pretului pe care ar trebui sa il platesc: sa ofer, sa ii am in vedere pe ceilalti, si sa ne ajutam unii pe altii Omul nu mai este pregatit pentru asta. Atat de mult a depasit puterea primirii puterea daruirii!

Noi vedem aceste lucruri in lumea de astazi, in orice loc sau la orice nivel din viata unei persoane. Omul se gandeste intotdeauna la modalitati prin care sa castige cat mai mult fara sa plateasca nimic. Este mai bine sa fure.

De aceea oamenii au creat sisteme diferite pentru a fura legal. Ei distorsioneaza legile, formeaza legaturi corupte in guvern si societate, si fac asta doar pentru a primi cat mai mult posibil. In final, ajungem la starea in care o persoana nu este capabila sa mai tina cont de cineva, indiferent daca este vorba despre, familie, societate, guvern, copii sau intreaga umanitate.

De aceea apare o criza comuna in educatie si cultura. Am incetat total sa tinem cont de natura si vrem sa facem ce dorim cu aceasta, sa ne debarasam de gaze nocive pe care le deversam in ocean si sa contaminam orice si pe oricine. Stratul de ozon nu este treaba mea; lasa sa se ingrijoreze altii.

Ego-ul nostru nu ne mai ingaduie sa facem planuri dinainte pentru ca intotdeauna ne gandim la ce avem in momentul respectiv. Daca nu vedem un beneficiu imediat, nu ne pasa ce se intampla mai tarziu. Nu vrem sa auzim despre viitor. Nu vedem si nu auzim nimic.

Acum 50 de ani, economistii si bancherii au pregatit programe pentru dezvoltarea guvernelor pentru 5, 10, 20 sau chiar 25 sau 50 de ani inainte. Astazi lucrurile s-au schimbat. Nimeni nu stie ce se va intampla maine.

Lipsa dorintei de a tine cont de altii ne duce la pierderea punctului de referinta. Ceea ce distruge toate sistemele existente Distruge chiar si minimul echilibru care mai exista intre forta de a primi si cea de a darui, nu doar echilibrul ci si conexiunea este pierduta.

De aceea noi nu stim cum sa continuam sa traim. Solutia este de a crea un sistem in cadrul comunitatii care ne va impinge si ne va invata sa crestem forta daruirii fara de care viata nu poate exista.

Din Kab Tv “O Viata Noua” Episodul 12, 1/10/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand o persoana trece prin stari neplacute, noi recomandam sa se conecteze la grup si sa isi rezolve acolo problema, prin conectarea integrala cu ceilalti. Ce recomandam femeilor in aceasta situatie?

Raspuns: Instructorii barbati, care invata grupurile de femei, trebuie sa observe aceste lucruri si sa ajute femeile. Mai multi barbati trebuie sa lucreze cu starile femeilor si nu doar un singur barbat. Mai mult, lucrul constant cu grupul conduce femeile la depasirea acestor stari.

Intrebare: Ce anume vreti sa spuneti cand afirmati ca instructorii barbati trebuie sa lucreze cu femeile?

Raspuns: Sa acorde suport, sa explice lucrurile, sa vorbeasca individual cu acestea.

Atunci cand mai multi barbati vad ca o femeie se afla intr-o situatie dificila  trebuie sa lucram cu femeile chiar daca acest lucru se intampla foarte rar ; femeile de obicei depasesc ele insele aceste stari; ceea ce este mult mai greu pentru barbati.

Cel putin doi instructori trebuie sa vorbeasca cu acea femeie. Si daca sotul si sotia studiaza in grupuri separate, atunci aducandu-i impreuna la studiu noi putem influenta sotia prin intermediul sotului si invers.

Intrebare: Ce inseamna a „influenta”?

Raspuns: De exemplu suport, daca barbatul a esuat sau a devenit mai slab in dezvoltarea sa integrala.

Intrebare: Si invers? Cum putem influenta femeia prin barbat?

Raspuns: Acest lucru are loc prin intermediul familiei. Putem spune sotului sa ofere suport sotiei, insa acesta nu trebuie sa ii spuna ca a fost instruit sa faca asta. De obicei sotii hotarasc ceea ce tine de relatia lor. Oricum, noi sfatuim unul dintre parteneri cum sa ii acorde celuilalt importanta avansarii integrale, si sa ii arate ca prin aceasta el sau ea devine important in ochii partenerului, si ca el sau ea sunt valorizati.

Din “Discutia asupra Educatiei Integrale” nr.#11, 2/16/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine ar trebui să înveţe un grup de femei: un barbat sau o femeie?

Răspuns: Un barbat. O femeie nu poate fi profesor. Ea poate fi asistentul său şi, de asemenea, nu întotdeauna. În orice caz, imaginea profesorului, imaginea instructorului, imaginea liderului – este un barbat.

Întrebare: Ce ar trebui să includa lecţiile practice pentru femei? Ar trebui femeile sa discute cu barbati?

Răspuns: Ele petrec foarte puţin timp discutând atât cu bărbaţi, cât şi intre ele. Ele studiază aceasta obiectiv.

Noi încercăm doar să organizam lecţii pentru ele şi sa limitam jocurile şi evenimentele comune, pentru a evita interferenţele cu partea lor interioara sau sa le facem sa se simta obligate sau forţate. Pana la urma, intregul nostru sistem este integral, este construit doar pe conştientizare. Fără conştientizare, o persoană nu avanseaza. Avansarea lui sau a ei depinde doar de gradul de realizare a dorinţei proprii pentru mişcare interioară şi schimbare personala.

De aceea femeile încep să lucreze în interior treptat, numai în măsura înţelegerii lor in ceea ce priveste materialul, şi nu bazat pe contactul dintre ele. Şi dacă acestea sunt în grup, este doar pentru a discuta materialul studiat, dar niciodată dintr-o perspectivă personală, ca în grupul de bărbaţi.

Comentariu: Astăzi se observă un amestec de roluri. Şi despre ce vorbim acum aici este un trecut destul de uitat.

Răspuns: Nu, amestecarea moderna a rolurilor este artificială. Nu este naturala, ci impusă. Şi oamenii pot fi cu uşurinţă dezbrăcati de lucrurile care li s-au făcut astazi. Vedem că tot ce se manifestă astăzi este superficial şi extern. Faptul că o femeie devine bărbăteasca în starile sale interne şi externe este doar o manifestare a egoismului mutant.

Nu cred că ar trebui să continuam să ne jucam cu asta; mai degrabă, ar trebui să ne întoarcem la natura. Dacă dorim să avansam spre armonia cu natura, în nici un caz nu ar trebui să mergem în direcţia in care societatea noastră ne-a dirijat.
Dintr-o „Discutie despre educaţia integrală” # 10, 16/12/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→